Icoana Maicii Domnului din Korsun este prăznuită pe 9 octombrie.

Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre”

Viața Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu

Viața Sfântului Cuvios Andronic și a Sfintei Cuvioase Atanasia

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Andronic şi către Sfânta Cuvioasă Atanasia

Sinaxar 9 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu.

Acesta era fratele Sfântului Matei Evanghelistul, care fusese mai înainte vames, si era fiu al lui Alfeu; mergând la propovaduirea Evangheliei, arzându-se de râvna dumnezeiasca, a stricat toate capistile idolilor, tamaduind boli si gonind duhuri necurate; pentru care lucru si multimea limbilor, l-a numit samânta dumnezeiasca. Acesta umblând multa parte a lumii, si vestind pe Hristos, ca un iubitor de Hristos si patima ce-a râvnit si moartea, ca a fost rastignit pe cruce, si asa si-a dat Duhul la Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru Andronic, si Atanasia sotia lui.

Acest cuvios Andronic, a fost din Antiohia cea mare, lucrator de argint, foarte cucernic, plin de fapte bune si bogat; si a luat luisi pe Atanasia, femeie curata si iubitoare de Dumnezeu; iar bogatia lor o împarteau în trei parti; o parte la saraci, alta la împodobirea bisericilor si a treia la trebuinta casei lor. Au nascut ei un fiu si o fiica, iar dupa nasterea celor doi fii, n-au mai adaugat a se cunoaste trupeste, ci amândoi se nevoiau pururea în curatie, la rugaciune, si a face bine saracilor si a cauta pe bolnavi. Traind asa doisprezece ani împreuna, fiind fiii lor la o vârsta care putea sa dea bucurie parintilor, într-o zi îmbolnavindu-se amândoi fiii au murit. Deci Andronic, nu se arata mâhnit de acea întâmplare, ci înca a strigat fericitul, acel glas al lui Iov, zicând: "Gol am iesit din pântecele maicii mele, gol ma voi si duce": "Domnul a dat, Domnul a luat". Iar femeia lui, Atanasia, avea jale nemângâiata, zdrobindu-se cu atâtea plânsuri, încât de mâhnirea cea mare atâta a slabit încât era sa moara; pentru ca zicea: "Sa mor si eu cu fiii mei". La îngroparea fiilor lor s-au adunat toti cetatenii si însusi patriarhul cu tot clerul, si i-au îngropat în biserica Sf. Iulian. Iar dupa îngropare nu voia Atanasia sa mearga la casa sa, ci sedea lânga mormântul fiilor sai plângând. La miezul noptii însa i s-a aratat ei Sfântul Mc. Iulian, în chip de calugar, zicându-i: "Pentru ce nu lasi pe cei ce sunt aicea sa se odihneasca, femeie?" Iar ea a zis: "Nu te mânia pe mine, domnule; sunt mâhnita, pentru ca doi fii am avut, si pe acestia astazi i-am îngropat împreuna". Iar el i-a zis: "Dar de ce plângi pentru dânsii? Ca în ce chip cauta firea omeneasca mâncare si nu se poate a nu-i da, asa si copiii cu cerestile bunatati se hranesc de la Hristos, pe Care roaga-L, zicând: "Dreptule judecator, daca ne-ai lipsit de cele pamântesti, nu ne lipsi de cele ceresti". Iar ea auzind acestea s-a smerit si si-a schimbat mâhnirea în bucurie, ca zicea: "Daca fiii mei vietuiesc în cer, apoi de ce plâng eu?" Si s-a întors sa mai vorbeasca cu cel ce i se aratase si nu l-a mai vazut; l-a cautat prin toata biserica, si n-a aflat pe nimeni. Atunci Atanasia a cunoscut ca vedenie a fost, si s-a spaimântat; si mergând a spus barbatului ceea ce a vazut, si s-au mângâiat amândoi. Iar nu dupa multa vreme, a zis Atanasia catre Andronic: "Lasa-ma la o mânastire, ca sa-mi plâng pacatele", si el primind cuvântul cu bucurie, fiindca dorea si el, au împartit cea mai multa parte din avutia lor la saraci, si au iertat robii ce erau cumparati, iar cealalta avutie a lor au dat-o socrului sau ca sa faca bolnita de saraci si gazda strainilor, si luându-si putina avere, cât sa le fie pe cale, au iesit noaptea din cetate numai ei amândoi. Iar fericita Atanasia întorcându-se, a vazut de departe casa sa, si cautând spre cer a zis: "Dumnezeule cel ce ai zis lui Avraam si Sarei: iesi din pamântul tau si din rudenia ta, si vino la pamântul pe care îl voi arata tie, cauta si spre noi si ne du întru frica ta. Iata pentru numele tau, am lasat casa noastra, ca sa nu ne închizi noua usile împaratiei Tale". Si plângând amândoi, au mers în calea lor si ajungând la Ierusalim s-au închinat la Sf. Locuri, si vorbind cu multi parinti, au luat binecuvântare de la dânsii. Si auzind de parintele Daniil, au mers la dânsul, si i s-au închinat lui; acesta vorbind cu ei cuvânt de mântuire, mult i-a folosit, si scriindu-le o carte i-a binecuvântat si i-a trimis la Mânastirea Tavenisiotului.

Deci mergând acolo, a dat fericitul Andronic pe sfânta lui sotie Atanasia la mânastirea de femei. Iar el întorcându-se la parintele Daniil, a primit îngerescul chip si a petrecut fericitul lânga acest parinte doisprezece ani, nevoindu-se. Dupa aceasta a rugat pe parintele sa-l lase pe el la Ierusalim sa se închine la Sfintele Locuri; iar parintele Daniil facând rugaciune i-a dat voie. Si mergând parintele Andronic în partile Egiptului, a sezut sa se odihneasca putin sub un copac, si iata dupa rânduiala lui Dumnezeu a vazut pe fericita Atanasia, femeia sa, care mergea în chip barbatesc, si s-au închinat unul catre celalalt. Deci a cunoscut Atanasia pe barbatul sau, iar el nu a cunoscut-o pe ea. Caci cum era cu putinta sa o cunoasca, ca fata ei se vestejise de înfrânare, si era neagra ca un arap: Catre aceasta înca si rânduiala sa schimbându-si, era îmbracata barbateste, si a întrebat pe Andronic, zicând: "Oare, nu esti tu ucenicul parintelui Daniil, cel ce se numeste Andronic?" Iar el a zis: "Eu sunt". Si iarasi l-a întrebat: "Unde mergi Avva Andronic?" Raspuns-a Andronic: "Ma duc la Sfintele Locuri sa ma închin; dar tu unde mergi, si cum îti este numele?" Iar ea a zis: "Ma duc si eu la Sfintele Locuri, si numele îmi este Atanasie" (pentru ca asa îsi schimbase numele). Si a zis Andronic: "Sa mergem dar împreuna". Iar Atanasie a zis: "De voiesti sa mergi cu mine, sa pui paza gurii tale ca în tacere sa calatorim". Iar el a zis: "Bine, sa fie asa precum voiesti". Grait-a Atanasie: "Sa mergem dar, si rugaciunile sfântului tau staret sa calatoreasca cu noi". Si ajungând la Sfânta Cetate si închinându-se la Sfintele Locuri, s-au întors cu tacere la Alexandria. Si a zis Atanasie catre parintele Andronic: "Voiesti, parinte, sa petrecem amândoi într-o chilie?" Raspuns-a Andronic: "Sa petrecem; însa mai întâi voi întreba pe staret daca ne va porunci noua ca împreuna sa petrecem". Si a zis Atanasie: "Mergi si întreaba, iar eu te voi astepta pe tine în schitul ce se cheama Optsprezecinicul; si de-ti va porunci parintele sa vii la mine, precum am umblat cu tacere, asa cu tacere si în chilie sa petrecem. Iar de nu vei putea sa petreci în tacere, sa nu vii la mine; ca macar si parintele de ar porunci, nu voi sa vietuiesc acolo unde nu ar fi tacere".

Si mergând Andronic la Avva Daniil, i-a spus de împreuna-calatorul sau Atanasie. Si a zis Daniil lui Andronic: "Mergând sa iubesti tacerea, si sa petreci cu Atanasie de vreme ce este calugar desavârsit". Deci a luat Andronic pe Atanasie, si l-a dus în chilia sa, si au petrecut în frica lui Dumnezeu cu tacere alti doisprezece ani; si n-a cunoscut Andronic ca Atanasie este sotia lui; pentru ca aceea se ruga cu deadinsul lui Dumnezeu ca sa nu fie cunoscuta de barbatul sau. Iar Avva Daniil adeseori venea la dânsii si-i învata. Odata fiind la dânsii, si mult graindu-le de folosul sufletului, se întorcea; si mai înainte de a sosi în chilia sa, l-a ajuns fericitul Andronic, zicându-i: "Parinte Daniel, parintele Atanasie se duce catre Domnul!" Si întorcându-se staretul, l-a aflat într-o mare fierbinteala; si a început Atanasie a plânge. Si staretul i-a zis: "Se cade sa te bucuri ca mergi sa întâmpini pe Hristos, iar nu sa plângi". Raspuns-a Atanasie: "Nu plâng pentru mine, ci pentru parintele Andronic; ci sa faci dragoste parinte, dupa îngroparea mea vei afla o scrisoare sub capatâiul meu, si citind-o sa o dai parintelui Andronic". Si facând rugaciune, s-a împartasit Atanasie cu dumnezeiestile taine, si s-a dus catre Domnul. Si au venit fratii sa îngroape trupul lui, si aflara ca era femeie cu firea ei. Iar Avva Daniil a aflat sub capatâiul ei scrisoarea si, citind-o, a dat-o lui Andronic. Atunci a cunoscut Andronic, ca femeia lui era, si toti au laudat pe Dumnezeu. Si s-a auzit aceasta în toate Lavrele, si trimitând Avva Daniil a chemat pe toti parintii cei din Egipt, si pe cei din pustiul cel mai dinauntru, si s-au adunat din toate Lavrele, si au îngropat cu cinste sfântul trup al fericitei Atanasiei, marind pe Dumnezeu cel ce i-a dat o asemenea rabdare. Iar dupa îngroparea ei, au petrecut staretul cu Andronic pâna la a saptea zi, si în ziua a saptea facând pomenirea celei ce se mutase, a voit ca sa ia pe Andronic în chilia sa; iar Andronic îl ruga zicând: "Lasa-ma aicea parinte, ca si eu sa ma îngrop cu doamna mea Atanasia". Si lasându-l staretul s-a dus; si înca nesosind el pâna la chilie l-a ajuns un calugar, zicându-i: "Parintele Andronic se duce catre Domnul". Si a trimis staretul în urma parintilor celor ce plecase, zicând: "întorceti-va cu mine la parintele Andronic; iar ei întorcându-se l-au aflat înca viu, si au luat binecuvântare de la dânsul. Iar sfârsindu-se cu pace parintele Andronic, s-a îngropat cu fericita Atanasia, laudând pe Dumnezeul cel minunat între sfintii sai. caruia se cuvine marirea, în vecii vecilor. Amin.Avraam

Tot în aceasta zi, pomenirea dreptului Avraam si a nepotului sau Lot.

Tot în aceasta zi, pomenirea dreptului Avraam si a nepotului sau Lot.
Avraam s-a nascut prin secolul al doisprezecelea inainte de Hristos la Ur, in tinutul caldeenilor. Se tragea din neamul lui Sem si era casatorit cu Sarah, ramasa fara copii. Dumnezeu il alese pe Avraam pentru a face din el parintele poporului sau. Ii spuse : "Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului" (Facere 12, 1-3). Avraam se incredinta cuvintelor Domnului si fara sa se uite in urma, isi lua pe femeia lui Sarah, pe nepotul sau Lot, avutiile si slugile sale si se duse tot inainte, catre tinutul Canaan. In schimbul credintei sale, Dumnezeu ii promise lui Avraam sa faca un legamint vesnic intre El si urmasii sai, legamint ce avea sa fie simbolizat in taierea imprejur a oricarui nascut de parte barbateasca din descendenta lui Avraam. Ca prim semn al favorurilor sale, Domnul ii dadu un fiu lui Sarah cea sterila, chiar daca si ea si barbatul ei erau foarte inaintati in virsta. Isaac deveni astfel semnul bunavointei lui Dumnezeu si simbolul viitorului Mesia, Hristos, care trebuia sa vina pentru a duce la bun sfirsit si la perfectiune promisiunile facute de Dumnezeu Sfintului Patriarh. Avraam muri intr-o batrinete fericita la virsta de o suta saptezeci si cinci de ani. Fu ingropat in pamintul din Canaan, pe ogorul pe care il cumparase ca sa ii faca mormint lui Sarah.
Cind Lot intra cu Avraam in tinutul Canaan, puse stapinire pe paminturile bogate si fertile din cimpia Iordanului si se instala in Sodoma. Dar locuitorii tinutului erau in acea vreme afundati in viciu si perversiuni. Ei atrasera minia Domnului, care hotari sa distruga orasul. Trimise totusi doi Ingeri ca sa-l vesteasca pe Lot si sa ii porunceasca sa fuga de acolo, el si ai sai. Ii spusera : "Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!" (Geneza 19 :17). In momentul in care Lot se indeparta, Dumnezeu facu sa ploua peste Sodoma si Gomora pucioasa si foc, si pacatosii murira in chinurile pe care li le pregateste pentru vesnicia in iad. Dar femeia lui Lot nu asculta porunca Domnului si se intoarse pentru a se uita in urma. Fu dintr-odata schimbata intr-o statuie de sare, sa fie de invatatura pentru generatiile ce aveau sa urmeze ca trebuie sa urmeze chemarea Domnului fara nici o privire pentru lumea si obiceiurile din care El ne-a scos.

Lot si Avraam sint praznuiti si cu ceilalti Stramosi ai lui Hristos, in duminica dinaintea Craciunului.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Poplia.

Aceasta traia pe vremea pagânului Iulian, maritata fiind mai înainte si nascând roada vrednica lui Dumnezeu, pe preotul Ion care a fost purtator de grija pentru orânduiala Bisericii, si pururea fugea de vrednicia episcopiei, pentru multa lui smerenie. Deci mergând atunci Iulian la Antiohia, având multa mândrie demonica si silind pe toti sa creada în demoni, aceasta cinstita batrâna, a început a cânta în fata împaratului cu niste fecioare: "Idolii pagânilor argint si aur, lucruri de mâini omenesti". Pentru aceasta târând-o, au batut-o tare peste obraz, atâta cât s-a rosit si pamântul de sângele ei, dar nu a fost omorâta, pâna la întoarcerea Paravatului. Acela însa, fiind înjunghiat, nu s-a mai întors, iar ea traind un an dupa aceea, cu pace s-a dus catre Domnul.

Tot în aceasta zi, Preacuviosul parintele nostru Petru.

Acest fericit ostas a fost pe vremea împaratiei lui Teofil; si fiindca era încuviintat si la frumusete si la stat, si la chipul trupului, a fost încins de împaratul mare spatar. Apoi calcând si lepadând toate lucrurile lumesti, a mers la viata calugareasca, la o mânastire ce se cheama Dafnes, si si-a pus numele Petre, în loc de Leon. Apoi s-a dus la Olimp, dupa aceea la Sfintele Locuri, apoi la Laodiceea si la Attalia, suferind toate ostenelile calatoriei. Deci fiindca întelese înaltimea vietii si a faptelor sale celor bune, l-a plecat împaratul Vasile Macedon, de a mers la Mânastirea sfântul Foca. În care nevoindu-se foarte dupa Dumnezeu, cu pace si-a dat duhul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Viața Sfântului Nou Mucenic Ignatie

Viața Sfintei Cuvioase Pelaghia

Sinaxar 8 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a opta, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia, care mai înainte a fost desfrânata.

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Pelaghia

Viața Sfintei Cuvioase Taisia

Canon de rugăciune către Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah

Viața Sfântului Iosif din Khevi, Georgia

Sinaxar 7 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a saptea, pomenirea Sfintilor Mari Mucenici Serghie si Vah.

Viața Sfântului Mucenic Chesarie, diaconul

Viața Sfinților Mari Mucenici Serghie și Vah

Viața Sfântului Mucenic Polihronie

Viața Sfântului Mucenic Iulian, preotul

Sinaxar 6 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a sasea, pomenirea Sfântului maritului Apostol Toma, numit Geamanul.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Toma

Acatistul Sfântului Apostol Toma

Viața Sfântului Apostol Toma

Icoana Maicii Domnului Odighitria – „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Xenofont

Icoana Maicii Domnului „Cea de toți fericită” (Ovsepetaia)

Rugăciune la icoana Maicii Domnului „Îndrumatoarea” (Odighitria) de la Xenofont

Ceea ce eşti Izvor a toată înţelepciunea îndrumă paşii noştri pe cărarea mântuirii, Stăpână, căci numai tu ai purtat în pântecele tău şi ai născut pe Cel Ce a luat firea neputincioasă a lui Adam ca s-o înnoiască şi să o aşeze pe scaunul slavei cereşti. În braţele tale ai purtat cu cuviinţă dumnezeiască pe Soarele dreptăţii, Cel Ce cu razele iubirii Sale de oameni luminează inimile celor ce se nevoiesc pe calea dobândirii virtuţilor. Pe Acesta roagă-L, Fericită, să ne dăruiască îndurările Sale, iertând nedreptăţile noastre şi aşezându-ne la limanul vieţuirii curate.

Viața Sfântului Grigorie Khandzteli

Viața Sfântului Evdochim Vatopedinul

Sfânta Muceniță Mamelta

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Haritina

Troparul Sfintei Muceniţe Haritina, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Haritina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu harurile tale, o, Sfântă Haritina, umple de har gândul meu, ceea ce eşti dăruită cu sfinţi­tele nevoinţe; ca să te măresc pe tine cu sfinţenie, ca pe o muceniţă biruitoare şi strălucită cu fecioria.

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Harul Preasfântului Duh te-a umplut de har şi te-a înfrumuseţat cu împletituri săltătoare de bucurie şi te-a întărit să moşteneşti Bucuria Cea Veşnică, ca pe ceea ce ai pătimit bărbăteşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înţelegând lăudata muceniţă că ai fost spânzurat pe Cruce, Stăpâne, a răbdat chinurile cele cu durere, întărindu-se cu puterea Ta, a Celui Ce ai întărit firea noastră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Loc de încăpere te-ai făcut Firii Celei Dumnezeieşti, Născă­toare de Dumnezeu, Preacurată; pentru aceea dorind de tine, Sfinta Haritina, după tine ca o fecioară s-a adus Fiului tău.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-ţi sufletul Dumnezeiasca dorire, a stins poftele trupului şi înfierbântările cele cumplite ale chi­nurilor.

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând că vrăjmaşul se sur­pă înaintea picioarelor celor muceniceşti, cu harul lui Hristos, să-i aducem laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu Puterea cea lucrătoare a toate, ai sfărâmat capul vrăj­maşului, suferind cu tărie arde­rea capului tău, muceniţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Curată, Ceea ce eşti Singură Binecuvântată între femei, iubindu-te Sfânta Muceniţă Haritina, s-a mărit cu harurile tale cele bune.

Irmosul:

Se veseleşte de Tine Bise­rica Ta Hristoase cân­tând: Tu eşti Puterea mea Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Ridicat pe Cruce văzân­du-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Mărire Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe o jertfa fără de prihană, te-au răpit tiranii din braţele cele părinteşti şi către junghiere te duceau pe tine, mu­ceniţa pătimitoare; că foarte tare ai iubit pe Părintele Cel Ceresc.

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând fecioarelor celor în­ţelepte, din destul ţi-ai umplut cu sânge candela ta cea sufle­tească, prealăudată şi te-ai să­lăşluit în Dumnezeiasca căma­ră, muceniţă ceea ce eşti cu numele harului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Inima ta arzându-se de dra­gostea Mirelui tău, a stins jăra­tecul rătăcirii cu vărsarea de sânge şi a uscat marea mulţimii zeilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai pe Cel Ce S-a Întru­pat, pe Dumnezeu Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, Prea­curată; pe Care iubindu-L, Sfânta Muceniţă Haritina cu înfocare, s-a pus împotriva focului şi a chinu­rilor celor de multe feluri.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă cu credinţă.

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfărâmându-ţi capul cu ra­derea şi cu fierbinţeala jăra­tecului, gânditoare de Dum­nezeu, nicidecum n-au mişcat tăria cugetului tău.

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Închipuind piroanele şi junghierea Ta, Doamne, rabd du­rerea frigărilor celor iuţi şi fier­binţi, striga muceniţa.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu biruinţă ţi s-a încununat capul, Sfântă Haritina, biruind cu chi­nurile tale, frumoasă fecioară, pe şarpele care a biruit pe Eva.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mintea omenească nu poate să priceapă zămislirea ta cea mai presus de gând, Maică Fecioară; că pe Dumnezeu ai născut.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de...

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu haruri şi cu semne a încununat cinstitul tău creştet Hristos, pentru Care ai şi dorit să pătimeşti, purtătoare de chinuri; ceea ce eşti cu nu­mele Bucuriei Dumnezeieşti.

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce a izbăvit pe Iona din adâncime, Acela te-a mântuit şi pe tine, de Dumnezeu gândi­toare, fiind aruncată în luciul mării; şi în adâncimea sângiuirilor tale a înecat pe vrăjmaşul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sabia răbdării ai omorât pe vrăjmaşul şi suferind dez­rădăcinarea tuturor dinţilor, purtătoare de chinuri, ai sfă­râmat fălcile leilor celor fără de trupuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Aflându-te pe tine, Fecioară, Putere şi Întărire, răbdătoarea de patimi Sfânta Haritina chinuri tari suferă şi bucurându-se, se aduce Stăpânului tuturor în urma ta.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Pentru dragostea Domnului, Sfântă Preamărită Haritina, suferind toate cele îngrozitoare ale chinurilor, ai câştigat cununa muceniciei cea nestricăcioasă.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Întărindu-te la minte, Sfântă Muceniţă Haritina, ţi-ai întărit sufletul cu cre­dinţa; biruind pe vrăjmaşi aie­vea i-ai ruşinat, stând înaintea lui Hristos întru tot fericită; şi acum, purtând haină din sân­gele tău şi cu îngerii bucurându-te, roagă-te pentru noi, pur­tătoare de chinuri.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

În cuptorul persienesc, tinerii lui Avraam, de dorirea dreptei credinţe, mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce a izbăvit pe tineri din cuptor te-a mântuit, Muceniţă Haritina, din roata cea de mul­te feluri pe tine care cântai: Binecuvântat eşti în Biserica SlaveiTale, Doamne!

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dimpreună cu fecioarele purtând făclie, mergi în Că­mara cea Cerească şi răbdând vitejeşte focul făcliilor, cânţi: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind înfruntat cel fărădelege de răbdarea ta, ţi-a legat mâinile şi picioarele şi te-a aruncat în adâncimea apei, pe tine, care cântai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin cuvântul tău cel Dum­nezeiesc ai batjocorit nebunia şi prin patima patimilor celor făcătoare de viaţă, muceniţă, ai plinit lipsa, cântând: Binecu­vântat eşti, în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai pe tine, Fecioară Cu­rată şi Nestricată, te-a iubit Cuvântul Cel Curat şi din tine S-a zămislit Întrupându-Se Om deplin Cel Ce a mărit pe Sfânta Haritina cu minunile.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumoasă te-ai făcut prin frumuseţea rănilor tale şi rămânând fecioară nestricată, te-ai logodit, preacinstită, cu Cuvântul Cel Preafrumos, cu Hristos, Carele S-a Întrupat din Fecioară pentru noi; Căruia cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luptându-te cu toate năpă­dirile celor ce te chinuiau pe tine, cu vitejie ai suferit iuţimea roţii celei arzătoare, înfierbântarea frigărilor, aruncarea în adâncime şi dezrădăcinarea dinţilor şi a unghiilor, cinstită, mărind pe Hristos în veci.

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Picioarele tale s-au înfrumu­seţat cu podoabele ostenelilor tale, Sfântă Muceniţă Haritina; pentru aceea in­trând în ape nu s-au udat, fecioară muceniţă, fiind cu tine îngerii lui Dumnezeu; cu care împreună cântai: Binecuvântaţi toate lucru­rile Domnului pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Minune de care se înspăimântează tot gândul, cum după sfârşitul tău adâncimea care primise moaştele tale, le-a dat părintelui tău; pe care acesta le-a îngropat părinteşte, câştigând harul de la tine, Sfântă Muceniţă Haritina, primind Împărăţia cea Cerească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai mai Înaltă de­cât cerurile, că ai născut pe Dumnezeul Cel Ceresc, Prea­curată, Care a făcut cer toată frămantătura pământenilor şi Carele a luminat cinstita pome­nirea Sfintei Haritina; Căruia cân­tăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului a stins, cu virtutea încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să dobândeşti mărirea cununilor, ca o fecioară nestricată, muceniţă, ai sufe­rit tot felul de chinuri veselindu-te cu duhul şi cu înălţarea cugetului.

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o frumoasă, ca o aleasă şi cuvioasă fecioară, ca o muceni­ţă nebiruită, ca o mireasă a Stăpânului cu totul fără pri­hană, cu aripi în chipul aurului ai zburat către cele cereşti.

Stih: Sfântă Muceniţă Haritina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu aprinzi raze cu chip de lu­mină, Sfântă Haritina, gonind tot­deauna negura viclenirii demo­nilor şi a patimilor, cu facerile de minuni cele date ţie de Dum­nezeu, ceea ce eşti vrednică de laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ziua ta cea de bucurie, cu veselie, adună poporul să laude vitejiile tale, luptele şi nevoinţele cele bărbăteşti, mare mu­ceniţă, ceea ce eşti cu numele de har.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lumină ne-a răsărit nouă din pântecele tău, Neispitită de bărbat, Fecioară, cu ale cărei străluciri, luminându-se Dumnezeieşte ceea ce este cu numele de bucurie, s-a făcut lumină, Născătoare de Dumnezeu, Neis­pitită de nuntă.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Ne­tăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

De veselia celor înţelegătoare dorind şi curgerea celor văzute părăsind-o, ţi-ai întărit gândul cu Dumnezeieştile nădejdi; pen­tru aceea, bucurându-te, ai alergat către stadiul nevoinţei, muceniţă şi ai surpat pe şarpe şi ţi-ai împletit, fecioară, fru­moasă cunună de biruinţă, po­doaba muceniţelor.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Mulţimile gândurilor mele celor necurate şi picăturile cu­getelor celor necuvioase, cine va putea să le spună, Ceea ceeşti cu totul fără de prihană? Încă şi pornirile şi răutatea vrăjma­şilor mei celor fără de trupuri, cine le va povesti? Dar cu rugă­ciunea ta, Ceea ce eşti Bună, dăruieşte-mi scăpare de toate acestea.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Pe Tine, Hristoase, Cel Ce Te-ai născut din Părintele Cel fără de început, văzându-Te spânzurat pe Cruce, Ceea ce Te-a născut trupeşte în vremurile cele de pe urmă, striga: vai mie, Preadorite Iisuse, cum voind Te Răstigneşti acum de oamenii cei fărădelege, Fiule? Cel Ce eşti Slăvit de îngeri ca un Dum­nezeu! Te laud Îndelung Răbdătorule.

Sinaxar 5 Octombrie

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea Sfintei Muceniţe Haritina.

Acatistul Sfinților Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu

Viața Sfintei Mucenițe Haritina

Sfântul Ioan al Evhaitelor

Viața Sfinților Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei

Viața Sfântului Mucenic Evdemoz din Georgia

Viața Sfântului Mucenic Audact

Viața Sfintei Mucenițe Calistena

Sinaxar 6 Octombrie

Tot această lună, în ziua a patra, pomenirea celui dintru sfinţi părintelui nostru, Ierotei, episcopul Atenei.

Viața Sfântului Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei

Viața Sfintei Mucenițe Domnina

Viața Sfintei Mucenițe Prosdoca

Viața Sfântului Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul

Sinaxar 3 Octombrie

În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului sfintiţului Mucenic Dionisie Areopagitul.

Acesta, întrecând pe toţi cu bogăţia, cu slava, cu mintea şi cu înţelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat şi a fost hirotonit episcop. Fiind învăţat tainele cele de negrăit şi dumnezeieşti de înţeleptul Ierotei, a lăsat şi cărţi minunate şi foarte înalte. Însă acest sfânt Dionisie tâlcuind şi Tipicul bisericeştii orânduieli, după aceea s-a dus spre părţile Apusului, pe vremea împărăţiei lui Domiţian şi arătând multe minuni, i s-a tăiat capul în cetatea Parisului. Şi primindu-şi capul în mâinile sale, a umblat două mile de loc pe picioarele sale, făcând ca sa se minuneze cei ce îl vedeau, şi nu l-au lăsat până nu s-a întâlnit cu o femeie anume Catula. Şi oprindu-se din dumnezeiască pronie, l-a pus în palmele ei ca pe un odor. Aşijderea şi ucenicii săi, Rustic şi Elefterie, tăindu-li-se capetele şi aruncându-li-se trupurile împreună cu mucenicescul trup al sfântului propovăduitor ca să-l mănânce fiarele cele sălbatice şi păsările. Oarecare credincioşi le-au luat şi le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigători; şi după ce s-au dus aceia, le-a aşezat Fericita Catula într-o casă, la trei ale lunii octombrie. Era la statul trupului om de mijloc, uscăţiv, albenet, cam galben, puţinel cam scobit la nări, cu sprâncenele dese, cu ochii adânciţi şi cu urechile mari, cărunt păros, cu barba cam lungă şi rară puţinel, cam pântecos, degetele mâinilor lungi. Şi se săvârşeşte soborul lui în preasfânta marea Biserică.

Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Rustic şi Elefterie, ucenicii sfântului Dionisie Areopagitul.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoctist.

Tot în această zi Sfântul Mucenic Dionisie şi cei cu dânsul 8 mucenici.

Acesta a fost pe vremea împăraţilor Valerian şi Galien; şi fiind adus către guvernatorul Emilian şi nesupunându-se legii lor, l-au trimis undeva la urgie. După aceea l-au tras la popor şi l-au împroşcat cu pietre, pătimind mai mult decât cele ce pătimise mai înainte din partea lui Deciu în Libia. Deci închizându-l într-un loc sec, cu Faust şi cu Gaius şi cu Petru şi cu Pavel, şi cu ceilalţi patru care, suferind cu el doisprezece ani, s-au săvârşit în bună mărturisire.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teaghen.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teotechi.

Tot în această zi, Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii.

Acest sfânt părinte al nostru Ioan a fost tebeu din ţara Egiptului. Deci primind de la moşul său îngerescul chip al monahilor şi luând iertare de la bătrânul, s-a dus la sfintele locuri, la Ierusalim. A lepădat Soborul din Calcedon şi de Biserica sobornicească se depărtă pe sineşi; dar voind a se închina cinstitei Cruci, şi oprit fiind a se apropia, i s-a părut ca aude glas, că cei ce nu fac parte din Biserica sobornicească, sunt nevrednici de închinarea Crucii. Trezindu-se dar, s-a apropiat de Biserică, apoi iarăşi s-a întors la moşul său, şi fiind iertat iarăşi de către bătrânul a ieşit din mânăstire. Şi aflând într-un loc râpos şi cu anevoie o mică peşteră, a locuit în ea, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrând Dumnezeu să-l slăvească l-a vădit aşa: Oarecare Ananie, sihastru mare şi vestit, locuia în acele locuri; deci a fost adus un copil îndrăcit al unui om bogat la acest om mare. Copilul era bântuit de duh necurat şi acela nu l-a primit, ci de smerenie mare sfântul acesta îi înşela ca să meargă mai înăuntru pustiei să caute pe Ioan egipteanul.
Deci aici fiind trimişi aflară pe cel ce căutau şi spunându-i cu ce treaba au mers, întâi s-a aparat că face rugăciune, apoi supărându-l, a făcut şi a zis către demon: "În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îţi porunceşte să ieşi din copil". Acestea auzind duhul cel necurat de la sfântul, îndată a ieşit şi copilul s-a făcut sănătos.
Şi făcându-se prin minunea aceasta vestit, se supuse şi fără de voie a primit hirotonia ca episcop al Cezareii. Şi neputând a petrece acolo viaţa cea pustnică şi fără gâlceavă, a lăsat Cezareea şi iarăşi s-a dus în pustie, dar nu s-a putut ascunde de un plugar, care având şi el un copil ce era bântuit de duhul necurat, l-a pus într-o coşniţă şi acoperindu-l cu buruieni l-a pus lângă uşa sfântului şi s-a dus în lături; deci, plângând copilul şi sculându-se sfântul şi văzându-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul şi gonindu-l, a tămăduit pe copil. Acest fericit Ioan auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, dorea să-l vadă, dar de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peşteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare şi neapărat, ca să nu se poată mântui, legându-se el însuşi cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură, deci socotiţi ce lucru minunat a făcut şi aici pronia lui Dumnezeu, care toate le vede. Înger luând pe sus pe Marcian din chilia lui, fără clinteală l-a pus în peştera fericitului Ioan; deci împreună fiind amândoi, şi sărutându-se unul cu altul, şi săturându-se unul de altul de duhovnicească vorbire şi alcătuind fericitul Ioan cuvântul cel de apoi de mulţumire zicea aşa: "Slavă Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marcian". Fără veste răpit fiind Marcian de înger, s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor fericitului Ioan. Însă aceasta a băgat pe sfântul la multe gânduri şi se îndoia luptându-se cu gândurile şi, calcându-şi legătura, a ieşit din peşteră şi purcese pe cărarea care mergea la chilia lui Marcian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce se făcuse. Deci dacă se duse şi auzi pe Cuviosul Marcian chemându-l pe nume şi înţelegând fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucura cu inima şi se veselea. Drept aceea iarăşi sărutându-se unul cu altul, şi mulţumind lui Dumnezeu, s-a întors la locaşul său. Acesta a gonit mulţi demoni din oameni şi a tămăduit şi boli fără de leac, şi a făcut de a izvorât şi ape prin multe locuri şi de multe ori ploi din cer a coborât prin rugăciunea sa şi alte multe semne printr-însul a făcut Dumnezeu. Şi după acestea cinstitul său suflet întru bătrâneţe bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian şi către Sfânta Muceniţă Iustina, fecioara

                       

Viața Sfinților Mucenici David și Constantin, prinți ai Georgiei

Viața Sfintei Mucenițe Iustina

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian, izbăvitorul de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească

Sinaxar 2 Octombrie

În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Ciprian vrăjitorul şi a sfintei Iustina fecioara.

Viața Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian

Viața Sfântului Cuvios Teofil

Rugăciunea Sfântului Mucenic Ciprian, pentru izbăvirea de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule și Chivernisitorule a toate, Sfânt și slăvit ești; Împăratul împăraților și Domnul domnilor, slavă Ție! Tu, Cel ce locuiești în lumina cea nepătrunsă și neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului și nevrednicului robului Tău, depărtează demonii și stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pământul și fă-l să-și dea roadele lui; copacii și viile să-și dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate și eliberate de nerodirea pântecelui; acestea și toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă și toată zidirea de toate legăturile diavolești. Și dezleagă pe robul Tău (numele), împreună cu toate ale casei lui, de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor și ale puterilor potrivnice. Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinților noștri, toată lucrarea satanei, Tu, Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji și de toate lucrările satanicești și de toate legăturile lui, și distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Așa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău și dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei și dacă este legat în Cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor sau cu al peștilor, sau prin necurăție, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă au venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin șerpi (vii sau morți), sau prin pământul morților, sau dacă au venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare!

Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoști și știi toate, dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzește-l, cu toți ai casei lui, de toate uneltirile diavolești.

Zdrobește cu însemnarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustiește, distruge și depărtează pentru totdeauna toate lucrările magiei, vrăjitoriei și fermecătoriei de la robul Tău (numele).

Așa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău și pe robul Tău, cu toți ai casei lui, și dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputința, prostia, neînțelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, și de toate rătăcirile și greșelile, știute și neștiute, pentru Sfânt numele Tău, că binecuvântat ești în veci.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Amin.