martedì 11 novembre 2014
lunedì 10 novembre 2014
domenica 9 novembre 2014
sabato 8 novembre 2014
Sinaxar 8 Noiembrie
În această lună, în ziua a opta, pomenirea Soborului mai-marilor Arhistrategi (arhangheli) Mihail şi Gavriil (şi Rafail), şi al tuturor cereştilor puteri celor fără de trup.
venerdì 7 novembre 2014
giovedì 6 novembre 2014
mercoledì 5 novembre 2014
Sinaxar 5 Noiembrie
În aceasta luna, în ziua a cincea, pomenirea Sfintilor Mucenici Galaction si Epistimi din Emesa.
Paraclisul Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia
Rugăciunile începătoare:
Troparul
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă… Şi acum… asemenea:
Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi scăpat pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, ca tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Canonul Sf. Mc. Galaction şi Epistimia
Cântarea I
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu ce sfinţite laude vom împodobi prăznuirea voastră cea izvorâtoare de lumină, Sfinţilor Galaction şi Epistimia, cei ce aţi păzit nestricată pecetea prieteniei şi lui Hristos v-aţi înfăţişat ca nişte mieluşei vrednici de a împărăţi împreună cu Mielul lui Dumnezeu în ceruri.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Hristos aţi iubit din tot sufletul şi pe calea desăvârşitei slujiri aţi alergat, luând plată însutită de la Ştiutorul inimilor, Cel Ce v-a preamărit pe voi întru Împărăţia Sa.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stând ca două făclii înaintea tronului Treimii, rugaţi-vă să se aprindă şi candela inimii noastre cu focul rugăciunii voastre spre a afla calea înţelepciunii.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Deschide-ne nouă uşa milostivirii Tale şi în cămara cea cerească ne primeşte când vom părăsi cămara acestui trup stricăcios.
Cântarea a III-a
„Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind rod al rugăciunii părinţilor tăi, Sfinte Galaction, întru tine s-a preamărit numele lui Hristos, Cel Ce te-a chemat pe tine la viaţa cea îngerească.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
De desfătarea cea lumească te-ai depărtat şi calea lui Hristos ai urmat, luând de la El dar însutit din care împărtăşeşte şi pe cei ce te cinstesc pe tine.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Jugul căsătoriei nu ai voit a-l duce, inima ta fiind cu totul atrasă de vieţuirea călugărească pe care o ai şi dobândit cu voia Stăpânului.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
De alunecarea în păcat ne păzeşte pe noi, Preacurată, ca Una Ce ai şters păcatul lui Adam prin naşterea Celui fără de păcat.
Apoi aceste stihiri:
Părăsit-aţi toată desfătarea lumească şi pe calea vieţuirii monahale aţi alergat, fiind puşi în sfeşnicul rugăciunii ca să luminaţi toată lumea cu înţelepciunea voastră.
Maica Vieţii, pe cei ce Te cinstesc pe Tine încununează-i cu slava Cuvântului, ca Una Ce ai luat dar a mijloci pentru robii Tăi
Sedealna
Ca doi porumbei aţi zburat împreună spre înălţimile duhovniceşti şi întru lumina Soarelui dreptăţii aţi văzut taine negrăite.
Cântarea a IV-a
„Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Hristos iubind cu inimă curată, fericite Galaction, îndreptat-ai şi pe logodnica ta pe cărarea fecioriei, ca împreună să intraţi în cămara lui Hristos cu fecioarele cele înţelepte, purtând în în mâini candela rugăciunii curate.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Uşa credinţei ai deschis sorei tale Epistimia, Sfinte Galaction, iar acum cu cheia rugăciunii tale deschide-ne nouă cămara darurilor Duhului.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin taina Sfântului Botez ai logodit pe fecioara Epistimia cu Mirele Hristos, Sfinte Galaction, lipsindu-te din voia ta de dulceaţa iubirii soţiei şi cu sângele muceniciei ai arăta-o Împăratului mai frumoasă decât multe fecioare înţelepte.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Fiind Tu Cununa fecioarelor, Preacurată, prin gânduri dumnezeieşti ne arată şi pe noi mai îndreptaţi înaintea lui Hristos.
Cântarea a V-a
„Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pricină mântuirii Sfintei Epistimia te-ai arătat Sfinte Galaction, deschizându-i uşa vieţuirii îngereşti prin care s-a făcut moştenitoare veşnicelor bunătăţi, pe care roagă-te să le primească şi cei ce te măresc pe tine .
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
O, înţeleaptă fecioară, că desăvârşită ascultare făcând de logodnicul tău, te-ai învrednicit a dobândi dragostea Mirelui Hristos, pe Care Îl roagă să ne despartă şi pe noi de toată dorirea lumească şi să ne învrednicească de înţelepciunea cea duhovnicească .
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nu poate cuvânt omenesc a zugrăvi înălţimea nevoinţelor tale călugăreşti Sfinte Galaction, căci cu totul te-ai dăruit lui Hristos, cu lacrimi şi suspinuri căutându-L în cămara cea sfinţită de rugăciune a inimii tale.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Din valurile păcatului scoate-ne pe noi, Ceea ce ai născut pe Adâncul milostivirii Care a scos pe Adam din adâncurile iadului.
Cântarea a VI-a
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o carte pururea deschisă aţi stat înaintea Ziditorului, a Celui Ce v-a scris pe voi în cartea vieţii celei veşnice şi v-a dăruit cununa mântuirii.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu lacrimile voastre şi cu neîncetata dragoste faţă de toţi v-aţi agonisit în cer cămările odihnei veşnice, unde rugaţi-vă pentru cei ce vă cheamă în ceasul primejdiilor.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pentru Hristos aţi părăsit toată îndulcirea cea lumească şi paharul muceniciei aţi băut cu bucurie, cugetând mai mult la veşnica veselie gătită celor ce Îl iubesc pe Împăratul ceresc.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu dreapta Ta cea tare trage-mă pe mine din groapa întristării şi mă aşează împreună cu cei ce au aflat calea mântuirii.
Apoi aceste stihiri:
Buna vrere a inimilor voastre bine a plăcut Stăpânului şi la limanul vieţuirii îngereşti v-a sălăşluit, ca mai apoi să zburaţi cu aripile muceniciei către cămările slavei Sale.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.
Condacul
Cu adunările mucenicilor lui Hristos împreună v-aţi numărat. Cu tari nevoinţe luminat nevoindu-vă, Galactioane mult-lăudate, cu cinstită soţia ta şi împreună-pătimitoarea Epistimia, nu înceta rugându-te unuia Dumnezeu pentru noi toţi.
Prochimenul, Evanghelia
Slavă… glas 2:
Pentru rugăciunile Mucenicilor Tăi, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.
Stihira
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, după mare milă Ta şi după mulţimea indurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.
Împreună cu Sfântul Galaction ai voit înţeleaptă fecioară, a te nevoi în arenă muceniciei şi chinuri cumplite răbdând, nu te-ai deznădăjduit, ci mai mult râvneai să ajungi în cămara Mirelui ceresc, Căruia adu-i aminte şi de noi, cei ce călătorim prin noaptea acestei vieţi.
Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori).
Cântarea a VII-a
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe monahi şi pe fecioarele cele înţelepte le-ai văzut într-o cămară cu îngerii lui Dumnezeu şi ai râvnit a urma soţului tău întru feciorie.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Durerile cele amare v-au străpuns tot trupul, dar patimilor lui Hristos râvnind, nu le-aţi băgat în seamă şi odihna cereştii măriri aţi moştenit.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Rugaţi-vă să ne facem şi noi moştenitori Cuvântului, ca unii ce aţi aflat îndrăzneală înaintea Acestuia şi petreceţi întru lumina neapropiată.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu stelele laudelor Te-au încununat îngerii pe Tine, Ceea Ce ai răsărit pe Soarele dreptăţii, Cel Ce luminează pe cei din întunericul patimilor.
Cântarea a VIII-a
„Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stând înaintea Împăratului tuturor şi cu îngerii dănţuind, cereţi să se dăruiască şi nouă lumina înţelepciunii, ca să urmăm în această viaţă cele plăcute Domnului.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu înfrânarea desăvârşită logodindu-vă, v-aţi făcut vrednici de dulceaţa Mirelui Hristos, Cel Ce răsplăteşte însutit robilor Săi, Care Îl urmează pe calea desăvârşirii.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
S-au cutremurat îngerii de pilda vieţii voastre curate şi cununile slavei v-au dăruit când aţi ieşit din cămara trupului.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Mireasă a Duhului, împodobeşte şi sufletele noastre ca pe o mireasă în aşteptarea Mirelui Hristos, pe care cu voia tatălui L-ai născut cu trup pe pământ, spre mântuirea lui Adam împreună cu tot neamul cel ales.
Cântarea a IX-a
Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Limba vi s-a tăiat de asupritori, dar cu glasul inimii şi mai tare strigaţi către Împăratul luminii, Cel Ce v-a întărit până la sfârşit a răbda chinurile muceniciei.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Frumuseţile Raiului aţi moştenit, ca unii ce încă de pe pământ aţi lucrat pământul inimii ca pe un rai înţelegător şi cu miresmele virtuţilor v-aţi împodobit.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Păzind legătura prieteniei nestricată şi mai mult v-aţi ostenit a fi pe placul Cuvântului, Cel Ce v-a întâmpinat pe voi cu slavă, ca pe unii ce cu sângele vostru v-aţi agonisit vistieriile cereşti.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nu opri curgerea izvorului milostivirii Tale, ci ne adapă din destul pe noi, cei ce alergăm la negrăită şi necheltuită bunătatea Ta, Preacurată Fecioară.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.
Bucuraţi-vă, carte întru care Cuvântul a aşezat pecetea dragostei celei desăvârşite, făcliile rugăciunii neîncetate, crinii cei neveştejiţi ai înţelepciunii, cei ce aţi ales vieţuirea îngerească şi nevoinţelor muceniciei v-aţi dat ca să răsăriţi în grădina cea cerească asemenea unor crini spre bucuria îngerilor şi mântuirea sufletelor noastre .
Glasul Cuvântului auzind tainic în inimile voastre, aţi urmat cărările Acestuia şi cămara cea cerească aţi moştenit, unde neîncetat aduceţi tămâia rugăciunii pentru cei ce vă cheamă în ajutor şi vă cinstesc pe voi cu ale laudelor cununi.
Întreaga înţelepciune având, nimic nu v-a despărţit de dragostea Cuvântului, Cel Ce a primit cuvintele voastre smerite şi făgăduinţa fecioriei, dăruindu-vă în cer cămara îngerească.
Capetele vi s-au tăiat pentru Capul Bisericii, Cel Ce a încununat capetele voastre cu podoabele mucenicilor, ca să vă bucuraţi în veci de slava cea cerească.
Cu serafimii slujind acum Făcătorului, aduceţi-vă aminte şi de noi, cei împovăraţi cu grele păcate, ca prin rugăciunile voastre să aflăm uşa mântuirii.
Cu florile rugăciunilor voastre bine înmiresmaţi şi sufletele noastre, ca să se ostenească a păzi curăţia vieţuirii, izbăvindu-se de mirosul cel greu al patimilor.
Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule…Preasfântă Treime…Tatăl nostru…
Cu sângele muceniciei voastre şi mai plăcuţi v-aţi făcut Mirelui ceresc, Cel Ce primeşte rugăciunile voastre pentru cei ce se primejduiesc pe marea acestei vieţi.
Cununa fecioriei purtând, străluciţi şi mai minunat cu podoaba muceniciei şi pilda vieţii voastre însufleţeşte şi doririle noastre spre vieţuirea întru desăvârşită curăţie.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbăvește pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul Tău.
Sfântul Mucenic Galaction
Troparul
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Slavă… Şi acum… asemenea:
Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi scăpat pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, ca tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Canonul Sf. Mc. Galaction şi Epistimia
Cântarea I
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu ce sfinţite laude vom împodobi prăznuirea voastră cea izvorâtoare de lumină, Sfinţilor Galaction şi Epistimia, cei ce aţi păzit nestricată pecetea prieteniei şi lui Hristos v-aţi înfăţişat ca nişte mieluşei vrednici de a împărăţi împreună cu Mielul lui Dumnezeu în ceruri.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Hristos aţi iubit din tot sufletul şi pe calea desăvârşitei slujiri aţi alergat, luând plată însutită de la Ştiutorul inimilor, Cel Ce v-a preamărit pe voi întru Împărăţia Sa.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stând ca două făclii înaintea tronului Treimii, rugaţi-vă să se aprindă şi candela inimii noastre cu focul rugăciunii voastre spre a afla calea înţelepciunii.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Deschide-ne nouă uşa milostivirii Tale şi în cămara cea cerească ne primeşte când vom părăsi cămara acestui trup stricăcios.
Cântarea a III-a
„Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind rod al rugăciunii părinţilor tăi, Sfinte Galaction, întru tine s-a preamărit numele lui Hristos, Cel Ce te-a chemat pe tine la viaţa cea îngerească.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
De desfătarea cea lumească te-ai depărtat şi calea lui Hristos ai urmat, luând de la El dar însutit din care împărtăşeşte şi pe cei ce te cinstesc pe tine.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Jugul căsătoriei nu ai voit a-l duce, inima ta fiind cu totul atrasă de vieţuirea călugărească pe care o ai şi dobândit cu voia Stăpânului.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
De alunecarea în păcat ne păzeşte pe noi, Preacurată, ca Una Ce ai şters păcatul lui Adam prin naşterea Celui fără de păcat.
Apoi aceste stihiri:
Părăsit-aţi toată desfătarea lumească şi pe calea vieţuirii monahale aţi alergat, fiind puşi în sfeşnicul rugăciunii ca să luminaţi toată lumea cu înţelepciunea voastră.
Maica Vieţii, pe cei ce Te cinstesc pe Tine încununează-i cu slava Cuvântului, ca Una Ce ai luat dar a mijloci pentru robii Tăi
Sedealna
Ca doi porumbei aţi zburat împreună spre înălţimile duhovniceşti şi întru lumina Soarelui dreptăţii aţi văzut taine negrăite.
Cântarea a IV-a
„Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Hristos iubind cu inimă curată, fericite Galaction, îndreptat-ai şi pe logodnica ta pe cărarea fecioriei, ca împreună să intraţi în cămara lui Hristos cu fecioarele cele înţelepte, purtând în în mâini candela rugăciunii curate.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Uşa credinţei ai deschis sorei tale Epistimia, Sfinte Galaction, iar acum cu cheia rugăciunii tale deschide-ne nouă cămara darurilor Duhului.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin taina Sfântului Botez ai logodit pe fecioara Epistimia cu Mirele Hristos, Sfinte Galaction, lipsindu-te din voia ta de dulceaţa iubirii soţiei şi cu sângele muceniciei ai arăta-o Împăratului mai frumoasă decât multe fecioare înţelepte.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Fiind Tu Cununa fecioarelor, Preacurată, prin gânduri dumnezeieşti ne arată şi pe noi mai îndreptaţi înaintea lui Hristos.
Cântarea a V-a
„Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pricină mântuirii Sfintei Epistimia te-ai arătat Sfinte Galaction, deschizându-i uşa vieţuirii îngereşti prin care s-a făcut moştenitoare veşnicelor bunătăţi, pe care roagă-te să le primească şi cei ce te măresc pe tine .
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
O, înţeleaptă fecioară, că desăvârşită ascultare făcând de logodnicul tău, te-ai învrednicit a dobândi dragostea Mirelui Hristos, pe Care Îl roagă să ne despartă şi pe noi de toată dorirea lumească şi să ne învrednicească de înţelepciunea cea duhovnicească .
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nu poate cuvânt omenesc a zugrăvi înălţimea nevoinţelor tale călugăreşti Sfinte Galaction, căci cu totul te-ai dăruit lui Hristos, cu lacrimi şi suspinuri căutându-L în cămara cea sfinţită de rugăciune a inimii tale.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Din valurile păcatului scoate-ne pe noi, Ceea ce ai născut pe Adâncul milostivirii Care a scos pe Adam din adâncurile iadului.
Cântarea a VI-a
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o carte pururea deschisă aţi stat înaintea Ziditorului, a Celui Ce v-a scris pe voi în cartea vieţii celei veşnice şi v-a dăruit cununa mântuirii.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu lacrimile voastre şi cu neîncetata dragoste faţă de toţi v-aţi agonisit în cer cămările odihnei veşnice, unde rugaţi-vă pentru cei ce vă cheamă în ceasul primejdiilor.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pentru Hristos aţi părăsit toată îndulcirea cea lumească şi paharul muceniciei aţi băut cu bucurie, cugetând mai mult la veşnica veselie gătită celor ce Îl iubesc pe Împăratul ceresc.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu dreapta Ta cea tare trage-mă pe mine din groapa întristării şi mă aşează împreună cu cei ce au aflat calea mântuirii.
Apoi aceste stihiri:
Buna vrere a inimilor voastre bine a plăcut Stăpânului şi la limanul vieţuirii îngereşti v-a sălăşluit, ca mai apoi să zburaţi cu aripile muceniciei către cămările slavei Sale.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.
Condacul
Cu adunările mucenicilor lui Hristos împreună v-aţi numărat. Cu tari nevoinţe luminat nevoindu-vă, Galactioane mult-lăudate, cu cinstită soţia ta şi împreună-pătimitoarea Epistimia, nu înceta rugându-te unuia Dumnezeu pentru noi toţi.
Prochimenul, Evanghelia
Slavă… glas 2:
Pentru rugăciunile Mucenicilor Tăi, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.
Stihira
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, după mare milă Ta şi după mulţimea indurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.
Împreună cu Sfântul Galaction ai voit înţeleaptă fecioară, a te nevoi în arenă muceniciei şi chinuri cumplite răbdând, nu te-ai deznădăjduit, ci mai mult râvneai să ajungi în cămara Mirelui ceresc, Căruia adu-i aminte şi de noi, cei ce călătorim prin noaptea acestei vieţi.
Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori).
Cântarea a VII-a
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe monahi şi pe fecioarele cele înţelepte le-ai văzut într-o cămară cu îngerii lui Dumnezeu şi ai râvnit a urma soţului tău întru feciorie.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Durerile cele amare v-au străpuns tot trupul, dar patimilor lui Hristos râvnind, nu le-aţi băgat în seamă şi odihna cereştii măriri aţi moştenit.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Rugaţi-vă să ne facem şi noi moştenitori Cuvântului, ca unii ce aţi aflat îndrăzneală înaintea Acestuia şi petreceţi întru lumina neapropiată.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu stelele laudelor Te-au încununat îngerii pe Tine, Ceea Ce ai răsărit pe Soarele dreptăţii, Cel Ce luminează pe cei din întunericul patimilor.
Cântarea a VIII-a
„Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stând înaintea Împăratului tuturor şi cu îngerii dănţuind, cereţi să se dăruiască şi nouă lumina înţelepciunii, ca să urmăm în această viaţă cele plăcute Domnului.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu înfrânarea desăvârşită logodindu-vă, v-aţi făcut vrednici de dulceaţa Mirelui Hristos, Cel Ce răsplăteşte însutit robilor Săi, Care Îl urmează pe calea desăvârşirii.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
S-au cutremurat îngerii de pilda vieţii voastre curate şi cununile slavei v-au dăruit când aţi ieşit din cămara trupului.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Mireasă a Duhului, împodobeşte şi sufletele noastre ca pe o mireasă în aşteptarea Mirelui Hristos, pe care cu voia tatălui L-ai născut cu trup pe pământ, spre mântuirea lui Adam împreună cu tot neamul cel ales.
Cântarea a IX-a
Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Limba vi s-a tăiat de asupritori, dar cu glasul inimii şi mai tare strigaţi către Împăratul luminii, Cel Ce v-a întărit până la sfârşit a răbda chinurile muceniciei.
Stih: Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Frumuseţile Raiului aţi moştenit, ca unii ce încă de pe pământ aţi lucrat pământul inimii ca pe un rai înţelegător şi cu miresmele virtuţilor v-aţi împodobit.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Păzind legătura prieteniei nestricată şi mai mult v-aţi ostenit a fi pe placul Cuvântului, Cel Ce v-a întâmpinat pe voi cu slavă, ca pe unii ce cu sângele vostru v-aţi agonisit vistieriile cereşti.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nu opri curgerea izvorului milostivirii Tale, ci ne adapă din destul pe noi, cei ce alergăm la negrăită şi necheltuită bunătatea Ta, Preacurată Fecioară.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.
Bucuraţi-vă, carte întru care Cuvântul a aşezat pecetea dragostei celei desăvârşite, făcliile rugăciunii neîncetate, crinii cei neveştejiţi ai înţelepciunii, cei ce aţi ales vieţuirea îngerească şi nevoinţelor muceniciei v-aţi dat ca să răsăriţi în grădina cea cerească asemenea unor crini spre bucuria îngerilor şi mântuirea sufletelor noastre .
Glasul Cuvântului auzind tainic în inimile voastre, aţi urmat cărările Acestuia şi cămara cea cerească aţi moştenit, unde neîncetat aduceţi tămâia rugăciunii pentru cei ce vă cheamă în ajutor şi vă cinstesc pe voi cu ale laudelor cununi.
Întreaga înţelepciune având, nimic nu v-a despărţit de dragostea Cuvântului, Cel Ce a primit cuvintele voastre smerite şi făgăduinţa fecioriei, dăruindu-vă în cer cămara îngerească.
Capetele vi s-au tăiat pentru Capul Bisericii, Cel Ce a încununat capetele voastre cu podoabele mucenicilor, ca să vă bucuraţi în veci de slava cea cerească.
Cu serafimii slujind acum Făcătorului, aduceţi-vă aminte şi de noi, cei împovăraţi cu grele păcate, ca prin rugăciunile voastre să aflăm uşa mântuirii.
Cu florile rugăciunilor voastre bine înmiresmaţi şi sufletele noastre, ca să se ostenească a păzi curăţia vieţuirii, izbăvindu-se de mirosul cel greu al patimilor.
Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule…Preasfântă Treime…Tatăl nostru…
Cu sângele muceniciei voastre şi mai plăcuţi v-aţi făcut Mirelui ceresc, Cel Ce primeşte rugăciunile voastre pentru cei ce se primejduiesc pe marea acestei vieţi.
Cununa fecioriei purtând, străluciţi şi mai minunat cu podoaba muceniciei şi pilda vieţii voastre însufleţeşte şi doririle noastre spre vieţuirea întru desăvârşită curăţie.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbăvește pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul Tău.
Sfântul Mucenic Galaction
Rugăciunea pentru lume a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul*
"Pe care o consider binevenită și de folos a fi făcută când, în liniștea nopții, ești doar tu cu tine,,
Să ne pomeniți și pe noi între toți cei dragi ai voștri.
Binecuvântarea Domnului să fie cu noi cu toții. Amin.
Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi ............care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi .............. care suferă de cancer.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi ........... care suferă de boli uşoare sau grave.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi ............. care suferă de infirmităţi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi ............. care suferă de infirmităţi sufleteşti.
Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.
Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei care călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.
Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.
Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.
Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.
Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.
Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi ........... care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi ....... care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.
Să ne pomeniți și pe noi între toți cei dragi ai voștri.
Binecuvântarea Domnului să fie cu noi cu toții. Amin.
Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi ............care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi .............. care suferă de cancer.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi ........... care suferă de boli uşoare sau grave.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi ............. care suferă de infirmităţi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi ............. care suferă de infirmităţi sufleteşti.
Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.
Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei care călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.
Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.
Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.
Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.
Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.
Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi ........... care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi ....... care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.
martedì 4 novembre 2014
lunedì 3 novembre 2014
Viața Sfinților Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala
Savorie, împăratul perşilor cel răucredincios, a ridicat prigoană mare asupra creştinilor din ţinutul său. Chiar în zilele mântuitoarelor patimi ale lui Hristos, a trimis poruncă, în toate laturile stăpânirii sale, ca să fie ucişi toţi cei ce mărturisesc pe Hristos în Persia. În acea vreme mulţime de creştini au fost ucişi de necredincioşi fără cruţare, prin sate şi prin cetăţi; căci slujitorii idoleşti şi vrăjitorii se sălbăticeau mai vârtos asupra lor şi cu sârguinţă căutau pe cei ce se ascundeau. Îi scoteau de prin case şi de prin locurile cele ascunse şi îi omorau prin cumplite munci. Iar alţii, din cei credincioşi, se predau singuri în mâinile păgânilor şi cu osârdie îşi vărsau sângele.
Deci mulţi din cei ce erau în palatele împărăteşti au fost ucişi pentru Hristos, cu care împreună a fost ucis şi Azadis famenul, care era foarte iubit de împărat, ca un adevărat rob al lui Iisus Hristos şi mărturisitor al preasfântului Său nume. Înştiinţându-se împăratul de moartea iubitului său famen Azadis, i-a părut foarte rău de dânsul; şi a potolit acea ucidere a poporului, dar a poruncit ca numai pe propovăduitorii şi învăţătorii credinţei creştine să-i caute spre a fi omorâţi.
Această poruncă împărătească fiind vestită pretutindeni, mai marii vrăjitorilor şi fermecătorilor străbăteau toată Persia cu sârguinţă, căutând pe episcopii şi pe preoţii creştini, pe care îi ucideau cu tot felul de chinuri. În acea vreme a fost prins şi Sfântul Achepsima, episcopul, iar la scurt timp a fost prins preotul Iosif, care avea şaptezeci de ani. Asemenea şi Aitala diaconul, amândoi bărbaţi drepţi şi sfinţi, a căror râvnă după Dumnezeu era ca râvna lui Ilie proorocul; iar vederea lor cinstită şi cuvântul lor ca o sabie ascuţită de amândouă părţile, tăind necredinţa. Aceştia au fost aduşi înaintea necuratului vrăjitor. Iar el, căutând asupra lor cu mândrie şi cu ochi groaznici, a zis: "O, neam pierdut! Pentru ce, înconjurând pe poporul cel prost, îl înşelaţi cu învăţăturile voastre cele nedrepte?" Preotul a răspuns: "Noi nu înşelăm poporul, ci de la înşelăciune îl întoarcem către adevăratul Dumnezeu, Care este Domn şi Ziditor al soarelui şi al focului şi a toată făptura cea văzută şi nevăzută; şi nu este nedreaptă învăţătura noastră, de vreme ce este pentru Unul Dumnezeu Cel drept".
Vrăjitorul a zis: "Care învăţătură este mai dreaptă? Oare aceea de care se ţine împăratul şi toţi voievozii lui sau aceea pe care au alcătuit-o oamenii cei proşti, cei lepădaţi, cei săraci şi de nimic, precum sunteţi şi voi?" Răspuns-a preotul: "Cu adevărat, noi suntem oameni proşti şi lepădaţi numai în lumea aceasta; căci nu în bogăţia cea vătămătoare de suflet şi în mândria vieţii, ci în sărăcia şi smerenia noastră binevoieşte a ne ţine Dumnezeul nostru. Pentru aceea, mulţi dintre noi se fac de bunăvoie săraci şi smeriţi, împărţindu-şi averile lor în mâinile săracilor, pentru că nădăjduim a lua însutit de la Domnul nostru. Căci, dacă ne-am fi îndeletnicit cu strângerea bogăţiei, apoi, lucrând cu mâinile noastre, ne-am fi îmbogăţit mai mult decât tine care nu lucrezi nimic, ci numai mănânci ostenelile cele străine şi răpeşti averile altora, nedreptăţind pe poporul cel sărac. Iar nouă ne ajunge din ostenelile noastre, să ne hrănim singuri cu măsură şi să ajutăm şi pe fraţii cei neputincioşi. Căci ştim că este anevoioasă calea bogaţilor în împărăţia cerului şi cei ce vor să se îmbogăţească lesne cad în ispite".
Atunci vrăjitorul, tăindu-i vorba, a zis: "Lasă minciună la o parte şi te închină focului şi soarelui!" Preotul a răspuns: "Să nu nădăjduieşti niciodată că mă vei vedea făcând voia voastră cea fărădelege, căci nu voi lăsa pe Cel ce a făcut focul şi soarele, nici nu mă voi închina zidirii". Auzind acestea vrăjitorul, a poruncit să-l dezbrace pe Sfântul Iosif, să-l întindă pe pământ şi cu beţe din lemn de trandafir, ce are ghimpi ascuţiţi ca spinii, să-l bată până când toată pielea lui se va jupui şi carnea va cădea de pe oase. Iar Sfântul, fiind cu totul însângerat, a strigat: "Mulţumesc Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai binevoit să fiu spălat cu sângele meu de păcatele mele". Iar după îndelungată bătaie, Sfântul a fost legat cu două lanţuri de fier şi aruncat în temniţă lingă Sfântul Achepsima, unde unul pe altul se încurajau spre uşurinţa durerilor lor, mângâindu-se cu nădejdea milei lui Dumnezeu.
Preotul Iosif, fiind aruncat în temniţă, a rămas Aitala diaconul legat înaintea domnului vrăjitorilor, spre care, căutând vrăjitorul, a zis: "Dar tu ce zici? Vei împlini porunca împăratului? Te vei închina marelui soare şi gusta-vei din sângele jertfelor, ca să te izbăveşti de nevoia ce-ţi stă asupra sau vei rămâne aspru şi neplecat ca şi ceilalţi?" Iar Sfântul diacon a răspuns: "Lucrul acesta este al necuratelor tale cărunteţe, ca să bei sânge şi, în loc de Dumnezeu, să ai pe acela pe care l-a zidit Dumnezeu; însă eu nu voi fi atât de orbit cu ochii sufleteşti, precum eşti tu, şi nu voi cinsti făptura mai mult decât pe Făcătorul".
Auzind acestea, chinuitorul a poruncit să lege mâinile lui sub genunchi şi să-i pună un lemn mare prin legătura mâinilor şi şase ostaşi să sară peste dânsul, călcându-l cu picioarele; iar după aceea să-l bată cu toiege ghimpoase, fără cruţare. Deci sărind peste dânsul ostaşii, i s-au desfăcut încheieturile şi, bătându-l cu toiege ghimpoase, i s-a zdrobit carnea. Iar el, răbdând cu vitejie, a zis către vrăjitor: "Te veseleşti, chinuitorule, văzând trup omenesc sfâşiat, precum se veseleşte câinele său corbul când vede stârvul şi aşteaptă să se sature dintr-însul. Însă să ştii, necuratule, că nu socotesc întru nimic chinurile acestea". Iar vrăjitorul, mai mult mâniindu-se, a poruncit să-l bată pe Sfânt şi mai tare, până când i s-au sfărâmat oasele şi i- a căzut carnea de pe oase. După aceea, încetând a-l bate, l-au dus în temniţă; dar nu putea nici să păşească, din cauza rănilor celor cumplite şi, aducându-l ca pe un lemn, l-au aruncat la cei mai dinainte pătimitori.
După ce au trecut cinci zile, sfinţii au fost aduşi din temniţă la locul ce se numea rai, unde era templul zeului focului, pe care îl cinsteau pagânii perşi. Acolo, domnul vrăjitorilor, stând la judecată, a zis către sfinţi: "Spuneţi-mi degrabă, veţi rămâne încă în nebunia voastră sau, schimbându-vă spre lucrul cel bun, veţi fi una cu noi?" Sfinţii au răspuns: "Spre ştiinţă să-ţi fie ţie, judecătorule, că în gândul pe care l-am avut din început, în acela şi acum suntem şi până în sfârşit tot în el vom petrece; şi nici cu îngrozirile, nici cu chinurile, nici cu darurile, nici cu orice alt chip nu vei schimba mărturisirea noastră cea bună: căci un Dumnezeu şi Domn a toate ştim şi mărturisim şi Lui Unuia credem şi ne închinăm".
Acestea auzindu-le vrăjitorul, îndată a găsit alt chin. A poruncit să-i lege cu frânghii pe sub mâini, asemenea şi coapsele şi fluierele picioarelor, şi să pună un lemn prin frânghii pe care să-l învârtească; şi astfel, cu acele frânghii, să-i strângă pe ei. Aceasta făcându-se, s-a dat sfinţilor cumplită chinuire şi durere, încât li se sfărâmau oasele, de auzeau şi cei ce stăteau departe de acea privelişte cum le trosneau oasele. Iar cei ce-i chinuiau, ziceau către dânşii: "Vă mai împotriviţi voii împărăteşti?" Dar ei răspundeau: "Cel ce face voia împăratului vostru celui fărădelege este potrivnic lui Dumnezeu". Şi aşa au fost chinuiţi sfinţii de la al treilea ceas până la al şaselea. După aceea chinuitorul a poruncit să-i ducă iarăşi în temniţă, dar sfinţii nu puteau să meargă, de aceea au fost duşi ca nişte saci şi aruncaţi acolo unde au fost şi mai înainte. Apoi chinuitorul a poruncit străjerilor să nu fie lăsat nimeni să intre la dânşii, iar dacă ar voi cineva să le dea lor ceva bucate sau băutură sau haine, acela îndată să fie ucis.
Deci au petrecut pătimitorii lui Hristos în acea temniţă trei ani, în mare nevoie, slăbind de foame şi de sete şi de putrezirea rănilor, răbdând durere fără de măsură, încât chiar şi străjerii se umileau văzând nevoia lor şi de multe ori lăcrimau, dar se temeau să le aducă vreo uşurare oarecare, având groază de domn; doar în taină, câte unul dintre dânşii le dădea uneori câte o bucată de pâine sau puţină apă; şi aşa răbdau toate pentru dragostea lui Hristos.
După trei ani a venit acolo Savorie, împăratul perşilor şi împreună cu dânsul a venit cel mai mare domn peste toţi vrăjitorii care erau în Persia. Numele lui era Ardasabor. Acela, fiind înştiinţat despre Sfinţii Mucenici Achepsima, Iosif şi Aitala, care erau în temniţă, a poruncit ca să-i aducă pe ei înaintea sa şi, când au ieşit sfinţii din temniţă, erau ca nişte trestii clătinate de vânt, aşa de mult slăbiseră; căci, fiind chinuiţi cu foame şi cu sete, se uscaseră ca finul ce cade de vânt. Deci, neputând să meargă singuri, au fost aduşi de alţii la Ardasabor domnul; şi aveau sfinţii o înfăţişare minunată, căci era chipul lor ca al morţilor celor ce zac în morminte, cu ochii duşi în fundul capului şi oasele acoperite numai cu piele.
Văzându-i, domnul a zis: "Creştini sunteţi?" Sfinţii au răspuns: "Da, suntem creştini, credem în Dumnezeul cel viu şi ne închinăm Lui". Iar domnul a zis: "Vedeţi în ce nevoie v-a adus credinţa voastră, în ce fel de strâmtorare şi scârba? Căci din cauza chinurilor şi a legării îndelungate aţi pierdut înfăţişarea omului celui viu şi arătaţi ca morţii cei ce zac în morminte. Deci, vă sfătuiesc, închinaţi-vă prea luminatului soare; iar de nu mă veţi asculta, apoi cu cumplită moarte veţi muri". Iar sfinţii toţi cu o gură se lepădau de păgânătate şi mărturiseau pe Dumnezeul cel adevărat, Care nu numai pe soare, ci şi toată făptura a zidit-o; şi se arătau a fi gata spre moarte pentru Ziditorul tuturor.
După multe îndemnuri, dacă a văzut domnul că nu poate să-i înduplece către a sa voie, a poruncit ca mai întâi treizeci de ostaşi să-l bată pe Sfântul Achepsima cu curele crude pe spate şi pe pântece; iar vrăjitorul striga: "Supune-te poruncii împăratului şi vei fi viu!" Dar Sfântul, până când îi era cu putinţă, răspundea: "Eu voia Domnului meu mă sârguiesc a o sfârşi cu toată tăria pe care am luat-o de la Dânsul". Apoi slăbind, a tăcut. După aceea i-au tăiat sfântul lui cap şi s-a împlinit proorocia copilului aceluia insuflat de Dumnezeu, care, mai înainte sărutându-l pe cap, a zis: "Fericit este capul acesta, că pentru Hristos va lua chin!" Iar trupul Sfântului, ducându-l în drum, l-au aruncat spre mâncare câinilor iar straja stătea departe, pândind ca să nu-l fure creştinii. Dar după trei zile, ducându-se străjerii undeva, au luat creştinii acea comoară de mult preţ şi au îngropat-o cu cinste.
După uciderea Sfântului Achepsima, cu porunca ighemonului a fost bătut Sfântul preot Iosif. Iar ostaşii strigau: "Viu vei fi, dacă te vei supune dorinţei împăratului!" Şi striga şi Sfântul: "Unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El, în Care trăim şi ne mişcăm şi suntem. Acestuia credem şi pe Acesta Îl cinstim; iar de porunca împăratului nu ţinem seama!" Deci fiind el bătut îndelung, a slăbit şi s-a făcut ca un mort. Şi socotind toţi că a murit, l-au scos afară şi l-au aruncat în târg. Apoi, văzându-l că încă suflă, l-au luat şi l-au aruncat în temniţă.
Iar după chinuirea Sfântului Iosif, domnul a început a grăi către Sfântul diacon Aitala: "Iată viaţa şi moartea, cinstea şi ocara stau înaintea ochilor tăi; deci nu-ţi alege ţie pe cel mai prost lucru, lăsând pe cel mai bun, şi nu merge pe acea cale pe care au mers cei doi nebuni, care au primit chin vrednic după faptele lor. Tu ascultă sfatul meu, ca să te învredniceşti de mare cinste şi să primeşti daruri din mâinile împărăteşti. Iar de nu mă vei asculta, apoi singur vei fi vinovat de pierzania ta". Iar sfântul diacon a răspuns: "Mare ruşine ar fi pentru mine înaintea cerului şi a pământului, dacă n-aş călători pe aceeaşi cale, pe care au mers înaintea mea părinţii mei. Căci dacă aceia, fiind bătrâni cu anii şi neputincioşi cu trupul, aşa de bărbăteşte au pătimit, apoi eu, care sunt mai tânăr cu anii şi mai tare cu trupul, cum m-aş teme de aceste chinuri vremelnice? Nu mă tem de moarte, pentru Hristos, Cel ce a murit pentru mine; nu voiesc pentru viaţa cea vremelnică a pierde pe cea veşnică; nu voi vinde dreapta mea credinţă pentru darurile şi cinstea voastră".
Atunci tiranul a zis cu mânie către cei ce stăteau înainte: "Luaţi-l şi bateţi-l mai tare decât pe cei dintâi!" Iar Sfântul a zis: "Câine rău şi necurat! Aceste chinuri numai pe cei împuţinaţi la suflet îi înfricoşează, iar nu pe cei ce sunt bărbaţi tari şi ale căror suflete s-au aprins cu râvnă lui Hristos".
Deci au început a bate mult pe Sfântul Aitala, iar domnul, mirându-se, grăia către ai săi: "Ce este aceasta, că toţi creştinii nu iau în seamă viaţa aceasta iar moartea o doresc ca pe o viaţă fericită?" Şi cei ce stăteau înaintea lui au zis: "Au de la părinţii lor o învăţătură dată, care zice că este o altă lume, mai bună decât aceasta; şi ei, crezând învăţăturii aceleia, nu iau în seamă această lume, nădăjduind spre cea mai bună. Deci, pentru aceea, cu a lor voie îşi aleg moartea". Astfel stând domnul de vorbă cu ai săi multe ceasuri, Sfântul în acea vreme căpăta răni fără număr.
După aceea, domnul arătându-se ca şi cum ar fi milostiv, a poruncit să înceteze a-l mai bate şi a zis către Sfântul: "Supune-te voinţei împăratului şi vei fi sănătos, căci sunt la noi doctori care pot vindeca degrabă toate rănile!" Sfântul a răspuns: "Chiar de aţi fi putut cu un cuvânt să mă vindecaţi de răni, tot nu m-aş fi supus fărădelegii voastre". Iar domnul a zis: "Ispitindu-te am zis acestea, căci, chiar de te-ai fi supus, cu neputinţă îţi este a fi sănătos după nişte răni ca acestea atât de mari, care numai cu moartea se tămăduiesc. Deci, fii spre pildă tuturor creştinilor, ca să nu mai îndrăznească a se împotrivi voinţei împăratului şi să necinstească pe boierii lor".
Sfântul a răspuns: "Judecătorule fărădelege, deşi totdeauna grăieşti minciuni, acum, nevrând, ai spus adevărul, că sunt pildă de bărbăţie şi mărime de suflet tuturor creştinilor. Căci mulţi dintre credincioşi, uitându-se la mine ca la un chip viu şi văzând marea mea pătimire pentru Hristos, se vor umple de râvnă după Domnul Dumnezeul nostru şi vor răbda pentru El nişte chinuri ca acestea".
Domnul, mirându-se de răbdarea şi bărbăţia lui, căutând spre un prieten al său iubit, care stătea înainte, cu numele Adesh, şi care era din cetatea ce se numea Avril, a zis către dânsul: "Pe aceşti doi creştini, pe Iosif şi pe Aitala, să-i iei în cetatea ta şi fă ca ei să fie ucişi cu pietre de creştini. Căci pentru aceea n-am voit să-i tai cu sabia, pentru ca învăţătorii creştini să-şi primească sfârşitul din mâinile creştinilor".
Iar Adesh i-a pus pe ei pe dobitoace, ca pe nişte snopi sau lemne neînsufleţite, căci nu puteau nici să umble, nici să şadă, fiindcă mădularele lor erau slăbite de chinurile cele fără de număr şi s-a dus cu dânşii către cetatea sa. Dar pe cale, când era nevoie de a se odihni sau de a înnopta, atunci îi lua de pe dobitoace ca pe nişte trupuri moarte şi îi punea pe pământ, căci nu puteau să-şi mişte nici mâinile, nici picioarele, fiind zdrobiţi în bătăi. Şi dacă cineva de milă ar fi voit a le da lor mâncare sau puţină apă, trebuia să le pună cu mâna în gură. Apoi iarăşi ridicându-i pe ei de la pământ, îi punea pe dobitoace şi, legându-i, îi ducea ca pe nişte morţi.
Deci ajungând la cetatea Arvil, i-a aruncat într-o temniţă necurată şi nu lăsa pe nimeni dintre creştini să meargă la dânşii şi să aibă vreo purtare de grijă pentru ei. Aşa că putreziseră rănile foarte tare şi curgea dintr-însele sânge şi nu era cine să li le lege, sau să-i întoarcă pe altă parte sau să le potolească setea cu vreun pahar de apă rece. Aşa pătimeau sfinţii pentru Dumnezeu.
Pe atunci era în cetatea aceea o femeie credincioasă şi sfântă, pe numele Sinandulia, care-i hrănea în taină pe cei ce pătimeau pentru Hristos în temniţe. Aceea, aflând despre Iosif şi Aitala, cum că sunt în temniţă, a venit cu slugile sale noaptea şi, dând mult aur paznicilor, a intrat în temniţă şi i-a aflat pe sfinţi vii, negrăind nimic, numai suflând încă puţin. Deci a rugat pe străjeri ca să-i dea voie să-i ia puţină vreme în casa sa, făgăduind că mai înainte de a se face ziuă să-i aducă iarăşi în temniţă. Straja i-a dat voie, iar ea, luându-i pe dânşii, i-a dus în casa sa care nu era departe de temniţa aceea şi, punându-i pe pat, le-a spălat rănile şi le-a şters sângele cu o pânză curată, pe când trupul său şi l-a uns cu sângele lor; le-a uns apoi trupurile cu mir de mare preţ şi le-a legat rănile de la mâinile şi picioarele cele zdrobite şi plângea pentru dânşii.
Uşurându-se puţin durerea lor, Iosif şi-a venit în fire şi, privind la femeia aceea credincioasă care plângea şi se tânguia lângă el cu amar, a început a grăi către dânsa: "Facerea ta de bine pe care ne-ai arătat-o nouă, o, sfânta femeie, este bineprimită la Dumnezeu şi nouă, celor ce pătimim pentru Dânsul. Dar a te tângui cu aşa amar pentru noi nu este cu cuviinţă, căci este departe această tânguire de credinţa noastră şi de nădejdea cea adevărată şi creştinească". Iar femeia a răspuns: "Eu mă bucur că Hristos v-a dat vouă atâta bărbăţie încât răbdaţi chinurile cele mai cumplite; dar şi mai mult m-aş fi bucurat dacă v-aş fi văzut săvârşind pătimirea până la sfârşit; a plânge este omeneşte, pornind din milă". Sfântul Iosif a zis către dânsa: "Însă nu se cuvine să plângi pentru noi, căci ştii că toate necazurile pe care le suferim pentru Hristos mijlocesc veşnica veselie". Apoi, începând a se lumina de ziuă, îndată sfinţii au fost aduşi în temniţă.
Trecând şase luni, sfinţilor li se tămăduiră puţin rănile şi puteau să stea pe picioare şi să umble puţin; şi numai mâinile Sfântului Aitala erau ca nişte moaşte. Atunci Adesh, cel ce-i luase de la Ardasabor spre ucidere, a fost scos din stăpânirea sa, iar în locul lui a venit alt judecător, mai cumplit decât cel dintâi, cu numele Zvrot. Pe acesta, când a intrat în cetate, şi pe când se aduceau jertfe în capiştea zeului lor, adică cel al focului, popii l-au vestit despre Sfinţii mucenici Iosif şi Aitala, zicând: "Sunt în temniţă doi învăţători creştini, care au fost chinuiţi mai înainte de Ardasabor, iar după aceea au fost aduşi aici, ca să fie ucişi cu pietre de către creştini. Dar de vreme ce nu puteau să umble din cauza rănilor, nu i-am scos spre ucidere, ci am aşteptat să se tămăduiască, sperând să-i înduplecăm către a noastră credinţă.
Judecătorul, auzind aceasta, îndată a poruncit să-i aducă înaintea sa şi, vorbind mult cu dânşii, cu îmbunări şi cu îngroziri îi silea să se închine focului şi să guste din jertfe. Dar, văzând că nu sporeşte nimic cu acestea, a poruncit mai întâi să-l spânzure gol pe Sfântul Iosif, cu capul în jos, şi să-l bată cu vine de bou. Şi, fiind bătut tare, rănile ce se tămăduiseră puţin, iarăşi s-au înnoit şi sângele curgea ca dintr-un izvor. Iar unul dintre vrăjitorii ce stăteau acolo s-a apropiat de sfânt şi i-a zis cu blândeţe: "Omule, dacă te ruşinezi de popor a intra înaintea tuturor în capiştea zeului nostru şi a jertfi cu noi, apoi făgăduieşte în taină a face aceasta, şi vei fi slobod de chinuri". Dar Sfântul a strigat cu mare glas: "Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul rugăciunea mea". Şi a fost bătut trei ceasuri; după aceea, chinuitorul a poruncit ca, dezlegându-l, să-l ducă în temniţă, căci iarăşi nu putea merge pe picioare, din cauza rănilor ce i se înnoiseră.
Sfântul Iosif fiind dezlegat şi dus la temniţă, în locul lui au spânzurat pe Sfântul Aitala, care, asemenea, a fost bătut îndelung, fără cruţare. Iar el neîncetat striga: "Sunt creştin!" Apoi, dezlegându-l şi pe Sfântul Aitala, au spânzurat în locul lui pe un om oarecare ce era de credinţa cea rătăcită a maniheilor, care, de asemenea, mărturisea înaintea tuturor credinţa cea nedreaptă şi defăima pe perşi pentru păgânătatea lor. Deci, spânzurându-l şi pe acela, au început a-l bate; iar el răbda la început bătăile dar, când au început a-l bate mai aspru, a strigat cu glas tare, blestemând pe manihei şi, lepădându-se de credinţa lui, a făgăduit că se va închina zeilor persani.
Sfântul Aitala fiind acolo şi auzind acestea, îl batjocorea pe el şi zicea: "Abia ai gustat chinul, şi te-ai lepădat de credinţa maniheică. Bine este cuvântat Hristos, Dumnezeul nostru, Care ne întăreşte pe noi în toate chinurile cele cumplite şi ne învredniceşte să fim nebiruiţi şi neclintiţi întru dreapta noastră credinţă".
Acestea auzindu-le judecătorul, s-a mâniat asupra Sfântului şi a poruncit ca iarăşi să-l bată cu nuiele de trandafir ghimpoase. Şi atât de mult a fost bătut, încât se părea că a murit şi, ducându- l afară, l-au aşezat ca pe un mort. Iar unul din vrăjitori văzând trupul gol zăcând, din firea lui aplecat spre milă, l-a acoperit cu pânza curată; care lucru, văzând unii din prietenii lui, i-au spus judecătorului; şi, prinzându-l pe acela, l-au bătut fără milă. Astfel i-au răsplătit lui cei nemilostivi pentru mila ce avusese. Iar pe Sfântul Aitala, simţindu-l că încă mai suflă, târându-l de picioare, l-au dus în temniţă.
După câtăva vreme, iarăşi au fost aduşi sfinţii din temniţă înaintea judecătorului, care le-a zis: "Miluiţi-vă, oameni, gustaţi din sângele jertfelor şi veţi fi slobozi de chinuri!" Iar ei, într-un glas, au zis: "Nu se cuvine omului să bea sânge; numai câinilor ce sunt mâncători de mortăciuni! Dar tu, de vreme ce, deşi eşti om cu firea, eşti câine cu năravul, lătrând asupra lui Dumnezeu Cel ce te-a zidit pe tine, poţi bea sânge ca un câine şi te satură de el!"
Judecătorul mâniindu-se, iarăşi a poruncit să-i bată. Însă cei ce-i stăteau înainte, umilindu-se, au zis: "Măcar din jertfele cele fierte gustaţi, în loc de sânge, ca să vă sloboziţi din chinuri". Sfinţii au răspuns: "Nu ni se cuvine nouă a spurca cu ceva credinţa noastră cea fără de prihană". După aceasta, judecătorul cu sfetnicii săi au rostit asupra lor răspunsul cel mai de pe urmă: să fie ucişi cu pietre de către creştini.
Sfântul Iosif a zis: "Voiesc a spune ceva în taină judecătorului". Şi îndată a alergat către dânsul judecătorul, crezând că are să se învoiască la păgânătatea lor. Deci slugile, l-au ridicat de la pământ şi judecătorul s-a plecat către dânsul. Iar Sfântul, umplându-se de mâhnire, l-a scuipat în faţă, zicând: "O, fără de ruşine şi fără de omenie eşti; nu te ruşinezi a năvăli aşa cumplit asupra firii omeneşti şi a-ţi revărsa minia asupra celor ce abia mai suflă?"
Atunci judecătorul, ruşinat, s-a întors la locul său şi a trimis îndată mulţime de slugi prin casele creştinilor să-i aducă cu sila la divan, ca să-l ucidă cu pietre pe Sfântul Iosif. Apoi, ducându-l pe el puţin mai departe de divan, la loc mai larg, au săpat o groapă şi l-au pus într-însa, căci nu putea să stea. După aceea, i-au legat mâinile la spate şi i-au aşezat pe creştini de jur împrejur, cu sila punându-le pietre în mâini şi poruncindu-le să arunce cu ele asupra Sfântului şi să-l ucidă, ceea ce au şi făcut, chiar fără voie.
Tot atunci a fost adusă şi fericită Sinandulia şi, silită fiind să arunce cu pietre asupra Sfântului, ea a strigat: "Din veac nu s-a auzit aşa ceva, ca să silească cineva pe femeie să-şi ridice mâna asupra bărbaţilor celor sfinţi, precum faceţi voi, care în loc să vă luptaţi împotriva vrăjmaşilor, aţi pornit război împotriva noastră, iar patria care este în pace o umpleţi de sânge şi de crime". Dar paginii au bătut o ţepuşă într-o trestie lungă şi i-au dat-o ca să împungă cu ea de departe pe sfânt. Însă ea a zis: "Mai bine mi-aş înfinge mie această suliţă în inimă, decât să mă ating de sfântul şi nevinovatul lui trup".
Deci, au aruncat împrejurul Sfântului mulţime de pietre, încât numai capul i se vedea. Iar unul dintre păgâni, ridicând un pietroi, l-a înălţat deasupra Sfântului şi l-a lovit cu el în cap, încât i l-a zdrobit; şi astfel bunul nevoitor şi-a dat duhul în mâinile Domnului.
Apoi a pus străji să păzească trupul Sfântului Mucenic ca pe o comoară, ca să nu fie furat de cei credincioşi. Iar în a patra zi a fost un cutremur mare şi tunete şi fulgere; apoi, cazând foc din cer, i-a ars pe străjeri şi pietrele s-au risipit ca praful. După aceea, încetând cutremurul, tunetele şi fulgerele, a venit poporul la locul unde era trupul Sfântului împroşcat cu pietre şi a aflat pietrele risipite, iar trupul Sfântului nu l-au mai găsit, căci Domnul, cu judecăţile Sale, l-a dus în loc neştiut.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea aşezării moaştelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în Lida
Tropar la Sărbătoarea aşezării moaştelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în Lida, glasul al 4-lea:
Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci apărător, neputincioşilor doctor, împăraţilor ajutător; purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Celui Ce a povăţuit...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lipsa şi neputinţa gândului meu, cu cinstită rugăciunea ta cea fierbinte prefă-o, Sfinte, făcând-o puternică, pentru ca să laud preasfântă prăznuirea ta.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce este înălţat în amândouă bunătăţile, a faptei şi a cuvântului, nu poate să nu laude minunile tale, Sfinte Mucenice Gheorghe. Că eşti viteaz preaales şi ostaş nebiruit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Lupta ta cea cinstită nu poate fi cuprinsă cu nici un fel de laude, luptătorule. Căci mă întunec şi mă tem şi nu mă pricep şi mă sfiesc a mă atinge cât de puţin de faptele tale, purtătorule de lupte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născând pe Mântuitorul tuturor, Ceea ce eşti Bună, ai îndreptat căderea vieţii; că ai născut Viaţa care ne pricinuieşte nouă tuturor iertare păcatelor, cu rugăciunile tale.
Catavasie:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împăratesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel ce întăreşte tunetul...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nesuferind a vedea focul înşelăciunii arzând în vâlvătăi, Sfinte, ca râvnitorul Ilie înfruntând pe cel fărădelege, ziceai: Nu este alt Dumnezeu în afară de Dumnezeul nostru.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Focul Cuvântului care a venit să arunce în lume toate, atingându-se de sufletul tău, fericite, nu te lăsa nicicum a răbda şi cu fierbinţeală strigai: Hristos este Întărirea mea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătându-ţi feluri de chinuri tiranul, a socotit că va înfricoşa sufletul tău cel neînfricoşat, gânditorule de Dumnezeu; iar tu strigai cu tărie: Hristos este Întărirea mea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Văzându-te proorocul Munte Înalt, având vârful mai înalt decât toţi munţii, decât cetele îngereşti, zicea că Fecioara va naşte mai presus de fire.
Catavasie:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să dai tuturor celor ce te laudă, măritul şi cinstitul tău ajutor şi sprijinul, Preafericite Gheorghe, ca unul ce ai îndrăznit către Domnul.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având putere nebiruită, dăruită ţie de la Hristos Dumnezeu, risipeşte degrab năvălirea vrăjmaşilor, cu rugăciunile tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Din toate părţile mă cuprinde noaptea supărărilor şi neîncetat mă împinge către prăpastia patimilor, Mucenice Gheorghe. Dar apucând înainte, miluieşte-mă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Numai tu ai avut în pântecele tău pe Cel Ce cuprinde toată lumea. Numai tu ai născut pe Cel Ce se înţelege cu necuprindere de minte, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Catavasie:
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a. Irmos: Răsări mie, Doamne...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Biruit-ai tabăra cea neîmblânzită a demonilor, mucenice, slujindu-te de arma Crucii, ca şi de o dumnezeiască suliţă, cu care ai pătruns şi ai surpat la pământ pe mai marii oştilor cei întunecaţi.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu puterea Atotţiitorului întărindu-te, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe şi cu purtarea de grijă, care ocârmuieşte toate povăţuindu-te, ai îndreptat luntrea sufletului, nebiruită de valuri, către Limanul Vieţii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ce nădăjduieşti să mă strămuţi de la dragostea Hristosului meu cu măguliri? Ziceai făcătorului de rele, Sfinte, ca şi cum ai fierbe o piatră, ca şi cum ai scrie pe apa mării şi ca şi cum ai săgeta cerul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Surpă pe ereticii cei mândri, care fără de milă năvălesc către poporul cel dreptcredincios, Ceea ce eşti fără de prihană. Că ai putere întocmai cu voinţa, ca o Maică a lui Dumnezeu.
Catavasie:
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a. Irmos: Viforul gândurilor...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Trupul tău dându-l la chinuri, sufletul l-ai păzit fără de vătămare, de Dumnezeu fericite, ajutorul cel de sus avându-l pază purtătoare de grijă în războaie, Sfinte Mucenice Gheorghe.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Milostiv fă pe Stăpânul totdeauna cu rugăciunile tale, celor ce săvârşesc cu dragoste pomenirea ta şi păzeşte-i nevătămaţi de viforul vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Minţile cele de sus s-au mirat văzând vitejia ta, în ce chip cu arme de aproape luptându-te, ai biruit pe vrăjmaşul cel fără de trup, pe cel ce odinioară a lovit pe începătorii neamului în Rai.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ţesut-ai haină mohorâtă Împăratului tuturor, cu țesătura cea negrăită, Preacurată, prin bunăvoirea Tatălui şi a dumnezeiescului Duh, îmbrăcându-L cu Trupul tău în chip neschimbat şi neamestecat.
Catavasie:
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...
Către ajutorul tău cel apărător şi cald alergând noi credincioşii, ne rugăm ca să ne izbăvim, nebiruite purtătorule de lupte. Ci, ca cel ce ai îndrăznire, izbăveşte-ne pe noi acum de toate primejdiile şi de chinuri, ca să strigăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Gheorghe.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai izbăvit pe tineri...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind numai cele înţelegătoare, fericite şi veselindu-te numai de bunurile cele nădăjduite, cele de acum le-ai socotit ca un vis, strigând: Prealăudate Dumnezeul Părinţilor, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-ţi gândul stăpân patimilor, mărite, precum este Legea lui Dumnezeu cea prea bună la toată zidirea, ca cele mai bune să biruiască mişcările celor mai rele, cu harul cel dumnezeiesc.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, cât este de fierbinte către Dumnezeu dragostea ta, preafericite! Cum ai socotit avuţia ca o ţărână, strigând: nu am socotit a fi toată lumea vrednică pe măsura dragostei Stăpânului tuturor, măcar de ar fi aur.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară, Maica lui Dumnezeu, sfărâmă semeţiile vrăjmaşilor şi sfaturile celor fără de credinţă supune-le celor binecredincioşi; iar fruntea celor dreptcredincioşi tu o înalţă cu laudele vitejiei.
Catavasie:
N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pământul şi toate cele...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu toiagul cuvintelor tale celor sfinţite ai înfrânt mulţimea demonilor şi ai izbăvit turma credincioşilor de stricăciunea lor, care cântau lui Hristos: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întinzându-ţi ochiul la cer, ţi-a răsărit ţie Lumina de dimineaţă, cum a făgăduit Dumnezeu; că încă rugându-te tu, a venit strigându-ţi: Venitu-ţi-am ţie în ajutor, nu te teme, leapădă toată frica, îmbărbătează-te în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Năvălirea ta a arătat-o Hristos înfricoşătoare celor vicleni şi trufaşilor ostaşi, că uneltirile acestora le-ai sfărâmat ca pe o pânză de păianjen, Sfinte Mucenice Gheorghe, strigând: Pe Tine Te binecuvântez, Hristoase, în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pornirea cea nestatornică şi stricăciunea morţii le-a stricat naşterea ta, Curată şi a dat tuturor oamenilor viaţă, celor ce-L laudă pe El ca pe un Dumnezeu al tuturor şi Domn şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Catavasie:
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea ta nestricată...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În muntele muceniciei te-ai suit şi cunună ai luat din mâna Domnului, purtătorule de lupte, că acesta este darul mucenicilor, pentru aceea toţi, după vrednicie, te mărim.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dezlegare de păcate dăruieşti şi bolile trupului le alungi departe, purtătorule de lupte şi cu totul mă faci deplin, pentru aceea, cu dragoste, îmbrăţişez chipul tău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca unul ce te porţi în ceruri, luptătorule şi stai înaintea Scaunului Împăratului tuturor, trimite către mine Raza cea de Lumină, care risipeşte norul păcatelor, cel ce cu dragoste am alcătuit ţie cântare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiul Cel întocmai la Chip, Care S-a născut mai înainte de veci din Tatăl Cel Nenăscut şi iarăşi în vremile cele mai de pe urmă, prin Duhul Sfânt venind din Fecioară, sărăcindu-Se El cu trupul, a îndumnezeit ceea ce este omenesc.
Catavasie:
Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi...
Fiind întrarmat cu semnul Crucii, cu acela ai surpat bărbăteşte toată puterea tiranilor, ca un luptător pentru credinţă şi cununile biruinţei ai luat de la Dumnezeu. Iar acum prin cinstitele moaştele tale vindeci, de trei ori fericite, toate patimile sufletelor şi ale trupurilor, tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă şi cu dragoste, pururea pomenite luptătorule Mucenice Gheorghe; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi...
Laudă de mulţumire după datorie aduc ţie, Stăpână, ca văduva doi bani, pentru toate harurile tale. Că tu te-ai arătat Acoperământ şi Ajutor, scoţându-mă întotdeauna din încercări şi din necazuri. Pentru aceea, ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, strig către tine din inimă: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu să mi se dea iertare de greşeli, că pe tine te am nădejde eu, nevrednicul robul tău.
Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci apărător, neputincioşilor doctor, împăraţilor ajutător; purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Celui Ce a povăţuit...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lipsa şi neputinţa gândului meu, cu cinstită rugăciunea ta cea fierbinte prefă-o, Sfinte, făcând-o puternică, pentru ca să laud preasfântă prăznuirea ta.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce este înălţat în amândouă bunătăţile, a faptei şi a cuvântului, nu poate să nu laude minunile tale, Sfinte Mucenice Gheorghe. Că eşti viteaz preaales şi ostaş nebiruit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Lupta ta cea cinstită nu poate fi cuprinsă cu nici un fel de laude, luptătorule. Căci mă întunec şi mă tem şi nu mă pricep şi mă sfiesc a mă atinge cât de puţin de faptele tale, purtătorule de lupte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născând pe Mântuitorul tuturor, Ceea ce eşti Bună, ai îndreptat căderea vieţii; că ai născut Viaţa care ne pricinuieşte nouă tuturor iertare păcatelor, cu rugăciunile tale.
Catavasie:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împăratesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel ce întăreşte tunetul...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nesuferind a vedea focul înşelăciunii arzând în vâlvătăi, Sfinte, ca râvnitorul Ilie înfruntând pe cel fărădelege, ziceai: Nu este alt Dumnezeu în afară de Dumnezeul nostru.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Focul Cuvântului care a venit să arunce în lume toate, atingându-se de sufletul tău, fericite, nu te lăsa nicicum a răbda şi cu fierbinţeală strigai: Hristos este Întărirea mea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătându-ţi feluri de chinuri tiranul, a socotit că va înfricoşa sufletul tău cel neînfricoşat, gânditorule de Dumnezeu; iar tu strigai cu tărie: Hristos este Întărirea mea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Văzându-te proorocul Munte Înalt, având vârful mai înalt decât toţi munţii, decât cetele îngereşti, zicea că Fecioara va naşte mai presus de fire.
Catavasie:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să dai tuturor celor ce te laudă, măritul şi cinstitul tău ajutor şi sprijinul, Preafericite Gheorghe, ca unul ce ai îndrăznit către Domnul.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având putere nebiruită, dăruită ţie de la Hristos Dumnezeu, risipeşte degrab năvălirea vrăjmaşilor, cu rugăciunile tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Din toate părţile mă cuprinde noaptea supărărilor şi neîncetat mă împinge către prăpastia patimilor, Mucenice Gheorghe. Dar apucând înainte, miluieşte-mă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Numai tu ai avut în pântecele tău pe Cel Ce cuprinde toată lumea. Numai tu ai născut pe Cel Ce se înţelege cu necuprindere de minte, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Catavasie:
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a. Irmos: Răsări mie, Doamne...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Biruit-ai tabăra cea neîmblânzită a demonilor, mucenice, slujindu-te de arma Crucii, ca şi de o dumnezeiască suliţă, cu care ai pătruns şi ai surpat la pământ pe mai marii oştilor cei întunecaţi.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu puterea Atotţiitorului întărindu-te, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe şi cu purtarea de grijă, care ocârmuieşte toate povăţuindu-te, ai îndreptat luntrea sufletului, nebiruită de valuri, către Limanul Vieţii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ce nădăjduieşti să mă strămuţi de la dragostea Hristosului meu cu măguliri? Ziceai făcătorului de rele, Sfinte, ca şi cum ai fierbe o piatră, ca şi cum ai scrie pe apa mării şi ca şi cum ai săgeta cerul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Surpă pe ereticii cei mândri, care fără de milă năvălesc către poporul cel dreptcredincios, Ceea ce eşti fără de prihană. Că ai putere întocmai cu voinţa, ca o Maică a lui Dumnezeu.
Catavasie:
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a. Irmos: Viforul gândurilor...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Trupul tău dându-l la chinuri, sufletul l-ai păzit fără de vătămare, de Dumnezeu fericite, ajutorul cel de sus avându-l pază purtătoare de grijă în războaie, Sfinte Mucenice Gheorghe.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Milostiv fă pe Stăpânul totdeauna cu rugăciunile tale, celor ce săvârşesc cu dragoste pomenirea ta şi păzeşte-i nevătămaţi de viforul vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Minţile cele de sus s-au mirat văzând vitejia ta, în ce chip cu arme de aproape luptându-te, ai biruit pe vrăjmaşul cel fără de trup, pe cel ce odinioară a lovit pe începătorii neamului în Rai.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ţesut-ai haină mohorâtă Împăratului tuturor, cu țesătura cea negrăită, Preacurată, prin bunăvoirea Tatălui şi a dumnezeiescului Duh, îmbrăcându-L cu Trupul tău în chip neschimbat şi neamestecat.
Catavasie:
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...
Către ajutorul tău cel apărător şi cald alergând noi credincioşii, ne rugăm ca să ne izbăvim, nebiruite purtătorule de lupte. Ci, ca cel ce ai îndrăznire, izbăveşte-ne pe noi acum de toate primejdiile şi de chinuri, ca să strigăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Gheorghe.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai izbăvit pe tineri...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind numai cele înţelegătoare, fericite şi veselindu-te numai de bunurile cele nădăjduite, cele de acum le-ai socotit ca un vis, strigând: Prealăudate Dumnezeul Părinţilor, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-ţi gândul stăpân patimilor, mărite, precum este Legea lui Dumnezeu cea prea bună la toată zidirea, ca cele mai bune să biruiască mişcările celor mai rele, cu harul cel dumnezeiesc.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, cât este de fierbinte către Dumnezeu dragostea ta, preafericite! Cum ai socotit avuţia ca o ţărână, strigând: nu am socotit a fi toată lumea vrednică pe măsura dragostei Stăpânului tuturor, măcar de ar fi aur.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară, Maica lui Dumnezeu, sfărâmă semeţiile vrăjmaşilor şi sfaturile celor fără de credinţă supune-le celor binecredincioşi; iar fruntea celor dreptcredincioşi tu o înalţă cu laudele vitejiei.
Catavasie:
N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pământul şi toate cele...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu toiagul cuvintelor tale celor sfinţite ai înfrânt mulţimea demonilor şi ai izbăvit turma credincioşilor de stricăciunea lor, care cântau lui Hristos: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întinzându-ţi ochiul la cer, ţi-a răsărit ţie Lumina de dimineaţă, cum a făgăduit Dumnezeu; că încă rugându-te tu, a venit strigându-ţi: Venitu-ţi-am ţie în ajutor, nu te teme, leapădă toată frica, îmbărbătează-te în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Năvălirea ta a arătat-o Hristos înfricoşătoare celor vicleni şi trufaşilor ostaşi, că uneltirile acestora le-ai sfărâmat ca pe o pânză de păianjen, Sfinte Mucenice Gheorghe, strigând: Pe Tine Te binecuvântez, Hristoase, în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pornirea cea nestatornică şi stricăciunea morţii le-a stricat naşterea ta, Curată şi a dat tuturor oamenilor viaţă, celor ce-L laudă pe El ca pe un Dumnezeu al tuturor şi Domn şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Catavasie:
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea ta nestricată...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În muntele muceniciei te-ai suit şi cunună ai luat din mâna Domnului, purtătorule de lupte, că acesta este darul mucenicilor, pentru aceea toţi, după vrednicie, te mărim.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dezlegare de păcate dăruieşti şi bolile trupului le alungi departe, purtătorule de lupte şi cu totul mă faci deplin, pentru aceea, cu dragoste, îmbrăţişez chipul tău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca unul ce te porţi în ceruri, luptătorule şi stai înaintea Scaunului Împăratului tuturor, trimite către mine Raza cea de Lumină, care risipeşte norul păcatelor, cel ce cu dragoste am alcătuit ţie cântare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiul Cel întocmai la Chip, Care S-a născut mai înainte de veci din Tatăl Cel Nenăscut şi iarăşi în vremile cele mai de pe urmă, prin Duhul Sfânt venind din Fecioară, sărăcindu-Se El cu trupul, a îndumnezeit ceea ce este omenesc.
Catavasie:
Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi...
Fiind întrarmat cu semnul Crucii, cu acela ai surpat bărbăteşte toată puterea tiranilor, ca un luptător pentru credinţă şi cununile biruinţei ai luat de la Dumnezeu. Iar acum prin cinstitele moaştele tale vindeci, de trei ori fericite, toate patimile sufletelor şi ale trupurilor, tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă şi cu dragoste, pururea pomenite luptătorule Mucenice Gheorghe; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi...
Laudă de mulţumire după datorie aduc ţie, Stăpână, ca văduva doi bani, pentru toate harurile tale. Că tu te-ai arătat Acoperământ şi Ajutor, scoţându-mă întotdeauna din încercări şi din necazuri. Pentru aceea, ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, strig către tine din inimă: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu să mi se dea iertare de greşeli, că pe tine te am nădejde eu, nevrednicul robul tău.
domenica 2 novembre 2014
Sinaxar 2 Noiembrie
În aceasta luna, în ziua a doua, pomenirea nevointei Sfintilor Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor si Anempodist.
sabato 1 novembre 2014
Sinaxar 1 Noiembrie
În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfintilor si facatorilor de minuni fara de arginti Cosma si Damian, fiii Teodotei celei din Asia.
.
. 
venerdì 31 ottobre 2014
Viața Sfântului Mucenic Epimah
Sfântul Mucenic Epimah era de neam din Egipt și din părinți creștini. El încă din tinerețe L-a iubit pe Dumnezeu, și Lui Unuia voind să-I slujească, s-a dus în pustie, urmând Sfântului Ioan Botezătorul, și a petrecut multă vreme în muntele Pilusiului. Neavând pe cineva din sfinții părinți povățuitor la viața cea pustnicească, se povățuia cu Duhul lui Dumnezeu și dragostea cea către Dumnezeu îi era lui dascăl, învățîndu-l spre toată viața cea îmbunătățită. Pentru că cine poate învăța pe om fapta cea bună mai bine ca dragostea lui Dumnezeu? Aceea i-a învățat pe sfinții apostoli ca, lăsând toate, să meargă în urma Domnului Celui ce a sărăcit, aceea a învățat pe cuvioșii părinți să umble în cojoace și în piei de capră, lipsiți, scârbiți și de rău supărați, aceea a învățat pe sfinții mucenici și mucenițe să pătimească pentru Hristos cu osârdie, în timp ce grăia acestea: „Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine, căutând, mă chinuiesc”. Acea dragoste l-a învățat și pe Sfântul Epimah a suferi nevoințele și ostenelile cele pustnicești, a răbda toate supărările de la vrăjmașii cei nevăzuți, a viețui cu sfințenie după Dumnezeu și pentru Dânsul a fi gata la moarte.
Viețuind Sfântul Epimah în pustnicească singurătate ani îndelungați, a auzit că în Alexandria creștinii sunt chinuiți de păgâni și că, mulți temându-se de chinurile cele cumplite, unii fug prin munți și se ascund prin pustietăți, iar alții cad din credință. De aceea, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, a lăsat pustia și s-a dus în Alexandria, vrând să pătimească până la sânge pentru mărturisirea lui Hristos. Văzând în cetate fărădelegea păgânilor închinători la idoli și că diavoleasca păgânătate s-a înmulțit foarte mult, iar cinstea lui Hristos s-a împuținat și sfințenia Domnului s-a necinstit cu jertfe, a intrat în capiștea idolească cu îndrăzneală, înaintea tuturor, și în vremea praznicului celui diavolesc a răsturnat jertfele lor, iar pe idoli i-a trântit la pământ și i-a sfărâmat. Pentru aceasta a fost prins și a fost dus la ighemonul Apelian. Acolo, văzând pe ighemon șezând la judecată și pe creștini chinuindu-i, cu inima bărbătească s-a pornit asupra lui, vrând să-l ucidă. Și l-ar fi ucis de nu ar fi fost oprit de cei ce stăteau înaintea lui. Așa a râvnit după Domnul Dumnezeul său. Iar ighemonul s-a mirat de o îndrăzneală ca aceea a unui om prost și a poruncit să fie aruncat în temniță până ce va hotărî cu ce fel de chinuri să-l piardă. În temniță erau o mulțime de credincioși închiși pentru mărturisirea lui Hristos, pe care Sfântul Epimah îi întărea spre nevoință, cu gura cea plină de Sfîntul Duh.
Atât de mult s-au întărit credincioșii spre pătimire prin cuvintele lui, încât nici unul dintre ei nu s-a mai înfricoșat, nici n-a căzut din credință, ci toți cu sârguință și-au vărsat sângele pentru adevăratul Dumnezeu și și-au dat sufletele după multe chinuri. La sfârșit l-au scos la chinurile cele cumplite și pe Sfântul Epimah, nu numai pentru că crede în Hristos, ci și pentru că a făcut din praznicul lor tulburare și mai cu seamă pentru că a îndrăznit să se ridice asupra ighemonului, ca să-l ucidă. Mai întâi l-au spânzurat și l-au strujit cu bare de fier, apoi l-au bătut cu pietre, sfărâmându-i oasele. Iar el, în chinuri, zicea: „Dacă Domnul meu Iisus Hristos a fost răstignit pentru mine, împuns cu sulița și adăpat cu oțet, oare să nu mă fac și eu părtaș patimilor Lui? Doresc mai mari chinuri decât acestea pe care mi le dați. Dați-mi palme, scuipați asupra mea, puneți cunună de spini pe capul meu, dați-mi trestii în mâini și cu fiere să mă adăpați; tot trupul meu o rană să-l faceți, pe cruce să mă pironiți și cu sulițe să mă împungeți. Acestea toate le-a răbdat Domnul meu, pe acestea și eu voiesc ca să le rabd”. În timp ce sfântul era chinuit, mult popor stătea adunat împrejur lui și privea la chinurile lui. În acel popor era o femeie care stătea aproape de el și avea un ochi bolnav de albeață. Ea, văzând pătimirea Sfântului Epimah, plângea și neclintită privea la dânsul. În acele chinuri cumplite, vărsându-se sângele simțului, a sărit o picătură în ochiul cel bolnav al femeii și îndată i s-a tămăduit ochiul și s-a făcut luminos, căpătându-și vederea ca și celălalt. Iar femeia câștigând tămăduire din picătura sângelui celui căzut în ochi, a strigat: „Mare este Dumnezeul pe Care pătimitorul acesta îl mărturisește”. După aceea i-au tăiat capul și astfel și-a dat sfântul lui suflet în mâinile Domnului, pentru Care a pătimit
Iscriviti a:
Post (Atom)