lunedì 6 ottobre 2014
Rugăciune la icoana Maicii Domnului „Îndrumatoarea” (Odighitria) de la Xenofont
Ceea ce eşti Izvor a toată înţelepciunea îndrumă paşii noştri pe cărarea mântuirii, Stăpână, căci numai tu ai purtat în pântecele tău şi ai născut pe Cel Ce a luat firea neputincioasă a lui Adam ca s-o înnoiască şi să o aşeze pe scaunul slavei cereşti. În braţele tale ai purtat cu cuviinţă dumnezeiască pe Soarele dreptăţii, Cel Ce cu razele iubirii Sale de oameni luminează inimile celor ce se nevoiesc pe calea dobândirii virtuţilor. Pe Acesta roagă-L, Fericită, să ne dăruiască îndurările Sale, iertând nedreptăţile noastre şi aşezându-ne la limanul vieţuirii curate.
domenica 5 ottobre 2014
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Haritina
Troparul Sfintei Muceniţe Haritina, glasul al 4-lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Haritina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu harurile tale, o, Sfântă Haritina, umple de har gândul meu, ceea ce eşti dăruită cu sfinţitele nevoinţe; ca să te măresc pe tine cu sfinţenie, ca pe o muceniţă biruitoare şi strălucită cu fecioria.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Harul Preasfântului Duh te-a umplut de har şi te-a înfrumuseţat cu împletituri săltătoare de bucurie şi te-a întărit să moşteneşti Bucuria Cea Veşnică, ca pe ceea ce ai pătimit bărbăteşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înţelegând lăudata muceniţă că ai fost spânzurat pe Cruce, Stăpâne, a răbdat chinurile cele cu durere, întărindu-se cu puterea Ta, a Celui Ce ai întărit firea noastră.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Loc de încăpere te-ai făcut Firii Celei Dumnezeieşti, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată; pentru aceea dorind de tine, Sfinta Haritina, după tine ca o fecioară s-a adus Fiului tău.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinzându-ţi sufletul Dumnezeiasca dorire, a stins poftele trupului şi înfierbântările cele cumplite ale chinurilor.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând că vrăjmaşul se surpă înaintea picioarelor celor muceniceşti, cu harul lui Hristos, să-i aducem laudă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu Puterea cea lucrătoare a toate, ai sfărâmat capul vrăjmaşului, suferind cu tărie arderea capului tău, muceniţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine, Curată, Ceea ce eşti Singură Binecuvântată între femei, iubindu-te Sfânta Muceniţă Haritina, s-a mărit cu harurile tale cele bune.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta Hristoase cântând: Tu eşti Puterea mea Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Mărire Puterii Tale, Doamne!
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe o jertfa fără de prihană, te-au răpit tiranii din braţele cele părinteşti şi către junghiere te duceau pe tine, muceniţa pătimitoare; că foarte tare ai iubit pe Părintele Cel Ceresc.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urmând fecioarelor celor înţelepte, din destul ţi-ai umplut cu sânge candela ta cea sufletească, prealăudată şi te-ai sălăşluit în Dumnezeiasca cămară, muceniţă ceea ce eşti cu numele harului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Inima ta arzându-se de dragostea Mirelui tău, a stins jăratecul rătăcirii cu vărsarea de sânge şi a uscat marea mulţimii zeilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai pe Cel Ce S-a Întrupat, pe Dumnezeu Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată; pe Care iubindu-L, Sfânta Muceniţă Haritina cu înfocare, s-a pus împotriva focului şi a chinurilor celor de multe feluri.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă cu credinţă.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfărâmându-ţi capul cu raderea şi cu fierbinţeala jăratecului, gânditoare de Dumnezeu, nicidecum n-au mişcat tăria cugetului tău.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Închipuind piroanele şi junghierea Ta, Doamne, rabd durerea frigărilor celor iuţi şi fierbinţi, striga muceniţa.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu biruinţă ţi s-a încununat capul, Sfântă Haritina, biruind cu chinurile tale, frumoasă fecioară, pe şarpele care a biruit pe Eva.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mintea omenească nu poate să priceapă zămislirea ta cea mai presus de gând, Maică Fecioară; că pe Dumnezeu ai născut.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de...
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu haruri şi cu semne a încununat cinstitul tău creştet Hristos, pentru Care ai şi dorit să pătimeşti, purtătoare de chinuri; ceea ce eşti cu numele Bucuriei Dumnezeieşti.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce a izbăvit pe Iona din adâncime, Acela te-a mântuit şi pe tine, de Dumnezeu gânditoare, fiind aruncată în luciul mării; şi în adâncimea sângiuirilor tale a înecat pe vrăjmaşul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu sabia răbdării ai omorât pe vrăjmaşul şi suferind dezrădăcinarea tuturor dinţilor, purtătoare de chinuri, ai sfărâmat fălcile leilor celor fără de trupuri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Aflându-te pe tine, Fecioară, Putere şi Întărire, răbdătoarea de patimi Sfânta Haritina chinuri tari suferă şi bucurându-se, se aduce Stăpânului tuturor în urma ta.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Pentru dragostea Domnului, Sfântă Preamărită Haritina, suferind toate cele îngrozitoare ale chinurilor, ai câştigat cununa muceniciei cea nestricăcioasă.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...
Întărindu-te la minte, Sfântă Muceniţă Haritina, ţi-ai întărit sufletul cu credinţa; biruind pe vrăjmaşi aievea i-ai ruşinat, stând înaintea lui Hristos întru tot fericită; şi acum, purtând haină din sângele tău şi cu îngerii bucurându-te, roagă-te pentru noi, purtătoare de chinuri.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc, tinerii lui Avraam, de dorirea dreptei credinţe, mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce a izbăvit pe tineri din cuptor te-a mântuit, Muceniţă Haritina, din roata cea de multe feluri pe tine care cântai: Binecuvântat eşti în Biserica SlaveiTale, Doamne!
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dimpreună cu fecioarele purtând făclie, mergi în Cămara cea Cerească şi răbdând vitejeşte focul făcliilor, cânţi: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind înfruntat cel fărădelege de răbdarea ta, ţi-a legat mâinile şi picioarele şi te-a aruncat în adâncimea apei, pe tine, care cântai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin cuvântul tău cel Dumnezeiesc ai batjocorit nebunia şi prin patima patimilor celor făcătoare de viaţă, muceniţă, ai plinit lipsa, cântând: Binecuvântat eşti, în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Numai pe tine, Fecioară Curată şi Nestricată, te-a iubit Cuvântul Cel Curat şi din tine S-a zămislit Întrupându-Se Om deplin Cel Ce a mărit pe Sfânta Haritina cu minunile.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Frumoasă te-ai făcut prin frumuseţea rănilor tale şi rămânând fecioară nestricată, te-ai logodit, preacinstită, cu Cuvântul Cel Preafrumos, cu Hristos, Carele S-a Întrupat din Fecioară pentru noi; Căruia cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luptându-te cu toate năpădirile celor ce te chinuiau pe tine, cu vitejie ai suferit iuţimea roţii celei arzătoare, înfierbântarea frigărilor, aruncarea în adâncime şi dezrădăcinarea dinţilor şi a unghiilor, cinstită, mărind pe Hristos în veci.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Picioarele tale s-au înfrumuseţat cu podoabele ostenelilor tale, Sfântă Muceniţă Haritina; pentru aceea intrând în ape nu s-au udat, fecioară muceniţă, fiind cu tine îngerii lui Dumnezeu; cu care împreună cântai: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Minune de care se înspăimântează tot gândul, cum după sfârşitul tău adâncimea care primise moaştele tale, le-a dat părintelui tău; pe care acesta le-a îngropat părinteşte, câştigând harul de la tine, Sfântă Muceniţă Haritina, primind Împărăţia cea Cerească.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai mai Înaltă decât cerurile, că ai născut pe Dumnezeul Cel Ceresc, Preacurată, Care a făcut cer toată frămantătura pământenilor şi Carele a luminat cinstita pomenirea Sfintei Haritina; Căruia cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului a stins, cu virtutea încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să dobândeşti mărirea cununilor, ca o fecioară nestricată, muceniţă, ai suferit tot felul de chinuri veselindu-te cu duhul şi cu înălţarea cugetului.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o frumoasă, ca o aleasă şi cuvioasă fecioară, ca o muceniţă nebiruită, ca o mireasă a Stăpânului cu totul fără prihană, cu aripi în chipul aurului ai zburat către cele cereşti.
Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu aprinzi raze cu chip de lumină, Sfântă Haritina, gonind totdeauna negura viclenirii demonilor şi a patimilor, cu facerile de minuni cele date ţie de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de laudă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ziua ta cea de bucurie, cu veselie, adună poporul să laude vitejiile tale, luptele şi nevoinţele cele bărbăteşti, mare muceniţă, ceea ce eşti cu numele de har.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Lumină ne-a răsărit nouă din pântecele tău, Neispitită de bărbat, Fecioară, cu ale cărei străluciri, luminându-se Dumnezeieşte ceea ce este cu numele de bucurie, s-a făcut lumină, Născătoare de Dumnezeu, Neispitită de nuntă.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
De veselia celor înţelegătoare dorind şi curgerea celor văzute părăsind-o, ţi-ai întărit gândul cu Dumnezeieştile nădejdi; pentru aceea, bucurându-te, ai alergat către stadiul nevoinţei, muceniţă şi ai surpat pe şarpe şi ţi-ai împletit, fecioară, frumoasă cunună de biruinţă, podoaba muceniţelor.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Mulţimile gândurilor mele celor necurate şi picăturile cugetelor celor necuvioase, cine va putea să le spună, Ceea ceeşti cu totul fără de prihană? Încă şi pornirile şi răutatea vrăjmaşilor mei celor fără de trupuri, cine le va povesti? Dar cu rugăciunea ta, Ceea ce eşti Bună, dăruieşte-mi scăpare de toate acestea.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Pe Tine, Hristoase, Cel Ce Te-ai născut din Părintele Cel fără de început, văzându-Te spânzurat pe Cruce, Ceea ce Te-a născut trupeşte în vremurile cele de pe urmă, striga: vai mie, Preadorite Iisuse, cum voind Te Răstigneşti acum de oamenii cei fărădelege, Fiule? Cel Ce eşti Slăvit de îngeri ca un Dumnezeu! Te laud Îndelung Răbdătorule.
sabato 4 ottobre 2014
Sinaxar 6 Octombrie
Tot această lună, în ziua a patra, pomenirea celui dintru sfinţi părintelui nostru, Ierotei, episcopul Atenei.
venerdì 3 ottobre 2014
Sinaxar 3 Octombrie
În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului sfintiţului Mucenic Dionisie Areopagitul.
Acesta, întrecând pe toţi cu bogăţia, cu slava, cu mintea şi cu înţelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat şi a fost hirotonit episcop. Fiind învăţat tainele cele de negrăit şi dumnezeieşti de înţeleptul Ierotei, a lăsat şi cărţi minunate şi foarte înalte. Însă acest sfânt Dionisie tâlcuind şi Tipicul bisericeştii orânduieli, după aceea s-a dus spre părţile Apusului, pe vremea împărăţiei lui Domiţian şi arătând multe minuni, i s-a tăiat capul în cetatea Parisului. Şi primindu-şi capul în mâinile sale, a umblat două mile de loc pe picioarele sale, făcând ca sa se minuneze cei ce îl vedeau, şi nu l-au lăsat până nu s-a întâlnit cu o femeie anume Catula. Şi oprindu-se din dumnezeiască pronie, l-a pus în palmele ei ca pe un odor. Aşijderea şi ucenicii săi, Rustic şi Elefterie, tăindu-li-se capetele şi aruncându-li-se trupurile împreună cu mucenicescul trup al sfântului propovăduitor ca să-l mănânce fiarele cele sălbatice şi păsările. Oarecare credincioşi le-au luat şi le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigători; şi după ce s-au dus aceia, le-a aşezat Fericita Catula într-o casă, la trei ale lunii octombrie. Era la statul trupului om de mijloc, uscăţiv, albenet, cam galben, puţinel cam scobit la nări, cu sprâncenele dese, cu ochii adânciţi şi cu urechile mari, cărunt păros, cu barba cam lungă şi rară puţinel, cam pântecos, degetele mâinilor lungi. Şi se săvârşeşte soborul lui în preasfânta marea Biserică.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Rustic şi Elefterie, ucenicii sfântului Dionisie Areopagitul.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoctist.
Tot în această zi Sfântul Mucenic Dionisie şi cei cu dânsul 8 mucenici.
Acesta a fost pe vremea împăraţilor Valerian şi Galien; şi fiind adus către guvernatorul Emilian şi nesupunându-se legii lor, l-au trimis undeva la urgie. După aceea l-au tras la popor şi l-au împroşcat cu pietre, pătimind mai mult decât cele ce pătimise mai înainte din partea lui Deciu în Libia. Deci închizându-l într-un loc sec, cu Faust şi cu Gaius şi cu Petru şi cu Pavel, şi cu ceilalţi patru care, suferind cu el doisprezece ani, s-au săvârşit în bună mărturisire.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teaghen.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teotechi.
Tot în această zi, Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii.
Acest sfânt părinte al nostru Ioan a fost tebeu din ţara Egiptului. Deci primind de la moşul său îngerescul chip al monahilor şi luând iertare de la bătrânul, s-a dus la sfintele locuri, la Ierusalim. A lepădat Soborul din Calcedon şi de Biserica sobornicească se depărtă pe sineşi; dar voind a se închina cinstitei Cruci, şi oprit fiind a se apropia, i s-a părut ca aude glas, că cei ce nu fac parte din Biserica sobornicească, sunt nevrednici de închinarea Crucii. Trezindu-se dar, s-a apropiat de Biserică, apoi iarăşi s-a întors la moşul său, şi fiind iertat iarăşi de către bătrânul a ieşit din mânăstire. Şi aflând într-un loc râpos şi cu anevoie o mică peşteră, a locuit în ea, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrând Dumnezeu să-l slăvească l-a vădit aşa: Oarecare Ananie, sihastru mare şi vestit, locuia în acele locuri; deci a fost adus un copil îndrăcit al unui om bogat la acest om mare. Copilul era bântuit de duh necurat şi acela nu l-a primit, ci de smerenie mare sfântul acesta îi înşela ca să meargă mai înăuntru pustiei să caute pe Ioan egipteanul.
Deci aici fiind trimişi aflară pe cel ce căutau şi spunându-i cu ce treaba au mers, întâi s-a aparat că face rugăciune, apoi supărându-l, a făcut şi a zis către demon: "În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îţi porunceşte să ieşi din copil". Acestea auzind duhul cel necurat de la sfântul, îndată a ieşit şi copilul s-a făcut sănătos.
Şi făcându-se prin minunea aceasta vestit, se supuse şi fără de voie a primit hirotonia ca episcop al Cezareii. Şi neputând a petrece acolo viaţa cea pustnică şi fără gâlceavă, a lăsat Cezareea şi iarăşi s-a dus în pustie, dar nu s-a putut ascunde de un plugar, care având şi el un copil ce era bântuit de duhul necurat, l-a pus într-o coşniţă şi acoperindu-l cu buruieni l-a pus lângă uşa sfântului şi s-a dus în lături; deci, plângând copilul şi sculându-se sfântul şi văzându-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul şi gonindu-l, a tămăduit pe copil. Acest fericit Ioan auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, dorea să-l vadă, dar de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peşteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare şi neapărat, ca să nu se poată mântui, legându-se el însuşi cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură, deci socotiţi ce lucru minunat a făcut şi aici pronia lui Dumnezeu, care toate le vede. Înger luând pe sus pe Marcian din chilia lui, fără clinteală l-a pus în peştera fericitului Ioan; deci împreună fiind amândoi, şi sărutându-se unul cu altul, şi săturându-se unul de altul de duhovnicească vorbire şi alcătuind fericitul Ioan cuvântul cel de apoi de mulţumire zicea aşa: "Slavă Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marcian". Fără veste răpit fiind Marcian de înger, s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor fericitului Ioan. Însă aceasta a băgat pe sfântul la multe gânduri şi se îndoia luptându-se cu gândurile şi, calcându-şi legătura, a ieşit din peşteră şi purcese pe cărarea care mergea la chilia lui Marcian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce se făcuse. Deci dacă se duse şi auzi pe Cuviosul Marcian chemându-l pe nume şi înţelegând fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucura cu inima şi se veselea. Drept aceea iarăşi sărutându-se unul cu altul, şi mulţumind lui Dumnezeu, s-a întors la locaşul său. Acesta a gonit mulţi demoni din oameni şi a tămăduit şi boli fără de leac, şi a făcut de a izvorât şi ape prin multe locuri şi de multe ori ploi din cer a coborât prin rugăciunea sa şi alte multe semne printr-însul a făcut Dumnezeu. Şi după acestea cinstitul său suflet întru bătrâneţe bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Rustic şi Elefterie, ucenicii sfântului Dionisie Areopagitul.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoctist.
Tot în această zi Sfântul Mucenic Dionisie şi cei cu dânsul 8 mucenici.
Acesta a fost pe vremea împăraţilor Valerian şi Galien; şi fiind adus către guvernatorul Emilian şi nesupunându-se legii lor, l-au trimis undeva la urgie. După aceea l-au tras la popor şi l-au împroşcat cu pietre, pătimind mai mult decât cele ce pătimise mai înainte din partea lui Deciu în Libia. Deci închizându-l într-un loc sec, cu Faust şi cu Gaius şi cu Petru şi cu Pavel, şi cu ceilalţi patru care, suferind cu el doisprezece ani, s-au săvârşit în bună mărturisire.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teaghen.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teotechi.
Tot în această zi, Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii.
Acest sfânt părinte al nostru Ioan a fost tebeu din ţara Egiptului. Deci primind de la moşul său îngerescul chip al monahilor şi luând iertare de la bătrânul, s-a dus la sfintele locuri, la Ierusalim. A lepădat Soborul din Calcedon şi de Biserica sobornicească se depărtă pe sineşi; dar voind a se închina cinstitei Cruci, şi oprit fiind a se apropia, i s-a părut ca aude glas, că cei ce nu fac parte din Biserica sobornicească, sunt nevrednici de închinarea Crucii. Trezindu-se dar, s-a apropiat de Biserică, apoi iarăşi s-a întors la moşul său, şi fiind iertat iarăşi de către bătrânul a ieşit din mânăstire. Şi aflând într-un loc râpos şi cu anevoie o mică peşteră, a locuit în ea, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrând Dumnezeu să-l slăvească l-a vădit aşa: Oarecare Ananie, sihastru mare şi vestit, locuia în acele locuri; deci a fost adus un copil îndrăcit al unui om bogat la acest om mare. Copilul era bântuit de duh necurat şi acela nu l-a primit, ci de smerenie mare sfântul acesta îi înşela ca să meargă mai înăuntru pustiei să caute pe Ioan egipteanul.
Deci aici fiind trimişi aflară pe cel ce căutau şi spunându-i cu ce treaba au mers, întâi s-a aparat că face rugăciune, apoi supărându-l, a făcut şi a zis către demon: "În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îţi porunceşte să ieşi din copil". Acestea auzind duhul cel necurat de la sfântul, îndată a ieşit şi copilul s-a făcut sănătos.
Şi făcându-se prin minunea aceasta vestit, se supuse şi fără de voie a primit hirotonia ca episcop al Cezareii. Şi neputând a petrece acolo viaţa cea pustnică şi fără gâlceavă, a lăsat Cezareea şi iarăşi s-a dus în pustie, dar nu s-a putut ascunde de un plugar, care având şi el un copil ce era bântuit de duhul necurat, l-a pus într-o coşniţă şi acoperindu-l cu buruieni l-a pus lângă uşa sfântului şi s-a dus în lături; deci, plângând copilul şi sculându-se sfântul şi văzându-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul şi gonindu-l, a tămăduit pe copil. Acest fericit Ioan auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, dorea să-l vadă, dar de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peşteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare şi neapărat, ca să nu se poată mântui, legându-se el însuşi cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură, deci socotiţi ce lucru minunat a făcut şi aici pronia lui Dumnezeu, care toate le vede. Înger luând pe sus pe Marcian din chilia lui, fără clinteală l-a pus în peştera fericitului Ioan; deci împreună fiind amândoi, şi sărutându-se unul cu altul, şi săturându-se unul de altul de duhovnicească vorbire şi alcătuind fericitul Ioan cuvântul cel de apoi de mulţumire zicea aşa: "Slavă Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marcian". Fără veste răpit fiind Marcian de înger, s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor fericitului Ioan. Însă aceasta a băgat pe sfântul la multe gânduri şi se îndoia luptându-se cu gândurile şi, calcându-şi legătura, a ieşit din peşteră şi purcese pe cărarea care mergea la chilia lui Marcian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce se făcuse. Deci dacă se duse şi auzi pe Cuviosul Marcian chemându-l pe nume şi înţelegând fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucura cu inima şi se veselea. Drept aceea iarăşi sărutându-se unul cu altul, şi mulţumind lui Dumnezeu, s-a întors la locaşul său. Acesta a gonit mulţi demoni din oameni şi a tămăduit şi boli fără de leac, şi a făcut de a izvorât şi ape prin multe locuri şi de multe ori ploi din cer a coborât prin rugăciunea sa şi alte multe semne printr-însul a făcut Dumnezeu. Şi după acestea cinstitul său suflet întru bătrâneţe bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
giovedì 2 ottobre 2014
Sinaxar 2 Octombrie
În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Ciprian vrăjitorul şi a sfintei Iustina fecioara.
Rugăciunea Sfântului Mucenic Ciprian, pentru izbăvirea de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule și Chivernisitorule a toate, Sfânt și slăvit ești; Împăratul împăraților și Domnul domnilor, slavă Ție! Tu, Cel ce locuiești în lumina cea nepătrunsă și neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului și nevrednicului robului Tău, depărtează demonii și stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pământul și fă-l să-și dea roadele lui; copacii și viile să-și dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate și eliberate de nerodirea pântecelui; acestea și toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă și toată zidirea de toate legăturile diavolești. Și dezleagă pe robul Tău (numele), împreună cu toate ale casei lui, de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor și ale puterilor potrivnice. Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinților noștri, toată lucrarea satanei, Tu, Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji și de toate lucrările satanicești și de toate legăturile lui, și distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Așa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău și dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei și dacă este legat în Cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor sau cu al peștilor, sau prin necurăție, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă au venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin șerpi (vii sau morți), sau prin pământul morților, sau dacă au venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare!
Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoști și știi toate, dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzește-l, cu toți ai casei lui, de toate uneltirile diavolești.
Zdrobește cu însemnarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustiește, distruge și depărtează pentru totdeauna toate lucrările magiei, vrăjitoriei și fermecătoriei de la robul Tău (numele).
Așa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău și pe robul Tău, cu toți ai casei lui, și dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputința, prostia, neînțelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, și de toate rătăcirile și greșelile, știute și neștiute, pentru Sfânt numele Tău, că binecuvântat ești în veci.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Amin.
Așa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău și dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei și dacă este legat în Cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor sau cu al peștilor, sau prin necurăție, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă au venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin șerpi (vii sau morți), sau prin pământul morților, sau dacă au venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare!
Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoști și știi toate, dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzește-l, cu toți ai casei lui, de toate uneltirile diavolești.
Zdrobește cu însemnarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustiește, distruge și depărtează pentru totdeauna toate lucrările magiei, vrăjitoriei și fermecătoriei de la robul Tău (numele).
Așa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău și pe robul Tău, cu toți ai casei lui, și dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputința, prostia, neînțelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, și de toate rătăcirile și greșelile, știute și neștiute, pentru Sfânt numele Tău, că binecuvântat ești în veci.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Amin.
mercoledì 1 ottobre 2014
Sinaxar 1 Octombrie
În aceasta lună, în ziua întâi, prăznuim pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
24 de icoase ale Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu Grabnic-Ascultătoarei
alcătuit de Haralambie Busias – 1994
Condac. Glas 8. Apărătoare Doamnă
Închipuirea feței tale-având în sânul său, Dohiariu cu evlavie se bucură, o, Fecioară Precurată, și îți strigă: Pleacă-ți urechea cea degrab ascultătoare, dar, către cei care aleargă către tine și îți cântă, zicând: Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
Icoasele
1.
Frumusețea Athosului, Grabnic-Ascultătoare, la acoperământul tău alergăm cu toții (de trei ori) și-ntru cântări frumos-glăsuitoare cu credință te încununăm, ca pe singura ce-ai odrăslit din tine pe Hristos, strigând acestea:
Bucură-te, cort curat al Stăpânului;
Bucură-te, vas strălucit al Mângâietorului.
Bucură-te, veșnică dulceață a Îngerilor;
Bucură-te, sfințită ispășire a credincioșilor.
Bucură-te, masă care porți hrana nemuririi;
Bucură-te, pod care unești cerul și pământul.
Bucură-te, că râu ești de vindecări;
Bucură-te, că vad te-ai arătat al apelor dumnezeiești.
Bucură-te, corabie plină de leacuri;
Bucură-te, făclie ce luminezi întunericul.
Bucură-te, prin care se vindecă patimile;
Bucură-te, prin care se veselesc mulțimile;
Bucură-te, Grabnic-Asculătoare.
2.
Temeiule cel tare al curăției și temelie a fecioriei, stâlpi ai curăției arată-I pe cei ce chipului tău celui preasfânt se închină cu credință neprefăcută, curată Grabnic-Ascultătoare, și strigă cu glasuri cuvioase: Aliluia.
3.
Cinste ești a Dohiariului, și purtătoare de grijă, și tămăduitoare cetei monahilor, și tuturor credincioșilor păzitoare, a celor ce cu dragoste aleargă să sărute chipul tău, Preacurată, cel strălucitor, și cu cântări preadulci să strige:
Bucură-te, a Athosului bună-nfrumusețare;
Bucură-te, a poporului tău mântuire.
Bucură-te, plinirea celora ce harul tău îl cer;
Bucură-te, strălucită veselie a drept-credincioșilor;
Bucură-te, zid și întărire a cinstitei mănăstirii tale;
Bucură-te, preacinstit loc de închinare al obștii tale.
Bucură-te, a Dohiariului grabnică sprijinitoare;
Bucură-te, a creștinilor dumnezeiască ajutătoare.
Bucură-te, a durerilor mele încetare;
Bucură-te, a legăturilor morții desfacere.
Bucură-te, bucuria celor în necaz;
Bucură-te, stricarea celor necredincioși.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
4.
Ca o rouă de-miruri-aducătoare care îngrașă inimile pământenilor vedem rugăciunile tale cele către Dumnezeu și Fiul tău, dumnezeiască Solitoare a noastră, Grabnic-Ascultătoare, și cu cântări de taină strigăm: Aliluia.
5.
Sus crugurile cerești au sufletul tău și trupul, Marie Fecioară, strălucind, iară Dohiariu cel slăvit are chipul tău cel sfânt ca pe o podoabă cu-adevărat de preț, către care, ca niște picături de miere, aducem aceste graiuri:
Bucură-te, cea una binecuvântată;
Bucură-te, cea cu adevărat slăvită.
Bucură-te, scăparea cetei monahilor;
Bucură-te, dulce mângâiere necăjiților.
Bucură-te, mare fără fund a ajutorării aproapelui;
Bucură-te, soare al cinstei și dătător de razele curăției.
Bucură-te, liman prea-nmiresmat al celor înviforați;
Bucură-te, stâlp nesfărâmat al celor ce se clatină.
Bucură-te, izvod preabun al celor înțelepți;
Bucură-te, temelie neclintită a celor credincioși.
Bucură-te, a orbilor cârjă preatare;
Bucură-te, a noastră păzitoare înfricoșătoare.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
6.
Întunericul nerodirii pe dată îl dezleagă Icoana ta cea sfântă celor ce vin cu evlavie, și a rodirii lumină negrăită cu dumnezeiască putere se dăruiește, Grabnic-Ascultătoare, tuturor credincioșilor, celora care strigă fără-ncetare: Aliluia.
7.
Ochii deschisu-i-ai odinioară cu puterea ta, Fecioară, lui Nil, monahului celui neascultător, pe care mai înainte l-ai orbit, neîncetate rugăciunile lui, Stăpână, ascultându-le; pentru aceasta cu bună îndrăznire strigăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiți;
Bucură-te, puntea celor de pe mare.
Bucură-te, vindecarea celor cu boli de netămăduit;
Bucură-te, liniștirea celor care dureri cumplite pătimesc.
Bucură-te, curcubeu a tot felul de culori ale minunilor ce s-au făcut;
Bucură-te, strălucire de aur a tot felul de virtuți;
Bucură-te, că gonești neputințele mele prăpăditoare;
Bucură-te, că risipești bolile cele întunecate.
Bucură-te, adăpost neprimejdios al oamenilor;
Bucură-te, temelie întărită a pământenilor.
Bucură-te, prin care vrăjmașii se biruie;
Bucură-te, prin care credincioșii se întăresc.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
8.
Dumnezeiesc belșug și bogăție nefurată având Icoana ta, Curată, mănăstirea Dohiariului, alergând cu credință multă în necazuri, cu multă bucurie primește darurile harului tău și fără încetare strigă: Aliluia.
9.
Dă-mi, Fecioară, în ceasul morții a te vedea, gonind de la mine cetele dracilor și îndreptându-mă, Prealăudată, la calea cea mântuitoare, cea spre lumina și slava fără de schimbare a cerurilor, ca pururea să-ți strig fără-ncetare:
Bucură-te, Mireasă a Dumnezeului Celui fără de început;
Bucură-te, Maică a Fiului Celui împreună fără de început.
Bucură-te, ceea ce izbăvești din multe primejdii;
Bucură-te, ceea ce mântuiești din cursele amăgitorului.
Bucură-te, fântână care izvorăști râuri de tămăduiri;
Bucură-te, pat de porfiră aurită care odihnești pe credincioși.
Bucură-te, a casnicilor tăi grabnică mângâietoare;
Bucură-te, a cântăreților tăi sfântă apărătoare.
Bucură-te, ceea ce zdrobești boldurile vrăjmașului;
Bucură-te, ceea ce risipești norii nerodirii.
Bucură-te, dezlegarea bolirii cumplite;
Bucură-te, frumusețea sufletului meu.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
10.
Pe furii ce răpiseră banii aproapelui, Maică, văditu-i-ai cu mijlocirea ta și banii i-ai dat grabnic înapoi celui ce cu dreptate îi avea odinioară, slăvită Grabnic-Ascultătoare, care cu dumnezeiești cântări striga: Aliluia.
11.
Strălucește luminat, Fecioară Grabnic-Ascultătoare, la răsărit și la apus, la miazănoapte și la miazăzi lumina darurilor tale și a lucrurilor minunate, pe care cu adevărat le faci spre toți cei ce te roagă cu credință și care cântă cu glasuri frumos glăsuitoare:
Bucură-te, cea preacurat împodobită;
Bucură-te, cea strălucit îmbrăcată.
Bucură-te, caldă cetate de scăpare a monahilor;
Bucură-te, limanul celor potopiți în viață.
Bucură-te, că tu ești mijlocitoare păcătoșilor;
Bucură-te, că tu ești tuturor chezașă către Dumnezeu.
Bucură-te, că zdrobești și alungi răutatea celor nelegiuiți;
Bucură-te, că alungi roiul de lăcuste.
Bucură-te, ceea ce pe credincioși îi scoți din rele;
Bucură-te, ceea ce pe noi ne izbăvești din patimi.
Bucură-te, chivot înmiresmat al Cuvântului.
Bucură-te, păzitoare de obște a lumii.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
12.
Făclie dătătoare de lumină a Dohiariului, gonește grabnic negura deznădăjduirii de la cei ce alergăm cu credință să ne-nchinăm chipului tău, Curată Grabnic-Ascultătoare, Preanevinovată, și să-ți strigăm: Aliluia.
13.
Pe tânăr l-ai izbăvit, pe cel răpit de tâlhari, cu dragoste ca o maică arătându-te și chemându-l, Fecioară, noaptea către tine, până ce, cu harul tău, l-ai ajutat să scape și l-ai sculat să strige ție acestea:
Bucură-te, păzitoarea tinereților;
Bucură-te, veselia a toată lumea.
Bucură-te, a maicilor preadumnezeiască laudă;
Bucură-te, a sfinților îngeri rază strălucitoare.
Bucură-te, turn de scăpare neclătinat al celor credincioși;
Bucură-te, floare bine-mirositoare a sfințeniei tale.
Bucură-te, că dinții balaurilor îi zdobești;
Bucură-te, că ochii tâlharilor îi închizi.
Bucură-te, a Curatei icoană de-minuni-izvorâtoare;
Bucură-te, a curăției livadă bine-mirositoare.
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești de gheenă;
Bucură-te, ceea ce ne scapi de toată stricăciunea.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
14.
Străină solire ești, mai presus de cuvânt, Fecioară, lauda Dohiariului; că tu deschis-ai minunat ochii tânărului orb, din boala cea cumplită izbăvindu-l, și ai sculat spre lauda ta rudeniile aceluia, care strigau: Aliluia.
15.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Grabnic-Ascultătoare, cu credință, strigând: Nu trece rugăciunile mele, ci încetează-mi durerea sufletului, Stăpână, ceea ce ai oprit odinioară curgerea sângelui monahului, care striga:
Bucură-te, făclie dătătoare de lumină a Ziditorului;
Bucură-te, cămară cu totul luminoasă a Cuvântului.
Bucură-te, sigura înfrumusețare a Celor netrupești;
Bucură-te, lauda puterilor celor fără materie.
Bucură-te, izgonirea bolilor întunecate și pierzătoare;
Bucură-te, însănătoșirea tuturor creștinilor bolnavi.
Bucură-te, luminoasă arătătoare a căii pentru cei fără nădejde;
Bucură-te, păzitoarea celor deznădăjduiți și chinuiți.
Bucură-te, ceea ce ai oprit curgerea sângelui;
Bucură-te, ceea ce ești izvor de minuni.
Bucură-te, bucuria desăvârșită a sufletului meu;
Bucură-te, făclie strălucită a vieții mele.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
16.
Toate cetele pământenilor și ale îngerilor, pe tine, apărătoarea Dohiariului, te laudă cu glasuri cuvioase, ca pe fântâna cu adevărat îmbelșugată a minunilor, care izvorăști celor ce cad la tine cu credință și pururea îți strigă: Aliluia.
17.
Sănătate dai grabnic tuturor bolnavilor binecinstitori, curată Grabnic Ascultătoare, precum oarecând ai alungat patima cancerului de la femeia cea bolnavă și ai încredințat-o să îți strige, ca o chezașă a minunii, acestea:
Bucură-te, a cancerului tămăduire;
Bucură-te, al lumii dumnezeiesc acoperământ.
Bucură-te, ceea ce urechile surzilor le deschizi;
Bucură-te, ceea ce toiegele curăției le păzești.
Bucură-te, că poruncii tale firea toată se supune;
Bucură-te, că la porunca ta încetează pornirea furtunii.
Bucură-te, ceea ce plinești cererile celor binecredincioși;
Bucură-te, ceea ce calci cursele lui Veliar.
Bucură-te, ceea ce stingi aprinderea patimilor;
Bucură-te, ceea ce izbăvești din toată primejdia.
Bucură-te, prin care s-a biruit iadul;
Bucură-te, prin care ne-am îmbrăcat cu slavă.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
18.
În tulburarea păcatelor căzând noi și-n preîntunecatele întreite-valuri ale vieții, scăpăm la chipul tău curat, Maică, și strigăm fierbinte: Grabnic-Ascultătoare, fii păzitoare nouă celor ce pururea cântăm: Aliluia.
19.
Ce dar voi aduce ție, grabnicei mele ajutătoare în toate împresurările vieții? Strig cu cetele credincioșilor Gomatiului, pe care i-ai mântuit, Fecioară, de mânia voievodului celui necredincios, și cu dragoste cânt ție acestea:
Bucură-te, cântarea Bisericii:
Bucură-te, minunea fecioriei.
Bucură-te, grabnică îndreptare a celor slăbiți;
Bucură-te, dulce apărare a celor în nevoi.
Bucură-te, psaltire preadesfătată a lui David, împăratul proroc;
Bucură-te, comoară preacurată a heruvimilor și-a serafimilor.
Bucură-te, că lăcustele le-ai aruncat în mare;
Bucură-te, câ mâinile tale spre cei ce au trebuință le întinzi.
Bucură-te, ceea ce înfrumusețezi curțile Edenului;
Bucură-te, ceea ce mântuiești sufletele robilor tăi.
Bucură-te, cunună strălucitoare a Muntelui Athos;
Bucură-te, ochi luminos către cei ce pătimesc.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
20.
Cântarea toată Grabnic-Ascultătoarei se cuvine, Maicii Izbăvitorului oamenilor, celei ce pururi ne ajută în nevoi și-n vătămările șarpelui celui viclean; pentru care, pe aceasta lăudându-o, strigăm cu glas neîncetat: Aliluia.
21.
Dumnezeiescul dor mă mistuie, văzându-ți frumusețea și raza chipului tău cel sfânt, și-a te cânta nu mă mai satur, pe tine, bucuria și cinstea sfântă a Athonului; pentru aceea, înaintea Icoanei tale plecând genunchii, strig ție acestea:
Bucură-te, fala Dohiariului;
Bucură-te, lauda a toată lumea.
Bucură-te, lecuitoare fântână de tămăduiri;
Bucură-te, palat de mare preț al Cuvântului.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare, minunată Născătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, a Celui preaînalt Maică slăvită, care nu știi de nuntă.
Bucură-te, că alungi norii puținătății de suflet;
Bucură-te, că zdrobești gloatele dracilor.
Bucură-te, prin care Athosul se cinstește;
Bucură-te, prin care credința se întărește.
Bucură-te, bucuria și mângâierea tuturor;
Bucură-te, stricarea celor nelegiuiți și amăgitori.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
22.
Bucură-te și te veselește, mănăstire a Dohiariului, pe Doamna tuturor avându-o dumnezeiască păzitoare și ajutătoare curată; la a căreia Icoană sfântă alergând, har îmbelșugat luăm cei ce strigăm cu credință: Aliluia.
23.
Icoana ta cea sfântă, Fecioară, sărutând, și-această rugăciune cântând, te rugăm: Zdrobește lanțurile a tot păcatul cu rugăciunile tale, Grabnic-Ascultătoare, ca să-ți strigăm cu evlavie:
Bucură-te, în care s-a amestecat Mirul cel pururea viu;
Bucură-te, prin care s-a mistuit vrăjmașul de-bine-urâtor.
Bucură-te, scăldătoarea Siloamului, cea din Athos;
Bucură-te, Marie, ajutătoarea celor înviforați.
Bucură-te, că chipul tău este râu de minuni;
Bucură-te, că Icoana ta s-a arătat vindecătoare de boli.
Bucură-te, a Dohiariului celui cinstit frumusețe;
Bucură-te, a soborului ceresc cunună.
Bucură-te, caldă apărare în viață;
Bucură-te, grabnică cercetare a bolnavilor.
Bucură-te, chip lin al Preacuratei Fecioare;
Bucură-te, vas înmiresmat al Mirului celui dumnezeiesc.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
24.
O, grabnic mângâietoare a celor ce suspină preacumplit și-a tuturor ajutătoare în viață (de trei ori) nu trece cu vederea rugăciunile noastre, ale credincioșilor, dumnezeiască dulceață a Athonului, și ascultă pe robii tăi, care cu cântări de taină strigă: Aliluia.
și iarăși Condacul. Glas8. Apărătoare Doamnă.
Închipuirea feței tale-având în sânul tău, Dohiariu cu evlavie se bucură, o, Fecioară Preacurată, și îți strigă: Pleacă-ți urechea cea degrab ascultătoare, dar, către cei care aleargă către tine și îți cântă, zicând: Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
(Maica Domnului, Grabnic-Ascultătoarea, Editura Bizantină, 2017)
Condac. Glas 8. Apărătoare Doamnă
Închipuirea feței tale-având în sânul său, Dohiariu cu evlavie se bucură, o, Fecioară Precurată, și îți strigă: Pleacă-ți urechea cea degrab ascultătoare, dar, către cei care aleargă către tine și îți cântă, zicând: Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
Icoasele
1.
Frumusețea Athosului, Grabnic-Ascultătoare, la acoperământul tău alergăm cu toții (de trei ori) și-ntru cântări frumos-glăsuitoare cu credință te încununăm, ca pe singura ce-ai odrăslit din tine pe Hristos, strigând acestea:
Bucură-te, cort curat al Stăpânului;
Bucură-te, vas strălucit al Mângâietorului.
Bucură-te, veșnică dulceață a Îngerilor;
Bucură-te, sfințită ispășire a credincioșilor.
Bucură-te, masă care porți hrana nemuririi;
Bucură-te, pod care unești cerul și pământul.
Bucură-te, că râu ești de vindecări;
Bucură-te, că vad te-ai arătat al apelor dumnezeiești.
Bucură-te, corabie plină de leacuri;
Bucură-te, făclie ce luminezi întunericul.
Bucură-te, prin care se vindecă patimile;
Bucură-te, prin care se veselesc mulțimile;
Bucură-te, Grabnic-Asculătoare.
2.
Temeiule cel tare al curăției și temelie a fecioriei, stâlpi ai curăției arată-I pe cei ce chipului tău celui preasfânt se închină cu credință neprefăcută, curată Grabnic-Ascultătoare, și strigă cu glasuri cuvioase: Aliluia.
3.
Cinste ești a Dohiariului, și purtătoare de grijă, și tămăduitoare cetei monahilor, și tuturor credincioșilor păzitoare, a celor ce cu dragoste aleargă să sărute chipul tău, Preacurată, cel strălucitor, și cu cântări preadulci să strige:
Bucură-te, a Athosului bună-nfrumusețare;
Bucură-te, a poporului tău mântuire.
Bucură-te, plinirea celora ce harul tău îl cer;
Bucură-te, strălucită veselie a drept-credincioșilor;
Bucură-te, zid și întărire a cinstitei mănăstirii tale;
Bucură-te, preacinstit loc de închinare al obștii tale.
Bucură-te, a Dohiariului grabnică sprijinitoare;
Bucură-te, a creștinilor dumnezeiască ajutătoare.
Bucură-te, a durerilor mele încetare;
Bucură-te, a legăturilor morții desfacere.
Bucură-te, bucuria celor în necaz;
Bucură-te, stricarea celor necredincioși.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
4.
Ca o rouă de-miruri-aducătoare care îngrașă inimile pământenilor vedem rugăciunile tale cele către Dumnezeu și Fiul tău, dumnezeiască Solitoare a noastră, Grabnic-Ascultătoare, și cu cântări de taină strigăm: Aliluia.
5.
Sus crugurile cerești au sufletul tău și trupul, Marie Fecioară, strălucind, iară Dohiariu cel slăvit are chipul tău cel sfânt ca pe o podoabă cu-adevărat de preț, către care, ca niște picături de miere, aducem aceste graiuri:
Bucură-te, cea una binecuvântată;
Bucură-te, cea cu adevărat slăvită.
Bucură-te, scăparea cetei monahilor;
Bucură-te, dulce mângâiere necăjiților.
Bucură-te, mare fără fund a ajutorării aproapelui;
Bucură-te, soare al cinstei și dătător de razele curăției.
Bucură-te, liman prea-nmiresmat al celor înviforați;
Bucură-te, stâlp nesfărâmat al celor ce se clatină.
Bucură-te, izvod preabun al celor înțelepți;
Bucură-te, temelie neclintită a celor credincioși.
Bucură-te, a orbilor cârjă preatare;
Bucură-te, a noastră păzitoare înfricoșătoare.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
6.
Întunericul nerodirii pe dată îl dezleagă Icoana ta cea sfântă celor ce vin cu evlavie, și a rodirii lumină negrăită cu dumnezeiască putere se dăruiește, Grabnic-Ascultătoare, tuturor credincioșilor, celora care strigă fără-ncetare: Aliluia.
7.
Ochii deschisu-i-ai odinioară cu puterea ta, Fecioară, lui Nil, monahului celui neascultător, pe care mai înainte l-ai orbit, neîncetate rugăciunile lui, Stăpână, ascultându-le; pentru aceasta cu bună îndrăznire strigăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiți;
Bucură-te, puntea celor de pe mare.
Bucură-te, vindecarea celor cu boli de netămăduit;
Bucură-te, liniștirea celor care dureri cumplite pătimesc.
Bucură-te, curcubeu a tot felul de culori ale minunilor ce s-au făcut;
Bucură-te, strălucire de aur a tot felul de virtuți;
Bucură-te, că gonești neputințele mele prăpăditoare;
Bucură-te, că risipești bolile cele întunecate.
Bucură-te, adăpost neprimejdios al oamenilor;
Bucură-te, temelie întărită a pământenilor.
Bucură-te, prin care vrăjmașii se biruie;
Bucură-te, prin care credincioșii se întăresc.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
8.
Dumnezeiesc belșug și bogăție nefurată având Icoana ta, Curată, mănăstirea Dohiariului, alergând cu credință multă în necazuri, cu multă bucurie primește darurile harului tău și fără încetare strigă: Aliluia.
9.
Dă-mi, Fecioară, în ceasul morții a te vedea, gonind de la mine cetele dracilor și îndreptându-mă, Prealăudată, la calea cea mântuitoare, cea spre lumina și slava fără de schimbare a cerurilor, ca pururea să-ți strig fără-ncetare:
Bucură-te, Mireasă a Dumnezeului Celui fără de început;
Bucură-te, Maică a Fiului Celui împreună fără de început.
Bucură-te, ceea ce izbăvești din multe primejdii;
Bucură-te, ceea ce mântuiești din cursele amăgitorului.
Bucură-te, fântână care izvorăști râuri de tămăduiri;
Bucură-te, pat de porfiră aurită care odihnești pe credincioși.
Bucură-te, a casnicilor tăi grabnică mângâietoare;
Bucură-te, a cântăreților tăi sfântă apărătoare.
Bucură-te, ceea ce zdrobești boldurile vrăjmașului;
Bucură-te, ceea ce risipești norii nerodirii.
Bucură-te, dezlegarea bolirii cumplite;
Bucură-te, frumusețea sufletului meu.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
10.
Pe furii ce răpiseră banii aproapelui, Maică, văditu-i-ai cu mijlocirea ta și banii i-ai dat grabnic înapoi celui ce cu dreptate îi avea odinioară, slăvită Grabnic-Ascultătoare, care cu dumnezeiești cântări striga: Aliluia.
11.
Strălucește luminat, Fecioară Grabnic-Ascultătoare, la răsărit și la apus, la miazănoapte și la miazăzi lumina darurilor tale și a lucrurilor minunate, pe care cu adevărat le faci spre toți cei ce te roagă cu credință și care cântă cu glasuri frumos glăsuitoare:
Bucură-te, cea preacurat împodobită;
Bucură-te, cea strălucit îmbrăcată.
Bucură-te, caldă cetate de scăpare a monahilor;
Bucură-te, limanul celor potopiți în viață.
Bucură-te, că tu ești mijlocitoare păcătoșilor;
Bucură-te, că tu ești tuturor chezașă către Dumnezeu.
Bucură-te, că zdrobești și alungi răutatea celor nelegiuiți;
Bucură-te, că alungi roiul de lăcuste.
Bucură-te, ceea ce pe credincioși îi scoți din rele;
Bucură-te, ceea ce pe noi ne izbăvești din patimi.
Bucură-te, chivot înmiresmat al Cuvântului.
Bucură-te, păzitoare de obște a lumii.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
12.
Făclie dătătoare de lumină a Dohiariului, gonește grabnic negura deznădăjduirii de la cei ce alergăm cu credință să ne-nchinăm chipului tău, Curată Grabnic-Ascultătoare, Preanevinovată, și să-ți strigăm: Aliluia.
13.
Pe tânăr l-ai izbăvit, pe cel răpit de tâlhari, cu dragoste ca o maică arătându-te și chemându-l, Fecioară, noaptea către tine, până ce, cu harul tău, l-ai ajutat să scape și l-ai sculat să strige ție acestea:
Bucură-te, păzitoarea tinereților;
Bucură-te, veselia a toată lumea.
Bucură-te, a maicilor preadumnezeiască laudă;
Bucură-te, a sfinților îngeri rază strălucitoare.
Bucură-te, turn de scăpare neclătinat al celor credincioși;
Bucură-te, floare bine-mirositoare a sfințeniei tale.
Bucură-te, că dinții balaurilor îi zdobești;
Bucură-te, că ochii tâlharilor îi închizi.
Bucură-te, a Curatei icoană de-minuni-izvorâtoare;
Bucură-te, a curăției livadă bine-mirositoare.
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești de gheenă;
Bucură-te, ceea ce ne scapi de toată stricăciunea.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
14.
Străină solire ești, mai presus de cuvânt, Fecioară, lauda Dohiariului; că tu deschis-ai minunat ochii tânărului orb, din boala cea cumplită izbăvindu-l, și ai sculat spre lauda ta rudeniile aceluia, care strigau: Aliluia.
15.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Grabnic-Ascultătoare, cu credință, strigând: Nu trece rugăciunile mele, ci încetează-mi durerea sufletului, Stăpână, ceea ce ai oprit odinioară curgerea sângelui monahului, care striga:
Bucură-te, făclie dătătoare de lumină a Ziditorului;
Bucură-te, cămară cu totul luminoasă a Cuvântului.
Bucură-te, sigura înfrumusețare a Celor netrupești;
Bucură-te, lauda puterilor celor fără materie.
Bucură-te, izgonirea bolilor întunecate și pierzătoare;
Bucură-te, însănătoșirea tuturor creștinilor bolnavi.
Bucură-te, luminoasă arătătoare a căii pentru cei fără nădejde;
Bucură-te, păzitoarea celor deznădăjduiți și chinuiți.
Bucură-te, ceea ce ai oprit curgerea sângelui;
Bucură-te, ceea ce ești izvor de minuni.
Bucură-te, bucuria desăvârșită a sufletului meu;
Bucură-te, făclie strălucită a vieții mele.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
16.
Toate cetele pământenilor și ale îngerilor, pe tine, apărătoarea Dohiariului, te laudă cu glasuri cuvioase, ca pe fântâna cu adevărat îmbelșugată a minunilor, care izvorăști celor ce cad la tine cu credință și pururea îți strigă: Aliluia.
17.
Sănătate dai grabnic tuturor bolnavilor binecinstitori, curată Grabnic Ascultătoare, precum oarecând ai alungat patima cancerului de la femeia cea bolnavă și ai încredințat-o să îți strige, ca o chezașă a minunii, acestea:
Bucură-te, a cancerului tămăduire;
Bucură-te, al lumii dumnezeiesc acoperământ.
Bucură-te, ceea ce urechile surzilor le deschizi;
Bucură-te, ceea ce toiegele curăției le păzești.
Bucură-te, că poruncii tale firea toată se supune;
Bucură-te, că la porunca ta încetează pornirea furtunii.
Bucură-te, ceea ce plinești cererile celor binecredincioși;
Bucură-te, ceea ce calci cursele lui Veliar.
Bucură-te, ceea ce stingi aprinderea patimilor;
Bucură-te, ceea ce izbăvești din toată primejdia.
Bucură-te, prin care s-a biruit iadul;
Bucură-te, prin care ne-am îmbrăcat cu slavă.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
18.
În tulburarea păcatelor căzând noi și-n preîntunecatele întreite-valuri ale vieții, scăpăm la chipul tău curat, Maică, și strigăm fierbinte: Grabnic-Ascultătoare, fii păzitoare nouă celor ce pururea cântăm: Aliluia.
19.
Ce dar voi aduce ție, grabnicei mele ajutătoare în toate împresurările vieții? Strig cu cetele credincioșilor Gomatiului, pe care i-ai mântuit, Fecioară, de mânia voievodului celui necredincios, și cu dragoste cânt ție acestea:
Bucură-te, cântarea Bisericii:
Bucură-te, minunea fecioriei.
Bucură-te, grabnică îndreptare a celor slăbiți;
Bucură-te, dulce apărare a celor în nevoi.
Bucură-te, psaltire preadesfătată a lui David, împăratul proroc;
Bucură-te, comoară preacurată a heruvimilor și-a serafimilor.
Bucură-te, că lăcustele le-ai aruncat în mare;
Bucură-te, câ mâinile tale spre cei ce au trebuință le întinzi.
Bucură-te, ceea ce înfrumusețezi curțile Edenului;
Bucură-te, ceea ce mântuiești sufletele robilor tăi.
Bucură-te, cunună strălucitoare a Muntelui Athos;
Bucură-te, ochi luminos către cei ce pătimesc.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
20.
Cântarea toată Grabnic-Ascultătoarei se cuvine, Maicii Izbăvitorului oamenilor, celei ce pururi ne ajută în nevoi și-n vătămările șarpelui celui viclean; pentru care, pe aceasta lăudându-o, strigăm cu glas neîncetat: Aliluia.
21.
Dumnezeiescul dor mă mistuie, văzându-ți frumusețea și raza chipului tău cel sfânt, și-a te cânta nu mă mai satur, pe tine, bucuria și cinstea sfântă a Athonului; pentru aceea, înaintea Icoanei tale plecând genunchii, strig ție acestea:
Bucură-te, fala Dohiariului;
Bucură-te, lauda a toată lumea.
Bucură-te, lecuitoare fântână de tămăduiri;
Bucură-te, palat de mare preț al Cuvântului.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare, minunată Născătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, a Celui preaînalt Maică slăvită, care nu știi de nuntă.
Bucură-te, că alungi norii puținătății de suflet;
Bucură-te, că zdrobești gloatele dracilor.
Bucură-te, prin care Athosul se cinstește;
Bucură-te, prin care credința se întărește.
Bucură-te, bucuria și mângâierea tuturor;
Bucură-te, stricarea celor nelegiuiți și amăgitori.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
22.
Bucură-te și te veselește, mănăstire a Dohiariului, pe Doamna tuturor avându-o dumnezeiască păzitoare și ajutătoare curată; la a căreia Icoană sfântă alergând, har îmbelșugat luăm cei ce strigăm cu credință: Aliluia.
23.
Icoana ta cea sfântă, Fecioară, sărutând, și-această rugăciune cântând, te rugăm: Zdrobește lanțurile a tot păcatul cu rugăciunile tale, Grabnic-Ascultătoare, ca să-ți strigăm cu evlavie:
Bucură-te, în care s-a amestecat Mirul cel pururea viu;
Bucură-te, prin care s-a mistuit vrăjmașul de-bine-urâtor.
Bucură-te, scăldătoarea Siloamului, cea din Athos;
Bucură-te, Marie, ajutătoarea celor înviforați.
Bucură-te, că chipul tău este râu de minuni;
Bucură-te, că Icoana ta s-a arătat vindecătoare de boli.
Bucură-te, a Dohiariului celui cinstit frumusețe;
Bucură-te, a soborului ceresc cunună.
Bucură-te, caldă apărare în viață;
Bucură-te, grabnică cercetare a bolnavilor.
Bucură-te, chip lin al Preacuratei Fecioare;
Bucură-te, vas înmiresmat al Mirului celui dumnezeiesc.
Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
24.
O, grabnic mângâietoare a celor ce suspină preacumplit și-a tuturor ajutătoare în viață (de trei ori) nu trece cu vederea rugăciunile noastre, ale credincioșilor, dumnezeiască dulceață a Athonului, și ascultă pe robii tăi, care cu cântări de taină strigă: Aliluia.
și iarăși Condacul. Glas8. Apărătoare Doamnă.
Închipuirea feței tale-având în sânul tău, Dohiariu cu evlavie se bucură, o, Fecioară Preacurată, și îți strigă: Pleacă-ți urechea cea degrab ascultătoare, dar, către cei care aleargă către tine și îți cântă, zicând: Bucură-te, Grabnic-Ascultătoare.
(Maica Domnului, Grabnic-Ascultătoarea, Editura Bizantină, 2017)
martedì 30 settembre 2014
lunedì 29 settembre 2014
Sinaxar 29 Septembrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si noua, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Chiriac Sihastrul.
Iscriviti a:
Post (Atom)