martedì 6 novembre 2018

NOMOCANONUL, ADICĂ ADUNAREA LEGILOR ŞI PRAVILELOR, CARE CUPRINDE PRAVILELE ÎN SCURT A SFINŢILOR APOSTOLI, A MARELUI VASILIE ŞI A SFINTELOR SOBOARE

NOMOCANONUL,

ADICĂ ADUNAREA LEGILOR ŞI PRAVILELOR, CARE

CUPRINDE PRAVILELE ÎN SCURT A SFINŢILOR APOSTOLI, A

MARELUI VASILIE ŞI A SFINTELOR SOBOARE

Cela ce hirotoneşte afară de hotarul său împreună cu

cel hirotonisit să fie lipsit de dar, după pravila 35 a Sfinţilor

Apostoli.

Cela ce hirotoniseşte pentru bani, împreună cu cel

hirotonisit să fie lipsit de dar, şi să se depărteze, după

pravila 25 a Sfinţilor Apostoli.

Clericul de va ocărî pre Episcopul în faţă, să fie lipsit de

cin, după pravila 55 a Sfinţilor Apostoli.

Curvarul, 7 ani să nu se împărtăşească, după pravila 89

a Sfântului Vasile.

Iar monahul, care nu ştie carte, 60 zile se canoniseşte

cu mâncare de sec, după Marele Vasile.

Iar de este preot, se canoniseşte cu cele preoţeşti.

Mirenii în sfântul altar să nu intre, nici bărbaţi, nici

femei, după can. 69 al Soborului celui din Trulla. Iar

călugăriţa intră şi mătură, după can. 15 al Sfântului Nichifor,

patriarhul Ţarigradului.

Însă nici să se aducă în jertfelnic altceva afară numai

de cele sfinţite, după al 4-lea canon al Sfinţilor Apostoli, nici

prescuri de prisos, ci afară în biserică să se pună.

Pentru călugări

Călugărul sau călugăriţa, de vor veni întru împreunarea

nunţii, adică, de se vor însura, aceea nu se socoteşte nuntă,

ci curvie, sau mai bine să zicem preacurvie, pentru aceasta

până nu se vor despărţi, să nu intre în biserică, ci să se

afurisească, după canonul al 6-lea al Marelui Vasile.

Iar de se va întâmpla lor moartea fără de pocăinţă, să

nu se îngroape, nici pomenire pentru dânşii să se facă, căci

străini sunt de creştini.

Iar pravila 44 a Soborului celui în Trulla, pre unii ca

aceştia după despărţire îi opreşte pre 7 ani, dacă arătat de

voia sa vor veni la pocăinţă.

Iar de nu se vor supune şi vor rămânea întru necurăţie,

şi încă şi vor începe a grăi împotrivă, să se canonisească cu

canonul preacurviei.

Asemenea şi pre călugărul, care a făcut curvie,

canoniseşte tot aceeaşi pravilă, iar nu ca pre preacurvarul,

şi socotesc ca să se ştie pravila aceasta, afară de chipul cel

mare.

De va îndrăzni cineva a tunde pre un călugăr fără de

primitorul, adică fără Stareţ, să fie lipsit de dar, după

canonul 2 al Soborului, care se cheamă întâiul şi al doilea,

adică, de nu este Stareţul la tundere, care să-l primească şi

să-l aibă pre dânsul la ascultare.

Nu se cade a tunde pre călugări fără ispitire, nici a-i

îmbrăca pre dânşii în rasă cu Sfinte Dumnezeule..., ci cu

ispitire; şi ispita a celor ştiuţi şi a celor de loc să fie în

vremea de 6 luni, sau dacă va vedea egumenul scopul

faptelor bune al lor şi al sârguinţei. Iar de sunt ei străini şi

neştiuţi, în 3 ani să fie ispitiţi, după dumnezeieştile pravile;

şi ispita lor trebuie să fie cu straie lumeşti, iar nu cu cele

călugăreşti. Iar de se va afla cineva purtând cele negre, sau

îmbrăcându-se cu rasa în vremea ispitirii, măcar şi fără de

Sfinte Dumnezeule..., să nu mai îndrăznească a se dezbrăca

dintru acestea de acolo înainte; însă şi fără de voie silit să

fie ca să se tundă, de la Episcopul locului, cu oprire şi cu

depărtare după al 3-lea cap. al titlului al împărăteştilor

pravile.

Iar de va călca cineva hotărârile Sfinţilor Părinţi şi fără

de ispitire şi fără de primitorul va tunde pre cineva sau îl va

îmbrăca cu rasa, după pravile să primească pedeapsă, după

canonul 7 al Soborului, care se cheamă întâi şi al doilea, ce

a fost în Ţarigrad.

Iar de se va întâmpla neputinţă celor ce sunt în ispită,

apoi să se tundă fără primirea darurilor, fiind acolo şi

primitorul, care era să aibă pre ei la ascultare, de se vor

însănătoşi cândva.

Pentru femei

Iar femeile să se ispitească, şezând în casă ca în 3 luni

şi să se întrebe, au doară, rămân ele întru acest gând bun, şi

aşa să se tundă, si să se dea primitoarelor sale, care vor să

se primească la ascultare adică, Stareţelor, precum şi

bărbaţii fără nici un dar.

Preotul de mir să nu tundă pre călugări, după porunca

I-a Sfântului Sobor celui din Niceea: căci cum va da altuia un

lucru, care singur nu-l are; cap. 10 al titlului 9 porunceşte: ca

nimeni din părinţi să nu îndrăznească a-i împiedica pre fiii

săi, care vin la viaţa călugărească, sau a-i întoarce din

mănăstire, sau a-i înstrăina pentru aceasta pre ei de la

clironomie. Iar de se va afla cineva că face aceasta, să fie

depărtat de la biserică, până se va pocăi.

Cel ce s-a îmbrăcat în chipul călugăresc de frica

războiului, sau pentru altă oarecare viclenie, precum ar fi

batjocorind cinul, şi pre acesta după trecerea nevoii va

lepăda, în patruzecimi câte trei zile să se canonisească şi

aşa să se apropie către Sfânta Împărtăşire, după pravila 21 a

Sfântului Nichifor, patriarhul Ţarigradului.

Preotul călugăr nu cunună nunta, adică nu o

binecuvintează, că nu se cuvine, nici naş să fie pruncului

călugărul.

Preotul călugăr, slujind cele sfinte la călugăriţe, nu se

cade să se împărtăşească ele de la dânsul, după pravila 22 a

Sfântului Nichifor.

Dacă preotul sau călugărul nu citeşte ceasul 1,3,6,9 nu

este vrednic să mănânce şi dacă nu împlineşte cu totul

pravila sa, unul ca acesta ca un mort se socoteşte de la

Dumnezeu şi să se canonisească precum se cuvine.

Dacă călugărul nu va şti carte, să pună în locul

fiecăruia din arătatele ceasuri câte 8 metanii, zicând:

Doamne miluieşte, de 40 de ori la fiecare ceas. Iar de nu

poate să facă metanii, să zică de 500 de rugăciuni pentru un

ceas, zicând cu luare aminte: Doamne, Iisuse Hristoase,

pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-mă pre mine,

păcătosul.

Iar a aceluiaşi a marelui Vasile altă aşezare

Călugărul care nu ştie carte, să împlinească în loc de

poluloşniţă, frânghiuţe 10, adică metanii ce le poartă

călugării în mână. în locul utreniei, 20 frânghiuţe: în locul

ceasurilor, 10 frânghiuţe, în loc de al 9-lea ceas şi de

vecernie, 10, în locul pavecernitei 10, iar frânghiuţa să aibă

noduri 103 şi la fiecare nod să citească rugăciunea cea mai

sus scrisă. Iar canonul lor este: celor ce sunt în chipul cel

mic, 300 de metanii. Iar schimonahilor 600 de metanii.

Tot a aceluiaşi marelui Vasilie

Dacă oarecare monah vorbeşte sau râde la pravila sa,

să se canonisească cu 50 metanii.

Dacă vreun monah stând la toată slujba bisericească şi

la sfârşit nu se va afla, să pună 50 metanii.

Monahul preot, măcar de va şi schimba chipul, adică va

intra în chipul cel mare, să săvârşească liturghia, pentru că

tunderea nu face nici o împiedicare către aceasta. Dar dacă

arhiereul va schimba chipul, adică de se face schimnic, să

nu mai lucreze nicidecum nimic din cele arhiereşti, nici din

cele preoţeşti, după pravila 29, stihira 5, în Matei.

Monahul schimnic care a făcut curvie, ca un preacurvar,

se canoniseşte 15 ani. Iar fiind în chipul cel mic, ca un

curvar, adică 7 ani.

Monahul, dacă şade la ospeţe cu cei mireni au curvit.

Monahul dacă şade în casa sa, ca pre un mirean îl

socoteşte Dumnezeu.

Monahul dacă îşi va lăsa aşternutul său şi va dormi la

prietenul său, afară de pricina cuviincioasă, are certare 500

de metanii.

Monahul de se îmbată, a curvit, şi de va bora de multa

băutură aşijderea a curvit.

Monahul de va fura ceva din mănăstire sau mănâncă

prin ascuns, aşijderea a curvit.

Monahul de va minţi cu buna voie, are certare 100 de

metanii mari. Iar de va face aceasta pentru ca să mântuiască

sufletul, nu are păcat.

Monahul de va merge la nuntă, are canonul 30 de zile.

Monahul de va râde mai mult de zâmbire, are să pună

50 de metanii.

Monahul de va merge cu femeia o milă de loc, să se

depărteze 7 zile.

Monahul de va săruta pre femeie sau pre prunc, are

oprire, 40 de zile să nu se împărtăşească, pentru că nici la

Sfânta Înviere a Domnului nu se cade monahului a săruta

nici pre mama sa.

Monahul prezbiterul tămăduind, sau sângele luând, să

fie oprit de slujba preoţească 7 zile.

Monahul preot de este lipsit de dar, masă numai să

binecuvinteze.

Monahul prost, de va bate pre cineva, să facă 300

metanii.

Monahul cel ce după pavecerniţă mănâncă şi bea, să

postească o săptămână cu mâncare de sec şi în toate zilele

să pună câte 200 metanii.

Monahul, de se va descinge la aşternutul său, să facă 50

de metanii.

Pre monahul cel ce este tuns întru o mănăstire, după

pravila 40 a sfântului Sobor, celui din Calcedon: iar de va

primi pre el egumenul, să fie lipsit de egumenie.

Iar de va primi episcopul pre unul ca acesta şi-l va avea

ca pre un cleric, să se îndestuleze Episcopul numai cu

oamenii săi, iar ceilalţi să nu aibă împărtăşire cu dânsul,

după pravila 83 a Soborului acelui de la Cartagina.

Monahul de va fugi pre ascuns din mănăstirea la care sa

tuns, să nu se împărtăşească 12 ani, fiind depărtat şi de

biserică după pravila a 4-a a Soborului al patrulea. Iar de s-a

întâmplat o vătămare sufletească şi pentru aceasta a fugit,

datoria lui este să găsească pre un părinte iscusit şi să

primească de la dânsul aşezare sau să i se dea lui canon

după cele ce are.

Egumenul, care cu sârguinţă nu va căuta pre călugărul

cel ce a fugit, să se afurisească, după pravila 3 a Soborului,

care se cheamă întâiul şi al doilea, a celui din Ţarigrad.

Dacă cineva ştie pre vreun frate, care voieşte a ieşi pre

ascuns din mănăstire şi nu va face ştiut egumenului, să se

depărteze.

Pravila 17 a lui Nichifor patriarhul Ţarigradului

Trei pricini gonesc pre călugări din mănăstirea sa.

Întâia: de este egumenul eretic. A doua: de umblă cu femei.

A treia: de se învaţă copiii celor mireni.

Zice Marele Vasilie: Dacă vreun monah se va împotrivi

egumenului său, sau stareţului, sau părintelui său celui

duhovnicesc, pentru oarecare cuvânt ce i s-a zis spre

mântuirea lui, ca potrivnicul lui Dumnezeu se socoteşte, (că

mai bine este a greşi către Dumnezeu, decât către unul

dintre aceştia).

De vrea cineva să lase mănăstirea sa, la care a fost

chemat, şi pre părintele şi pre fraţi, afară de eres, ci pentru

ocară, sau pentru bătaie, sau pentru că a văzut că s-a

tulburat într-o vreme mănăstirea, sau pentru priveghere, sau

pentru culcarea cea de jos, sau pentru nespălare, sau pentru

că este mai mic decât toţi, sau pentru că doreşte de lume şi

de cele ce sunt în lume, sau pentru ca l-au amărât pre el

egumenul, sau vreun frate al lui, şi pentru aceasta vrea să

iasă, vai lui, cui îl voi asemăna pre dânsul; numai lui Iuda

vânzătorului, care s-a despărţit de la Hristos şi de la ucenicii

lui.

A Sfinţilor Apostoli

Dacă vreun bărbat sau femeie va dărui averea sa

bisericii sau mănăstirii, sau o va împărţi pentru suflet; şi

apoi căindu-se, va vrea ia ceva dintru acele ce au dat, de

sunt întru nepricepere, să se oprească, ca nici în minte să nu

aibă aceasta; iar de sunt cu pricepere şi nu se supun, să fie

lepădaţi, ca Anania şi Safira de Apostolul Petru; că cele ce

odată s-au dăruit Bisericii, neclătite sunt, nici se cade să se

ia înapoi. Că scris este şi în alt loc: cel ce a dăruit ţarina nu

mai este stăpân ţarinii.

Dintru cele pustniceşti ale Marelui Vasile

Întrebare: De se cuvine a avea ceva al său întru frăţie.

Răspuns: Aceasta este din împotriva mărturiei celei în

faptele Apostolilor pentru cei ce au crezut, în care este scris:

că nici unul din cele ce află, zicea că este ceva al său. Drept

aceea, care zice că este ceva al său în viaţa cea de obşte,

singur pre sine se face străin de Biserica lui Dumnezeu şi de

dragostea Domnului, care învaţă cu cuvântul şi cu fapta, ca

să punem sufletul nostru pentru prieteni, iar nu numai cele

dinafară.

Fiind cineva în viaţa de obşte, de are al său ceva,

înlăuntrul mănăstirii sau afară de mănăstire, să nu se

împărtăşească.

Al soborului al 4-lea

Omului mirean nu se cade a ocărî, a bate sau a defăima

pre preot, sau a-l cleveti, sau a-l mustra în faţă, de ar fi şi

adevărate cele zise asupra lui. Iar de va îndrăzni mireanul a

face aceasta, să se dea anatemei şi să se lepede de la

biserică, că unul ca acela este despărţit de Sfânta Treime şi

se va trimite la un loc cu Iuda, că scris este: pre mai marele

norodului tău să nu-l grăieşti de rău, aşijderea şi cel ce

necinsteşte pre mai marele său.

Al soborului al 7-lea

Nu se cade mirenilor a porunci preotului, ca să intre în

Biserică la slujbă, sau la orice lucrare nici la cea mică, ci în

voia lui e, când va vrea şi va socoti să slujească Liturghia şi

să cânte.

Iar călugărul sau călugăriţa de va lua camătă, să se

depărteze şi sa se oprească de împărtăşire, până ce se vor

părăsi.

Clericii de vor avea vreo pricină întru dânşii şi lăsând

pre scopul lor, se vor duce la judecata lumească, să se

afurisească pre o vreme, după al 9-lea canon al Sfântului

Sobor al celui din Calcedon.

Preotul de va face jurământ cu latinii, sau Sobor asupra

Episcopului, sau altceva pentru pricina lumească sau pentru

adunarea pietrelor, să i se ia darul, după canonul 80 al

Sfântului Sobor celui din Calcedon, şi după al 34-lea al celui

în Trulla, iar cei mireni să se afurisească.

Preotul, fiind afurisit de al său Episcop, de va îndrăzni a

sluji Liturghia, mai înainte de a se cerceta vinovăţia lui şi de

a-l ierta Episcopul, unuia ca acela măcar de va fi şi fără vină,

să i se ia darul după canonul 22 al Sfântului Sobor din

Cartagina, iar pravila 133 şi 4, a aceluiaşi Sobor supune

canonisirii pre episcopii care afurisesc pre cineva fără de

binecuvântată pricină.

Arhiereul care va primi pre vreun preot sau cleric oprit

de alt Arhiereu şi va da lui voie să slujească, să li se ia

amândurora darul, după canonul 12 al sfinţilor Apostoli.

Pravila 35 a sfinţilor Apostoli opreşte a primi nepreoţi

străini fără de scrisori, iar canonul 17 cel în Trulla supune

lipsirii de dar pre Episcopul, care a primit pre Preotul străin,

fără carte de slobozenie de la Episcopul său.

Iar Sfântul Timotei Alexandrinul, în cap. 9 al pravilelor

sale, zice să nu se primească ereticul în Biserica

binecredincioşilor ca să se roage, când se săvârşeşte

Liturghie, de nu se va făgădui că se va pocăi, căci precum

cei cuvioşi sfinţesc Biserica, aşa cei spurcaţi o pângăresc

pre ea.

Iar pravila 33 a Soborului de la Laodiceea opreşte de a

se ruga cu dânşii, sau a mânca, sau a primi ceva din

binecuvântarea lor, adică milostenie.

Preotul slujind Liturghia, de îi va cădea steluţa de pre

disc, 50 de zile să fie argos (privitor).

De se va întâmpla, să mucegăiască sfintele taine, cât să

nu le poată consuma, să nu îndrăzneşti, preote, nici a le

lepăda, ci cu vin dulce amestecându-le în potir, să le

mănânci.

Preotul de se va ispiti în vis, nu se cade în ziua aceea să

slujească Liturghia, afară de mare nevoie, măcar deşi prea

nepătimaş era, după canonul 30 al Sfântului Ioan Episcopul

Chirului, şi după al 12-lea al lui Timotei Alexandrinul.

Taina maslului nu se face pentru canon, ci numai

pentru cei bolnavi, după aşezarea apostolească.

Iar asupra mortului taina maslului a face, să nu

îndrăzneşti nicidecum.

Aşijderea şi fraţi de cruce să nu faci, căci acestea sunt

lucruri fără de lege.

Trupul mort nu primeşte pricăjenia, după pravila 84 cea

dinTrulla.

De a ştiut cineva pre altul păcătuind şi, putând să

oprească de păcat, nu l-a oprit, sau fiind întrebat de

Episcop, a tăinuit, unul ca acela pre atâta vreme să se

canonească, pre cât şi cel ce a făcut păcatul, după canonul

70 al Marelui Vasilie.

Când încetează pomenirile

În cele 12 zile, adică, de la Naşterea Domnului până la

Botez, în săptămâna dintâi a marelui post, în săptămâna

Paştilor, Duminicile şi sărbătorile cele mari, pomenirea

morţilor nu se face, iar în celelalte vremi peste tot anul se

pomenesc pravoslavnicii creştini.

Procoveţele care aduc creştinii la biserică, nimeni să nu

îndrăznească a le întrebuinţa pentru sine, că lucrul fără de

lege este, după canonul 73 al sfinţilor Apostoli.

În Biserică ospeţe să nu se facă, că şi acest lucru

fărădelege este, după canonul 74 cel în Trulla.

În pridvorul femeiesc al bisericii, afară de nevoie,

nimeni să nu doarmă, după can. 38 al Sfântului Nichifor.

Nu se cuvine ca să se îngroape morţii înăuntrul bisericii

că este sfinţită, căci s-a oprit aceasta, după canonul 9 al

Preasfinţitului episcop al Chitrului.

Nu se cade a cânta cu strigare mare, nici a-şi sili cineva

firea sa spre chiote în biserică, ci să cânte lin şi cu umilinţă,

după canonul 75 cel din Trulla.

Pravila 16 al Soborului 7 supune canonisirii pre

Episcopii şi pre clericii care se împodobesc pre sine cu

haine luminate.

Iar Matei, la cap. 9, stih T, opreşte pre cei credincioşi a

se împodobi, sau a-şi tunde părul bărbii sale, sau a se unge

cu mirosuri, sau a împleti părul capului său, iar pre cei ce nu

se supun, porunceşte să se afurisească şi aceasta o aduce

din pravila 97 al Soborului 6, cel din Trulla.

Cel ce s-a însurat a doua oară, să nu se facă preot după

canonul 12, al Marelui Vasile.

Adunare din felurite pravile pentru păcatele care

opresc de a fi preot, şi ia aminte la aceasta cu pază.

De a fost stricat copilul de mic de cineva, sau el fiind

copil a stricat pre alt copil, sau de a curvit cu femeie, sau cu

bărbat, sau cu dobitoc, sau cu pasăre, sau cu femeia sa

peste fire, sau femeia lui n-a fost fecioară, sau de a fost cu

alta logodit, sau femeia lui cu altul, sau de este cu a doua

nuntă, sau de a stricat pre logodnica lui mai înainte de

cununie, sau de a preacurvit femeia lui după ce a luat-o, sau

de a făcut el ucidere, sau de a jurat, sau de a furat calul, sau

boul, sau din cele sfinţite a jertfelnicului, sau din casele

bisericeşti şi din veşminte a furat ceva, şi este fur de cele

sfinte; de a fost tâlhar, de a fost cuvântător de stele, sau

vrăjitor, sau fermecător, sau vărsător de ceară şi de plumb,

de a legat fiară, sau lupi, sau nunta; de s-a lepădat vreodată

de Hristos, sau de a făcut altceva din cele oprite să nu

îndrăzneşti a-l mărturisi vrednic preoţiei, că vei fi ars şi tu şi

el, şi ia aminte la acestea, duhovnice, cât va fi prin putinţa

ta, ca să nu moşteneşti focul cel veşnic, şi vei fi ca Iuda,

pentru că dai preoţia celor nevrednici.

Iar de va fi preot şi va cădea în vreunele din acestea, să

i se ia darul, după canonul 51 al Marelui Vasile, iar să se

împărtăşească, când va voi.

Iar de a păcătuit mai înainte de hirotonie cu păcatul

trupesc şi după hirotonie se va demasca, sau îl va mărturisi,

să i se ia darul, după canonul 9 al Soborului de la

Neocesareea; căci unii ca aceştia altă doctorie nu au, după

cum învaţă Marele Vasile; măcar şi de se vor nevoi atâta cât

şi morţii să-i învieze.

De a primit cineva fiind copil, de la altul împingere în

coapse, întâi să se canonisească, apoi să se sfinţească, după

cum învaţă Sfântul Ioan pustnicul, pentru că n-a fost cădere

desăvârşit, şi n-a intrat organul lui în dos, iar de a intrat, să

nu îndrăznească a primi preoţia; nu pentru că a păcătuit

nefiind în vârstă, ci pentru că vasul s-a spart şi s-a făcut

netrebnic preoţiei.

Aşijderea şi el, de a făcut împingere altuia, şi de a intrat

organul lui, măcar deşi nevârstnic era, să nu se facă preot.

Pre cel ce vrea să primească preoţia, dator eşti să-l

întrebi, cât şi pre femeia lui cu luare aminte.

Pentru vârsta celor ce se hirotonisesc

Canonul 14 cel în Trulla porunceşte: care se face preot

mai înainte de 30 de ani, diaconul mai înainte de 25 de ani,

ipodiaconul mai înainte de 20 de ani, acelora să li se ia

darul, măcar deşi sunt foarte vrednici de slavă, pentru

aceasta păzeşte, duhovnice, să nu mărturiseşti pentru

dânsul, dacă nu va fi desăvârşit cu anii şi să nu se

hirotonisească cel neînvăţat, după canonul 58 al sfinţilor

Apostoli.

Pentru aceia care se lipsesc de dar şi se afurisesc

Se cade a şti şi aceasta: de vor cădea preoţii în oarecare

oprite patimi, se lipsesc de dar numai, iar de împărtăşire nu

se depărtează, căci destul este lor pedeapsa luării darului,

după canonul 25 al Sfinţilor Apostoli; afară de aceste 3

călcări de lege cele mari, adică, cei ce pentru bani fac

hirotonie, împreună cu hirotonisiţi să se lipsească de dar,

după pravila 29 a Sfinţilor Apostoli şi după alte multe

pravile, care tot acestea hotărăsc.

Episcopii şi mitropoliţii care se mută din cetate mică la

cea mai mare, după canonul 1 şi 2 al Soborului de la

Sardichia, şi cei ce vor să primească episcopia, sau vreo

dregătorie, sau preoţie cu mijlocirea celor puternici, sau a

boierilor, după canonul 1 al Sfinţilor Apostoli; care au căzut

întru fărădelegile acestea se lipsesc de dar şi se afurisesc,

adică, se depărtează de primirea Duhului Sfânt,

(priceaştenie)

Asemenea se lipseşte de dar şi se afuriseşte preotul,

care este fermecător, adică vrăjitor, şi vestitor celor viitoare,

şi cititor de stele, şi cel ce dă nişte lucruri apărătoare de

vătămare, sau leagă fiarele, după canonul 36 al Soborului de

la Laodiceea.

Se depărtează şi preotul care nu pentru postire se

sfieşte ca de lucru spurcat de nuntă şi de mâncarea de

carne, după pravila 51 a sfinţilor Apostoli.

Pentru locul care se cheamă mistuitoare în jertfelnic să

ai locul necălcat, potrivit, deosebit într-un colţ, ca să te speli

după dumnezeiasca Liturghie şi ia seama ca spălătura aceea

să nu cadă afară şi să nu fie călcată.

Aşijderea iarăşi să aibă loc necălcat, unde să se verse

aghiazma cea mare, care rămâne de la Botezul pruncului,

căci mare este aghiazma.

Cum se cuvine a boteza

Când o să botezi pruncul, să ai cristelniţă, sau scafă,

sau blid, adică strachină, sau alt vas deosebit şi când vei

turna untdelemn în cristelniţă, precum porunceşte

rânduiala Botezului, ia din untdelemn cu 3 degete şi unge

pre prunc la toate mădularele, cum zice rânduiala şi după

aceasta să-l iei gol şi stând drept să-l botezi pre el în 3

afundări, zicând aşa: Botează-se robul lui Dumnezeu (N) în

numele Tatălui, Amin. Şi să-l pogori pre el în cristelniţă şi săl

afunzi adică, să-l moi pre dânsul cu totul. Apoi a doua oară;

şi a Fiului, Amin. Şi iarăşi să stai drept, şi să-l pogori a treia

oară, şi să-l afunzi, asemenea zicând: şi al Sfântului Duh,

Amin. Şi să-l moi cu afundarea cea de pre urmă. Deci,

luându-l din cristelniţă, să-l dai naşului. După aceasta zi

molitva Sfântului Mir, şi să-l miruieşti pre el la toate

mădularele, precum zice rânduiala. Iar în cristelniţă să nu

îndrăznească naşul a întinde mâna sa, ca să boteze pre

prunc, că aceasta este un lucru călcător de lege, numai să-l

primească pre el din mâinile Preotului. Pentru aceasta se şi

numeşte primitor, că îl primeşte pre el din Sfântul Botez şi

se face lui fiu ca să-l înveţe pre el buna credinţă.

Zice canonul 49 al Sfinţilor Apostoli: Preotul, care nu va

boteza în 3 afundări, precum s-a scris mai înainte, una a

Tatălui, a doua a Fiului, şi a treia a Sfântului Duh şi de nu va

face aşa într-o taină, să i se ia darul.

Care iarăşi se botează a doua oară, care nu ştiu de s-au

botezat, pentru că au fost în robie, sau pentru altă oarecare

nedumerire şi de nu este nimeni ca să-i încredinţeze pre

dânşii cu adevărat, să se boteze iarăşi, după canonul 72 al

Sfântului Sobor celui de la Cartagina.

Fiii agarenilor, care fiind într-o vreme botezaţi de

cineva, au crescut în legea părinţilor lor, pre urmă de se vor

întoarce de bună voie la adevăr, iarăşi să se boteze şi aceia.

Asemenea se botează de al doilea şi care s-au botezat

de cei nesfinţiţi, adică de mireni, după canonul 3, stih V, cea

din Matei. Însa nu se botează de a doua oară cei ce au fost

botezaţi de la clerici sau de la monahul cel prost, sau de la

diacon, sau de tatăl său, sau vreun creştin pravoslavnic, de

nevoie, nefiind preot numai de nu a fost mâna ereticului cea

întâia.

Iar pentru ereticii care iarăşi se botează şi care numai

cu Mir se ung caută la Matei, pentru că sunt mulţi, cap. 2,

stih A. Iar la sfârşitul pravilelor de acolo, ca într-un cap al

tuturor pravilelor scris, cum că toţi ereticii, care se botează

numai într-o afund iarăşi să se boteze.

Preotul dacă a mâncat, să nu boteze, pentru că şi

aceasta estslujba lui Dumnezeu, însă fiind nevoie să boteze.

Asemenea şi în marea patruzecime nu se cade a boteza

afară de mare nevoie.

Sfântul Botez înaintea Dumnezeieştii Liturghii trebuie

să fie, ca să participe la Liturghie, de va îngădui vremea;

adică, afară de nevoie, pentru că Botezul trebuie să fie

înaintea Liturghiei, iar numele pruncului la Botez se dă.

De nu va fi alt Preot, Preotul singur să boteze pruncul

său iarăşi el să-l boteze cu alt primitor. Iar de va fi primitor

pruncului său, atunci se desparte de femeia sa, adică, de

mama pruncului, pentru că s-a făcut între sineşi cumetri.

Aşijderea şi nunta fiului său binecuvintează, cu alt

prieten al mirelui, de nu va fi alt preot.

Pentru rudenia cea duhovnicească

De vor boteza bărbatul şi femeia lui copil la vreun om,

se opresc ca să nu se mai împreune unul cu altul, pentru că

se socotesc a fi cumetri. Iar de se vor împreuna, să ţie

canonul 15 ani şi să facă în toate zilele o sută de metanii,

mâncând sec Miercuri şi Vineri, iar cel ce iartă pre unii ca

aceştia, să fie blestemat.

Pentru altă rudenie duhovnicească

Doi oameni, care sunt nici rudă între dânşii, de va primi

pre copiii lor un naş din scăldătoarea Sfântului Botez, apoi

copiii aceia nu vin întru împreunarea nunţii, până la a opta

spiţă, pentru că sunt fraţi, că un tată sufletesc i-a născut pre

ei prin Sfântul Botez.

Pentru sfânta proscomidie şi câte prescuri dator eşti să

le aduci,

La Sfânta Proscomidie a Dumnezeieştii Liturghii, cinci

prescuri să ai. Întâia, pentru pâinea Domnească, a doua, a

Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, a treia, pentru Sfinţi,

a patra, pentru oamenii cei vii, pre care vrei sa-i pomeneşti,

a cincea, pentru cei morţi unul în preajma altuia deosebit

fiecare cu rânduiala sa, precum în cartea Liturghiei s-a

arătat şi s-a închipuit. Însă prescura întâi să fie mare ca să

scoată pâinea Domnească, sau cum vei socoti ca să ajungă

ţie pentru anaforă, iar celelalte să fie mici numai. Iar de este

mult norod şi nu este destul o prescură pentru nafură, pune

şi a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei prescură mare, iar

celelalte să fie mici.

De va sluji cu tine Liturghia Diaconul, el să nu scoată

părticele, ci numai preotul, după arătarea Apostolească, cea

de la al doilea canon a lui Petru şi Pavel.

Se cade a şti şi aceasta, că nu binecuvintează Preotul la

Sfânta Proscomidie, când zice molitva proscomidiei, adică:

Dumnezeule, Dumnezeul nostru, cel ce pâinea cea cerească,

după canonul 12 al Sfântului Nichifor.

Pentru Sfânta Patruzecime şi pentru toate miercurile şi

vinerile Canonul 69 al Sfinţilor Apostoli

Dacă vreun Episcop, sau Prezbiter, sau Diacon, sau

citeţul, sau cântăreţul, nu va posti Patruzecimea Sfintelor

Paşti şi în toate Miercurile şi Vinerile peste tot anul, numai

afară de boală, să i se ia darul, iar mireanul să se

afurisească.

Tâlcuirea

Ia seama că, canonul sfinţilor Apostoli a legiuit ca în

Sfânta Patruzecime şi în toate Miercurile şi Vinerile peste tot

anul să fie Postul întocmai, după cum mâncăm în Sfânta

Patruzecime, aşa să mâncăm şi în Miercurile şi Vinerile peste

tot anul, afară de boală şi de praznice. Căci zice pravila:

Cine nu va posti întru acele vremi, Preotul să se lipsească de

dar, iar mireanul să se afurisească, adică, să se depărteze de

Sfânta Taină o vreme, adică, să se canonisească.

Iar Nichifor, patriarhul Ţarigradului, la pravila 8 a sa

zice: de la Preotul care nu posteşte Miercurile şi Vinerile

peste an nu se cade să ne împărtăşim de la dânsul, căci

lucrul necuvios este, de o parte a păzi buna credinţă, iar de

altă parte a face păgânătate. Iar marele Atanasie zice: Cela

ce dezleagă Miercurile Vinerile, unul ca acesta răstigneşte

pre Domnul, precum şi jidovii pentru că Miercurea S-a

vândut, iar Vinerea S-a răstignit, afară numai de cele ce sunt

în săptămâna arătării Dumnezeieşti şi în Penticostie, căci

dezlegând întru acestea fără de vină este.

Iar călugării şi Lunea să păzească peste tot anul ca şi

Miercurile şi Vinerile, precum am luat de la Sfinţii Părinţi.

Căci ce iertare va fi călugărului, de nu va prisosi postul lui,

mai vârtos când şi mirenii cei cu bună cucernicie păzesc

aceasta. Iar Sfântul Simeon făcătorul de minuni zice întru

viaţa lui: Să postească călugărul în toate zilele şi afară de

posturile cele de obşte, numai puţin de al nouălea ceas,

aşijderea zic şi toţi părinţii. Iar pentru posturile cele de

obşte Sfântul Sobor de la Gangra, la canonul 19 al său zice:

Dacă cineva din călugării cei nevoitori, afară de boala

trupească, se va trufi, şi posturile care ni s-au dat nouă şi se

păzesc de obşte la biserică va strica, aflându-se întru

desăvârşita minte, să fie anatema.

Pentru zilele Botezului şi a Naşterii lui Hristos

La ajunul Botezului şi a Naşterii lui Hristos, ori în ce zi

se va întâmpla, postim: peşte şi untdelemn nu mâncăm,

numai bem vin, iar de se va întâmpla Sâmbăta sau

Duminica, atunci după vecernie mâncăm untdelemn şi bem

vin.

Ziua Luminării (adică a Botezului) şi a Naşterii lui

Hristos, de se întâmpla Miercurea sau Vinerea, mirenii

mănâncă carne, iar călugării brânză şi ouă.

Asemenea postim şi în ziua înălţării cinstitei şi de-viaţăfăcătoarei

Cruci, în luna lui Septembrie în 14, ori în ce zi se

va întâmpla, ori Sâmbăta, ori Duminica. Iar mâncăm întru

aceasta zi pentru aflarea cinstitei Cruci ce s-a făcut atunci,

untdelemn şi vin, şi mai mult nimic.

Pentru Postul cel Mare

În Sfânta şi Marea Patruzecime mâncăm de sec o dată

în zi, linte fără untdelemn, iar vin şi untdelemn Sâmbăta şi

Duminica mâncăm, aşijderea şi din fructe.

Iar peşte nu mâncăm, numai în ziua Buneivestiri, după

dumnezeieştile pravile. Însă de se va întâmpla Bunavestire

în Sâmbăta cea Mare, nu mâncăm peşte, numai untdelemn

şi vin.

Pentru Joia cea Mare

Nici în Joia cea Mare nu mâncăm untdelemn după

pravila 10 a Soborului de la Laodiceea, iar cei ce mănâncă

peşte în ziua dreptului Lazăr, sau în Duminica Crucii, sau la

Sfântul Teodor, precum vedem pre mulţi făcând aceasta,

judecată loruşi vor lua, şi mai vârtos şi la Paşti să nu se

împărtăşească Dumnezeieştii Taine, spre certarea iubirii de

dezmierdări a lor, căci cum îndrăznesc în zilele acestea?

Dacă nici în Duminica Floriilor pravila nu lasă pre mireni să-i

dezlege la peşte, măcar deşi oarecari tipice zic aceasta după

canonul 24 al Sfântului Nichifor, patriarhul Ţarigradului.

Pentru postul Sfinţilor Apostoli şi a Naşterii lui Hristos

şi a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu

În posturile Sfinţilor Apostoli şi a Naşterii lui Hristos şi

a Născătoarei de Dumnezeu, mâncăm cu sec trei zile, adică

Lunea, Miercurea şi Vinerea, ne ferim de peşte şi de

untdelemn şi de vin, afară de boală. Şi mâncăm linte fără de

untdelemn precum în marea Patruzecime, iar care vor ca să

placă bine lui Dumnezeu, aceia Sâmbăta şi Duminica numai

mănâncă peşte şi untdelemn.

Când şi unde se dezleagă postul miercurii şi al vinerii

Ştiut să fie aceasta, că se dezleagă postul miercurii şi al

vinerii la peşte peste tot anul, numai la praznice domneşti şi

ale Născătoarei de Dumnezeu. Iar de se va întâmpla ajunul

praznicelor acelora miercurea sau vinerea, nu se dezleagă

postul de cu seară, pentru praznicul cel de dimineaţă,

precum zice Preasfinţitul Ioan, Episcopul Chitrului, la

pravila 28 a sa, în Matei. Iar în miercurile sau în vinerile din

toată Cincizecimea, mirenii dezleagă de peşte, iar călugării

numai la untdelemn şi la vin, dar nu la al 9-lea ceas, însă

aceasta rămâne întru voinţa fiecăruia. Iar la praznicele

Sfinţilor Apostoli, şi ale Sfinţilor Mucenici, şi a Ierarhilor nu

dezlegăm la peşte, de se vor întâmpla miercurea şi vinerea,

ci numai la untdelemn şi la vin, şi mai mult nimic. Iar

mâncăm peşte numai la Naşterea cinstitului

Înaintemergătorului Ioan iar la alt praznic al lui nicidecum,

ci numai untdelemn şi vin. Aşijderea şi în ziua verhovnicilor

Apostoli Petru şi Pavel dezlegăm la peşte, precum zice

sfântul Teodor Studitul în tipicul său.

Când sunt datori să se împărtăşească

Dumnezeieştilor Taine cei ce vieţuiesc drept

Ştiut să fie şi aceasta, că cei ce vieţuiesc drept şi păzesc

Miercurea şi Vinerea peste tot anul, datori sunt să se

împărtăşească Preacuratelor Taine, adică întru Paştele cele

Mari, în ziua Naşterii lui Hristos, la praznicele Sfinţilor

Apostoli şi a Născătoarei de Dumnezeu, dacă şi aceste

posturi vor păzi, adică, de nu sunt sub canon. Iar dacă

cineva nu va păzi postul Sfinţilor Apostoli şi a Naşterii lui

Hristos şi a Născătoarei de Dumnezeu, pre unul ca acela să

nu-l primeşti în Biserică, nici pre fiii lui: dacă şi ei nu

postesc întru acestea, adică, nu se feresc de mâncări.

ALT NOMOCANON A SFINŢILOR APOSTOLI,

A MARELUI VASILIE, ŞI A SFINTELOR SOBOARE

Clericul cel ce face chezaş, să fie lipsit de cinul său,

după canonul 20 al Sfinţilor Apostoli.

Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, cel ce bate pre

credincios sau pre necredincios, să fie lipsit de dar, după

canoanele 20 şi 7 ale Sfinţilor Apostoli, aşijderea de va

ridica sabia şi va lovi pre cineva.

Clericul de va pune pre vreun stăpânitor sau pre boier,

să roage pre Mitropolit pentru Episcopie sau pentru cin, să

fie lipsit de dar şi să se depărteze, după canoanele 20 şi 9

ale Sfinţilor Apostoli.

Cel ce de bună voie a ucis pre om, doi ani să nu se

împărtăşească, după canonul 56 al marelui Vasile.

Cel ce a ucis fără de voie, zece ani, după canonul 11 al

aceluiaşi.

Cel ce va ucide la război sau căzând în tâlhari, când

adică vor năvăli la dânsul cu săbiile, trei ani să nu se

împărtăşească, după canonul 13 al aceluiaşi. Iar dacă

tâlharii n-au venit cu săbiile, ci numai ca să fure sau să ia

ceva dintru ale aceluiaşi şi el având chip a fugi şi n-a fugit, ci

a întrebuinţat sabia şi a ucis pre tâlhari, ca un ucigaş să se

canonească, după al 6-lea canon, stih 30 de la Matei, adică,

20 de ani.

Iar preotul se lipseşte de dar, oricare ucidere făcând,

după canonul 66 al Sfinţilor Apostoli, şi după canonul 85 al

marelui Vasile.

Cel ce s-a lepădat de Hristos fără de nevoie, la sfârşitul

vieţii să se învrednicească împărtăşirii, după can. 73 al

marelui Vasile. Iar care pentru munci se va lepăda de

Hristos, 8 ani să nu se împărtăşească, după can. 81 al

marelui Vasile.

Caută pentru acestea, aşezarea la Sfântul Ioan

Pustnicul, Matei, încheietura 7.

Fermecătorul, adică vrăjitorul, şi proorocitorul,

vărsătorul de ceară şi de plumb, sau cel ce leagă

dobitoacele, ca să nu le mănânce lupul, sau pre vreun

bărbat şi femeie, ca să nu se împreuneze, sau cel ce face

farmece întru vifor, 2 ani să nu se împărtăşească, după can.

65 şi 72 ale marelui Vasile.

Iar de va cădea Preotul întru una ca aceasta adică, de

va face unul ca acesta rău meşteşug, se lipseşte de dar şi se

depărtează, adică se taie de împărtăşire, după can. 36 al

Soborului celui de la Laodiceea; şi de vrei, caută la Matei

tâlcuire pentru acestea, care sunt fermecătorii şi

descântătorii, în stih 40, cap. 1; precum fermecătorii care cu

vrajă trag pre draci spre voinţele sale şi leagă fiarele şi

jigăniile ca să nu se vatăme dobitocul, de va rămâne undeva

afară; aşijderea şi la Zonara după can. 36 al Soborului din

Laodiceea, vei afla asemenea.

Pentru fermecătură

Fermecătorii sunt aceia, care cântând psalmii lui David

şi pomenind numele Mucenicilor şi a însăşi Preasfintei

Născătoarei de Dumnezeu, cu acestea alcătuiesc

fermecăturile, cele de la draci. Fermecăturile deci cheamă

pre dracii cei făcători de rău, descântându-se împrejurul

mormintelor, pentru ca să slăbănogească mădularele

vreunuia sau să-şi petreacă viaţa întru cele rele şi să fie

nesuferită lui viaţa; aşa fermecăturile s-au numit strigarea şi

plângerea cea asupra mormintelor. Fermecătorul şi

descântătorul tot una este. Deci, fermecătura este când cu

descântarea şi cu chemarea dracilor, se face oarecare

lucrare spre vătămarea altora; precum spre slăbănogirea

mădularelor şi spre prelungirea bolii, sau pentru ca să zacă

cineva pre pat în toată viaţa şi spre altele cele ce sunt

asemenea acestora.

Pentru otrăvi

Otrava este când cu adăpările cele aducătoare de

moarte se face vreo mâncare, ca să se otrăvească omul, sau

să-şi iasă din minte şi să-i fie dorită moartea celui ce

pătimeşte; când pentru cele omeneşti, sau pentru cele ale

iubirii ce se întâmplă câteodată, fac să iasă din minte şi aşa

o gătesc; cu cuviinţă dar aceia asemenea cu ucigaşii se

canonesc, precum zice Sfântul Vasilie cel Mare: Care va

mărturisi fermecătura sau otrava, să împlinească cu

pocăinţă anii ucigaşului şi cei ce cheamă pre draci şi făcând

oarecare fermecători, de la aceştia caută ajutor. Pravila pre

unii ca aceşti slujitori de idoli a fi îi zice. Căci fermecătorii şi

pre cei ce fac vrăji, i-au numit slujitorii de idoli.

Pentru proorocire

Iar proorocitorii se zic celor care s-au dat pre sineşi

dracilor, şi cu învăţătura lor prin oarecari semne îndrăznesc

a se arăta a şti cele viitoare.

De vrăji

Vrăjitorii sunt care măcar şi pre cei de bine făcătorii

draci îi cheamă, pentru alcătuirea cea bună a vreunui lucru,

dar toţi sunt ucigaşi spurcaţi şi înşelători de bună voie.

Cei ce se duc la vrăjitori şi vrăjesc, sau citesc stelele,

sau leagă pre lupi, sau pre bărbat şi pre femeie, ca să nu se

împreune, sau ca să înveţe ceva ce nu ştiu, să verse lor

vrăjitorul ceară sau plumb, 6 ani să nu se împărtăşească,

după can. 61 cel din Trulla, şi după can. 80 al marelui Vasile;

iar Preotul care face aceasta, să fie lipsit de dar.

Care vrăjesc cu ţigănci şi care aduc vrăjitorul în casa sa,

unde este bolnav, sau altceva şi fac cu dânsul fermecătorii, 5

ani să nu se împărtăşească, după canonul 1 al Soborului de

la Ancira; iar can. 61 al Soborului al VI-lea, al celui din

Trulla, pre unii ca aceştia 6 ani îi canoneşte, iar pre cei

sfinţiţi îi lipseşte de dar. Şi, de vrei, caută tâlcuirea mai pre

larg a acestora la Ioan Zonara cap. 175.

Aşijderea şi cei ce vrăjesc cu orz, sau cu bob, 6 ani să

nu se împărtăşească, după cap. I, stih 40 de la Matei.

Aşijderea şi cei ce poartă buruieni apărătoare de

otravă, sau altă ceva unele ca acestea, sau înfăşături pun la

copiii săi şi la dobitoace, ca să nu se deoache, 6 ani după

can. 61 al Soborului de la Trulla.

Iar cel ce cheamă pre vrăjitori, ca să facă fermecături

spre vătămarea altor oameni şi acesta se canoniseşte de 20

ani, ca şi cel ce a ucis de voie, după pravila 56 şi 72 a

Marelui Vasile.

Matei cap. 1, stih 40, zice: Cei ce poartă pre urşi, sau

pre alte fiare pentru batjocuri spre vătămarea celor mai

proşti, sau împrăştie norii, sau dau nişte lucruri apărătoare

de vătămare, sau cred norocului şi celor ce spun pentru

naştere, cum că unul adică s-a născut în ziua cea bună, iar

altul în zi rea; sau niscaiva semne cu slove, sau înfăşurături,

adică baieri, şi mătăsuri pun pre capul său la grumaji,

zicând nebuneşte, cum că cu acestea se gonesc neputinţele

şi deocherile, sau şarpe poartă în sânuri, sau lipesc pieliţe

de-a lor pre ochi, sau la buzele sale, socotind aceasta a fi

pentru sănătate sau cercei în Joia cea Mare fac copiilor săi,

sau pomenind psalmii lui David şi numele Mucenicilor, îi

spânzură la grumazul său, sau spre aducerea aminte a

patimilor lui Hristos în Vinerea cea mare, înşişi leagă noduri

după numărul Evangheliilor, sau slovele, sau hârtie care

cuprinde molitva pentru guturai, sau cheamă pre babe la

durere de cap şi de splină, sau la boli şi neputinţe fac

legături şi funii, chemând făcătorii de bine draci spre

ajutorul şi spre sănătatea lor; sau fac legături fiarelor, şi

bărbatului şi femeii, sau cred celor ce au duh pitonicesc,

care învăţându-se de la draci, mai înainte spun cele viitoare,

sau crezând în bobi sau în altă vrajă, vestesc cele pierdute;

sau o fermecătură fac pentru altă oarecare neputinţă şi

pentru vifor, sau altceva din unele ca acestea din cele

fărădelege lucrând, să se oprească pre şase ani; adică, 6 ani

să nu se împărtăşească. Iar pre cei sfinţiţi îi lipseşte de dar;

şi prea cu cuviinţă, adică, după toată dreptatea; de vreme ce

toate acestea de la draci se lucrează şi se săvârşesc. Căci

zice Sfântul Ioan Gură de Aur: măcar deşi a Sfintei Treimi

numele se pomeneşte la acestea, măcar şi pre Sfinţi de-i vor

chema, măcar deşi semnul Crucii se va pune asupra

acestora, însă cu toate acestea se cade să fugim de unele ca

acestea şi să ne depărtăm. Şi de multe ori se ia darul şi

Preoţilor la soboare, ce s-au întâmplat cu unul, care pâinea

cea din Joia cea mare a dat-o unora să mănânce, ca să se

găsească cele furate, cu acest scop, dacă cu anevoie avea

înghiţi pre ea. Altul oarecare, Preot fiind, învinovăţit pentru

că legându-se cu un lemn se învârtea împrejur, şi cu

Evanghelia şi cu psalmii lui David făcea ispite pentru nişte

lucruri, îndată a fost lipsit de dar. Sub această judecată cad

cei ce scriu numele pre hârtie şi cheile bagă în psaltire,

vestind de acolo cele mincinoase. Ci şi femeile care stau

lângă Sfintele icoane şi întăresc, cum că de la dânsele

proorocesc cele viitoare, ca cel ce oarecând a avut duhul

pitonicesc tot sub aceeaşi canonisire cad. Dar cele ce odată

amăgindu-se pre urmă s-au părăsit de răutate, mai puţin se

canonisesc. Tot sub aceeaşi canonisire cad şi cei ce ard pre

aşa numiţii vârcolaci şi dintr-înşii se afumă, şase ani să nu

se împărtăşească.

Aşijderea şi cei ce leapădă copiii săi pre la răspântiile

căilor, sa-i boteze pre ei acela care îi va găsi, pentru ca să fie

viu copilul precum nebuneşte vorbesc; iar de va afla pre el

un turc şi de-l va boteza Preotul pre copil cu turcul, ca cu un

naş, să fie lipsit de dar, după pravila 46 a Sfinţilor Apostoli.

Aşa să se pedepsească şi cel ce a botezat cu vreun eretic şi

cu lepădătorul de lege.

Iar în capitolul al treilea, stih 5, de la Matei, zice pentru

credincioşi, care urmează obiceiurilor celor elineşti şi fac

jocuri la nunţi, sau la uliţe, sau cred în rusalii şi în glasurile

păsărilor, sau în luna cea nouă, sau întru întâmpinare, sau

păzesc întrebările, sau aprinderea focului pre uliţe, ce au

făcut de demult elinii; iar acum precum vedem copiii

creştinilor fac acestea, la ajunurile praznicelor, după

oarecare obiceiuri vechi, sau chemări fac unii în ziua

Înălţării, ca de la aceste proorocirea să se înţeleagă; sau cu

straie femeieşti se îmbracă bărbaţii şi femeile cu bărbăteşti;

sau obrazuri, după cum în părţile latinilor rău obişnuindu-se

fac, în feluri de feţe făcându-se pre sine şi cu acesta de

multe ori batjocoresc şi pre cinul bisericesc. Deci, pre cei ce

sunt cu minte şi fac aceasta, pre cei sfinţiţi îi lipseşte de dar,

iar pre mireni îi depărtează. Aşijderea şi pravila 66 a

soborului 6 opreşte pre cei credincioşi a ieşi şi a privi

alergări pre cai, nici la Paşti, nici la altă vreme. Iar Vasile cel

Mare întru a sa pravilă 70, pre otrăvitori şi pre slujitorii de

idoli, şi pre ucigaşi se osândesc 20 de ani. Iar pre curvarul şi

pre sodomeanul şi pre cel ce păcătuieşte cu dobitocul pre 15

ani îl osândeşte. Şi slujitorii de idoli zic, nu pre cei ce erau

dintâi necredincioşi, ci pre cei ce după Botez fac vrăji şi

fermecături, fiindcă şi aceia cu oarecare chip slujesc

idolilor, chemând pre draci spre ajutorul lor, şi spre

tămăduirea durerii şi a bolilor. Deci cei ce au fost dintâi

slujitori de idoli, botezându-se, îndată se apropie către

Dumnezeiasca Împărtăşire; pentru că păcatul lor cel dintâi

era păcatul neştiinţei; iar cei ce după Botez au jertfit

idolilor, adică, dracilor cu oarecare fermecături, să se

căiască pre toată viaţa sa şi la sfârşitul vieţii sale să se

împărtăşească.

Preacurvarul sau cel ce se culcă cu bărbaţi, sau cu

dobitoace sau cu păsări, de se va pocăi, oprire să primească

15 ani.

Preotul de va curvi, sau de va preacurvi, sau sodomie

făcând sau cu dobitoace, sau cu păsări păcătuind, sau cu

femeia lui peste fire curvind, sau de se va da pre sineşi

vrăjitorilor, să fie lipsit de dar după cincizeci şi una pravilă a

Marelui Vasile.

Cel ce a curvit şi s-a spurcat cu sora lui cea de un tată şi

de o mamă, 20 de ani să nu se împărtăşească, după pravila

66 a marelui Vasile. Iar Matei în Pustnic zice 15 ani. Iar cu

sora care este numai de singur tată, sau de singură mamă,

12 ani, după pravila marelui Vasile.

Iar cel ce va curvi cu nora sa şi cu soacra sa, sau cu

mama soacrei, 11 ani după pravila 77 şi 79 a aceluiaşi.

Iar cu femeia fratelui, 10 ani.

Iar cu vara primară, 10 ani.

Cu a doua vară, 9 ani.

Cu cumătră, adică, cu mama aceleia ce s-a primit din

botez, 11 ani.

Iar cu ceea ce s-a primit din Botez, 20 de ani.

Iar cu sora femeii, 11 ani.

Cu două surori, 11 ani. Aşijderea şi femeia cu doi fraţi,

11 ani.

Care a păcătuit cu naşa, 12 ani, precum şi cu sora cea

de un tată, după pravila 79 a Marelui Vasile.

Pre cel ce va strica copila mai mică de 12 ani, Matei îl

opreşte 12 ani, după Sfântul Ioan pustnicul.

Pentru femei

Aşijderea se opresc şi femeile, care n-au bărbaţi. Iar

care au bărbaţi cu canonul preacurviei canoniseşte; adică,

totdeauna cu ani mai mulţi (mirenii datori sunt a nu se

atinge de femei în tot Sfântul Marele Post. Iar de va păcătui

cu femeia sa în Sfântul Post, apoi nici la Paşti să nu se

împărtăşească, pentru că tot postul a defăimat. Pentru că cei

lumeşti datori sunt a se păzi de femeile sale cele legiuite în

tot postul, precum s-a zis).

Cel ce a umblat cu femeia sa peste fire, 15 ani să nu se

împărtăşească şi preot să nu se facă.

Aşa şi femeia se canoniseşte, de va fi fost cu voia ei. Iar

de va fi fost cu silă, mai uşor şi mai puţin să o canoniseşti,

precum vei pricepe fapta. Aşijderea şi cel ce va umbla cu

femeie străină peste fire, 15 ani.

Călcătorul de jurământ, 10 ani, după pravila 63 a

marelui Vasile.

Iar cel ce a făcut aceasta de nevoie, 6 ani după pravila

52 a aceluiaşi. Aşijderea şi martorul cel mincinos.

Preotul de va călca jurământul, măcar şi de nevoie, să

fie lipsit de dar, după pravila 25 a Sfinţilor Apostoli.

Furul de se va spovedi de bunăvoia lui, un an să nu se

împărtăşească şi de va fi cu putinţă, să plătească ce a furat,

iar de se va vădi, doi ani, după pravila 61 a Marelui Vasile.

Cel ce este gazdă furilor, se canoniseşte precum şi

furul, adică un an să nu se împărtăşească.

Tâlharul ca un ucigaş să se canonisească, după pravila

6 a Sfântului Grigorie de Nissa.

Săpătorul de morminte, adică cel care sapă morminte

ca să fure ceva de acolo, 10 ani să nu se împărtăşească,

după pravila 62 a marelui Vasilie.

Furul de cele sfinte, adică cel ce va fura lucru sfinţit din

Biserică, din Sfântul Jertfelnic, 15 ani să nu se

împărtăşească, după Sfântul Grigorie de Nissa.

Cel ce s-a însurat a doua oară, un an să nu se

împărtăşească, după canonul al 4-lea al Marelui Vasile, iar

alţii zic doi ani.

Cel ce s-a însurat a treia oară, de nu are copii, 4 ani să

nu se împărtăşească, iar de are copii, 5 ani, dacă este mai

jos de 40 de ani cu vârsta. Iar de este mai sus de 40 de ani şi

nu are copii, nu se iartă a treia cununie, după

dumnezeieştile canoane ale lui Matei, stih 3, cap. 4, în

cartea unirii şi nu o lăsa, ca să fie.

Preotul, dacă întru ştiinţă va blagoslovi nunta cea

oprită pentru rudenie, sau pentru cumătrie, sau pentru a

patra cununie, sau pre cei ce nu sunt în vârstă, adică, atunci

când bărbatul nu are 15 ani şi femeia 13 ani, să fie lipsit de

dar şi nunta să nu fie întemeiată.

De se va amesteca cineva cu logodnica până a nu se

cununa, un an să se oprească de împărtăşire, precum

canonul 69 al Marelui Vasile pentru cititor porunceşte: şi

unul ca acesta să nu se facă preot, ca un fur de nuntă.

De va cădea cineva în păcat mai înainte de nuntă cu

mama logodnicii lui, sau cu altă faţă din neamul ei, se

opreşte nunta aceea. Iar dacă după nuntă s-a făcut păcatul,

nu se despart, ci se canonisesc ca şi cei ce au făcut

amestecare de sânge, după cap. 15, stih 3, în Matei. Iar

canonul unora ca aceştia este 11 ani.

Canonul 62 al Soborului 6 hotărăşte ca să se lipsească

de dar Preoţii care, fiind în minte, joacă la nunţi, iar pre acei

mireni îi afuriseşte şi mai vârtos pre femei, ca pre cele ce

vatămă pre mulţi. Tot a aceluiaşi sobor canonul 24, Preoţilor

porunceşte nici se cade jocuri şi glume, sau alergări pre cai;

iar deşi va merge la nuntă, numai să blagoslovească masa şi

când vor intra acolo instrumentele muzicale, îndată

sculându-se, să iasă. Iar canonul 13 al soborului de la

Laodiceea, cu totul opreşte credincioşilor a avea jocuri la

nuntă.

Canonul 72 al soborului 6 porunceşte: nu se cade

bărbatului credincios să se împreune cu femeie eretică, nici

cu bărbatul eretic femeia credincioasă. Iar de se va şi

întâmpla una ca aceasta, nunta să se socotească a fi

netemeinică şi să se dezlege împreună vieţuirea cea

fărădelege. Dar de se va făgădui faţa cea ereticească că se

va pocăi, să rămâie nunta, până se va întări făgăduinţa,

după canonul 14, tot al aceluiaşi sobor. Asemenea, dacă se

va împreuna credincioasa femeie şi cu latinii, cu dezlegarea

nunţii să se şi canonisească după al 12-lea capitol, stih 3, la

Matei. Iar dacă cineva va călca cele poruncite, să se

depărteze.

Cel ce a făcut malahie, să mănânce uscat 40 de zile,

după Sfântul Ioan pustnicul şi în toate zilele să facă câte o

sută de metanii; iar de nu poate să mănânce uscat, să fie

oprit de împărtăşire un an şi câte 50 de metanii în toate

zilele să facă.

Care se amestecă unul cu altul, ca unii ce fac îndoit

malahie, să mănânce sec 80 de zile sau doi ani să nu se

împărtăşească, făcând câte de 50 metanii în toate zilele.

Iar de va cădea vreunul din clerici în patima malahiei

mai înainte de hirotonie, întâi să fie supus canonului

malahiei, apoi să se hirotonisească. Iar cel ce după hirotonie

prin neştiinţă a făcut aceasta, să nu lucreze cele preoţeşti un

an; dar făcând aceasta iarăşi cu ştiinţă, să fie lipsit de dar.

Şi femeile care se tăvălesc cu bărbaţii, sau singure fac

loruşi malahie, să primească atunci canonul malahiei, căci

şi ele fac malahie, ca bărbaţii.

Pravila 7 a lui Timotei Alexandrinul. Femeia ce va fi

întru curgerea sângelui ei, adică: după obicei având cele

fireşti ale sale, să nu se împărtăşească la Paşti, până ce nu

se va curaţi; nici să intre în biserică, până în 7 zile, nici cu

bărbatul ei să se împreune una ca aceasta, până ce nu se va

curaţi, după cum învaţă Sfântul Ioan pustnicul. Iar în altă

vreme să nu oprească datoria unul altuia, după Apostol, fără

numai la vremea împărtăşirii şi a anaforei duminicile, şi la

praznicele cele mari, însă şi aceasta după bunăvoinţă.

Femeia, ce a născut în săptămâna cea mare, este

slobodă să mănânce untdelemn şi să bea vin, după canonul

50 al Sfântului Timotei.

Dacă o călugăriţă va fi silită spre curvie sau fecioară, de

către cineva şi se va afla cea întâia a ei viaţă curată, 40 de

zile se opreşte sau un an să nu se împărtăşească. Iar dacă

vieţuirea ei cea dintâi a fost spurcată, să se canonisească cu

canonul celor ce fac curvie după pravila 50 a Sfântului

Nichifor, patriarhul Ţarigradului. Iar marele Vasile în pravila

sa a 49-a, pre roaba ce a fost silită de către domnul său spre

păcat, o lasă fără de canon. Iar ceea ce cu voia ei va curvi, se

canoniseşte. Canonul Sfinţilor Părinţi celor din Calcedon.

De va muri copilul cuiva nebotezat pentru nepurtarea

de grijă, trei ani unul ca acesta să nu se împărtăşească şi în

toate zilele să facă câte două sute de metanii şi să postească

luni, miercuri şi vineri. Iar de vor chema pre Preot şi Preotul

nu se va sili, atunci rămâne asupra Preotului păcatul.

Femeia care dormind şi la sân a omorât pre pruncul

său, şapte ani să nu se împărtăşească.

Ceea ce n-a purtat grijă de rodul pântecelui său, adică

de pruncul care s-a născut pre cale şi va muri el, ca o

ucigătoare să se canonisească, după pravila 33 a Marelui

Vasile.

Iar dacă din prostime şi nepricepere, sau din lipsa celor

trebuincioase, sau pentru pustietatea locului, nu se

canoniseşte, după pravila 52 a aceluiaşi.

Dacă o oarecare femeie va mânca ierburi sau altceva va

face, şi va omorî pre prunc în pântecele său, ucigătoare este,

după canonul al doilea al Marelui Vasile. Aşijderea şi aceea

ce a gătit şi a dat ierburile acestea, după cum zice Sfântul

Ioan pustnicul.

Iar Sfântul Sobor cel de la Ancira, în pravila sa 21, pe

desfrânate ce-şi strică şi-şi pierd pruncii lor, pre zece ani le

opreşte; aşijderea şi pre cele ce le-au dat lor acestea

stricătoare.

Sub aceeaşi cercetare sunt, după Ioan pustnicul şi cele

ce-şi leapădă copiii lor la răspântii, sau în poarta târgului

pre care nu-i ia nimeni spre creştere şi purtare de grijă a lor,

pentru că ele ucigătoare sunt cu scopul lor.

Femeia de va pierde pruncul său de nevoie, un an să nu

se împărtăşească.

Cei ce adapă pre pruncii săi cu cele ce se numesc

antisicotii, un an să nu se împărtăşească; iar de a fost

pruncul nebotezat, nici un păcat nu este. Pravila 17 a lui

Nichifor, patriarhul Ţarigradului.

Care strică aşezământul părintelui său celui

duhovnicesc, fiind împuns de sigură răutate, în viaţă şi la

moarte să fie blestemat; aşijderea şi cel ce pre părinţii săi

nu-i ascultă la oarecare lucru creştinesc.

Dintru cele pustiniceşti ale marelui Vasilie

Duhovnicul n-are putere a dezlega şi a lega judecata

altui duhovnic; iar dacă unul a legat şi altul a dezlegat, este

despărţire. Hristos nu s-a despărţit. Ci se cade aceluia ce a

legat să şi dezlege,după pravila 32 a Sfinţilor Apostoli. Iar

duhovnici le zicem celor după vrednicie şi cu adevărat

legiuitorii duhovnici şi care după Dumnezeu sunt purtători

de grijă pentru mântuirea omenească, iar nu pre cei cu

mărire deşartă şi neiscusiţi şi mincinoşi, care cu neguţătorie

pentru spurcatul câştig, fiind în chipul duhovnicesc,

aduc tămăduire. Că unii ca aceştia sunt ucigători, căci ucid

sufletele oamenilor, pentru nepurtarea de grijă şi

nevrednicia lor, dar se cuvine Arhiereului să socotească.

Duhovnicescul părinte de va descoperi cuiva păcatul

aceluia ce s-a spovedit la dânsul, să aibă epitimie: trei ani să

fie argos, numai o dată pre lună să se împărtăşească şi să

facă în toată ziua câte o sută de metanii; iar pravila politică

zice, unuia ca acestuia să i se sape limba pre dinapoi. Dacă

Episcopul sau Preotul va descoperi păcatul asupra

duhovnicescului său fiu, ce l-a auzit de la dânsul la

spovedanie, nicidecum nu se cade a crede mărturiei

acestuia, după pravila 133 a soborului de la Cartagina.

Preasfântul patriarh Luca a oprit pre egumenul mănăstirii

Ghirotrofia, care era Arhiepiscopul Iracliei, ca să nu

săvârşească Liturghie, pentru că a mărturisit asupra

duhovnicescului său fiu. Armenopolul, cartea 3, sinodul 1,

cap. 7.

A Apostolului Pavel

Cel ce va avea vrajbă asupra cuiva, în biserică să nu

intre nici el, nici prinoasele lui, până nu se va împăca, că

rugăciunea lui spre blestem şi spre păcat se socoteşte şi să

facă în toată ziua câte 50 de metanii.

Cel ce în vremea împărtăşirii, având scârbă asupra

fratelui, nu se va împăca cu dânsul, să fie depărtat. Iar

preotul, de va sluji Liturghia cu vrajbă să fie argos 60 de zile.

Cel ce ocărăşte şi blesteamă pre aproapele său, trei zile

să se afurisească, mâncând pâine cu apă, că scris este: Cel

ce va zice fratelui său raca (sau nebune), vinovat va fi

gheenei focului.

Iar cel ce va ocărî pre Preot, un an să se oprească. Iar

de-i va da palme sau cu băţul de-l va lovi, trei ani să se

oprească, chiar dacă l-ar ierta Preotul.

De va avea cineva vrajbă asupra cuiva şi va muri unul

dintre ei, să se oprească cel viu pentru cel mort un an şi 40

de zile să meargă la mormântul celui mort, zicând întru

sineşi: Iartă-mă, frate şi Dumnezeu să te ierte, că scris este.

Cine va batjocori pre tatăl său sau pre mama sa, cu

moarte să se omoare, iar de se va căi de ceea ce a făcut, să

se canonească precum se cade, măcar de l-ar şi ierta

părintele cel ocărât de dânsul. Iar de va ridica lemn şi va lovi

pre dânsul, să i se taie mâna. Iar de se va pocăi, după cum

va socoti Arhiereul, să-i dea lui canon.

Părintele care nu-şi iubeşte pre feciorii săi întocmai, ci

pre unul îl blesteamă şi pre altul îl binecuvintează, pre unul

urăşte şi pre altul iubeşte şi averea lui nu o împarte lor

întocmai, ca un urâtor de fii să nu se împărtăşească cu

sfintele Taine până când se va îndrepta şi să se lepede şi de

la Sfânta Biserică.

Dacă pre unul din părinţi pentru ca să călugărească

feciorul său, îl va lipsi din partea moştenirii lui, aşijderea să

se afurisească după al 33-lea canon, L, a titlului.

Cel ce mănâncă mortăciune sau cele răpite de fiară,

adică cele mâncate de lupi sau omorâte de păsări sau de ulii

sau de altă pasăre sau va mânca sânge sau cele sugrumate,

cele ce se găsesc în mreji sau dintre acestea ce sugrumă

latinii; de va fi Preot, să i se ia darul, iar mireanul să se

afurisească după canoni 63 al Sfinţilor Apostoli, adică să nu

se împărtăşească 2 ani şi să aibă şi canon.

Aşijderea şi cel ce va mânca carne şi brânză în postul

cel mare sau miercurile şi vinerile, 2 ani să nu se

împărtăşească.

De va merge cineva la praznicul păgânilor sau al

ereticilor şi va mânca întru acea zi cele ce jertfesc ei pentru

sufletul lor sau va prăznui dimpreună cu dânşii, 2 ani să nu

se împărtăşească, după canonul 7 al Sfântului Sobor de la

Ancira. Iar de va fi Preot, să i se ia darul, după canonul 70 al

Sfinţior Apostoli, căci nici cele ce se jertfesc de la dânşii, nu

se cade nouă să le mâncăm, măcar de le şi dau nouă, ca s-au

oprit cu canonul 38 şi 39 şi 40 al Soborului celui din

Laodiceea.

Iar canonul 11 al celui de-al şaselea Sobor, a celui de la

Trulla, porunceşte: cel ce va îndrăzni la vreme de boală a

chema doctorul jidov şi se va doctorisi de la dânsul, de va fi

Preot, să i se ia darul, iar mireanul să se afurisească.

Preotul vânător sau prinzător de păsări, 3 ani să fie

argos.

Preotul, de va lua din biserică ceară sau untdelemn, să

se afurisească după canonul 72 al Sfinţilor Apostoli.

Episcopul sau Preotul sau Diaconul care ia camătă ori

să se părăsească ori să i se darul, după canonul 44 al

Sfinţilor Apostoli.

Preotul care se îmbată sau glumeşte sau face

neguţătorie, fie să se părăsească, fie să i se ia darul, după

canonul 42 al Sfinţilor Apostoli.

Preotul, de va cere aur sau altceva, pentru Sfânta

Împărtăşanie, să fie lipsit de dar, după canonul 53 cel din

Trulla.

Preotul, de va trimite citeţul sau pre altcineva să

împărtăşească pre vreun om, să se afurisească, după

canonul 14 al Soborului de la Laodichia

Preotul, de se va ruşina a împărtăşi pre preoteasa sa şi

va da Sfântul Potir şi o va împărtăşi altul, unul ca acesta sub

blestem îl pune canonul 102 cel din Trulla.

Aşijderea anatematiseşte canonul 4 al soborului de la

Ancira, pre cel ce se scârbeşte de Preotul mirean şi nu ar

vrea să se împărtăşească de la dânsul.

Preotul, de va vărsa de multa băutură în ziua în care a

slujit Liturghia, 40 de zile să fie argos, după cum învaţă

Sfântul Ioan pustnicul.

Iar neslujind Liturghia de va varsă de multă beţie, pe

jumătate acestora să se canonisească. Iar dacă umblă în

cârciumă să se afurisească. Asemenea şi mireanul să se

canoniseacsă 40 de zile şi să facă în toată ziua câte 100 de

metanii zicând şi psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule...,

de va vărsa după Sfânta Împărtăşanie.

De va ţine cineva Împărtăşania în gura sa şi o va lepăda

între dobitoace sau între albinele sale, 4 ani să nu se

împărtăşească.

Iar Preotul care, fiind lipsit de dar, va sluji Liturghia,

desăvârşit să se lepede de la Biserică, adică să fie depărtat,

după canonul 28 al Sfinţilor Apostoli.

Dacă vreun cleric va sluji lui, şi acela să fie lipsit din

dregătoria sa, după canonul 11 al Sfinţilor Apostoli.

Preotul, de va primi jertfă de la eretici sau va boteza

pruncul turcului sau va primi jertfa lui sau de-l va lua pre el

naş pruncului sau ca vreun prieten mirelui, la nuntă să fie

lipsit de dar, după canonul 46 al Sfinţilor Apostoli. Că ce

parte este credinciosului cu cei necredincioşi, precum zice

apostolul.

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli zice: Preotul cel ce intră

casă să se închine şi să se roage în bisericile lor, care se

numesc capişti, de este Preot, să i se ia darul, iar de este

mirean să se afurisească.

Iar canonul 10 al Sfinţilor Apostoli porunceşte: cel ce se

roagă împreună cu cei depărtaţi, măcar deşi nu în Biserică,

ci în casă, şi el, aşijderea să fie depărtat.

Preotul, de va vărsa Sfintele Taine din lucrarea

potrivnicului, să fie oprit de slujba lui 6 luni, după canonul

11 al Sfântului Ioan episcopul Chitrului.

Iar de le va vărsa din voia lui, să i se ia darul, însă este

dator să strângă Sfintele bine şi răzuind pământul unde au

căzut, să le dea în foc şi în apă, adică întâi să le pună în foc,

după aceea să strângă de va rămâne ceva în foc şi să le

arunce în mare sau în râu sau în lac, unde niciodată nu se

usucă, asemenea şi piatra de este, să o arunce în apă,

precum am zis.

Duminicile şi la praznice să nu lucreze şi să vină la

Biserică, precum se cuvine credincioşilor. Iar de va lucra

cineva duminica şi la praznice, să se afurisească.

Omul, aflându-se la moarte, măcar de a şi mâncat,

slobod este să se împărtăşească, numai fiind spovedit după

canonul 9 al Sfântului Nichifor, patriarhul Ţarigradului.

Cel ce va pune careva boieri mijlocitori să roage pre

Episcopul ca să-l facă pre el Preot sau altă dregătorie să ia,

unul ca acela să se caterisească şi să se afurisească, cum şi

toţi cei ce se împărtăşesc lui, după canonul 30 al Sfinţilor

Apostoli.

De se va omorî vreun om singur pre sine, nici să cânte

asupra lui, nici să se facă pomenire pentru dânsul, afară

numai de va fi fost ieşit din minte, după canonul 11 al

Sfântului Timotei Alexandreanul.

Preacurvarul sau curvarul cel vestit, să nu se primească

în Biserică de nu se va lăsa de păcat, nici prinosurile lui,

după canonul 39 al marelui Vasilie.

Şi nunta cea fără de lege, cea cu rudenie nu se primeşte

la Biserică până nu se va despărţi şi după ce se va despărţi,

ca nişte amestecători de sânge să se canonisească, adică 15

ani să nu se împărtăşească, după canonul 74 al marelui

Vsilie.

Nici cel cu a patra cununie nu se primeşte la Biserică,

până nu se va despărţi de a patra femeie, iar după

despărţire, 8 ani să nu se împărtăşească.

Cel ce s-a însurat a doua oară, să nu se facă Preot după

canonul 12 al marelui Vasilie.

Câţi vor păzi canonul ce s-a dat lor spre pocăinţă şi

după hotărârea duhovnicescului părinte, nu se împărtăşesc,

pre aceia să îi ai fii duhovniceşti.                  

Iar pre cei ce nu păzesc canonul său, goneşte-i, să nu

pieri şi tu cu dânşii, făcându-te părtaş păcatelor străine,

după canoanele 84 şi 85 ale marelui Vasilie. Aşa să socoteşti

păcatele celor ce se mărturisesc către tine, ca şi cum ar fi ale

tale şi aşa să ai purtare de grijă, ca să poţi da seamă lui

Dumnezeu; deci pentru aceasta, ia aminte bine, să nu te

ruşinezi de cineva sau să te temi, ca să nu cazi întru această

mare primejdie. Fie-ţi în grijă şi aceasta: ca nu cumva să

îndrăzneşti a cere ceva sau prin cuvânt sau prin semn, de la

cei ce se spovedesc la tine, ca să-ţi dea ţie ceva; căci nu se

cuvine aceasta duhovniceştilor părinţi, iar mai vârtos este şi

fără de lege.

Cel ce n-a vrut să-şi ţină canonul său şi pentru aceasta a

fost izgonit de la tine şi va veni iarăşi şi va voi a-l ţine, să-l

primeşti iarăşti pre el; şi să pună început, după canonul 54

al Sfinţilor Apostoli. Iar de nu va voi, să-l laşi şi nu te teme,

că el însuşi va da seama pentru păcatul său, însă eşti dator

a-l învăţa pre el după puterea ta. Pentru vârsta celor ce încep

a se spovedi Teodor Balsamon, patriarhul Antiohiei, la

întrebarea 48 către Marcu, patriarhul Alexandriei.

Partea bărbătească, după 6 ani a vârstei sale, dator este

a se îndrepta cu spovedanie şi a se sfinţi, în Matei,

încheietura 70, canonul al 4-lea al Episcopului Chitrului.

Dacă femeia cuiva preacurveşte, acela la preoţie nu

poate să fie primit, iar de va preacurvi după hirotonie, sau o

lepede sau să lase preoţia, după canonul 13 al soborului de

la Neocesareea.

RÂNDUIALA cum se cuvine a primi pre schismatici sau papişti care vin la Credinţa Ortodoxă

RÂNDUIALA

cum se cuvine a primi pre schismatici sau papişti

care vin la Credinţa Ortodoxă

După ce vine la Preot cela ce voieşte a fi ortodox, Preotul

luându-şi voie şi binecuvântare de la Arhiereul său, îl duce la

Biserică şi-i porunceşte să stea înaintea uşilor Bisericii, iar dânsul

intrând în Altar se îmbracă cu Felonul, şi ieşind afară la uşa

Bisericii, porunceşte aceluia să îngenunche, şi-l întreabă aşa:

Întrebare: Voieşti a te lepăda de toată rătăcirea

schismaticilor şi de tovărăşia cu dânşii, la care ai fost până

acum?

Răspuns: Voiesc cu adevărat.

Întrebare: Voieşti într-adevăr a fi în toate ascultător sfintei

Soborniceştii Biserici a Răsăritului; şi în unire cu credinţa

Ortodoxă, şi neclătit să petreci într-însa până la sfârşitul

vieţii Tale?

Răspuns: Voiesc cu adevărat.

Şi îndată Preotul binecuvântându-l pre frunte de trei ori, zice: În

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Apoi

punând mâna pre capul lui, zice rugăciunea: Doamne Dumnezeule

Atotţiitorule…, Caută înapoi la pag. 542. Şi terminând rugăciunea

zice:

Scoală-te şi te întoarce spre apus şi te leapădă de toată

rătăcirea şi greşalele papistăşeşti, în care ai fost până acum.

Şi întorcându-se la apus îl întreabă:

Întrebare: Te lepezi de toată rătăcirea şi greşeala adunării

papistăşeşti, în care ai petrecut până acum?

Răspuns: Mă lepăd de toată rătăcirea şi greşeala adunării

papistăşeşti, în care am petrecut.

Întrebare: Blestemi toate eresurile şi schisma lor, precum:

primaţia papei, filioque şi altele, ca contrare Adevăratului

Dumnezeu şi sfintei Lui Biserici.

Răspuns: Blestem toate eresurile şi schisma lor, precum:

primaţia papei, filioque şi altele; ca contrare adevăratului

Dumnezeu şi sfintei lui Biserici.

Apoi zice către dânsul:

Întoarce-te către răsărit, şi te închină Domnului la care ai

venit.

Iar el întorcându-se şi închinându-se până la pământ zice aşa:

Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unuia

Dumnezeu în Treime, Sfânt, nedespărţit, mărit şi închinat.

Preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeu Cela ce voieşte ca toţi

oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie;

Binecuvântat fie în veci, Amin.

Şi îndată îi dă capătul epitrahilului în dreapta zicând:

Intră în Biserica lui Dumnezeu, Acela Carele te-a atras de

la dezbinarea papistăşească, şi să ştii că ai scăpat din

laţurile morţii, şi de pierirea cea veşnică; să urăşti toată

schisma şi tot eresul, calcă toată nedreptatea şi rătăcirea

ereziei; cinsteşte cu dreaptă credinţă pre Dumnezeu Tatăl

Atotţiitorul, şi pre Iisus Hristos Fiul Lui, şi pre Sfântul Duh,

Unul Adevăratul, viul Dumnezeu; pre Sfânta şi nedespărţita

Treime.

Şi acestea zicând, îl duce în Biserică ţinându-se de capătul

Epitrahilului, până unde este pusă şi Sfânta Evanghelie; Apoi

catehumenul stând acolo lasă din mână capătul Epitrahilului. Iar

când merg în Biserică clericii citesc Psalmul 26: Domnul este

luminarea mea şi Mântuitorul meu de cine mă voi teme? Şi după

terminarea Psalmului Preotul îi porunceşte să îngenuncheze

înaintea Sfintei Evanghelii şi citeşte rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne, Doamne, Făcătorule şi Stăpâne a toate Izvorul

tuturor bunătăţilor şi Mântuitorul tuturor oamenilor, iar mai

vârtos al celor credincioşi; Cela ce n-ai trecut cu vederea pre

om ca să fie aruncat în adâncul piericiunii şi al înşelăciunii,

ci cu mântuitoarea înomenire a Unuia-Născut Fiului Tău

Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus

Hristos, l-ai cercetat, l-ai mântuit şi la Tine l-ai adus. Însuţi,

Stăpâne Iubitorule de oameni, caută şi acum spre servul Tău

(N), ce este oaie din turma Ta cea cuvântătoare, şi pre Carele

l-ai învrednicit a se ridica, din adâncul piericiunii şi al

schismei, şi a scăpa către Sfânta Ta Sobornicească şi

Apostolică Biserică, cu umilinţă te rog: insuflă în inima lui

lumina harului Preasfântului Tău Duh, spre luminarea

cunoaşterii sfintei şi adevăratei, Tale Evanghelii. Aprinde în

el scânteia mântuitorului Botez, ce zace în sufletul lui, ca să

i se înflăcăreze văpaia harului celui duhovnicesc, spre

plinirea poruncilor Tale şi spre îndepărtarea de toată

înşelăciunea diavolească. Dă lui ca fără făţărie, neclintit şi

fără viclenie să se unească cu Sfânta Ta Sobornicească

Biserică, şi să se îngreţoşeze de toată înşelăciunea cea

pierzătoare de suflet, călcând eresurile şi schisma. Fă-i ca cu

adevărat totdeauna să mărturisească şi tare să Ţie Ortodoxa

Credinţă a răsăritului. Împreunează-l cu turma Ta cea

aleasă, şi uneşte-l cu Bisericile Tale cele Sfinte. Depărtează

de la dânsul toate cugetele şi faptele cele rele şi

deprinderile cele neplăcute lui Dumnezeu. Iartă-i lui toate

păcatele cele de voie şi fără de voie. Curăţeşte-l de toată

spurcăciunea sufletului şi a trupului; fă-l vas preţios, locaş

Preasfântului Tău Duh; ca de Acela totdeauna fiind condus şi

îndreptat să păzească mântuitoarele Tale porunci, şi făcând

cu bună plăcere şi deplin voia Ta, să se învrednicească a

câştiga şi binele Tău Cela ceresc, împreună cu toţi cei ce au

bine plăcut Ţie. Că Tu eşti Dumnezeul milei, al îndurărilor, al

iubirii de oameni şi Carele voieşti ca toţi oamenii să se

mântuiască şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi după terminarea rugăciunii îi porunceşte Preotul să se

scoale zicându-i:

Scoală-te, şi stând bine şi cu frică, rosteşte cu adevărat

Ortodoxa Credinţă Sobornicească blesteamă toate eresurile

şi schisma, ca să fii iertat şi dezlegat de legătura

blestemului şi de toată dezbinarea, şi să te faci părtaş

Bisericii, care este Trupul lui Hristos.

Iar el sculându-se zice în auzul tuturor: Cred într-unul

Dumnezeu; şi terminându-l i se dă Sfânta Evanghelie, o sărută, şi

făcând aceasta, Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeu Cela ce

a voit aşa. Şi iarăşi zice lui:

Pleacă-ţi genunchii tăi, înaintea Domnului Dumnezeu, pre

Carele L-ai mărturisit, şi vei lua iertarea păcatelor.

Iar el plecându-şi capul şi genunchii în jos, Preotul având împuternicire

de la Arhiereu, zice cu umilinţă acestea:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne mult-Milostive Doamne Iisuse Hristoase

Dumnezeul nostru, Carele, corifeului Tău Apostolul Petru, şi

celorlalţi Apostoli ai Tăi, cu harul Tău ai voit a se da toată

puterea, ca să fie legate şi în cer, câte de dânşii vor fi legate

pre pământ, asemenea să fie dezlegate şi în cer câte de

dânşii vor fi dezlegate pre pământ; Cela ce prin nespusa Ta

iubire de oameni ne-ai învrednicit pre noi neînsemnaţii şi

nevrednicii a avea puterea cea dată lor, ca şi noi asemenea

să legăm şi să dezlegăm cele ce se întâmplă în poporul Tău;

Însuţi Preabunule Împărate, primeşte cu milă şi acum pre

servul Tău aceasta, carele s-a depărtat de la înşelăciunea

schismei şi din somnul piericiunii, şi a venit la cunoştinţa

adevărului, dorind a se uni cu Sfintele Tale Biserici; că Tu, ca

un Iubitor de oameni şi Bun păstor ai zis: Şi alte oi am, care

nu sunt din staulul aceasta, şi pre acelea Mi se cuvine a le

aduce şi glasul Meu vor auzi, şi va fi o turmă şi un păstor.

Deci prin mine nevrednicul servul Tău, dezleagă-l pre dânsul

de toată legătura blestemului şi de toată dezbinarea, şi de

orice ca un om a greşit în aceasta viaţă, cu cuvântul sau cu

fapta sau cu gândul; iartă, şi lasă-i lui spălându-l cu harul

Tău, de toată întinăciunea sufletului, ca curat aducându-l în

curţile Tale, şi împreunându-l cu turma oilor Tale celor

alese, să-l uneşti cu Sfânta Ta Biserică, şi să-l faci vas preţios

şi locaş Preasfântului Tău Duh, ca prin acela fiind pururea

condus şi îndreptat, să păzească mântuitoarele Tale

porunci, şi făcând voia Ta cu deplină bună plăcere, să se

învrednicească a lua şi binele Tău Cela ceresc, împreună cu

toţi cei ce bine au plăcut Ţie. Că Tu eşti Cela ce miluieşti şi

ne mântuieşti pre noi, şi Tu singur eşti Dumnezeul tuturor

oamenilor, care vor să se mântuiască şi la cunoştinţa

adevărului să vie; şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi

Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi

de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor, Amin.

Şi după rugăciune îndată îl dezleagă pre el zicând aşa: Domnul

şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos…, şi celelalte, caută-le înapoi la

pag. 544, şi terminând rugăciunea, zice şi acestea:

Scoală, frate şi, ca un credincios, roagă-te împreună cu

noi lui Hristos, ca să te învrednicească prin ungerea

Sfântului Mir, să iei harul Sfântului Duh.

Şi sculându-se stă cu tolă umilinţa, iar Preotul îndată începe

rânduiala Mirungerii, şi, o plineşte, cum s-a prescris la Luterani.

NB. Pentru Mirungerea cea shismaticească sau ereticească, n-a

legiuit lămurit Biserica. Asemenea şi pentru Armeni întorcându-se

şi lepădându-se de la erezia lor, îi primim prin ungerea cea cu

Sfântul Mir, ca şi pre ceilalţi schismatici.

Se cuvine însă a boteza din nou pre cei ce, după ritualul lor, nu

se botează în Numele Sfintei Treimi: al Tatălui, al Fiului şi al

Sfântului Duh, nici prin trei afundări, ca Socinianii, şi alţii.

ARĂTARE

Măcar că aicea zice că pre luterani, calvini şi papistaşi, numai să-i

ungi cu mir, este luată din pravilă, ca pre unii să-i boteze şi pre alţii

numai să-i ungă cu mir, aceasta a fost mai înainte. Că la dezbinarea lor

de Biserica Răsăritului, poate că a mai ţinut oarecare orânduieli, pentru

aceea a pus să se ungă numai cu mir unii, iar acum precum se văd sunt

cu totul departe de dreapta credinţă.

Dar cum se vede în cartea ce se numeşte Arătare sau adunarea pe

scurt a dumnezeieştilor dogme ale credinţei, la foaia 311. însemnări

oarecare a dumnezeieştilor Taine, arată pentru îndumnezeitorul Botez

cu mii de mărturii de la toţi Sfinţii Prooroci, Apostoli, Ierarhi,

preaînţelepţii dascăli, cum că, care nu se va boteza în trei afundări, şi în

trei chemări, sau va fi stropit, nu este desăvârşit botezat.

După aceea dar în puterea acestora prea mari mărturii, zicem că pre

tot felul de eretic, şi apusean, să se boteze desăvârşit cu toată

orânduiala, iar nu numai cu ungere de mir.

FORUMUL

mărturisirii credinţei de către cei convertiţi

de la schismă sau eres

1. Pentru papişti

După cel din urmă articol al Simbolului Credinţei, să se adauge

şi acestea:

Adaug din nou a mărturisi, împreună cu Sfânta

Evanghelie, că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, şi

prin urmare lepăd adăugirea papistă: „Şi de la Fiul”.

Mărturisesc că cea mai înaltă autoritate în Biserica lui

Hristos este Sinodul Ecumenic, şi numai lui se poate da

însuşirea de negreşitor (infailibil). Iar nici de cum vreo

persoană oarecare, ori cine ar fi, nu poate să-şi însuşească

aceste drepturi.

Cred şi mărturisesc, că rugăciunile şi milosteniile celor vii

pentru cei răposaţi în credinţă, şi mai ales întrunite fiind cu

jertfa cea fără de sânge a Răscumpărătorului lumii, ajută

sufletelor trecute din această viaţă, mijlocind pentru ei

iertare de la Dumnezeu. Iar dogma despre purgator, sau

focul curăţitor, o recunosc de născocire netemeinică.

În fine, cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi

a mărturisi Sfânta Biserică ortodoxă; şi declar prin aceasta,

că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi

preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare. Pentru care

şi adeverez cu propria mea subscriere.

2. Pentru Armenii gregoriani

După cel din urmă articol al simbolului credinţei, să se adauge

şi acestea:

Cred şi mărturisesc în persoana lui Iisus Hristos

Mântuitorul lumii, Dumnezeirea unită cu omenirea fără

conversare, şi fără prefacere; prin Care esenţele amândorura

firilor Dumnezeiască şi omenească, au rămas întregi în

Dumnezeu Omul Iisus Hristos.

Primesc şi mărturisesc toate dogmele şi aşezămintele,

cele dogmatisite de Sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi,

ce s-au adunat întru numele Domnului la cele şapte Sinoade

ecumenice, spre întărirea şi apărarea Sfintei Biserici a lui

Hristos.

În fine cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi

a mărturisi Sfânta Biserică Ortodoxă; şi declar prin aceasta,

că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi

preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare. Pentru care

adeverez cu propria mea subscriere.

3. Pentru Luterani şi Calvini

După Simbolul credinţei se adaugă şi următoarele articole:

Adaug din nou a mărturisi, împreună cu Sfânta

Evanghelie, că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, şi

prin urmare lepăd adăugirea: „Şi de la Fiul”.

Mărturisesc, şi primesc cu evlavie cele şapte Taine ale

Sfintei Biserici Ortodoxe, adică: Botezul, Mirungerea,

Euharistia, Pocăinţa. EleoSfinţirea, Preoţia şi Nunta cea

legiuită: prin care iau har de la Dumnezeu cei ce le primesc

cu credinţă.

Mărturisesc că în Dumnezeiasca Liturghie se proaduce lui

Dumnezeu jertfă bine primită, pentru cei vii şi pentru cei

morţi.

Mărturisesc, că sub formele pâinii şi vinului, în Sfânta

Euharistie este tot şi întreg Mântuitorul Hristos, şi că cei ce

se cuminecă cu ele, se cuminecă cu adevărat corpul Lui, şi

cu adevărat sângele Lui, întru iertarea păcatelor.

Mărturisesc trei cete ale sufletelor ce s-au mutat din

această viaţă: întâia este a Sfinţilor care împărătesc cu

Hristos, pre care se cuvine a-i cinsti şi a-i chema prin

rugăciune, ca pre mijlocitorii noştri la Dumnezeu, ale cărora

şi moaştele se cuvine ale cinsti. A doua este a sufletelor

necredincioşilor, şi a creştinilor ce au trăit păgâneşte şi au

murit fără pocăinţă, a cărora parte este iadul şi focul

gheenei. A treia ceată de suflete este a celor ce au murit

întru pocăinţă; dar grăbindu-i moartea, n-au apucat a-şi face

canonul pentru păcatele lor, şi a dovedi cu fapta îndreptarea

lor. Pentru aceştia Sfânta Biserică, prin jertfa cea fără de

sânge a Răscumpărătorului lumii, Dumnezeu omului Iisus

Hristos, prin rugăciuni, prin milostenie, şi prin alte

binefaceri în numele lor, le mijloceşte de la Dumnezeu

iertare.

Cred şi mărturisesc, că Sfintele icoane, ale lui Hristos, ale

pururi Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu, şi ale

tuturor Sfinţilor, se cuvine a le cinsti, şi că cinstea dată lor

trece la prototipurile lor.

În fine, cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi

a mărturisi Sfânta Biserică Ortodoxă; şi declar prin aceasta,

că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi

preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare. Pentru care

şi adeverez cu propria mea subscriere.

4. Pentru Lipovenii popişti şi nepopişti,

sau precum se numesc ei: starovieri

După Simbolul Credinţei se adaugă:

Cred şi mărturisesc că Biserica Ortodoxă a răsăritului

este una Sfântă, sobornicească, şi Apostolească Biserică a

lui Iisus Hristos, care a păstrat fără de schimbare toate cele

învăţate de Hristos şi de Apostoli spre mântuirea oamenilor.

Cred şi mărturisesc, că Sfinţita ierarhie a Bisericii

Ortodoxe deduce originea sa de la Sfinţii Apostoli prin

neprecurmatul şir al Hirotoniei, de la ei până în ziua de

astăzi, şi ca prin o curgere nesecată se revarsă asupra

credincioşilor harul Sfântului Duh, Carele luminează şi

sfinţeşte pre aceia, cărora li se cuminecă prin săvârşirea

Tainelor, ce sunt încredinţate de Dumnezeu acestei Sfinţite

ierarhii.

În fine, cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi

a mărturisi Sfânta Biserică ortodoxă; şi declar prin aceasta,

că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi

preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare, pentru care

şi adeverez cu propria mea subscriere.

Formularul respectiv, după citire în Biserică, se subscrie de

convertit, şi apoi Preotul orânduit ce a săvârşit rânduiala unirii cu

Biserica, îl comunică Episcopului prin raportul său, de unde se

trimite prenumele convertitului certificat adeveritor, că el

aparţine la numărul fiilor Bisericii Ortodoxe, cu arătare de timpul

când s-a convertit, de numele Bisericii unde s-a săvârşit rânduiala

unirii, şi de numele Preotului ce a săvârşit rânduiala.

Însemnare. Uniaţii convertiţi se primesc la ortodoxie, cu

rânduiala pentru papişti. Lipovenii numiţi Molocani şi Duhobori,

fiind o specie de protestantism se primesc la ortodoxie cu

rânduiala pentru Luterani şi Calvini. Socinianii şi Unitarii, însă, de

şi sunt ramuri ale protestantismului, dar fiindcă ei au lepădat

toate Tainele, şi au retras creştinismul la un raţionalism sec şi

ucigător de suflet, trebuie a se boteza desăvârşit, când vin la

ortodoxie.

Se cuvine a şti, că este necesar la primirea prozeliţilor, a se

constata mai întâi, la ce confesiune schismatică ori eretică

aparţin ei, şi conform cu aceea să se facă atât catehizarea, cât şi

rânduiala primirii la Biserica Ortodoxă. Această constatare se face

prin acte metricale, sau alte acte publice, în care se arată

religiunea prozelitului.


RÂNDUIALA cum se cuvine a primi pre eretici, adică pre luterani şi pre calvini

RÂNDUIALA

cum se cuvine a primi pre eretici,

adică pre luterani şi pre calvini

Având Preotul binecuvântare de la Arhiereul său, întâi întreabă

pre eretic de toate eresurile lui, apoi îl învaţă şi-l întăreşte în credinţa

Ortodoxă, şi în urmă îi porunceşte să-şi mărturisească toate

păcatele sale din copilărie; şi după mărturisire nu-i dă îndată

iertare de păcate, ci-i porunceşte să stea la uşa Bisericii din afară,

iar Preotul, luându-şi epitrahilul şi felonul vine de stă la uşa

Bisericii, şi-i porunceşte să îngenunche, şi apoi îl întreabă aşa:

Întrebare: Voieşti a te lepăda de blestematele eresuri ale

luteranilor (ori, de este calvin, ale calvinilor), în care ai fost

până acum?

Răspuns: Voiesc.

Întrebare: Voieşti a fi şi a petrece în unire cu credinţa

Ortodoxă?

Răspuns: Voiesc.

Apoi sculându-l îl binecuvintează pre frunte de trei ori zicând:În

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Şi punând

mâna pre capul lui zice: Domnului să ne rugăm. Şi citeşte

rugăciunea cea dintâi de la Catehumen. În numele Tău, Doamne

Dumnezeule al adevărului; vezi pag 16. Apoi şi a doua: Ceartă-te

pre tine, Domnul, diavole. Şi după terminarea acestor rugăciuni, îl

scoală ridicându-l de mâna cea dreaptă. Deşteptă-te cela ce

dormi, şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos. Iar acela

sculându-se, Preotul zice lui:

Întoarce-te către apus şi cu adevărat din toată inima ta să

te lepezi de satana, şi de toate eresurile luteranilor (sau ale

calvinilor), ca în curăţie să mărturiseşti credinţa Ortodoxă.

Iar el întorcându-se spre apus cu mâinile în jos Preotul îl

întreabă:

Întrebare: Omule, te lepezi de satana, şi de toate lucrurile

lui, de toţi Îngerii lui, de toată servirea lui şi de toată

îngâmfarea lui, şi îl scuipi pre el?

Răspuns: Mă lepăd de satana, şi de toate lucrurile lui, de

toţi Îngerii lui, de toată servirea lui şi de toată îngâmfarea

lui, şi îl scuip pre el.

Întrebare: Te lepezi de toate eresurile luteranilor şi ale

calvinilor, ca contrare lui Dumnezeu şi adevărului, şi ca

pierzătoare de suflet, le defaimi, şi le blestemi pre ele?

Răspuns: Mă lepăd de toate eresurile luteranilor şi ale

calvinilor, ca contrare lui Dumnezeu şi adevărului, şi ca

pierzătoare de suflet, le defaim şi le blestem.

Întrebare: Te lepezi de toţi capii eresurilor, şi de adunarea,

deprinderile şi de toţi învăţătorii lor, ca de nişte protivnici

Sfintei Biserici a Răsăritului, şi-i blestemi?

Răspuns: Mă lepăd, şi-i blestem pre ei.

Apoi îi zice: Întoarce-te către Răsărit, şi te mărturiseşte

Domnului, către Carele ai alergat. Iar el întorcându-se spre răsărit,

Preotul îi zice:

Întrebare: Te-ai lepădat de satana şi de toate eresurile

luterane (sau calvine)?

Răspuns: M-am lepădat.

Întrebare: Crezi, Într-Unul Dumnezeul ce este în Sfânta

Treime mărit şi închinat: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; şi ca unui

Împărat şi Dumnezeu, te închini lui?

Răspuns: Cred întru Unul Dumnezeu.

Şi îndată făcând închinare până la pământ, citeşte Simbolul

Credinţei: tot până la sfârşit, apoi Preotul, zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Carele voieşte ca toţi

oamenii să se mântuiască, şi la cunoştinţa adevărului să vie;

binecuvântat fie în veci, Amin.

Şi îndată Preotul dându-i epitrahilul în dreapta, îi zice:

Intră în Biserica lui Dumnezeu, că te-ai depărtat de la

înşelăciunea eresului luteranesc (sau calvinesc) şi să ştii că

te-ai mântuit de lanţurile morţii şi de pieirea cea veşnică, şi

acum lepădă toată nedreapta rătăcire a ereticilor, şi

cinsteşte pre Domnul Dumnezeu Tatăl Atotţiitorul, şi pre

Iisus Hristos Fiul Lui, şi pre Sfântul Duh, Unul Dumnezeu viu

şi Adevărat; pre Sfânta Treime cea de o fiinţă şi

nedespărţită.

Şi acestea zicând, îl duce in Biserică ţinându-se cu mâna de

epitrahil, şi ajungând înaintea amvonului, unde este pregătită

Sfânta Evanghelie, el stă lăsând epitrahilul din mână, iar cei ce

merg cu dânsul citesc: Psalmul 66: Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne

binecuvintează. Şi după terminarea Psalmului, Preotul porunceşte

să îngenuncheze înaintea Sfintei Evanghelii, şi făcând aceasta,

Preotul zice stihurile acestea:

Trimite-vei Duhul Tău, şi se vor zidi, şi vei înnoi faţa

pământului.

Întoarce-te odată, Doamne şi Te milostiveşte spre servul

Tău.

Fi-vor cele colţuroase drepte, şi cele ascuţite căi netede.

Mântuieşte pre servul Tău, Dumnezeul meu, pre cela ce

nădejduieşte spre Tine.

Fii lui turn de tărie despre faţa vrăjmaşului. Nimic să nu

sporească duşmanul asupra lui, şi fiul nelegiuirii să nu

adauge a-l strivi pre el.

Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine

să vie.

După acestea, îndată: Domnului să ne rugăm. Doamne

miluieşte. Preotul cu toată umilinţa; citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Unule Sfinte, Carele

între Sfinţi Te repausezi, şi pentru nemăsurată iubirea Ta de

oameni, totdeauna celor ce greşesc le dai chip de pocăinţă,

şi celor rătăciţi de la adevăr, cale dreaptă, ca să Te cunoască

pre Tine Unul Adevăratul Dumnezeu, Carele eşti mărit şi

închinat, în Treime, arătând că voieşti ca nici unul dintr-înşii

să nu piară, ci toţi să se mântuiască, şi la cunoştinţa

adevărului să vie. Mulţumim Ţie, Te mărim şi iarăşi Te

mărim, că şi acum ai strălucit în inima acestei făpturi

cuvântătoare (N) lumina cunoştinţei Tale celei adevărate, şi

l-ai sculat pre dânsul ca dintr-un somn din înşelăciunea

eresului celui pierzător, şi l-ai învrednicit a scăpa la Sfânta şi

Apostoleasca Ta Biserică. Deci, o Stăpâne, cu umilinţă mă

rog, străluceşte deplin în inima lui, lumina harului Sfântului

Tău Duh, spre a se lumina cu cunoştinţa cea adevărată a

sfintei Tale Evanghelii. Dă-i lui fără făţărnicie, neclintit şi

fără înşelăciune să se unească cu Sfintele Tale Biserici, să se

îngreţoşeze şi să lepede toate eresurile cele pierzătoare de

suflet; să primească cu adevărat, să mărturisească şi tare să

ţie credinţa Ortodoxă. Împreunează-l cu turma Ta cea

aleasă, uneşte-l cu Sfânta Ta Biserică, fă-l vas preţios, şi

locaş Sfântului Duh; ca de Acesta fiind el condus şi învăţat,

să păzească Sfintele Tale porunci şi făcând voia Ta cea

bună, cu plăcere şi deplin, să se învrednicească a lua binele

Tău Cela ceresc, împreună cu toţi cei ce au bine plăcut Ţie.

Că Tu eşti Dumnezeul milelor şi al îndurărilor şi al iubirii de

oameni, Carele voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască, şi

Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi după rugăciune Preotul îl porunceşte să se scoale, zicându-i:

Scoală-te, stai bine, stai cu frică, şi rosteşte cu adevărat

credinţa ortodoxă, şi blesteamă, toate eresurile, ca să fii

iertat şi dezlegat de legătura blestemului şi de toată

dezbinarea, şi te vei face părtaş Bisericii lui Hristos.

Iar el sculându-se zice aceasta mărturisire a credinţei ortodoxe

în auzul tuturor:

Eu (N) cred cu credinţă tare şi fără nici o îndoire, şi ca

unic adevăr mărturisesc toate împreună şi fiecare în

particular, cele ce cuprinde simbolul credinţei ortodoxe,

făcut de Sfintele Sinoade ecumenice, pre care Sfânta

Sobornicească şi Apostolică Biserică a Răsăritului le ţine şi

le mărturiseşte.

Şi îndată citeşte Simbolul Credinţei. După aceia iarăşi zice:

Mărturisesc cele şapte taine ale Sfintei Biserici, adică:

Botezul, Mirungerea, Cuminecarea, Mărturisirea, Sfinţirea

Untdelemnului, Preoţia şi Nunta legiuită, prin care cei ce le

primesc iau har; pre toate aceste, ce Biserica răsăritului le

mărturiseşte şi învaţă, le primesc şi eu.

Mărturisesc, că la Dumnezeiasca Liturghie se aduce lui

Dumnezeu jertfă pentru cei vii şi pentru cei morţi.

Mărturisesc, că sub forma pâinii şi a vinului este tot şi

întreg Mântuitorul Hristos.

Mărturisesc că sunt trei cete ale sufletelor celor ce se duc

din aceasta lume:

Cea dintâi este a Sfinţilor care se duc la cer şi împărăţesc

cu Hristos, pre care se cuvine a-i cinsti şi a-i chema, ca pre

cei ce se roagă lui Dumnezeu pentru noi, şi ale căror moaşte

se cuvine a le cinsti.

Cea a doua este a sufletelor necredincioşilor păgâni, a

ereticilor, creştinilor ce au trăit păgâneşte, şi au murit

nepocăiţi, a cărora parte este iadul şi focul gheenei; căci

precum Sfinţii din parte iau acum răsplătire, aşteptând a

primi bucuria cea deplină cu trupul la a doua venire a

Domnului nostru Iisus Hristos, când vor învia morţii, aşa

sufletele acelea se pedepsesc numai în parte şi nu se află cu

totul în munci; ci aşteptă a-şi primi munca cu trupul după

judecata cea nepărtinitoare, prin hotărâre veşnică.

A treia ceată de suflete este a celor care au murit în

pocăinţă, dar grăbindu-i moartea n-au apucat a-şi face

canonul pentru păcatele lor; pentru care şi Sfânta Biserică

prin jertfa cea fără sânge a Răscumpărătorului lumii,

Stăpânului nostru Hristos, cu rugăciuni cu posturi, cu

milostenii şi cu alte binefaceri, pleacă spre milă pre

Dumnezeu, şi le iartă păcatele.

Cred, şi tare mărturisesc, că Sfintele Icoane ale lui

Hristos, ale pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de

Dumnezeu, şi ale Sfinţilor, se cuvine ale cinsti.

Asemenea făgăduiesc şi mă jur că voi ţine cu neabatere şi

neclintire aceasta credinţă ortodoxă, fără care nimeni nu se

poate mântui. Aşa mă rog să-mi ajute mie Dumnezeu, şi

Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie aceasta, Amin.

Şi îndată îi dă Preotul Sfânta Evanghelie de o sărută Şi apoi

zice: Binecuvântat este Dumnezeu, Cela ce a binevoit aşa. Îi mai

zice şi acestea:

Pleacă genunchi Tăi înaintea lui Dumnezeu, pre Carele lai

mărturisit, şi de la Carele îţi vei lua iertarea păcatelor.

Iar el îngenunchind, şi cu capul plecat în jos, Preotul având

binecuvântare de la Arhiereul său, îl dezleagă prin citirea

rugăciunii acesteia:RUGĂCIUNE

pentru eretici, când vin ei la unire cu Sfânta Biserică

Ortodoxă

Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, ce a dat cheile

Împărăţiei cerului Apostolilor Săi, şi prin harul Său toată

puterea a lega şi a dezlega oamenii pre pământ de păcate;

Acela Însuşi prin nespusa sa milă, să te ierte şi să te dezlege

pre tine. Şi eu nevrednicul Preot, cu puterea ce-mi este dată,

te iert şi te dezleg pre tine fiule (N) de legătura jurământului,

de toată dezbinarea, de toate păcatele tale, şi te împreun cu

credincioşii, te unesc cu Biserica lui Hristos, şi te

împărtăşesc cu Dumnezeieştile Taine. În numele Tatălui, şi

al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi aceasta făcându-se, Preotul zice către dânsul:

Scoală frate, şi ca un credincios al lui Hristos, roagă-te Lui

împreună cu noi ca să te învrednicească pre tine, prin

ungerea cu Sfântul Mir, să ei harul Sfântului Duh.

Iar el sculându-se stă cu toată umilinţa.

RÂNDUIALA

cum se cuvine să ungem cu Sfântul Mir,

pre ereticii, ce vin la Credinţa Ortodoxă

NB: După terminarea rânduielii de mai sus, Preotul luând Vasul

cu Sfântul Mir, Buretele şi puţină apă caldă în care îl înmoaie,

şterge cu dânsul locul cel uns cu Mir, şi le pune la locul pregătit.

Apoi punându-se acolo şi Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi două

sfeşnice, Preotul împreună cu cei ce vor fi de faţă închinându-se

spre Răsărit, zice:

Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a

Sfântului Duh…

Şi îndată cântăm stihira glasul 6: Împărate Ceresc

Mângâitorule, şi apoi zice Preotul:

Cu pace Domnului să ne rugăm…

Pentru pacea de sus…

Pentru pacea a toată lumea…

Pentru Sfântă Biserica aceasta…

Pentru iubitorul de Dumnezeu Arhiepiscopul nostru…

Pentru bine credinciosul Regele nostru…

Pentru servul lui Dumnezeu (N), şi pentru ca cu ungerea

Preasfântului Tău bine-lucrătorului şi desăvârşitorului Mir,

să se dea putere dumnezeiască celui ce acum se uneşte cu

Sfânta Biserică Ortodoxă, spre învingerea şi călcarea tuturor

curselor diavoleşti, şi a luptei ce-i vine de la lume şi de la

trup, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca el să fie ostaş viteaz şi purtător de învingere, cu

puterea lui Hristos Dumnezeului nostru, prin lucrarea

harului şi venirea Sfântului Duh, prin ungerea Sfântului Mir,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca el să fie tare şi neclintit în credinţa, ortodoxă şi

în nădejde, în toate zilele vieţii sale prin ungerea cu Sfântul

Mir, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca prin ungerea cu Sfântul Mir să se dea lui har, ca

cu îndrăznire şi fără frică, neruşinat să mărturisească

înaintea tuturor numele lui Hristos Dumnezeul nostru, şi

pentru Dânsul cu dragoste să stea până la moarte, Domnului

să ne rugăm.

Pentru ca în curăţie şi dreptate să-şi păzească sufletul său

în toate zilele vieţii sale, cu lucrarea, cu harul şi cu venirea

Preasfântului Duh, prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca şi el şi noi să ne izbăvim de toată supărarea,

mânia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte.

Pre Preasfânta Curata, preabinecuvântata, mărita

Stăpâna noastră...

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Apoi zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule,

izvorul tuturor bunătăţilor, Soarele dreptăţii, Carele ai

strălucit celor din întuneric lumina mântuirii, prin arătarea

Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, dăruindu-ne

nouă nevrednicilor fericita curăţire în Sfânta Apă şi

Dumnezeiasca Sfinţire de viaţă făcătoarea ungere; şi ai

binevoit a deştepta pre servul Tău acesta din înşelăciunea

ereticească, ca să cunoască adevărul Tău, să alerge prin

pocăinţă la mila Ta, să se unească cu Sfânta şi aleasa Ta

turmă, dăruindu-i lui iertare păcatelor şi dezlegare de

blestem, prin mine nevrednicul servul Tău. Însuţi, Stăpâne,

Împărate al tuturor, Îndurate, dăruieşte-i lui pecetea harului

Sfântului Duh, şi împărtăşirea cu Preasfântul Trup şi

scumpul sânge al Hristosului Tău; păzeşte-l în sfinţenia Ta,

întăreşte-l în credinţa ortodoxă, scapă-l de la cel viclean şi

de la toate uneltirile lui păzeşte-l cu mântuitoarea Ta frică

întru curăţie şi dreptatea sufletului; ca în tot lucrul şi

cuvântul bine plăcând Ţie, fiii şi moştenitor să fie cereştii

Tale împărăţii. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu

Carele miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui,

şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

Şi îndată Preotul îl unge cu mir, făcând chipul Crucii la frunte,

la nări, la gură, la piept, la mâini şi la picioare zicând: Pecetea darului

Sfântului Duh. Şi terminând aceasta zice rugăciunea

aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, cela ce ai învrednicit pre

servul Tău aceasta (N), să se arate desăvârşit prin credinţa

cea dreaptă, cea în Tine, şi cu pecetea darului Sfântului Duh,

întru Sfânta şi cereasca Ta ungere, Tu, Stăpâne al tuturor,

păzeşte în el credinţa cea adevărată, nutreşte-l în dreptate şi

adevăr, şi înfrumuseţează-l cu toate darurile Tale. Că Tu eşti

Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Rugăciunea a doua după Mirungere:

Domnului să ne rugăm

Cela ce dezlegi păcatele prin pocăinţă, şi ai dăruit

servului Tău întoarcere de la înşelăciunea ereticească către

adevăr, şi i-ai dat reînnoirea vieţii; Însuţi Stăpâne Doamne,

binevoieşte a străluci totdeauna în inima lui lumina feţei

Tale; păzind pavăza credinţei lui neînvinsă de vrăjmaşi,

păstrând nepătat, neîntinat veşmântul nestricăciunii cu care

s-a îmbrăcat, şi ferind în el de stricăciune, cu harul Tău,

pecetea duhovnicească, şi fii Milostiv lui şi nouă după

mulţimea îndurărilor Tale. Că s-a binecuvântat şi s-a

preamărit, preacinstit şi preaîncuviinţat numele Tău, al

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Şi luând Buretele şi înmuindu-l în apă caldă şterge locurile

unse cu mir, zicând:

Îndreptatu-Te-ai, luminatu-Te-ai Sfinţitu-Te-ai, spălatu-Teai,

prin numele Domnului nostru Iisus Hristos, şi cu Duhul

Dumnezeului nostru, şi prin mirul cu care te-ai uns; în

numele Tatălui şi al Fiului şi ai Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceea zice Preotul: Pace tuturor. Capelele voastre

Domnului să le plecaţi. Şi citeşte rugăciunea aceasta în taină:

Cela ce s-a îmbrăcat în Tine, Hristoase Dumnezeul nostru,

Ţie şi-a plecat capul său împreună cu noi, pre Carele îl fă

neînvins luptător asupra celui ce în deşert ridică vrăjmăşie

asupra lui şi asupra noastră, şi arată-l cu a Ta nestricăcioasă

cunună până la sfârşit în toate învingător. Că Ţie se cuvine a

ne milui şi a ne mântui; şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi

părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi

de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Apoi Preotul face apolisul ordinar, şi la timpul Liturghiei

împărtăşeşte pre cel uns cu mir; căci mirungerea se face înainte

de Liturghie.

RUGĂCIUNI CURĂŢITOARE pentru cei ce se reîntorc la adevărata credinţă

RUGĂCIUNI CURĂŢITOARE

pentru cei ce se reîntorc la adevărata credinţă,

de care se lepădaseră

Domnului să ne rugăm; Doamne miluieşte

Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale, că nu

după păcatele noastre ne-ai făcut nouă, nici după

nelegiuirile noastre ne-ai răsplătit nouă; căci călcând

poruncile Tale, pre noi înşine ne-am dat morţii. Că Însuţi, ca

un Stăpân Îndurat, Carele ştii căci căderea noastră este rea

şi că moartea întărindu-se ne-a înghiţit pre noi, îndurându-

Te de noi, ai binevoit a mântui făptura Ta, luând chipul

nostru de rob; şi cu moartea luptându-Te, ai rechemat chipul

Tău, slobozindu-ne de stăpânirea morţii şi ducându-ne în

calea mântuirii prin renaşterea Sfântului Tău Duh. Astfel

mântuiţi prin harul Tău, lăudăm iconomia Ta şi ne rugăm,

cerem şi ne cucerim : La a doua venirea Ta, când vei să

judeci viii şi morţi şi să răsplăteşti fiecăruia după faptele lui,

adu-Ţi aminte de mila Ta, că din veac este şi treci peste

greşalele şi păcatele noastre cele omeneşti. Dă-ne nouă,

celor ce cerem Ţie, curăţire şi ne iartă toată greşeala de voie

şi fără de voie, în cunoştinţă şi în necunoştinţă. Că nu este

om, carele să trăiască şi să nu păcătuiască, de ar fi viaţa lui

şi numai o zi. Căci cine se va lăuda că inima sa este curată?

Sau cine va cuteza a zice că este curat de păcat? Că toţi am

păcătuit dinaintea Ta, în cuvinte şi în fapte, şi suntem lipsiţi

de mărirea Ta, nădăjduind a ne îndrepta la judeţul Tău cel

înspăimântător şi înfricoşat, nu din faptele dreptăţii, că nam

făcut nimic bun pre pământ, ci din credinţa cea

adevărată şi din mărturisirea de Tine; că a Te cunoaşte pre

Tine este o întreagă dreptate, şi a cunoaşte Stăpânirea Ta

este rădăcina nemuririi. Ştim deci şi mărturisim şi credem

că Tu eşti Cela ce ne-ai adus din nefiinţă în fiinţă, şi

miluieşti pre cei căzuţi, şi suferi pre cei ce greşesc şi din

moarte îi înviezi. Rugămu-ne Ţie, Doamne Dumnezeul

nostru: Orice am păcătuit înaintea Ta, ca purtători de trup şi

locuitori ai acestei lumi şi cuprinşi de neputinţe, ori în fapte,

ori în cuvinte, ori în cugete, Însuţi ca un Bun şi Iubitor de

oameni şi Miluitor Stăpân, uşurează, lasă, trece şi iartă

greşalele noastre ale celor ce ne mărturisim. Şi să nu le

numeri, nici să intri la judecată cu servii Tăi, că nu se va

îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că Tu singur eşti fără de

păcat şi primeşti pre cei ce se pocăiesc, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi

Sfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Alta rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai încredinţat

cheile Împărăţiei Tale Sfinţilor Tăi discipoli şi Apostoli şi pre

credinţa lor ai zidit Sfântă Biserica Ta, şi le-ai dat lor putere

prin harul Tău a lega şi a dezlega cele de pre pământ; auzine

şi pre noi nevrednicii care Te chemăm acum spre

curăţirea robului Tău acestuia, şi fă minunate milele Tale

asupra lui, Cela ce mântuieşti pre cei ce nădejduiesc întru

Tine. Că Tu Doamne ai zis prin gura Profeţilor Tăi celor

grăitori de Dumnezeu: Întoarceţi-vă la mine şi Mă voi

întoarce către voi, şi încă: Nu cu voie voiesc moartea

păcătosului, ci întoarcerea şi vieţuirea lui. Deci Însuţi

Iubitorule de oameni, să nu Te întorci şi de la robul Tău

acesta, ce se întoarce din calea rătăcirii sale şi cere de la

Tine curăţire, ci-l cercetează cu milă şi-l recheamă cu

îndurări. Că Tu eşti Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se

pocăiesc şi Mântuitorul celor ce se întorc la Tine, şi Ţie

mărire înălţăm, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule făcătorule a toate, Stăpâne Izvorul

bunătăţii, Tatăl tuturor oamenilor, iar mai ales al

credincioşilor; Carele n-ai trecut cu vederea pre omul cel

căzut din viclenirea diavolului în adâncul pieirii şi al

rătăcirii, dar prin înomenirea cea mântuitoare a Unuia-

Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, căutându-l pre

aceasta şi mântuindu-l l-ai adus la Tine; Însuţi, Stăpâne

Iubitorule de oameni, caută şi acum spre robul Tău aceasta

(N), carele este oaie din turma cea cuvântătoare a lui Hristos

al Tău, pre care o ai scăpat din robia duşmanilor celor atei,

cu care prin necunoştinţă copilărească ori prin silă tiranică

a urmat deprinderile înşelăciunii lor; iar acum l-ai

învrednicit a se uni cu comunitatea poporului Tău.

Luminează mintea lui cu puterea şi cu lucrarea Sfântului

Tău Duh, ca scânteia cea pusă în sufletul lui la Botezul cel

mântuitor, cu insuflările harului înţelegător să se aprindă; şi

pecetea cea însemnată într-însul să se arate mai întipărită în

inima şi cugetele lui, prin însemnarea Crucii Hristosului Tău,

întru nădejdea cea spre Tine şi cunoaşterea adevărului; ca

să cunoască şi să se închine Ţie singurului Dumnezeu şi

Părinte, şi Unuia-Născut Fiului Tău Domnul nostru Iisus

Hristos, şi Duhului Tău celui Sfânt. Uneşte-l pre dânsul cu

Sfânta Ta sobornicească şi Apostolească Biserică;

depărtează din mintea lui toată deprinderea păgânătăţii

ateismului, şi-l îndreaptă la poruncile Tale. Învredniceşte-l a

umbla după cuviinţă în învăţăturile Tale şi a se cumineca

fără osândă cu mântuitoarele Tale Taine; şi în viaţa viitoare

arată-l părtaş cereştii Tale împărăţii. Că Tu eşti Dumnezeul

nostru, Dumnezeu Carele miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie

mărire înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi

Sfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Tatăl Domnului nostru

Iisus Hristos, Carele voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască

şi să vie la cunoaşterea adevărului; Cela ce pentru oaia cea

pierdută ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău în lume Mântuitor

şi Răscumpărător, ca să caute şi să mântuiască chipul Tău.

Ţie ne rugăm şi pre Tine te chemăm: Primeşte pre robul Tău

acesta (N), ce aleargă la îndurările Tale şi Carele din pruncie

a dobândit credinţa ortodoxă prin Sfântul Tău Botez; dar

căzând de la ea pentru copilărie, sau altă oarecare

întâmplare, şi acum întorcându-se, şi prin pocăinţă şi

cunoştinţă revenind la a Ta bunătate, varsă peste densul

mila iubirii Tale de oameni; primeşte-l ca pre cel desfrânat

carele s-a reîntors la Tine, Dumnezeule şi Părinte;

îndepărtează de la el toată înşelăciunea şi măiestria

duşmanului; uneşte-l pre dânsul cu turma cea sfântă a

cuvântătoarelor Tale oi; înfrumuseţează-l şi acum cu

mărirea PreaSfinţitului nume al Hristosului Tău; arată-l

părtaş cu toţi credincioşii Sfintelor Taine celor Preacurate,

spre iertarea greşalelor lui celor de mai înainte, şi spre

întărirea viitorului lui şi spre paza sufletului şi a trupului. Dă

lui să alerge către Tine în tot timpul şi locul, şi să stăruiască

în Bisericile Tale spre a plini cele plăcute Ţie; ca, prin binefaceri,

să se arate şi moştenitor împărăţiei Tale celei cereşti;

căreia învredniceşte-ne şi pre noi împreună cu dânsul. Cu

harul şi cu îndurările Hristosului Tău, cu Carele

Binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Pace tuturor; Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai plecat cerurile şi

Te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc; Cela ce

prin Crucea Ta ne-ai eliberat pre noi de blestemul

strămoşilor şi ne-ai readus la viaţa cea fericită; Cela ce ai

zis, că se face bucurie în cer pentru un păcătos ce se

pocăieşte; primeşte acum şi pre această pierdută oaie a Ta

cuvântătoare şi uneşte-o cu turma Ta, şi alungă de la ea pre

lupii ce o răpiseră; învredniceşte-l pre dânsul să calce peste

şerpi şi peste scorpii, întărindu-l cu Crucea Ta şi păzindu-l cu

mărirea numelui Tău celui închinat ce se cheamă de noi

servii Tăi.

Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Carele miluieşti

şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui

Tău Celui fără început, şi Preasfântului, bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Şi după rugăciune luând Preotul Sfântului Mir, îl unge după

rânduiala celor ce se botează, făcând-l chipul Crucii la frunte, la

ochi, la nări, la buze, la amândouă urechile, la mâini, la piept, pe

spate şi genunchi, zicând: Pecetea darului Sfântului Duh. Amin. Şi

după ungere pune mâna pre capul lui zicând aceasta rugăciune.

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Carele prin trimiterea

Preasfântului Tău Duh, ai umplut de har pre discipoli,

păzeşte în sfinţenia Ta şi pre robul Tău acesta ce s-a reîntors

din calea cea rătăcită, povăţuindu-l în credinţa Ta şi

învrednicindu-l prin ungerea Mirului acestuia şi de

mireasma Sfântului Tău Duh. Dă-i lui a umbla după voinţa

Ta; şi învredniceşte-l împreună cu noi să fie părtaş şi

înfricoşatelor Tale Taine, şi păzind dreaptă credinţa cea în

Tine, să se arate demn şi de cereasca Ta împărăţie, prin

harul Hristosului Tău; cu Carele se cuvine Ţie mărire, cinste

şi închinăciune, împreună şi Preasfântului, Bunului şi deviaţă-

făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Mărire… Şi acum… şi apolis.

RÂNDUIALA lui Metodie Patriarhul Constantinopolului pentru deosebite persoane şi vârste, ce se reîntorc la Ortodoxie, de la care mai înainte se lepădase.

RÂNDUIALA

lui

Metodie Patriarhul Constantinopolului pentru deosebite

persoane şi vârste, ce se reîntorc la Ortodoxie, de la care

mai înainte se lepădase.

Aceasta rânduială se face şi când cineva dintre Luterani sau

Calvini se întorc la ortodoxie.

Dacă a fost prins cineva fiind copil şi s-a lepădat de ortodoxie

de frică sau din neştiinţă, unui astfel să i se citească rugăciunile

cele curăţitoare în şapte zile şi în a opta să se spele. Şi după ce va

ieşi din scăldătoare încingându-se cu fotă să fie uns cu Mir ca şi

cela ce se botează, şi să se îmbrace în veştminte noi, după chipul

celor ce se botează.

Iar de ar fi juni, bărbaţi ori bătrâni, deplini la vârstă, şi se vor fi

lepădat din cauza pedepselor, să capete iertare din iubire de

oameni. Să postească însă optzeci de zile, îndeletnicindu-se

adesea cu rugăciunea şi făcând metanii. Iar apropiindu-se

plinirea celor optzeci de zile, să li se citească rugăciunile

curăţitoare în opt zile, şi să zică în fiecare zi: Doamne miluieşte,

de 100 de ori; şi după acestea să se spele şi să se ungă cu Mir,

după cum s-a zis mai sus, şi făcându-se Liturghie să se

împărtăşească cu Sfintele Taine, umblând la biserică şi la

Liturghie opt zile ca şi cei botezaţi. Iar de sunt vreunii, care de

bună voie s-au lepădat de credinţă şi voiesc a se reîntoarce, îi

primim şi pre aceştia dar nu-i cuminecăm cu Sfintele Taine, decât

numai la sfârşitul vieţii lor, după canonul 73 al marelui Vasilie,

care zice: Cela ce s-a lepădat de Hristos şi a călcat taina mântuirii,

se cuvine a plânge în tot timpul vieţii sale, şi dator este a se

mărturisi mai înainte de moarte, pentru a se învrednici de Sfintele

Daruri, cu credinţa în iubirea de oameni a lui Dumnezeu.

TEDEUM de MULŢUMIRE

TEDEUM de MULŢUMIRE

ce se cântă la sărbători naţionale şi ocazii când cineva

voieşte a mulţumii lui Dumnezeu pentru vre-o binefacere

Dacă cineva voieşte a mulţumi lui Dumnezeu pentru vre-o

binefacere dobândită de la Dânsul, mulţumirea se face în modul

următor:

Dacă mulţămirea se face împreună cu Dumnezeiasca Liturghie,

după Binecuvântată este Împărăţia: la ectenia obişnuită se

adaugă cererile de mulţumire: după intrare (vohod) troparele

cuvenite zilei şi mulţumirii. După prochimenul zilei, al mulţumirii

şi după Apostolul zilei, al mulţumirii; asemenea şi după

Evanghelia zilei, a mulţumirii. Iar după Evanghelie şi după

ecteniile obişnuite se adaugă ale mulţumirii, Chinonicul zilei şi

acesta al mulţumirii: Cânta-voi Domnului binefăcătorului meu, şi

voi cânta numele Domnului celui Preaînalt. Aliluia.

Iar după rugăciunea amvonului Iereul citeşte rugăciunea

mulţumirii, şi se cântă doxologia cea mare, ca şi la Utrenie. Iar

dacă voiesc, cântă în locul doxologiei: Pre Tine Dumnezeule te

lăudăm:

Iar dacă mulţumirea se face nu la liturghie, ci după Utrenie,

sau după Vesperină, (vecernie), se urmează aşa: Iereul investit în

epitrahil şi felon, stând înaintea Sfintei Mese, şi tămâind-o cruciş,

începe Tedeumul mulţumirii zicând: Slavă Sfintei…, ş.c.l.

Când se face Tedeumul de mulţumire, la sărbătorile naţionale,

atunci, după sfârşirea Dumnezeieştii Liturghii, pregătită fiind

după cuviinţă o masă în mijlocul Bisericii, îndată după apolis,

Sfinţiţii servitori ies din altar, aducând cu sine Sfânta Evanghelie

şi Sfânta Cruce, pre care le pun pre masa pregătită, şi se aşează

după ordine. Iar proestosul, tămâind masa cruciş, începe: Slavă

sfintei, şi de-o fiinţă, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Corul: Amin, Împărate ceresc…, apoi

citeşte Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…,

Doamne miluieşte, (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm, şi Psalmul

117.

Lăudaţi pre Domnul, că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să

zică dar Israil: că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să zică dar

casa lui Aaron: că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să zică dar

toţi cei ce se tem de Domnul: că este Bun, şi mila Lui

veşnică. Întru strâmtorare fiind eu am chemat pre Domnul,

şi Domnul m-a auzit şi m-a scos la lărgime. Domnul este cu

mine, şi nu mă voi teme; ce-mi va face mie omul? Domnul

este mie ajutor, şi eu voi privi asupra vrăjmaşilor mei. Mai

bine este a nădăjdui spre Domnul de cât a nădăjdui spre om.

Mai bine este a nădăjdui spre Domnul, de cât a nădăjdui

spre boieri. Toate neamurile mă împresurase, şi întru

numele Domnului i-am sfărâmat. Mă înconjurase, şi iarăşi

mă înconjurase; dar întru numele Domnului i-am sfărâmat.

Mă înconjurase ca albinele fagurul; dar s-au stins ca focul cel

de spini, şi întru numele Domnului i-am sfărâmat. Împins am

fost cu mare putere, ca să cad; dar Domnul m-a ajutat. Tăria

mea şi cântarea mea este Domnul; El a fost mântuitorul

meu. Glasul de cântare, de bucurie şi de mântuire se aude în

locaşurile drepţilor. Dreapta Domnului face puterea; dreapta

Domnului este înaltă; dreapta Domnului face puterea. Nu voi

muri, ci voi fi viu, şi voi vesti lucrurile Domnului; Domnul ma

certat cu asprime, dar morţii nu m-a dat. Deschideţi mie

porţile dreptăţii: voi intra prin ele, ca să laud pre Dumnezeu.

Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea.

Lăuda-Te-voi, pentru că m-ai auzit, şi ai fost mântuitorul

meu. Piatra, pre care o au dispreţuit ziditorii, aceasta a

ajuns a fi în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta,

şi este admirabilă întru ochii noştri. Aceasta este ziua, pre

care o a făcut Domnul. Să ne bucurăm şi să ne veselim întrînsa.

O Doamne mântuieşte-ne; O Doamne dă-ne

prosperitate. Noi vă binecuvântăm din casa Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi S-a arătat nouă. Tocmiţi

sărbătoare cu înfrumuseţări până la cornurile altarului.

Dumnezeul meu eşti Tu, şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti

Tu, şi Te voi înălţa. Lăudaţi pre Domnul că este Bun, şi mila

Lui veşnică.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori). Slavă Ţie Dumnezeule.

Iar Diaconul rosteşte ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne

rugăm: Corul: Doamne miluieşte. Şi celelalte până la: Pentru navigatori:

şi îndată adaugă această ectenie de mulţumire:

Pentru ca cu milostivire să primească în supracerescul

Său jertfelnic actuala mulţumire şi rugă ale nevrednicilor

robilor săi, şi cu misericordie să ne miluiască, Domnului să

ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca să nu respingă mulţumirea noastră a

nevrednicilor robilor Săi, pre care o aducem cu inimă

umilită pentru binefacerile primite de la Dânsul; ci să-I fie

bineplăcută ca tămâia cea bine mirositoare, şi ca o totală

ardere grasă, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca şi acum să audă glasul rugăciunii noastre a

nevrednicilor robilor Săi, şi bunul scop şi dorinţa

credincioşilor Săi, pururea să le împlinească spre bine, şi ca

un Milostiv totdeauna să ne binefacă nouă şi sfintei Sale

Biserici, şi la tot credinciosul robul său să dăruiască

cererile, Domnului să ne rugăm,

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca să izbăvească Sfântă Biserica Sa, şi pre robii săi

(ori pre robul său, N) de toată supărarea, nevoia, urgia şi

primejdia, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi pre

credincioşii Săi totdeauna să-i fortifice cu sănătate, cu zile

îndelungate şi cu pace, şi prin întrarmarea Sfinţilor Săi

Îngeri, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte…, Pre Preasfânta,

curata…, corul: Ţie Doamne. Iereul eschiamă: Că Ţie se cuvine

toată slava…, corul: Amin. Apoi, Dumnezeu este Domnul şi S-a

arătat nouă, binecuvântat cela ce vine întru numele Domnului, şi

troparele acestea, glasul al 4-lea.

Mulţumitori fiind noi nevrednicii robii Tăi Doamne,

pentru binefacerile Tale cele mari, ce au fost asupra noastră,

slăvind Te lăudăm binecuvântăm, mulţămim, cântăm, şi

mărim misericordia Ta, şi cu dragoste strigăm Ţie:

Binefăcătorule Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

Slavă… glasul acelaşi

De binefacerile şi darurile Tale ca nişte robi netrebnici,

învrednicindu-ne în dar, Stăpâne, cu zel alergând la Tine,

mulţămire îţi aducem după putere, şi slăvindu-Te ca pre

binefăcătorul şi plăsmuitorul, strigăm: Slavă Ţie,

Dumnezeule Preaîndurate.

La sărbătorile naţionale, la Slavă: se zice acest Tropar, glasul Iiu:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează

moştenirea Ta; biruinţă evlaviosului domnitorului nostru

Carol I-iu, Rege al României, asupra barbarilor dăruieşte, şi

cu crucea Ta păzeşte pre poporul Tău.

Născătoare de Dumnezeu ajutătoarea creştinilor, robii Tăi

agonisind solicitarea Ta cu mulţămire strigăm Ţie: bucură-te

Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi totdeauna

să ne izbăveşti din toate nevoile, cu rugăciunile Tale, una

grabnică solitoare.

Diaconul: Să luăm aminte. Iereul: Pace tuturor. Cititorul: şi

duhului tău Diaconul: Înţelepciune să luăm aminte.

Prochimen glasul al 4-lea.

Cânta-voi Domnului binefăcătorului meu, şi voi cânta numele

Domnului celui Preaînalt.

stih: Bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta.

Apoi, se citeşte Apostolul, din epistola Sfântului Pavel către

Efeseni: 5;8-21

Fraţilor, ca fiii luminii să umblaţi: căci rodul duhului este

întru toată bunătatea şi dreptatea, şi adevărul. Cercaţi ce

este bine plăcut Domnului. Şi să nu fiţi părtaşi la faptele cele

neroditoare ale întunericului, ci mai vârtos să le, mustraţi.

Că cele ce se fac de către dânşii întru ascuns, ruşine este ale

şi grăi. Iar toate cele dezvelite se arată de lumină; căci tot ce

se arată este lumină. Pentru aceea zice: deşteaptă-te cela ce

dormi, şi te scoală din morţi, şi te va lumina Hristos. Socotiţi

deci cum să umblaţi cu pază, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca

cei înţelepţi, răscumpărând timpul că zilele rele sunt. Drept

aceea nu fiţi nepricepuţi, ci cunoscând ce este voia lui

Dumnezeu. Şi nu vă îmbătaţi de vin, întru care este

desfrânarea; ci vă umpleţi de Duhul, vorbind între voi în

psalmi şi în laude, şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi

cântând întru inimile voastre Domnului. Mulţumind în tot

timpul pentru toate lui Dumnezeu şi Tatăl, întru numele

Domnului nostru Iisus Hristos, supunâdu-vă unul altuia întru

frica lui Dumnezeu.

Iar la sărbătorile naţionale se citeşte Apostolul din I-a epistolă

către Timotei: 2;1-6.

Fiule Timotei, rog înainte de toate, să faceţi rugăciuni,

cereri rugăminţi, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru

împăratul şi pentru toţi cei ce sunt în dregătorii, ca să

petrecem viaţă lină şi paşnică, întru toată evlavia şi curăţia.

Căci aceasta este bine şi plăcut înaintea Mântuitorului

nostru Dumnezeu, Carele voieşte să se mântuiască toţi

oamenii, şi să vină la cunoştinţa adevărului. Căci unul este

Dumnezeu, şi unul mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni,

omul Hristos Iisus, Carele s-a dat pre sine răscumpărare

pentru toţi. Căruia este cinstea şi slava în vecii vecilor,

Amin.

Evanghelia de la Luca: 7;12-19.

În timpul acela, intrând Iisus într-un sat, L-au întimpinat

zece bărbaţi leproşi, care au stătut de departe. Şi aceia au

înălţat glasul zicând: Iisuse Învăţătorule, miluieşte-ne. Şi El

văzându-i le-a zis: mergeţi şi vă arătaţi preoţilor. Şi a fost,

când mergeau ei s-au curăţit. Iar unul dintr-înşii, văzând că

s-a vindecat, s-a întors mărind pre Dumnezeu cu glasul

mare. Şi a căzut cu faţa la picioarele Lui, mulţumindu-i, şi

acela era Samarinean. Iar Iisus răspunzând a zis: au nu zece

s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-au aflat să se

întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, fără numai acest străin?

Şi a zis lui: Scoală-te şi mergi, credinţa ta te-a mântuit.

Iar la ziua onomastică a Domnitorului se citesc din Apostol şi

din Evanghelie următoarele:

Apostolul din epistola către Romani: 13;1-7.

Fraţilor, tot sufletul să se supună stăpânirilor celor mai

înalte.

Căci nu este stăpânire, fără numai de la Dumnezeu; şi

stăpânirile care sunt, de la Dumnezeu sunt orânduite. Pentru

aceea cela ce se împotriveşte stăpânirii, orânduielii lui

Dumnezeu se împotriveşte, şi care se împotrivesc îşi vor lua

judecată. Căci dregătorii nu sunt frică faptelor celor bune, ci

celor rele. Deci, voieşti să nu-ţi fie frică de stăpânire? fă

binele şi vei avea laudă de la dânsa; căci ea este servitoare a

lui Dumnezeu spre bine. Iar de faci rău teme-te, căci nu în

zadar poartă sabia; căci este servitoare a lui Dumnezeu

răzbunătoare spre pedeapsa celui ce face răul. Pentru aceea

trebuie să vă supuneţi nu numai de frica pedepsii, ci şi

pentru conştiinţă. Pentru aceasta plătiţi şi dare; căci ei sunt

servitorii lui Dumnezeu, cu însuşi aceasta de-a pururea

îndeletnicindu-se. Daţi dar tuturor ceea ce datoriţi: celui cu

tributul, tribut; celui cu darea, dare; celui cu frica, frică;

celui cu cinstea, cinste.

Evanghelia de la Matei: 22;15-22.

În timpul acela sfat au făcut fariseii asupra lui Iisus, cum

să-L prindă în cuvânt. Şi au trimis pre învăţăceii lor,

împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule! Ştim că eşti

Adevărat, şi înveţi calea lui Dumnezeu întru adevăr, şi nu-Ţi

este grijă de nimeni; căci Tu nu cauţi în faţa oamenilor. Deci

spune nouă, ce Ţi se pare? Cade-se a da tribut Cezarului, sau

nu? Iară Iisus, cunoscând viclenia lor, a zis: Ce mă ispitiţi

făţarnicilor? Arătaţi-mi banul tributului. Iar ei i-au adus un

dinar. Şi El a zis lor: al cui este acest chip şi scriptura de pre

el? Zis-au ei Lui: ale Cezarului. Atunci a zis lor: redaţi dar

Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ce

sunt ale lui Dumnezeu. Şi auzind ei aceasta, s-au mirat; şi

lăsându-L s-au dus.

După Evanghelie îndată Diaconul zice ectenia aceasta:

Miluieşte-ne Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne

Ţie auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru preaevlaviosul şi de Hristos

iubitorul Domnitorul nostru Carol I-iu, Regele României,

pentru soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată

augusta lor familie, şi pentru tot palatul şi oştea lui, pentru

stăpânirea, învingerea, continuitatea, pacea, sănătatea,

mântuirea lor, şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru mai

ales să confăptuiască şi să-i ajute lui întru toate, şi să

supună sub picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi rebelul.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Mitropolitul

(Episcopul) nostru (N), şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii

noştri.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Mulţumind cu frică şi cu cutremur misericordiei Tale, ca

nişte robi netrebnici, Mântuitorule şi Stăpânul nostru

Doamne, pentru binefacerile Tale, ce ai revărsat cu

abundanţă asupra robilor Tăi: procădem înaintea Ta şi-Ţi

proaducem doxologie ca lui Dumnezeu, şi cu umilinţă

strigăm: izbăveşte din toate nevoile pre robii Tăi, şi ca un

Milostiv, totdeauna plineşte spre bine dorinţele noastre ale

tuturor, cu sârguinţă ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Precum cu milă ai auzit rugăciunile robilor Tăi Doamne, şi

ai arătat asupră-le misericordia filantropiei Tale, aşa şi de

acum înainte netrecând cu vederea plineşte întru slava Ta

toate voinţele cele bune ale credincioşilor Tăi, şi arată spre

noi toţi mila Ta cea bogată, trecând cu vederea greşalele

noastre: rugămu-ne auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Bine primită să fie, Atotbunule Stăpâne, aceasta

mulţumire a noastră înaintea măririi slavei Tale, ca o tămâie

bine mirositoare, şi ca o totală ardere grasă, şi ca un Îndurat

trimite totdeauna robilor Tăi milele Tale cele bogate şi

îndurările Tale, şi izbăveşte Biserica Ta cea Sfântă, cetatea

aceasta (sau satul aceasta) de toate contrarietăţile vrăjmaşilor

celor văzuţi şi nevăzuţi, şi la tot poporul Tău

dăruieşte zile îndelungate fără de păcat şi cu sănătate, şi

propăşire în toate virtuţile: rugămu-Te Atotîndurate

Împărate, cu milostivire auzi-ne şi grabnic ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Iar Iereul zice eschiamarea: Auzi-ne Dumnezeule mântuitorul

nostru: Corul: Amin. Şi închinându-se de trei ori înaintea Sfintei

Mese, Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm. Iereul cu toată

luarea aminte şi umilinţă citeşte rugăciunea aceasta cu mare glas:

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Dumnezeul

îndurărilor şi a toată misericordia, a căruia milă este

nemăsurată, şi iubirea de oameni adânc ne ajunsă; la a Ta

mărire procăzând, cu frică şi cu cutremur, ca nişte robi

netrebnici, cu umilinţă acum aducem mulţămire

misericordiei Tale, pentru binefacerile Tale ce au fost asupra

robilor Tăi (sau robului Tău); şi ca pre Domnul, Stăpânul şi

binefăcătorul, Te slăvim, Te lăudăm, cântăm şi Te mărim, şi

procăzând iarăşi mulţămim, rugând cu umilinţă nemăsurata

şi nespusa Ta misericordie; ca precum ai binevoit a primi

acum rugăciunile robilor Tăi, şi cu milostivire i-ai învrednicit

a li se împlini, aşa şi de acum înainte învredniceşte-i a spori

întru dreapta credinţă, întru dragostea cea către Tine, şi cea

către aproapele, şi întru toate faptele cele bune, şi a

dobândi ale Tale bine faceri, împreună cu toţi credincioşii

Tăi. Sfântă Biserica Ta, şi cetatea aceasta (sau satul aceasta)

izbăveşte-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-le pace şi

linişte; şi ne învredniceşte totdeauna mulţumire a proaduce,

cele prea bune a grăi şi a cânta Ţie cu Cel fără început al Tău

Părinte, şi cu Bunul, şi Cel de-o fiinţă al Tău Duh,

Dumnezeului Cel întru o fiinţă slăvit:

Şi îndată eschiamă cu glasul mai înalt: Slavă Ţie Dumnezeului

nostru dătătorului de bine, în vecii vecilor. Corul: Amin. Apoi

cântă doxologia cea mare, adică: Slavă întru cei de sus lui

Dumnezeu.

Iar la sărbătorile naţionale, şi la onomastica Domnitorului,

zicând Diaconul: Iară şi iară plecând genunchii noştri, Domnului

să ne rugăm: toţi îngenunchează împreună cu Preotul, carele cu

capul descoperit, citeşte această rugăciune pentru Domnitor şi

pentru ţară:

Doamne Dumnezeul nostru! Dumnezeul îndurărilor şi a

toată bunătatea, a căruia milă este nemăsurată, şi iubirea

de oameni adânc neajunsă: procădem la a Ta misericordie

cu frică şi cu cutremur, că nişte robi netrebnici spre semn de

mulţămire pentru ale Tale binefaceri ce ai arătat

evlaviosului şi iubitorului de Hristos Domnitorului nostru

Carol I-iu, Regele României, şi pentru soţia sa Elisabeta

Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta lor familie, şi la

tot neamul nostru. Cu umilinţă ne rugam Ţie, Doamne al

puterilor, ca precum în trecut ne-ai miluit şi nu ai depărtat

de la noi pronia Ta cea dumnezeiască, aşa şi de acum să nu

depărtezi de la noi îndurările Tale, nici să intri la judecată cu

noi pomenind păcatele noastre; căci de Te vei uita la fără de

legi, Doamne, Doamne, cine va subzista? Nu pentru

dreptăţile noastre, ci pentru mila Ta cea mare îndrăznim a

ne apropia şi a ne ruga Ţie: întăreşte-ne în credinţa Ta cea

Sfântă; încălzeşte inimile noastre cu focul dragostei celei

către Tine şi către aproapele; alungă de la noi tot spiritul

viclean şi necurat, carele se împotriveşte voii Tale celei

Sfinte, şi mântuirii noastre. Păzeşte, Doamne, întru zile

îndelungate şi întru pace neturburată pre robul Tău

evlaviosul şi de Hristos iubitorul Domnitorul nostru Carol Iiu,

Regele României, şi pre soţia sa Elisabeta Doamna şi

Regina şi pre toată augusta lor familie, pre care l-ai ales să

conducă acest popor al Tău ca întru liniştea lui să putem şi

noi toţi a ne petrece o viaţă lină şi neturburată de răutăţile

lumii.

Dă Doamne, dregătorilor noştri Duhul cel Sfânt al

înţelepciunii şi al iubirii de oameni, care edifică popoarele şi

le înalţă, înnoieşte în inimile judecătorilor duhul cel drept,

carele luminează şi învaţă tot adevărul. Varsă în păstorii cei

sufleteşti ai poporului Tău duhul lepădării de sine, pre care

l-ai dat Sfinţilor Apostoli, când i-ai trimis în lume la

predicarea cuvântului adevărului Tău. Şi pre toţi ne

învredniceşte a spori în faptele cele mântuitoare, care fac

pre oameni a fi după asemănarea Ta, spre mărirea numelui

Tău întru noi, şi spre lăţirea împărăţiei Fiului Tău, Domnului

nostru Iisus Hristos, pre Carele l-ai trimis în lume, pentru

mântuirea neamului omenesc.

Auzi-ne, Doamne, precum ai auzit cu milostivire

rugăciunile părinţilor noştri, când chemau ei ajutorul şi

îndurările Tale asupra lor şi asupra ţării acesteia, întru care

se proslăveşte numele Tău. Păzeşte, Doamne, ţara aceasta

România, şi Sfânta Biserica Ta, ce ai întemeiat întru dânsa,

izbăvindu-le de toată reaua întâmplare. Ajută-ne cu harul

Tău, ca totdeauna cu inimă curată, şi cu viaţă neprihănită,

să Te mărim pre Tine Dumnezeul Cel necuprins de minte, şi

adorat în trei ipostasuri: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi să-Ţi

strigăm din prisosinţa credinţei şi a dragostei:

Cu glasul mai ridicat: Slavă Ţie Dumnezeului, dătătorului

nostru de bine, în vecii vecilor. Corul: Amin. Apoi doxologia cea

mare, sau în locul ei acest imn al Sfântului Ambrozie, Episcopul

Mediolanului.

Pre Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pre Tine Doamne Te

mărturisim; pre Tine preaveşnicule Părinte tot pământul Te

măreşte. Ţie toţi Îngerii, Ţie cerurile şi toate puterile, Ţie

Heruvimii şi Serafimii cu glasuri neîncetate strigă: Sfânt,

Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot, pline sunt cerurile şi

pământul de mărirea slavei Tale. Pre Tine preaslăvitul cor al

Apostolilor, pre Tine lăudabilul număr al Profeţilor, pre Tine

Te laudă prealuminata oaste a Martirilor, pre Tine în tot

universul Te mărturiseşte Sfânta Biserică pre Părintele

măririi celei neajunse, a închinatului, adevăratului şi Unul-

Născutului Tău Fiu, şi pre Sfântul Duh Mângâitorul. Tu eşti

Împăratul slavei Hristoase, Tu eşti Fiul pururea fiitor al

Părintelui. Tu luând pre om spre izbăvire, nu Te-ai îngreţoşat

de pântecele Fecioarei. Tu, învingând boldul morţii, ai

deschis credincioşilor Împărăţia Cerului. Tu şezând de-a

dreapta lui Dumnezeu întru slava Tatălui, eşti crezut a veni

ca judecător. Pre Tine deci Te rugăm ajută robilor Tăi pre

care i-ai răscumpărat cu sângele Tău cel preţios;

învredniceşte-i a împărăţi cu Sfinţii Tăi întru slava Ta cea

veşnică. Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi

binecuvintează moştenirea Ta, îndreptează-i şi-i înalţă în

veac. În toate zilele binecuvânta-Te-vom, şi vom lăuda

numele Tău în veac, şi în veacul veacului. Învredniceşte-ne

Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.

Miluieşte-ne, Doamne, miluieşte-ne. Fie, Doamne, mila Ta

spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Spre Tine,

Doamne, am nădăjduit, să nu ne ruşinăm în veci, Amin.

Diaconul: înţelepciune. Corul: Pre cea mai cinstită. Slavă…, Şi

acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori) Binecuvintează.

Iereul face apolisul zilei, şi apoi binecuvântând poporul zice:

Binecuvântarea Domnului peste voi, cu harul, cu

îndurările şi cu iubirea de oameni a Lui, totdeauna, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi se duce fiecare la ale sale. Iar la solemnităţi naţionale, după

apolis, Diaconul stând în mijlocul Bisericii, cu faţa spre Altar, zice

cu glasul înalt polihroniul pentru Domnitor, pentru autoritatea

bisericească, pentru Sfântul cârmuitor s.c.l. precum s-a arătat în

urmă la pag. 509. Iar corul, la fiecare polihronare, cântă: Mulţi

ani.

În timpul polihronului Preotul stă cu crucea în mână dinaintea

Uşilor împărăteşti, cu faţa spre popor, şi la fiecare mulţi-ani însemnă

poporul cu Sfânta Cruce făcând de trei ori semnul Crucii

spre apus, spre miază-zi şi spre miază-noapte. Apoi sărută el

însuşi Crucea şi toţi asistenţii. Iar Corul cântă necontenit: Mulţi

ani, până ce toţi sărută Sfânta Cruce.

TEDEUM la ANUL NOU

TEDEUM la ANUL NOU

După săvârşirea Liturghiei zice Diaconul: Binecuvintează

stăpâne. Preotul: Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui şi a

Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, corul:

Amin. Şi citesc. Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul 64:

Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule în Sion, şi Ţie se va da

rugăciune în Ierusalim. Auzi rugăciunea mea; către Tine tot

corpul va veni. Nelegiuirile ne-au învins; Tu vei curaţi

răutăţile noastre. Fericit este acela, pre Carele l-ai ales şi l-ai

primit, ca să locuiască în curţile Tale. Umplea-ne-vom de

bunătăţile casei Tale, ale Sfintei Tale Bisericii; minunat eşti

întru dreptate. Auzi-ne, Dumnezeule Mântuitorul nostru,

nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt

pre mare departe. Cela ce întăreşti munţii cu puterea Ta,

încins fiind cu tăria. Cela ce turburi adâncul mării, şi

potoleşti vuietul valurilor ei. Cela ce turburi neamurile şi

spăimântezi locuitorii marginilor pământului prin semnele

Tale; ieşirile dimineţii şi ale serii le veseleşti. Cercetează

pământul, şi-l adapă, îmbogăţeşte-l cu îndestulare; râul lui

Dumnezeu umple-l de ape, găteşte hrana lor, care aşa se

găteşte. Adapă brazdele pământului, înmulţeşte productele

lui, veseleşte-l cu picături, ca să răsară. Binecuvintează

cununa anului cu bunătatea Ta, şi câmpiile Tale să se umple

de grăsime. Să abunde frumuseţile pustiei, şi dealurile să se

încingă cu bucurie. Să se umple câmpiile cu oi şi văile să se

abunde în grâu; toţi să strige de bucurie şi să cânte.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori). După aceea Diaconul

zice ectenia următore:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletele

noastre. Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Sfintelor

lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului să

ne rugăm.

Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu

credinţă, cu evlavie, şi cu frica lui Dumnezeu intră în ea,

Domnului să ne rugăm.

Pentru preaSfinţitul Arhiepiscopul şi Mitropolitul (sau

Episcopul) nostru (N), pentru cinstita preoţie, cea întru

Hristos Diaconie, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să

ne rugăm.

Pentru preaevlaviosul şi de Hristos iubitorul Domnitorul

nostru Carol I-iu, Regele României; pentru soţia sa Elisabeta

Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta lor familie, şi

pentru tot palatul şi oastea lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-i ajute, şi să supună sub picioarele lui pre tot

vrăjmaşul şi rebelul, Domnului să ne rugăm.

Pentru oraşul acesta, şi pentru toate cetăţile, satele,

ţările, şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca cu milostivire să primească actuala mulţumire

şi rugă a noastră nevrednicilor robilor Săi întru

Supracerescul Său jertfelnic, şi cu misericordie să ne

miluiască, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca bine primite să fie rugăciunile noastre şi să

ierte nouă şi la tot poporul Său toate greşalele cele de voie

şi cele fără de voie din răutate făcute de noi în anul trecut,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să binecuvinteze începutul şi petrecerea anului

acestuia cu harul iubirii Sale de oameni; şi să ne dăruiască

timpuri paşnice, aere bine temperate, şi viaţă fără păcate cu

sănătate şi cu îndestulare, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să depărteze de la noi toată mânia Sa cea cu

dreptul pornită asupra noastră, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să alunge de la noi toate patimile cele

stricătoare de suflet, şi obiceiurile cele corupte; şi să

sădească frica Sa întru inimile noastre, spre împlinirea

poruncilor lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să înnoiască duhul cel drept în interiorul

nostru, şi să ne întărească întru credinţa ortodoxă, şi să ne

facă grabnici spre lucrarea faptelor celor, bune, şi spre

împlinirea tuturor poruncilor Lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să răpună toate eresurile şi dezbinările, şi să

planteze pretutindeni dreapta credinţă şi evlavia, şi să

întoarcă la cunoştinţa adevărului Său pre toţi cei depărtaţi

de la credinţa cea dreaptă, şi să-i unească cu Sfânta

Biserica Sa cea ortodoxă, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să izbăvească Sfânta Sa Biserică, şi pre noi pre

toţi de supărarea, primejdia, urgia şi nevoia şi de toţi

vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi pre noi credincioşii Săi, să ne

fortifice totdeauna cu sănătate, cu zile îndelungate şi cu

pace prin întrarmarea Sfinţilor Săi Îngeri, Domnului să ne

rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre

Dumnezeule cu harul Tău.

Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita

Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenind-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră, lui

Hristos Dumnezeu să o predăm.

Corul: Ţie Doamne Preotul eschiamă:

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor.

Corul: Amin. Apoi: Dumnezeu este Domnul…, şi troparele

acestea, glasul al 4-lea:

Mulţumitori fiind noi nevrednicii robii Tăi Doamne,

pentru binefacerile Tale cele mari, ce au fost asupra noastră,

slăvind Te lăudăm, binecuvântăm, mulţumim, cântăm şi

mărim misericordia Ta, şi cu dragoste strigăm Ţie:

Binefăcătorule Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

Mărire… glasul al 3-lea

De binefacerile şi darurile Tale ca nişte robi netrebnici

învrednicindu-ne în dar, Stăpâne cu zel alergând la Tine,

mulţumire îţi aducem după putere, şi slăvindu-Te ca pre

binefăcătorul şi plăsmuitorul strigăm: slavă Ţie,

Dumnezeule Preaîndurate.

Şi acum… glasul al 2-lea

Făcătorule a toată făptura, Carele ai pus timpurile şi anii

întru Stăpânirea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii

Tale, Doamne, păstrând în pace pre Domnitorul, şi cetatea

Ta cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ne

mântuieşte.

Diaconul: Să luăm aminte. Iereul: Pace tuturor. Cititorul: Şi duhului

tău. Diaconul: Înţelepciune, să luăm aminte.

Prochimen, glasul al 4-lea

Cânta-voi Domnului Binefăcătorului meu, şi voi cânta numele

Domnului celui Preaînalt.

stih: Bucurase-va inima mea de mântuirea Ta.

Apoi citeşte Apostolul din I-a epistolă către Timotei: 2;1-6.

Fiule Timotei, rog înainte de toate, să faceţi rugăciuni,

cereri, rugăminţi, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru

împăratul, şi pentru toţi cei ce sunt în dregătorii, ca să

petrecem viaţă lină şi paşnică, întru toată evlavia şi curăţia.

Căci aceasta este bine şi plăcut înaintea Mântuitorului

nostru Dumnezeu, Carele voieşte să se mântuiască toţi

oamenii, şi să vină la cunoştinţa adevărului. Că unul este

Dumnezeu şi unul mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni,

omul Iisus Hristos, Carele s-a dat pre sine răscumpărare

pentru toţi. Căruia este cinstea şi slava în vecii vecilor,

Amin.

Iereul: Pace ţie: Cititorul: Şi duhului tău, Diaconul:

Înţelepciune. Cititorul: Aliluia, glasul al 4-lea. Apoi Diaconul: Şi

pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pre

Domnul Dumnezeu să-L rugăm. Corul: Doamne miluieşte, (de trei

ori). Diaconul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie,

Iereul: Pace tuturor, Corul: Şi duhului tău, Iereul: Din Sfânta

Evanghelie de la Luca citire. Corul: Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.

Diaconul: Să luăm aminte, şi îndată Iereul: citeşte Evanghelia de

la Luca cap. 4;16-22.

În timpul acela venit-a Iisus în Nazaret, unde era crescut,

şi a intrat după obiceiul său în ziua sâmbetei în Sinagoga, şi

s-a sculat să citească. Şi au dat Lui cartea profetului Isaia, şi

deschizând cartea a aflat locul, unde era scris: Duhul

Domnului peste Mine, pentru care M-a uns, a bine vesti

săracilor M-a trimis, a vindeca pre cei zdrobiţi cu inima, a

predica iertare celor captivi, şi orbilor vedere, a libera întru

uşurare pre cei sfărâmaţi, a predica anul Domnului cel

primit. Şi închizând cartea, dându-o servitorului, a şezut. Şi

ochii tuturor în Sinagogă era privind spre Dânsul. Şi a

început a grăi către dânşii: Că astăzi s-a plinit Scriptura

aceasta întru urechile voastre. Şi toţi îl mărturiseau, şi se

mirau de cuvintele harului, ce ieşeau din gura Lui.

Corul: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Îndată Diaconul zice

ectenia aceasta:

Să zicem toţi din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru să

zicem;

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Doamne Atotţiitorule Dumnezeul părinţilor noştri,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne

Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru preaevlaviosul şi de Hristos

iubitorul Domnul nostru Carol I-iu Regele României, pentru

soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta

lor familie, şi pentru stăpânirea, învingerea, continuitatea,

pacea, sănătatea, mântuirea lor, şi pentru ca Domnul

Dumnezeul nostru mai ales să-i ajute, şi să supuie sub

picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi rebelul.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Mitropolitul (sau

Episcopul) nostru (N) şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii

noştri.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Mulţumind cu frică şi cu cutremur misericordiei Tale, ca

nişte, robi netrebnici, Mântuitorule şi Stăpânul nostru

Doamne, pentru binefacerile Tale, ce ai revărsat cu

abundenţă asupra robilor Tăi; procedăm şi proaducem Ţie

doxologie ca lui Dumnezeu, şi cu umilinţă strigăm; izbăveşte

din toate nevoile pre robii Tăi, şi ca Milostiv totdeauna

împlineşte spre bine dorinţa noastră a tuturor, cu sârguinţă

ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Pentru ca să binecuvintezi cu bunătatea Ta cununa anului

ce a sosit, şi să domoleşti întru noi toate vrăjmăşiile,

neorânduielile, şi luptele lăuntrice; şi să ne dai pace,

dragoste tare şi nefăţarnică, armonie bine tocmită şi viaţă

virtuoasă, rugămu-Te Atotbunule Doamne, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Pentru ca să ne dai ploi bine temperate, timpurii şi târzii,

rouă producătoare, vânturi măsurate şi bine temperate, şi să

strălucească căldura soarelui, rugămu-Te Atotîndurate

Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Pentru ca să pomeneşti Sfântă Biserica Ta, să o întăreşti,

să o împuterniceşti, să o răspândeşti, şi să o împaci, şi să o

păzeşti în veci nevătămată de porţile iadului, şi neînvinsă de

toate cursele vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi,

rugămu-Te, Atotţiitorule Stăpâne, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).

Pentru ca în anul acest viitor, şi în toate zilele vieţii

noastre, să ne izbăvim noi de foamete, de epidemie, de

cutremur, de potop, de grindină, de foc, de sabie, de supra

venirea celor de alt neam, şi de războiul lăuntric, şi de toată

plaga mortală, şi de supărare şi de nevoie, rugămu-Te

Misericorde Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.

Iereul eschiamă:

Auzi-ne, Dumnezeule mântuitorul nostru, nădejdea

tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt pre mare

departe, şi Milostive, Milostiv fii, Stăpâne, pentru păcatele

noastre, şi ne miluieşte; că Milostiv şi Iubitor de oameni

Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Corul: Amin. Diaconul: Iară şi iară plecând genunchii,

Domnului să ne rugăm. Iar Preotul citeşte rugăciunea următoare:

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, izvorule al vieţii şi al

nemuririi, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută,

Carele ai pus timpurile şi anii întru Stăpânirea Ta, şi dirigi

toate cu pronia Ta cea cerească şi tot bună. Mulţumimu-Ţi

pentru îndurările Tale, care le-ai făcut admirabile asupra

noastră în timpul trecut al vieţii noastre, rugămu-Te,

Atotîndurate Doamne binecuvintează cununa anului ce a

sosit, cu bunătatea Ta; păstrează pre iubitul robul Tău

Domnitorul nostru Carol I-iu Regele României, şi pre soţia sa

Elisabeta Doamna şi Regina, şi pre toată augusta lor familie.

Înmulţeşte zilele vieţii lor întru sănătate neclătită, şi le

dăruieşte propăşire întru toate virtuţile. Dă de sus bunătăţile

Tale, şi la tot poporul Tău sănătate şi mântuire, şi întru toate

bună sporire. Sfântă Biserica Ta, cetatea aceasta, şi toate

cetăţile şi ţările, izbăveşte-le de toată reaua întâmplare,

dăruindu-le pace şi neturburare, ca să ne învredniceşti

totdeauna a proaduce mulţumire Ţie Părintelui Celui fără de

început, cu Unul-Născutul Tău Fiu, cu Sfântul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, lui Dumnezeu celui slăvit întru o fiinţă, şi

a cânta Preasfântul Tău nume.

Apoi eschiamă: Slavă Ţie binefăcătorului nostru, în vecii

vecilor. Corul: Amin. Şi îndată cântă doxologia cea mare, adică:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…, sau în locul ei, imnul

Sfântului Ambrozie, Episcopul Mediolanului: Pre Tine Dumnezeule

Te lăudăm…, iar după sfârşirea lui, Diaconul: Înţelepciune. Iereul:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne…, Corul: Pre

cea mai cinstită de cât Heruvimii…, Iereul: Slavă Ţie Hristoase

Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Corul: Slavă…, Şi

acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori), binecuvintează, Iereul:

Cela ce cu corpul a binevoit a se tăia împrejur pentru

mântuirea noastră, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru,

pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, şi ale tuturor

Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască, ca un Bun şi

Iubitor de oameni.

Iar Diaconul eschiamă.

Preaevlaviosului şi de Hristos iubitorului Domnul nostru

Carol I-iu, Regele României, şi soţiei sale Elisabeta Doamna,

şi Regina, şi augustei lor familii, dă-le, Doamne, zile bune şi

îndelungate, viaţă paşnică, sănătate, mântuire, şi întru

toate bună sporire, iar asupra vrăjmaşilor victorie, şi-i

păzeşte întru mulţi ani.

Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)

Diaconul polihroniază iarăşi:

Preasfinţitului Arhiepiscopului şi Mitropolitului (sau

Episcopului) nostru (N) dă-i, Doamne, zile îndelungate şi

bună sporire întru dreapta predicare a cuvântului adevărului

Tău, şi întru conducerea turmei celei cuvântătoare pre calea

mântuirii, şi-l păzeşte întru mulţi ani.

Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)

Diaconul polihroniază a treia oară:

Binecredinciosului şi îndreptătorului sfat, căpeteniilor

cetăţilor, la toată iubitoarea de Hristos oaste, tuturor

ortodocşilor creştini, ce s-au adunat la această Sfântă

serbare: dă-le Doamne zile îndelungate, pace şi sănătate, şi

întru toate bună sporire, şi păzeşte întru mulţi ani.

Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)

CUVÂNT CATEHETIC tot al Sfântului, Ioan Hrisostomîn Sfânta şi marea Duminică a Paştilor

CUVÂNT CATEHETIC

tot al Sfântului, Ioan Hrisostomîn Sfânta şi marea Duminică a Paştilor

Binecuvintează Părinte!

De este cineva bine credincios şi iubitor de Dumnezeu, să

se îndulcească de această serbare frumoasă şi veselă. De

este serv recunoscător, să intre bucurându-se de bucuria

Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum

dinarul. De a lucrat cineva din ora întâia, să-şi primească

astăzi dreaptă plată. De a venit cineva după ora a treia, cu

mulţămire să serbeze. De a sosit cineva după a şasea oră,

nici cum să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi. De

a întârziat până în ora a noua, să se apropie, nici cum

îndoindu-se. De a sosit cineva numai în ora a unsprezecea,

să nu se teamă de întârziere; că darnic fiind Stăpânul,

primeşte pre cel din urmă, ca şi pre cel dintâi; linişteşte pre

cel din ora a unsprezecea, ca şi pre cela ce a lucrat din ora

întâia; şi pre cel din urmă miluieşte, şi pre cel dintâi

preţuieşte; acestuia plăteşte şi aceluia îi dăruieşte; şi faptele

le primeşte şi socotinţa îi place; şi lucrul îl preţuieşte, şi

voinţa o laudă. Deci intraţi toţi în bucuria Domnului nostru;

şi cei întâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii

împreună dănţuiţi; înfrânaţii şi leneşii cinstiţi ziua. Cei ce aţi

postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi; masa este plină,

ospătaţi toţi, viţelul este mult, nimenea să nu iasă flămând.

Toţi îndulciţi-vă de ospăţul credinţei. Toţi împărtăşiţi-vă de

bogăţia bunătăţii. Nimeni să se plângă de sărăcie; că s-a

arătat Împărăţia cea pentru toţi. Nimeni să nu se tânguiască

de păcate; că iertarea din mormânt a răsărit. Nimeni să nu

se teamă de moarte; că moartea Mântuitorului ne-a eliberat

pre noi. Stinsu-o-a pre dânsa, Cel ţinut de dânsa. Prădat-a

iadul, Cela ce s-a pogorât în iad. Amărâtu-s-a gustând din

trupul lui; şi aceasta presupunându-o Isaia a strigat: Iadul,

zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pre Tine jos. Amărâtu-s-a

că s-a stricat. Amărâtu-s-a, că s-a batjocorit. Amărâtu-s-a că

s-a omorât. Amărâtu-s-a, că s-a surpat. Amărâtu-s-a că s-a

legat. Luat-a trup, şi cu Dumnezeu s-a întâlnit. Luat-a

pământ, şi s-a întâmpinat cu cerul. Luat-a ce a văzut, şi a

căzut unde n-a văzut. Unde-ţi este moarte acul? Unde-ţi este,

iadule învingerea? Înviat-a Hristos, şi tu te-ai surpat. Înviat-a

Hristos şi au căzut demonii. Înviat-a Hristos, şi se bucură

Îngerii. Înviat-a Hristos, şi viaţa domneşte. Înviat-a Hristos, şi

nici un mort nu este în mormânt. Căci Hristos sculându-se

din morţi, începătură celor adormiţi s-a făcut. Căruia este

mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor, Amin.