martedì 6 novembre 2018
RÂNDUIALA cum se cuvine a primi pre schismatici sau papişti care vin la Credinţa Ortodoxă
RÂNDUIALA
cum se cuvine a primi pre schismatici sau papişti
care vin la Credinţa Ortodoxă
După ce vine la Preot cela ce voieşte a fi ortodox, Preotul
luându-şi voie şi binecuvântare de la Arhiereul său, îl duce la
Biserică şi-i porunceşte să stea înaintea uşilor Bisericii, iar dânsul
intrând în Altar se îmbracă cu Felonul, şi ieşind afară la uşa
Bisericii, porunceşte aceluia să îngenunche, şi-l întreabă aşa:
Întrebare: Voieşti a te lepăda de toată rătăcirea
schismaticilor şi de tovărăşia cu dânşii, la care ai fost până
acum?
Răspuns: Voiesc cu adevărat.
Întrebare: Voieşti într-adevăr a fi în toate ascultător sfintei
Soborniceştii Biserici a Răsăritului; şi în unire cu credinţa
Ortodoxă, şi neclătit să petreci într-însa până la sfârşitul
vieţii Tale?
Răspuns: Voiesc cu adevărat.
Şi îndată Preotul binecuvântându-l pre frunte de trei ori, zice: În
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Apoi
punând mâna pre capul lui, zice rugăciunea: Doamne Dumnezeule
Atotţiitorule…, Caută înapoi la pag. 542. Şi terminând rugăciunea
zice:
Scoală-te şi te întoarce spre apus şi te leapădă de toată
rătăcirea şi greşalele papistăşeşti, în care ai fost până acum.
Şi întorcându-se la apus îl întreabă:
Întrebare: Te lepezi de toată rătăcirea şi greşeala adunării
papistăşeşti, în care ai petrecut până acum?
Răspuns: Mă lepăd de toată rătăcirea şi greşeala adunării
papistăşeşti, în care am petrecut.
Întrebare: Blestemi toate eresurile şi schisma lor, precum:
primaţia papei, filioque şi altele, ca contrare Adevăratului
Dumnezeu şi sfintei Lui Biserici.
Răspuns: Blestem toate eresurile şi schisma lor, precum:
primaţia papei, filioque şi altele; ca contrare adevăratului
Dumnezeu şi sfintei lui Biserici.
Apoi zice către dânsul:
Întoarce-te către răsărit, şi te închină Domnului la care ai
venit.
Iar el întorcându-se şi închinându-se până la pământ zice aşa:
Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unuia
Dumnezeu în Treime, Sfânt, nedespărţit, mărit şi închinat.
Preotul zice:
Binecuvântat este Dumnezeu Cela ce voieşte ca toţi
oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie;
Binecuvântat fie în veci, Amin.
Şi îndată îi dă capătul epitrahilului în dreapta zicând:
Intră în Biserica lui Dumnezeu, Acela Carele te-a atras de
la dezbinarea papistăşească, şi să ştii că ai scăpat din
laţurile morţii, şi de pierirea cea veşnică; să urăşti toată
schisma şi tot eresul, calcă toată nedreptatea şi rătăcirea
ereziei; cinsteşte cu dreaptă credinţă pre Dumnezeu Tatăl
Atotţiitorul, şi pre Iisus Hristos Fiul Lui, şi pre Sfântul Duh,
Unul Adevăratul, viul Dumnezeu; pre Sfânta şi nedespărţita
Treime.
Şi acestea zicând, îl duce în Biserică ţinându-se de capătul
Epitrahilului, până unde este pusă şi Sfânta Evanghelie; Apoi
catehumenul stând acolo lasă din mână capătul Epitrahilului. Iar
când merg în Biserică clericii citesc Psalmul 26: Domnul este
luminarea mea şi Mântuitorul meu de cine mă voi teme? Şi după
terminarea Psalmului Preotul îi porunceşte să îngenuncheze
înaintea Sfintei Evanghelii şi citeşte rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm
Doamne, Doamne, Făcătorule şi Stăpâne a toate Izvorul
tuturor bunătăţilor şi Mântuitorul tuturor oamenilor, iar mai
vârtos al celor credincioşi; Cela ce n-ai trecut cu vederea pre
om ca să fie aruncat în adâncul piericiunii şi al înşelăciunii,
ci cu mântuitoarea înomenire a Unuia-Născut Fiului Tău
Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, l-ai cercetat, l-ai mântuit şi la Tine l-ai adus. Însuţi,
Stăpâne Iubitorule de oameni, caută şi acum spre servul Tău
(N), ce este oaie din turma Ta cea cuvântătoare, şi pre Carele
l-ai învrednicit a se ridica, din adâncul piericiunii şi al
schismei, şi a scăpa către Sfânta Ta Sobornicească şi
Apostolică Biserică, cu umilinţă te rog: insuflă în inima lui
lumina harului Preasfântului Tău Duh, spre luminarea
cunoaşterii sfintei şi adevăratei, Tale Evanghelii. Aprinde în
el scânteia mântuitorului Botez, ce zace în sufletul lui, ca să
i se înflăcăreze văpaia harului celui duhovnicesc, spre
plinirea poruncilor Tale şi spre îndepărtarea de toată
înşelăciunea diavolească. Dă lui ca fără făţărie, neclintit şi
fără viclenie să se unească cu Sfânta Ta Sobornicească
Biserică, şi să se îngreţoşeze de toată înşelăciunea cea
pierzătoare de suflet, călcând eresurile şi schisma. Fă-i ca cu
adevărat totdeauna să mărturisească şi tare să Ţie Ortodoxa
Credinţă a răsăritului. Împreunează-l cu turma Ta cea
aleasă, şi uneşte-l cu Bisericile Tale cele Sfinte. Depărtează
de la dânsul toate cugetele şi faptele cele rele şi
deprinderile cele neplăcute lui Dumnezeu. Iartă-i lui toate
păcatele cele de voie şi fără de voie. Curăţeşte-l de toată
spurcăciunea sufletului şi a trupului; fă-l vas preţios, locaş
Preasfântului Tău Duh; ca de Acela totdeauna fiind condus şi
îndreptat să păzească mântuitoarele Tale porunci, şi făcând
cu bună plăcere şi deplin voia Ta, să se învrednicească a
câştiga şi binele Tău Cela ceresc, împreună cu toţi cei ce au
bine plăcut Ţie. Că Tu eşti Dumnezeul milei, al îndurărilor, al
iubirii de oameni şi Carele voieşti ca toţi oamenii să se
mântuiască şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi după terminarea rugăciunii îi porunceşte Preotul să se
scoale zicându-i:
Scoală-te, şi stând bine şi cu frică, rosteşte cu adevărat
Ortodoxa Credinţă Sobornicească blesteamă toate eresurile
şi schisma, ca să fii iertat şi dezlegat de legătura
blestemului şi de toată dezbinarea, şi să te faci părtaş
Bisericii, care este Trupul lui Hristos.
Iar el sculându-se zice în auzul tuturor: Cred într-unul
Dumnezeu; şi terminându-l i se dă Sfânta Evanghelie, o sărută, şi
făcând aceasta, Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeu Cela ce
a voit aşa. Şi iarăşi zice lui:
Pleacă-ţi genunchii tăi, înaintea Domnului Dumnezeu, pre
Carele L-ai mărturisit, şi vei lua iertarea păcatelor.
Iar el plecându-şi capul şi genunchii în jos, Preotul având împuternicire
de la Arhiereu, zice cu umilinţă acestea:
Domnului să ne rugăm
Stăpâne mult-Milostive Doamne Iisuse Hristoase
Dumnezeul nostru, Carele, corifeului Tău Apostolul Petru, şi
celorlalţi Apostoli ai Tăi, cu harul Tău ai voit a se da toată
puterea, ca să fie legate şi în cer, câte de dânşii vor fi legate
pre pământ, asemenea să fie dezlegate şi în cer câte de
dânşii vor fi dezlegate pre pământ; Cela ce prin nespusa Ta
iubire de oameni ne-ai învrednicit pre noi neînsemnaţii şi
nevrednicii a avea puterea cea dată lor, ca şi noi asemenea
să legăm şi să dezlegăm cele ce se întâmplă în poporul Tău;
Însuţi Preabunule Împărate, primeşte cu milă şi acum pre
servul Tău aceasta, carele s-a depărtat de la înşelăciunea
schismei şi din somnul piericiunii, şi a venit la cunoştinţa
adevărului, dorind a se uni cu Sfintele Tale Biserici; că Tu, ca
un Iubitor de oameni şi Bun păstor ai zis: Şi alte oi am, care
nu sunt din staulul aceasta, şi pre acelea Mi se cuvine a le
aduce şi glasul Meu vor auzi, şi va fi o turmă şi un păstor.
Deci prin mine nevrednicul servul Tău, dezleagă-l pre dânsul
de toată legătura blestemului şi de toată dezbinarea, şi de
orice ca un om a greşit în aceasta viaţă, cu cuvântul sau cu
fapta sau cu gândul; iartă, şi lasă-i lui spălându-l cu harul
Tău, de toată întinăciunea sufletului, ca curat aducându-l în
curţile Tale, şi împreunându-l cu turma oilor Tale celor
alese, să-l uneşti cu Sfânta Ta Biserică, şi să-l faci vas preţios
şi locaş Preasfântului Tău Duh, ca prin acela fiind pururea
condus şi îndreptat, să păzească mântuitoarele Tale
porunci, şi făcând voia Ta cu deplină bună plăcere, să se
învrednicească a lua şi binele Tău Cela ceresc, împreună cu
toţi cei ce bine au plăcut Ţie. Că Tu eşti Cela ce miluieşti şi
ne mântuieşti pre noi, şi Tu singur eşti Dumnezeul tuturor
oamenilor, care vor să se mântuiască şi la cunoştinţa
adevărului să vie; şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi
Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi
de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Şi după rugăciune îndată îl dezleagă pre el zicând aşa: Domnul
şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos…, şi celelalte, caută-le înapoi la
pag. 544, şi terminând rugăciunea, zice şi acestea:
Scoală, frate şi, ca un credincios, roagă-te împreună cu
noi lui Hristos, ca să te învrednicească prin ungerea
Sfântului Mir, să iei harul Sfântului Duh.
Şi sculându-se stă cu tolă umilinţa, iar Preotul îndată începe
rânduiala Mirungerii, şi, o plineşte, cum s-a prescris la Luterani.
NB. Pentru Mirungerea cea shismaticească sau ereticească, n-a
legiuit lămurit Biserica. Asemenea şi pentru Armeni întorcându-se
şi lepădându-se de la erezia lor, îi primim prin ungerea cea cu
Sfântul Mir, ca şi pre ceilalţi schismatici.
Se cuvine însă a boteza din nou pre cei ce, după ritualul lor, nu
se botează în Numele Sfintei Treimi: al Tatălui, al Fiului şi al
Sfântului Duh, nici prin trei afundări, ca Socinianii, şi alţii.
ARĂTARE
Măcar că aicea zice că pre luterani, calvini şi papistaşi, numai să-i
ungi cu mir, este luată din pravilă, ca pre unii să-i boteze şi pre alţii
numai să-i ungă cu mir, aceasta a fost mai înainte. Că la dezbinarea lor
de Biserica Răsăritului, poate că a mai ţinut oarecare orânduieli, pentru
aceea a pus să se ungă numai cu mir unii, iar acum precum se văd sunt
cu totul departe de dreapta credinţă.
Dar cum se vede în cartea ce se numeşte Arătare sau adunarea pe
scurt a dumnezeieştilor dogme ale credinţei, la foaia 311. însemnări
oarecare a dumnezeieştilor Taine, arată pentru îndumnezeitorul Botez
cu mii de mărturii de la toţi Sfinţii Prooroci, Apostoli, Ierarhi,
preaînţelepţii dascăli, cum că, care nu se va boteza în trei afundări, şi în
trei chemări, sau va fi stropit, nu este desăvârşit botezat.
După aceea dar în puterea acestora prea mari mărturii, zicem că pre
tot felul de eretic, şi apusean, să se boteze desăvârşit cu toată
orânduiala, iar nu numai cu ungere de mir.
FORUMUL
mărturisirii credinţei de către cei convertiţi
de la schismă sau eres
1. Pentru papişti
După cel din urmă articol al Simbolului Credinţei, să se adauge
şi acestea:
Adaug din nou a mărturisi, împreună cu Sfânta
Evanghelie, că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, şi
prin urmare lepăd adăugirea papistă: „Şi de la Fiul”.
Mărturisesc că cea mai înaltă autoritate în Biserica lui
Hristos este Sinodul Ecumenic, şi numai lui se poate da
însuşirea de negreşitor (infailibil). Iar nici de cum vreo
persoană oarecare, ori cine ar fi, nu poate să-şi însuşească
aceste drepturi.
Cred şi mărturisesc, că rugăciunile şi milosteniile celor vii
pentru cei răposaţi în credinţă, şi mai ales întrunite fiind cu
jertfa cea fără de sânge a Răscumpărătorului lumii, ajută
sufletelor trecute din această viaţă, mijlocind pentru ei
iertare de la Dumnezeu. Iar dogma despre purgator, sau
focul curăţitor, o recunosc de născocire netemeinică.
În fine, cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi
a mărturisi Sfânta Biserică ortodoxă; şi declar prin aceasta,
că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi
preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare. Pentru care
şi adeverez cu propria mea subscriere.
2. Pentru Armenii gregoriani
După cel din urmă articol al simbolului credinţei, să se adauge
şi acestea:
Cred şi mărturisesc în persoana lui Iisus Hristos
Mântuitorul lumii, Dumnezeirea unită cu omenirea fără
conversare, şi fără prefacere; prin Care esenţele amândorura
firilor Dumnezeiască şi omenească, au rămas întregi în
Dumnezeu Omul Iisus Hristos.
Primesc şi mărturisesc toate dogmele şi aşezămintele,
cele dogmatisite de Sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi,
ce s-au adunat întru numele Domnului la cele şapte Sinoade
ecumenice, spre întărirea şi apărarea Sfintei Biserici a lui
Hristos.
În fine cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi
a mărturisi Sfânta Biserică Ortodoxă; şi declar prin aceasta,
că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi
preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare. Pentru care
adeverez cu propria mea subscriere.
3. Pentru Luterani şi Calvini
După Simbolul credinţei se adaugă şi următoarele articole:
Adaug din nou a mărturisi, împreună cu Sfânta
Evanghelie, că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, şi
prin urmare lepăd adăugirea: „Şi de la Fiul”.
Mărturisesc, şi primesc cu evlavie cele şapte Taine ale
Sfintei Biserici Ortodoxe, adică: Botezul, Mirungerea,
Euharistia, Pocăinţa. EleoSfinţirea, Preoţia şi Nunta cea
legiuită: prin care iau har de la Dumnezeu cei ce le primesc
cu credinţă.
Mărturisesc că în Dumnezeiasca Liturghie se proaduce lui
Dumnezeu jertfă bine primită, pentru cei vii şi pentru cei
morţi.
Mărturisesc, că sub formele pâinii şi vinului, în Sfânta
Euharistie este tot şi întreg Mântuitorul Hristos, şi că cei ce
se cuminecă cu ele, se cuminecă cu adevărat corpul Lui, şi
cu adevărat sângele Lui, întru iertarea păcatelor.
Mărturisesc trei cete ale sufletelor ce s-au mutat din
această viaţă: întâia este a Sfinţilor care împărătesc cu
Hristos, pre care se cuvine a-i cinsti şi a-i chema prin
rugăciune, ca pre mijlocitorii noştri la Dumnezeu, ale cărora
şi moaştele se cuvine ale cinsti. A doua este a sufletelor
necredincioşilor, şi a creştinilor ce au trăit păgâneşte şi au
murit fără pocăinţă, a cărora parte este iadul şi focul
gheenei. A treia ceată de suflete este a celor ce au murit
întru pocăinţă; dar grăbindu-i moartea, n-au apucat a-şi face
canonul pentru păcatele lor, şi a dovedi cu fapta îndreptarea
lor. Pentru aceştia Sfânta Biserică, prin jertfa cea fără de
sânge a Răscumpărătorului lumii, Dumnezeu omului Iisus
Hristos, prin rugăciuni, prin milostenie, şi prin alte
binefaceri în numele lor, le mijloceşte de la Dumnezeu
iertare.
Cred şi mărturisesc, că Sfintele icoane, ale lui Hristos, ale
pururi Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu, şi ale
tuturor Sfinţilor, se cuvine a le cinsti, şi că cinstea dată lor
trece la prototipurile lor.
În fine, cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi
a mărturisi Sfânta Biserică Ortodoxă; şi declar prin aceasta,
că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi
preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare. Pentru care
şi adeverez cu propria mea subscriere.
4. Pentru Lipovenii popişti şi nepopişti,
sau precum se numesc ei: starovieri
După Simbolul Credinţei se adaugă:
Cred şi mărturisesc că Biserica Ortodoxă a răsăritului
este una Sfântă, sobornicească, şi Apostolească Biserică a
lui Iisus Hristos, care a păstrat fără de schimbare toate cele
învăţate de Hristos şi de Apostoli spre mântuirea oamenilor.
Cred şi mărturisesc, că Sfinţita ierarhie a Bisericii
Ortodoxe deduce originea sa de la Sfinţii Apostoli prin
neprecurmatul şir al Hirotoniei, de la ei până în ziua de
astăzi, şi ca prin o curgere nesecată se revarsă asupra
credincioşilor harul Sfântului Duh, Carele luminează şi
sfinţeşte pre aceia, cărora li se cuminecă prin săvârşirea
Tainelor, ce sunt încredinţate de Dumnezeu acestei Sfinţite
ierarhii.
În fine, cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi
a mărturisi Sfânta Biserică ortodoxă; şi declar prin aceasta,
că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi
preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare, pentru care
şi adeverez cu propria mea subscriere.
Formularul respectiv, după citire în Biserică, se subscrie de
convertit, şi apoi Preotul orânduit ce a săvârşit rânduiala unirii cu
Biserica, îl comunică Episcopului prin raportul său, de unde se
trimite prenumele convertitului certificat adeveritor, că el
aparţine la numărul fiilor Bisericii Ortodoxe, cu arătare de timpul
când s-a convertit, de numele Bisericii unde s-a săvârşit rânduiala
unirii, şi de numele Preotului ce a săvârşit rânduiala.
Însemnare. Uniaţii convertiţi se primesc la ortodoxie, cu
rânduiala pentru papişti. Lipovenii numiţi Molocani şi Duhobori,
fiind o specie de protestantism se primesc la ortodoxie cu
rânduiala pentru Luterani şi Calvini. Socinianii şi Unitarii, însă, de
şi sunt ramuri ale protestantismului, dar fiindcă ei au lepădat
toate Tainele, şi au retras creştinismul la un raţionalism sec şi
ucigător de suflet, trebuie a se boteza desăvârşit, când vin la
ortodoxie.
Se cuvine a şti, că este necesar la primirea prozeliţilor, a se
constata mai întâi, la ce confesiune schismatică ori eretică
aparţin ei, şi conform cu aceea să se facă atât catehizarea, cât şi
rânduiala primirii la Biserica Ortodoxă. Această constatare se face
prin acte metricale, sau alte acte publice, în care se arată
religiunea prozelitului.
RÂNDUIALA cum se cuvine a primi pre eretici, adică pre luterani şi pre calvini
RÂNDUIALA
cum se cuvine a primi pre eretici,
adică pre luterani şi pre calvini
Având Preotul binecuvântare de la Arhiereul său, întâi întreabă
pre eretic de toate eresurile lui, apoi îl învaţă şi-l întăreşte în credinţa
Ortodoxă, şi în urmă îi porunceşte să-şi mărturisească toate
păcatele sale din copilărie; şi după mărturisire nu-i dă îndată
iertare de păcate, ci-i porunceşte să stea la uşa Bisericii din afară,
iar Preotul, luându-şi epitrahilul şi felonul vine de stă la uşa
Bisericii, şi-i porunceşte să îngenunche, şi apoi îl întreabă aşa:
Întrebare: Voieşti a te lepăda de blestematele eresuri ale
luteranilor (ori, de este calvin, ale calvinilor), în care ai fost
până acum?
Răspuns: Voiesc.
Întrebare: Voieşti a fi şi a petrece în unire cu credinţa
Ortodoxă?
Răspuns: Voiesc.
Apoi sculându-l îl binecuvintează pre frunte de trei ori zicând:În
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Şi punând
mâna pre capul lui zice: Domnului să ne rugăm. Şi citeşte
rugăciunea cea dintâi de la Catehumen. În numele Tău, Doamne
Dumnezeule al adevărului; vezi pag 16. Apoi şi a doua: Ceartă-te
pre tine, Domnul, diavole. Şi după terminarea acestor rugăciuni, îl
scoală ridicându-l de mâna cea dreaptă. Deşteptă-te cela ce
dormi, şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos. Iar acela
sculându-se, Preotul zice lui:
Întoarce-te către apus şi cu adevărat din toată inima ta să
te lepezi de satana, şi de toate eresurile luteranilor (sau ale
calvinilor), ca în curăţie să mărturiseşti credinţa Ortodoxă.
Iar el întorcându-se spre apus cu mâinile în jos Preotul îl
întreabă:
Întrebare: Omule, te lepezi de satana, şi de toate lucrurile
lui, de toţi Îngerii lui, de toată servirea lui şi de toată
îngâmfarea lui, şi îl scuipi pre el?
Răspuns: Mă lepăd de satana, şi de toate lucrurile lui, de
toţi Îngerii lui, de toată servirea lui şi de toată îngâmfarea
lui, şi îl scuip pre el.
Întrebare: Te lepezi de toate eresurile luteranilor şi ale
calvinilor, ca contrare lui Dumnezeu şi adevărului, şi ca
pierzătoare de suflet, le defaimi, şi le blestemi pre ele?
Răspuns: Mă lepăd de toate eresurile luteranilor şi ale
calvinilor, ca contrare lui Dumnezeu şi adevărului, şi ca
pierzătoare de suflet, le defaim şi le blestem.
Întrebare: Te lepezi de toţi capii eresurilor, şi de adunarea,
deprinderile şi de toţi învăţătorii lor, ca de nişte protivnici
Sfintei Biserici a Răsăritului, şi-i blestemi?
Răspuns: Mă lepăd, şi-i blestem pre ei.
Apoi îi zice: Întoarce-te către Răsărit, şi te mărturiseşte
Domnului, către Carele ai alergat. Iar el întorcându-se spre răsărit,
Preotul îi zice:
Întrebare: Te-ai lepădat de satana şi de toate eresurile
luterane (sau calvine)?
Răspuns: M-am lepădat.
Întrebare: Crezi, Într-Unul Dumnezeul ce este în Sfânta
Treime mărit şi închinat: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; şi ca unui
Împărat şi Dumnezeu, te închini lui?
Răspuns: Cred întru Unul Dumnezeu.
Şi îndată făcând închinare până la pământ, citeşte Simbolul
Credinţei: tot până la sfârşit, apoi Preotul, zice:
Binecuvântat este Dumnezeu, Carele voieşte ca toţi
oamenii să se mântuiască, şi la cunoştinţa adevărului să vie;
binecuvântat fie în veci, Amin.
Şi îndată Preotul dându-i epitrahilul în dreapta, îi zice:
Intră în Biserica lui Dumnezeu, că te-ai depărtat de la
înşelăciunea eresului luteranesc (sau calvinesc) şi să ştii că
te-ai mântuit de lanţurile morţii şi de pieirea cea veşnică, şi
acum lepădă toată nedreapta rătăcire a ereticilor, şi
cinsteşte pre Domnul Dumnezeu Tatăl Atotţiitorul, şi pre
Iisus Hristos Fiul Lui, şi pre Sfântul Duh, Unul Dumnezeu viu
şi Adevărat; pre Sfânta Treime cea de o fiinţă şi
nedespărţită.
Şi acestea zicând, îl duce in Biserică ţinându-se cu mâna de
epitrahil, şi ajungând înaintea amvonului, unde este pregătită
Sfânta Evanghelie, el stă lăsând epitrahilul din mână, iar cei ce
merg cu dânsul citesc: Psalmul 66: Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne
binecuvintează. Şi după terminarea Psalmului, Preotul porunceşte
să îngenuncheze înaintea Sfintei Evanghelii, şi făcând aceasta,
Preotul zice stihurile acestea:
Trimite-vei Duhul Tău, şi se vor zidi, şi vei înnoi faţa
pământului.
Întoarce-te odată, Doamne şi Te milostiveşte spre servul
Tău.
Fi-vor cele colţuroase drepte, şi cele ascuţite căi netede.
Mântuieşte pre servul Tău, Dumnezeul meu, pre cela ce
nădejduieşte spre Tine.
Fii lui turn de tărie despre faţa vrăjmaşului. Nimic să nu
sporească duşmanul asupra lui, şi fiul nelegiuirii să nu
adauge a-l strivi pre el.
Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine
să vie.
După acestea, îndată: Domnului să ne rugăm. Doamne
miluieşte. Preotul cu toată umilinţa; citeşte rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Unule Sfinte, Carele
între Sfinţi Te repausezi, şi pentru nemăsurată iubirea Ta de
oameni, totdeauna celor ce greşesc le dai chip de pocăinţă,
şi celor rătăciţi de la adevăr, cale dreaptă, ca să Te cunoască
pre Tine Unul Adevăratul Dumnezeu, Carele eşti mărit şi
închinat, în Treime, arătând că voieşti ca nici unul dintr-înşii
să nu piară, ci toţi să se mântuiască, şi la cunoştinţa
adevărului să vie. Mulţumim Ţie, Te mărim şi iarăşi Te
mărim, că şi acum ai strălucit în inima acestei făpturi
cuvântătoare (N) lumina cunoştinţei Tale celei adevărate, şi
l-ai sculat pre dânsul ca dintr-un somn din înşelăciunea
eresului celui pierzător, şi l-ai învrednicit a scăpa la Sfânta şi
Apostoleasca Ta Biserică. Deci, o Stăpâne, cu umilinţă mă
rog, străluceşte deplin în inima lui, lumina harului Sfântului
Tău Duh, spre a se lumina cu cunoştinţa cea adevărată a
sfintei Tale Evanghelii. Dă-i lui fără făţărnicie, neclintit şi
fără înşelăciune să se unească cu Sfintele Tale Biserici, să se
îngreţoşeze şi să lepede toate eresurile cele pierzătoare de
suflet; să primească cu adevărat, să mărturisească şi tare să
ţie credinţa Ortodoxă. Împreunează-l cu turma Ta cea
aleasă, uneşte-l cu Sfânta Ta Biserică, fă-l vas preţios, şi
locaş Sfântului Duh; ca de Acesta fiind el condus şi învăţat,
să păzească Sfintele Tale porunci şi făcând voia Ta cea
bună, cu plăcere şi deplin, să se învrednicească a lua binele
Tău Cela ceresc, împreună cu toţi cei ce au bine plăcut Ţie.
Că Tu eşti Dumnezeul milelor şi al îndurărilor şi al iubirii de
oameni, Carele voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască, şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi după rugăciune Preotul îl porunceşte să se scoale, zicându-i:
Scoală-te, stai bine, stai cu frică, şi rosteşte cu adevărat
credinţa ortodoxă, şi blesteamă, toate eresurile, ca să fii
iertat şi dezlegat de legătura blestemului şi de toată
dezbinarea, şi te vei face părtaş Bisericii lui Hristos.
Iar el sculându-se zice aceasta mărturisire a credinţei ortodoxe
în auzul tuturor:
Eu (N) cred cu credinţă tare şi fără nici o îndoire, şi ca
unic adevăr mărturisesc toate împreună şi fiecare în
particular, cele ce cuprinde simbolul credinţei ortodoxe,
făcut de Sfintele Sinoade ecumenice, pre care Sfânta
Sobornicească şi Apostolică Biserică a Răsăritului le ţine şi
le mărturiseşte.
Şi îndată citeşte Simbolul Credinţei. După aceia iarăşi zice:
Mărturisesc cele şapte taine ale Sfintei Biserici, adică:
Botezul, Mirungerea, Cuminecarea, Mărturisirea, Sfinţirea
Untdelemnului, Preoţia şi Nunta legiuită, prin care cei ce le
primesc iau har; pre toate aceste, ce Biserica răsăritului le
mărturiseşte şi învaţă, le primesc şi eu.
Mărturisesc, că la Dumnezeiasca Liturghie se aduce lui
Dumnezeu jertfă pentru cei vii şi pentru cei morţi.
Mărturisesc, că sub forma pâinii şi a vinului este tot şi
întreg Mântuitorul Hristos.
Mărturisesc că sunt trei cete ale sufletelor celor ce se duc
din aceasta lume:
Cea dintâi este a Sfinţilor care se duc la cer şi împărăţesc
cu Hristos, pre care se cuvine a-i cinsti şi a-i chema, ca pre
cei ce se roagă lui Dumnezeu pentru noi, şi ale căror moaşte
se cuvine a le cinsti.
Cea a doua este a sufletelor necredincioşilor păgâni, a
ereticilor, creştinilor ce au trăit păgâneşte, şi au murit
nepocăiţi, a cărora parte este iadul şi focul gheenei; căci
precum Sfinţii din parte iau acum răsplătire, aşteptând a
primi bucuria cea deplină cu trupul la a doua venire a
Domnului nostru Iisus Hristos, când vor învia morţii, aşa
sufletele acelea se pedepsesc numai în parte şi nu se află cu
totul în munci; ci aşteptă a-şi primi munca cu trupul după
judecata cea nepărtinitoare, prin hotărâre veşnică.
A treia ceată de suflete este a celor care au murit în
pocăinţă, dar grăbindu-i moartea n-au apucat a-şi face
canonul pentru păcatele lor; pentru care şi Sfânta Biserică
prin jertfa cea fără sânge a Răscumpărătorului lumii,
Stăpânului nostru Hristos, cu rugăciuni cu posturi, cu
milostenii şi cu alte binefaceri, pleacă spre milă pre
Dumnezeu, şi le iartă păcatele.
Cred, şi tare mărturisesc, că Sfintele Icoane ale lui
Hristos, ale pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de
Dumnezeu, şi ale Sfinţilor, se cuvine ale cinsti.
Asemenea făgăduiesc şi mă jur că voi ţine cu neabatere şi
neclintire aceasta credinţă ortodoxă, fără care nimeni nu se
poate mântui. Aşa mă rog să-mi ajute mie Dumnezeu, şi
Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie aceasta, Amin.
Şi îndată îi dă Preotul Sfânta Evanghelie de o sărută Şi apoi
zice: Binecuvântat este Dumnezeu, Cela ce a binevoit aşa. Îi mai
zice şi acestea:
Pleacă genunchi Tăi înaintea lui Dumnezeu, pre Carele lai
mărturisit, şi de la Carele îţi vei lua iertarea păcatelor.
Iar el îngenunchind, şi cu capul plecat în jos, Preotul având
binecuvântare de la Arhiereul său, îl dezleagă prin citirea
rugăciunii acesteia:RUGĂCIUNE
pentru eretici, când vin ei la unire cu Sfânta Biserică
Ortodoxă
Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, ce a dat cheile
Împărăţiei cerului Apostolilor Săi, şi prin harul Său toată
puterea a lega şi a dezlega oamenii pre pământ de păcate;
Acela Însuşi prin nespusa sa milă, să te ierte şi să te dezlege
pre tine. Şi eu nevrednicul Preot, cu puterea ce-mi este dată,
te iert şi te dezleg pre tine fiule (N) de legătura jurământului,
de toată dezbinarea, de toate păcatele tale, şi te împreun cu
credincioşii, te unesc cu Biserica lui Hristos, şi te
împărtăşesc cu Dumnezeieştile Taine. În numele Tatălui, şi
al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Şi aceasta făcându-se, Preotul zice către dânsul:
Scoală frate, şi ca un credincios al lui Hristos, roagă-te Lui
împreună cu noi ca să te învrednicească pre tine, prin
ungerea cu Sfântul Mir, să ei harul Sfântului Duh.
Iar el sculându-se stă cu toată umilinţa.
RÂNDUIALA
cum se cuvine să ungem cu Sfântul Mir,
pre ereticii, ce vin la Credinţa Ortodoxă
NB: După terminarea rânduielii de mai sus, Preotul luând Vasul
cu Sfântul Mir, Buretele şi puţină apă caldă în care îl înmoaie,
şterge cu dânsul locul cel uns cu Mir, şi le pune la locul pregătit.
Apoi punându-se acolo şi Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi două
sfeşnice, Preotul împreună cu cei ce vor fi de faţă închinându-se
spre Răsărit, zice:
Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh…
Şi îndată cântăm stihira glasul 6: Împărate Ceresc
Mângâitorule, şi apoi zice Preotul:
Cu pace Domnului să ne rugăm…
Pentru pacea de sus…
Pentru pacea a toată lumea…
Pentru Sfântă Biserica aceasta…
Pentru iubitorul de Dumnezeu Arhiepiscopul nostru…
Pentru bine credinciosul Regele nostru…
Pentru servul lui Dumnezeu (N), şi pentru ca cu ungerea
Preasfântului Tău bine-lucrătorului şi desăvârşitorului Mir,
să se dea putere dumnezeiască celui ce acum se uneşte cu
Sfânta Biserică Ortodoxă, spre învingerea şi călcarea tuturor
curselor diavoleşti, şi a luptei ce-i vine de la lume şi de la
trup, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca el să fie ostaş viteaz şi purtător de învingere, cu
puterea lui Hristos Dumnezeului nostru, prin lucrarea
harului şi venirea Sfântului Duh, prin ungerea Sfântului Mir,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca el să fie tare şi neclintit în credinţa, ortodoxă şi
în nădejde, în toate zilele vieţii sale prin ungerea cu Sfântul
Mir, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca prin ungerea cu Sfântul Mir să se dea lui har, ca
cu îndrăznire şi fără frică, neruşinat să mărturisească
înaintea tuturor numele lui Hristos Dumnezeul nostru, şi
pentru Dânsul cu dragoste să stea până la moarte, Domnului
să ne rugăm.
Pentru ca în curăţie şi dreptate să-şi păzească sufletul său
în toate zilele vieţii sale, cu lucrarea, cu harul şi cu venirea
Preasfântului Duh, prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca şi el şi noi să ne izbăvim de toată supărarea,
mânia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte.
Pre Preasfânta Curata, preabinecuvântata, mărita
Stăpâna noastră...
Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
Apoi zice rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule,
izvorul tuturor bunătăţilor, Soarele dreptăţii, Carele ai
strălucit celor din întuneric lumina mântuirii, prin arătarea
Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, dăruindu-ne
nouă nevrednicilor fericita curăţire în Sfânta Apă şi
Dumnezeiasca Sfinţire de viaţă făcătoarea ungere; şi ai
binevoit a deştepta pre servul Tău acesta din înşelăciunea
ereticească, ca să cunoască adevărul Tău, să alerge prin
pocăinţă la mila Ta, să se unească cu Sfânta şi aleasa Ta
turmă, dăruindu-i lui iertare păcatelor şi dezlegare de
blestem, prin mine nevrednicul servul Tău. Însuţi, Stăpâne,
Împărate al tuturor, Îndurate, dăruieşte-i lui pecetea harului
Sfântului Duh, şi împărtăşirea cu Preasfântul Trup şi
scumpul sânge al Hristosului Tău; păzeşte-l în sfinţenia Ta,
întăreşte-l în credinţa ortodoxă, scapă-l de la cel viclean şi
de la toate uneltirile lui păzeşte-l cu mântuitoarea Ta frică
întru curăţie şi dreptatea sufletului; ca în tot lucrul şi
cuvântul bine plăcând Ţie, fiii şi moştenitor să fie cereştii
Tale împărăţii. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu
Carele miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui,
şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,
Amin.
Şi îndată Preotul îl unge cu mir, făcând chipul Crucii la frunte,
la nări, la gură, la piept, la mâini şi la picioare zicând: Pecetea darului
Sfântului Duh. Şi terminând aceasta zice rugăciunea
aceasta:
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, cela ce ai învrednicit pre
servul Tău aceasta (N), să se arate desăvârşit prin credinţa
cea dreaptă, cea în Tine, şi cu pecetea darului Sfântului Duh,
întru Sfânta şi cereasca Ta ungere, Tu, Stăpâne al tuturor,
păzeşte în el credinţa cea adevărată, nutreşte-l în dreptate şi
adevăr, şi înfrumuseţează-l cu toate darurile Tale. Că Tu eşti
Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Rugăciunea a doua după Mirungere:
Domnului să ne rugăm
Cela ce dezlegi păcatele prin pocăinţă, şi ai dăruit
servului Tău întoarcere de la înşelăciunea ereticească către
adevăr, şi i-ai dat reînnoirea vieţii; Însuţi Stăpâne Doamne,
binevoieşte a străluci totdeauna în inima lui lumina feţei
Tale; păzind pavăza credinţei lui neînvinsă de vrăjmaşi,
păstrând nepătat, neîntinat veşmântul nestricăciunii cu care
s-a îmbrăcat, şi ferind în el de stricăciune, cu harul Tău,
pecetea duhovnicească, şi fii Milostiv lui şi nouă după
mulţimea îndurărilor Tale. Că s-a binecuvântat şi s-a
preamărit, preacinstit şi preaîncuviinţat numele Tău, al
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
Şi luând Buretele şi înmuindu-l în apă caldă şterge locurile
unse cu mir, zicând:
Îndreptatu-Te-ai, luminatu-Te-ai Sfinţitu-Te-ai, spălatu-Teai,
prin numele Domnului nostru Iisus Hristos, şi cu Duhul
Dumnezeului nostru, şi prin mirul cu care te-ai uns; în
numele Tatălui şi al Fiului şi ai Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
După aceea zice Preotul: Pace tuturor. Capelele voastre
Domnului să le plecaţi. Şi citeşte rugăciunea aceasta în taină:
Cela ce s-a îmbrăcat în Tine, Hristoase Dumnezeul nostru,
Ţie şi-a plecat capul său împreună cu noi, pre Carele îl fă
neînvins luptător asupra celui ce în deşert ridică vrăjmăşie
asupra lui şi asupra noastră, şi arată-l cu a Ta nestricăcioasă
cunună până la sfârşit în toate învingător. Că Ţie se cuvine a
ne milui şi a ne mântui; şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi
părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi
de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Apoi Preotul face apolisul ordinar, şi la timpul Liturghiei
împărtăşeşte pre cel uns cu mir; căci mirungerea se face înainte
de Liturghie.
RUGĂCIUNI CURĂŢITOARE pentru cei ce se reîntorc la adevărata credinţă
RUGĂCIUNI CURĂŢITOARE
pentru cei ce se reîntorc la adevărata credinţă,
de care se lepădaseră
Domnului să ne rugăm; Doamne miluieşte
Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale, că nu
după păcatele noastre ne-ai făcut nouă, nici după
nelegiuirile noastre ne-ai răsplătit nouă; căci călcând
poruncile Tale, pre noi înşine ne-am dat morţii. Că Însuţi, ca
un Stăpân Îndurat, Carele ştii căci căderea noastră este rea
şi că moartea întărindu-se ne-a înghiţit pre noi, îndurându-
Te de noi, ai binevoit a mântui făptura Ta, luând chipul
nostru de rob; şi cu moartea luptându-Te, ai rechemat chipul
Tău, slobozindu-ne de stăpânirea morţii şi ducându-ne în
calea mântuirii prin renaşterea Sfântului Tău Duh. Astfel
mântuiţi prin harul Tău, lăudăm iconomia Ta şi ne rugăm,
cerem şi ne cucerim : La a doua venirea Ta, când vei să
judeci viii şi morţi şi să răsplăteşti fiecăruia după faptele lui,
adu-Ţi aminte de mila Ta, că din veac este şi treci peste
greşalele şi păcatele noastre cele omeneşti. Dă-ne nouă,
celor ce cerem Ţie, curăţire şi ne iartă toată greşeala de voie
şi fără de voie, în cunoştinţă şi în necunoştinţă. Că nu este
om, carele să trăiască şi să nu păcătuiască, de ar fi viaţa lui
şi numai o zi. Căci cine se va lăuda că inima sa este curată?
Sau cine va cuteza a zice că este curat de păcat? Că toţi am
păcătuit dinaintea Ta, în cuvinte şi în fapte, şi suntem lipsiţi
de mărirea Ta, nădăjduind a ne îndrepta la judeţul Tău cel
înspăimântător şi înfricoşat, nu din faptele dreptăţii, că nam
făcut nimic bun pre pământ, ci din credinţa cea
adevărată şi din mărturisirea de Tine; că a Te cunoaşte pre
Tine este o întreagă dreptate, şi a cunoaşte Stăpânirea Ta
este rădăcina nemuririi. Ştim deci şi mărturisim şi credem
că Tu eşti Cela ce ne-ai adus din nefiinţă în fiinţă, şi
miluieşti pre cei căzuţi, şi suferi pre cei ce greşesc şi din
moarte îi înviezi. Rugămu-ne Ţie, Doamne Dumnezeul
nostru: Orice am păcătuit înaintea Ta, ca purtători de trup şi
locuitori ai acestei lumi şi cuprinşi de neputinţe, ori în fapte,
ori în cuvinte, ori în cugete, Însuţi ca un Bun şi Iubitor de
oameni şi Miluitor Stăpân, uşurează, lasă, trece şi iartă
greşalele noastre ale celor ce ne mărturisim. Şi să nu le
numeri, nici să intri la judecată cu servii Tăi, că nu se va
îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că Tu singur eşti fără de
păcat şi primeşti pre cei ce se pocăiesc, şi Ţie mărire înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi
Sfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Alta rugăciune:
Domnului să ne rugăm
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai încredinţat
cheile Împărăţiei Tale Sfinţilor Tăi discipoli şi Apostoli şi pre
credinţa lor ai zidit Sfântă Biserica Ta, şi le-ai dat lor putere
prin harul Tău a lega şi a dezlega cele de pre pământ; auzine
şi pre noi nevrednicii care Te chemăm acum spre
curăţirea robului Tău acestuia, şi fă minunate milele Tale
asupra lui, Cela ce mântuieşti pre cei ce nădejduiesc întru
Tine. Că Tu Doamne ai zis prin gura Profeţilor Tăi celor
grăitori de Dumnezeu: Întoarceţi-vă la mine şi Mă voi
întoarce către voi, şi încă: Nu cu voie voiesc moartea
păcătosului, ci întoarcerea şi vieţuirea lui. Deci Însuţi
Iubitorule de oameni, să nu Te întorci şi de la robul Tău
acesta, ce se întoarce din calea rătăcirii sale şi cere de la
Tine curăţire, ci-l cercetează cu milă şi-l recheamă cu
îndurări. Că Tu eşti Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se
pocăiesc şi Mântuitorul celor ce se întorc la Tine, şi Ţie
mărire înălţăm, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune:
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeule făcătorule a toate, Stăpâne Izvorul
bunătăţii, Tatăl tuturor oamenilor, iar mai ales al
credincioşilor; Carele n-ai trecut cu vederea pre omul cel
căzut din viclenirea diavolului în adâncul pieirii şi al
rătăcirii, dar prin înomenirea cea mântuitoare a Unuia-
Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, căutându-l pre
aceasta şi mântuindu-l l-ai adus la Tine; Însuţi, Stăpâne
Iubitorule de oameni, caută şi acum spre robul Tău aceasta
(N), carele este oaie din turma cea cuvântătoare a lui Hristos
al Tău, pre care o ai scăpat din robia duşmanilor celor atei,
cu care prin necunoştinţă copilărească ori prin silă tiranică
a urmat deprinderile înşelăciunii lor; iar acum l-ai
învrednicit a se uni cu comunitatea poporului Tău.
Luminează mintea lui cu puterea şi cu lucrarea Sfântului
Tău Duh, ca scânteia cea pusă în sufletul lui la Botezul cel
mântuitor, cu insuflările harului înţelegător să se aprindă; şi
pecetea cea însemnată într-însul să se arate mai întipărită în
inima şi cugetele lui, prin însemnarea Crucii Hristosului Tău,
întru nădejdea cea spre Tine şi cunoaşterea adevărului; ca
să cunoască şi să se închine Ţie singurului Dumnezeu şi
Părinte, şi Unuia-Născut Fiului Tău Domnul nostru Iisus
Hristos, şi Duhului Tău celui Sfânt. Uneşte-l pre dânsul cu
Sfânta Ta sobornicească şi Apostolească Biserică;
depărtează din mintea lui toată deprinderea păgânătăţii
ateismului, şi-l îndreaptă la poruncile Tale. Învredniceşte-l a
umbla după cuviinţă în învăţăturile Tale şi a se cumineca
fără osândă cu mântuitoarele Tale Taine; şi în viaţa viitoare
arată-l părtaş cereştii Tale împărăţii. Că Tu eşti Dumnezeul
nostru, Dumnezeu Carele miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie
mărire înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi
Sfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Tatăl Domnului nostru
Iisus Hristos, Carele voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască
şi să vie la cunoaşterea adevărului; Cela ce pentru oaia cea
pierdută ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău în lume Mântuitor
şi Răscumpărător, ca să caute şi să mântuiască chipul Tău.
Ţie ne rugăm şi pre Tine te chemăm: Primeşte pre robul Tău
acesta (N), ce aleargă la îndurările Tale şi Carele din pruncie
a dobândit credinţa ortodoxă prin Sfântul Tău Botez; dar
căzând de la ea pentru copilărie, sau altă oarecare
întâmplare, şi acum întorcându-se, şi prin pocăinţă şi
cunoştinţă revenind la a Ta bunătate, varsă peste densul
mila iubirii Tale de oameni; primeşte-l ca pre cel desfrânat
carele s-a reîntors la Tine, Dumnezeule şi Părinte;
îndepărtează de la el toată înşelăciunea şi măiestria
duşmanului; uneşte-l pre dânsul cu turma cea sfântă a
cuvântătoarelor Tale oi; înfrumuseţează-l şi acum cu
mărirea PreaSfinţitului nume al Hristosului Tău; arată-l
părtaş cu toţi credincioşii Sfintelor Taine celor Preacurate,
spre iertarea greşalelor lui celor de mai înainte, şi spre
întărirea viitorului lui şi spre paza sufletului şi a trupului. Dă
lui să alerge către Tine în tot timpul şi locul, şi să stăruiască
în Bisericile Tale spre a plini cele plăcute Ţie; ca, prin binefaceri,
să se arate şi moştenitor împărăţiei Tale celei cereşti;
căreia învredniceşte-ne şi pre noi împreună cu dânsul. Cu
harul şi cu îndurările Hristosului Tău, cu Carele
Binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Pace tuturor; Capetele noastre Domnului să le plecăm.
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai plecat cerurile şi
Te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc; Cela ce
prin Crucea Ta ne-ai eliberat pre noi de blestemul
strămoşilor şi ne-ai readus la viaţa cea fericită; Cela ce ai
zis, că se face bucurie în cer pentru un păcătos ce se
pocăieşte; primeşte acum şi pre această pierdută oaie a Ta
cuvântătoare şi uneşte-o cu turma Ta, şi alungă de la ea pre
lupii ce o răpiseră; învredniceşte-l pre dânsul să calce peste
şerpi şi peste scorpii, întărindu-l cu Crucea Ta şi păzindu-l cu
mărirea numelui Tău celui închinat ce se cheamă de noi
servii Tăi.
Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Carele miluieşti
şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui
Tău Celui fără început, şi Preasfântului, bunului şi de-viaţăfăcătorului
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Şi după rugăciune luând Preotul Sfântului Mir, îl unge după
rânduiala celor ce se botează, făcând-l chipul Crucii la frunte, la
ochi, la nări, la buze, la amândouă urechile, la mâini, la piept, pe
spate şi genunchi, zicând: Pecetea darului Sfântului Duh. Amin. Şi
după ungere pune mâna pre capul lui zicând aceasta rugăciune.
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Carele prin trimiterea
Preasfântului Tău Duh, ai umplut de har pre discipoli,
păzeşte în sfinţenia Ta şi pre robul Tău acesta ce s-a reîntors
din calea cea rătăcită, povăţuindu-l în credinţa Ta şi
învrednicindu-l prin ungerea Mirului acestuia şi de
mireasma Sfântului Tău Duh. Dă-i lui a umbla după voinţa
Ta; şi învredniceşte-l împreună cu noi să fie părtaş şi
înfricoşatelor Tale Taine, şi păzind dreaptă credinţa cea în
Tine, să se arate demn şi de cereasca Ta împărăţie, prin
harul Hristosului Tău; cu Carele se cuvine Ţie mărire, cinste
şi închinăciune, împreună şi Preasfântului, Bunului şi deviaţă-
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Mărire… Şi acum… şi apolis.
RÂNDUIALA lui Metodie Patriarhul Constantinopolului pentru deosebite persoane şi vârste, ce se reîntorc la Ortodoxie, de la care mai înainte se lepădase.
RÂNDUIALA
lui
Metodie Patriarhul Constantinopolului pentru deosebite
persoane şi vârste, ce se reîntorc la Ortodoxie, de la care
mai înainte se lepădase.
Aceasta rânduială se face şi când cineva dintre Luterani sau
Calvini se întorc la ortodoxie.
Dacă a fost prins cineva fiind copil şi s-a lepădat de ortodoxie
de frică sau din neştiinţă, unui astfel să i se citească rugăciunile
cele curăţitoare în şapte zile şi în a opta să se spele. Şi după ce va
ieşi din scăldătoare încingându-se cu fotă să fie uns cu Mir ca şi
cela ce se botează, şi să se îmbrace în veştminte noi, după chipul
celor ce se botează.
Iar de ar fi juni, bărbaţi ori bătrâni, deplini la vârstă, şi se vor fi
lepădat din cauza pedepselor, să capete iertare din iubire de
oameni. Să postească însă optzeci de zile, îndeletnicindu-se
adesea cu rugăciunea şi făcând metanii. Iar apropiindu-se
plinirea celor optzeci de zile, să li se citească rugăciunile
curăţitoare în opt zile, şi să zică în fiecare zi: Doamne miluieşte,
de 100 de ori; şi după acestea să se spele şi să se ungă cu Mir,
după cum s-a zis mai sus, şi făcându-se Liturghie să se
împărtăşească cu Sfintele Taine, umblând la biserică şi la
Liturghie opt zile ca şi cei botezaţi. Iar de sunt vreunii, care de
bună voie s-au lepădat de credinţă şi voiesc a se reîntoarce, îi
primim şi pre aceştia dar nu-i cuminecăm cu Sfintele Taine, decât
numai la sfârşitul vieţii lor, după canonul 73 al marelui Vasilie,
care zice: Cela ce s-a lepădat de Hristos şi a călcat taina mântuirii,
se cuvine a plânge în tot timpul vieţii sale, şi dator este a se
mărturisi mai înainte de moarte, pentru a se învrednici de Sfintele
Daruri, cu credinţa în iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
TEDEUM de MULŢUMIRE
TEDEUM de MULŢUMIRE
ce se cântă la sărbători naţionale şi ocazii când cineva
voieşte a mulţumii lui Dumnezeu pentru vre-o binefacere
Dacă cineva voieşte a mulţumi lui Dumnezeu pentru vre-o
binefacere dobândită de la Dânsul, mulţumirea se face în modul
următor:
Dacă mulţămirea se face împreună cu Dumnezeiasca Liturghie,
după Binecuvântată este Împărăţia: la ectenia obişnuită se
adaugă cererile de mulţumire: după intrare (vohod) troparele
cuvenite zilei şi mulţumirii. După prochimenul zilei, al mulţumirii
şi după Apostolul zilei, al mulţumirii; asemenea şi după
Evanghelia zilei, a mulţumirii. Iar după Evanghelie şi după
ecteniile obişnuite se adaugă ale mulţumirii, Chinonicul zilei şi
acesta al mulţumirii: Cânta-voi Domnului binefăcătorului meu, şi
voi cânta numele Domnului celui Preaînalt. Aliluia.
Iar după rugăciunea amvonului Iereul citeşte rugăciunea
mulţumirii, şi se cântă doxologia cea mare, ca şi la Utrenie. Iar
dacă voiesc, cântă în locul doxologiei: Pre Tine Dumnezeule te
lăudăm:
Iar dacă mulţumirea se face nu la liturghie, ci după Utrenie,
sau după Vesperină, (vecernie), se urmează aşa: Iereul investit în
epitrahil şi felon, stând înaintea Sfintei Mese, şi tămâind-o cruciş,
începe Tedeumul mulţumirii zicând: Slavă Sfintei…, ş.c.l.
Când se face Tedeumul de mulţumire, la sărbătorile naţionale,
atunci, după sfârşirea Dumnezeieştii Liturghii, pregătită fiind
după cuviinţă o masă în mijlocul Bisericii, îndată după apolis,
Sfinţiţii servitori ies din altar, aducând cu sine Sfânta Evanghelie
şi Sfânta Cruce, pre care le pun pre masa pregătită, şi se aşează
după ordine. Iar proestosul, tămâind masa cruciş, începe: Slavă
sfintei, şi de-o fiinţă, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Corul: Amin, Împărate ceresc…, apoi
citeşte Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…,
Doamne miluieşte, (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm, şi Psalmul
117.
Lăudaţi pre Domnul, că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să
zică dar Israil: că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să zică dar
casa lui Aaron: că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să zică dar
toţi cei ce se tem de Domnul: că este Bun, şi mila Lui
veşnică. Întru strâmtorare fiind eu am chemat pre Domnul,
şi Domnul m-a auzit şi m-a scos la lărgime. Domnul este cu
mine, şi nu mă voi teme; ce-mi va face mie omul? Domnul
este mie ajutor, şi eu voi privi asupra vrăjmaşilor mei. Mai
bine este a nădăjdui spre Domnul de cât a nădăjdui spre om.
Mai bine este a nădăjdui spre Domnul, de cât a nădăjdui
spre boieri. Toate neamurile mă împresurase, şi întru
numele Domnului i-am sfărâmat. Mă înconjurase, şi iarăşi
mă înconjurase; dar întru numele Domnului i-am sfărâmat.
Mă înconjurase ca albinele fagurul; dar s-au stins ca focul cel
de spini, şi întru numele Domnului i-am sfărâmat. Împins am
fost cu mare putere, ca să cad; dar Domnul m-a ajutat. Tăria
mea şi cântarea mea este Domnul; El a fost mântuitorul
meu. Glasul de cântare, de bucurie şi de mântuire se aude în
locaşurile drepţilor. Dreapta Domnului face puterea; dreapta
Domnului este înaltă; dreapta Domnului face puterea. Nu voi
muri, ci voi fi viu, şi voi vesti lucrurile Domnului; Domnul ma
certat cu asprime, dar morţii nu m-a dat. Deschideţi mie
porţile dreptăţii: voi intra prin ele, ca să laud pre Dumnezeu.
Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea.
Lăuda-Te-voi, pentru că m-ai auzit, şi ai fost mântuitorul
meu. Piatra, pre care o au dispreţuit ziditorii, aceasta a
ajuns a fi în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta,
şi este admirabilă întru ochii noştri. Aceasta este ziua, pre
care o a făcut Domnul. Să ne bucurăm şi să ne veselim întrînsa.
O Doamne mântuieşte-ne; O Doamne dă-ne
prosperitate. Noi vă binecuvântăm din casa Domnului.
Dumnezeu este Domnul, şi S-a arătat nouă. Tocmiţi
sărbătoare cu înfrumuseţări până la cornurile altarului.
Dumnezeul meu eşti Tu, şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti
Tu, şi Te voi înălţa. Lăudaţi pre Domnul că este Bun, şi mila
Lui veşnică.
Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori). Slavă Ţie Dumnezeule.
Iar Diaconul rosteşte ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne
rugăm: Corul: Doamne miluieşte. Şi celelalte până la: Pentru navigatori:
şi îndată adaugă această ectenie de mulţumire:
Pentru ca cu milostivire să primească în supracerescul
Său jertfelnic actuala mulţumire şi rugă ale nevrednicilor
robilor săi, şi cu misericordie să ne miluiască, Domnului să
ne rugăm.
Corul: Doamne miluieşte
Pentru ca să nu respingă mulţumirea noastră a
nevrednicilor robilor Săi, pre care o aducem cu inimă
umilită pentru binefacerile primite de la Dânsul; ci să-I fie
bineplăcută ca tămâia cea bine mirositoare, şi ca o totală
ardere grasă, Domnului să ne rugăm.
Corul: Doamne miluieşte
Pentru ca şi acum să audă glasul rugăciunii noastre a
nevrednicilor robilor Săi, şi bunul scop şi dorinţa
credincioşilor Săi, pururea să le împlinească spre bine, şi ca
un Milostiv totdeauna să ne binefacă nouă şi sfintei Sale
Biserici, şi la tot credinciosul robul său să dăruiască
cererile, Domnului să ne rugăm,
Corul: Doamne miluieşte
Pentru ca să izbăvească Sfântă Biserica Sa, şi pre robii săi
(ori pre robul său, N) de toată supărarea, nevoia, urgia şi
primejdia, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi pre
credincioşii Săi totdeauna să-i fortifice cu sănătate, cu zile
îndelungate şi cu pace, şi prin întrarmarea Sfinţilor Săi
Îngeri, Domnului să ne rugăm.
Corul: Doamne miluieşte
Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte…, Pre Preasfânta,
curata…, corul: Ţie Doamne. Iereul eschiamă: Că Ţie se cuvine
toată slava…, corul: Amin. Apoi, Dumnezeu este Domnul şi S-a
arătat nouă, binecuvântat cela ce vine întru numele Domnului, şi
troparele acestea, glasul al 4-lea.
Mulţumitori fiind noi nevrednicii robii Tăi Doamne,
pentru binefacerile Tale cele mari, ce au fost asupra noastră,
slăvind Te lăudăm binecuvântăm, mulţămim, cântăm, şi
mărim misericordia Ta, şi cu dragoste strigăm Ţie:
Binefăcătorule Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Slavă… glasul acelaşi
De binefacerile şi darurile Tale ca nişte robi netrebnici,
învrednicindu-ne în dar, Stăpâne, cu zel alergând la Tine,
mulţămire îţi aducem după putere, şi slăvindu-Te ca pre
binefăcătorul şi plăsmuitorul, strigăm: Slavă Ţie,
Dumnezeule Preaîndurate.
La sărbătorile naţionale, la Slavă: se zice acest Tropar, glasul Iiu:
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează
moştenirea Ta; biruinţă evlaviosului domnitorului nostru
Carol I-iu, Rege al României, asupra barbarilor dăruieşte, şi
cu crucea Ta păzeşte pre poporul Tău.
Născătoare de Dumnezeu ajutătoarea creştinilor, robii Tăi
agonisind solicitarea Ta cu mulţămire strigăm Ţie: bucură-te
Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi totdeauna
să ne izbăveşti din toate nevoile, cu rugăciunile Tale, una
grabnică solitoare.
Diaconul: Să luăm aminte. Iereul: Pace tuturor. Cititorul: şi
duhului tău Diaconul: Înţelepciune să luăm aminte.
Prochimen glasul al 4-lea.
Cânta-voi Domnului binefăcătorului meu, şi voi cânta numele
Domnului celui Preaînalt.
stih: Bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta.
Apoi, se citeşte Apostolul, din epistola Sfântului Pavel către
Efeseni: 5;8-21
Fraţilor, ca fiii luminii să umblaţi: căci rodul duhului este
întru toată bunătatea şi dreptatea, şi adevărul. Cercaţi ce
este bine plăcut Domnului. Şi să nu fiţi părtaşi la faptele cele
neroditoare ale întunericului, ci mai vârtos să le, mustraţi.
Că cele ce se fac de către dânşii întru ascuns, ruşine este ale
şi grăi. Iar toate cele dezvelite se arată de lumină; căci tot ce
se arată este lumină. Pentru aceea zice: deşteaptă-te cela ce
dormi, şi te scoală din morţi, şi te va lumina Hristos. Socotiţi
deci cum să umblaţi cu pază, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca
cei înţelepţi, răscumpărând timpul că zilele rele sunt. Drept
aceea nu fiţi nepricepuţi, ci cunoscând ce este voia lui
Dumnezeu. Şi nu vă îmbătaţi de vin, întru care este
desfrânarea; ci vă umpleţi de Duhul, vorbind între voi în
psalmi şi în laude, şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi
cântând întru inimile voastre Domnului. Mulţumind în tot
timpul pentru toate lui Dumnezeu şi Tatăl, întru numele
Domnului nostru Iisus Hristos, supunâdu-vă unul altuia întru
frica lui Dumnezeu.
Iar la sărbătorile naţionale se citeşte Apostolul din I-a epistolă
către Timotei: 2;1-6.
Fiule Timotei, rog înainte de toate, să faceţi rugăciuni,
cereri rugăminţi, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru
împăratul şi pentru toţi cei ce sunt în dregătorii, ca să
petrecem viaţă lină şi paşnică, întru toată evlavia şi curăţia.
Căci aceasta este bine şi plăcut înaintea Mântuitorului
nostru Dumnezeu, Carele voieşte să se mântuiască toţi
oamenii, şi să vină la cunoştinţa adevărului. Căci unul este
Dumnezeu, şi unul mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni,
omul Hristos Iisus, Carele s-a dat pre sine răscumpărare
pentru toţi. Căruia este cinstea şi slava în vecii vecilor,
Amin.
Evanghelia de la Luca: 7;12-19.
În timpul acela, intrând Iisus într-un sat, L-au întimpinat
zece bărbaţi leproşi, care au stătut de departe. Şi aceia au
înălţat glasul zicând: Iisuse Învăţătorule, miluieşte-ne. Şi El
văzându-i le-a zis: mergeţi şi vă arătaţi preoţilor. Şi a fost,
când mergeau ei s-au curăţit. Iar unul dintr-înşii, văzând că
s-a vindecat, s-a întors mărind pre Dumnezeu cu glasul
mare. Şi a căzut cu faţa la picioarele Lui, mulţumindu-i, şi
acela era Samarinean. Iar Iisus răspunzând a zis: au nu zece
s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-au aflat să se
întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, fără numai acest străin?
Şi a zis lui: Scoală-te şi mergi, credinţa ta te-a mântuit.
Iar la ziua onomastică a Domnitorului se citesc din Apostol şi
din Evanghelie următoarele:
Apostolul din epistola către Romani: 13;1-7.
Fraţilor, tot sufletul să se supună stăpânirilor celor mai
înalte.
Căci nu este stăpânire, fără numai de la Dumnezeu; şi
stăpânirile care sunt, de la Dumnezeu sunt orânduite. Pentru
aceea cela ce se împotriveşte stăpânirii, orânduielii lui
Dumnezeu se împotriveşte, şi care se împotrivesc îşi vor lua
judecată. Căci dregătorii nu sunt frică faptelor celor bune, ci
celor rele. Deci, voieşti să nu-ţi fie frică de stăpânire? fă
binele şi vei avea laudă de la dânsa; căci ea este servitoare a
lui Dumnezeu spre bine. Iar de faci rău teme-te, căci nu în
zadar poartă sabia; căci este servitoare a lui Dumnezeu
răzbunătoare spre pedeapsa celui ce face răul. Pentru aceea
trebuie să vă supuneţi nu numai de frica pedepsii, ci şi
pentru conştiinţă. Pentru aceasta plătiţi şi dare; căci ei sunt
servitorii lui Dumnezeu, cu însuşi aceasta de-a pururea
îndeletnicindu-se. Daţi dar tuturor ceea ce datoriţi: celui cu
tributul, tribut; celui cu darea, dare; celui cu frica, frică;
celui cu cinstea, cinste.
Evanghelia de la Matei: 22;15-22.
În timpul acela sfat au făcut fariseii asupra lui Iisus, cum
să-L prindă în cuvânt. Şi au trimis pre învăţăceii lor,
împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule! Ştim că eşti
Adevărat, şi înveţi calea lui Dumnezeu întru adevăr, şi nu-Ţi
este grijă de nimeni; căci Tu nu cauţi în faţa oamenilor. Deci
spune nouă, ce Ţi se pare? Cade-se a da tribut Cezarului, sau
nu? Iară Iisus, cunoscând viclenia lor, a zis: Ce mă ispitiţi
făţarnicilor? Arătaţi-mi banul tributului. Iar ei i-au adus un
dinar. Şi El a zis lor: al cui este acest chip şi scriptura de pre
el? Zis-au ei Lui: ale Cezarului. Atunci a zis lor: redaţi dar
Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ce
sunt ale lui Dumnezeu. Şi auzind ei aceasta, s-au mirat; şi
lăsându-L s-au dus.
După Evanghelie îndată Diaconul zice ectenia aceasta:
Miluieşte-ne Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne
Ţie auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru preaevlaviosul şi de Hristos
iubitorul Domnitorul nostru Carol I-iu, Regele României,
pentru soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată
augusta lor familie, şi pentru tot palatul şi oştea lui, pentru
stăpânirea, învingerea, continuitatea, pacea, sănătatea,
mântuirea lor, şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru mai
ales să confăptuiască şi să-i ajute lui întru toate, şi să
supună sub picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi rebelul.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Mitropolitul
(Episcopul) nostru (N), şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii
noştri.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Mulţumind cu frică şi cu cutremur misericordiei Tale, ca
nişte robi netrebnici, Mântuitorule şi Stăpânul nostru
Doamne, pentru binefacerile Tale, ce ai revărsat cu
abundanţă asupra robilor Tăi: procădem înaintea Ta şi-Ţi
proaducem doxologie ca lui Dumnezeu, şi cu umilinţă
strigăm: izbăveşte din toate nevoile pre robii Tăi, şi ca un
Milostiv, totdeauna plineşte spre bine dorinţele noastre ale
tuturor, cu sârguinţă ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Precum cu milă ai auzit rugăciunile robilor Tăi Doamne, şi
ai arătat asupră-le misericordia filantropiei Tale, aşa şi de
acum înainte netrecând cu vederea plineşte întru slava Ta
toate voinţele cele bune ale credincioşilor Tăi, şi arată spre
noi toţi mila Ta cea bogată, trecând cu vederea greşalele
noastre: rugămu-ne auzi şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Bine primită să fie, Atotbunule Stăpâne, aceasta
mulţumire a noastră înaintea măririi slavei Tale, ca o tămâie
bine mirositoare, şi ca o totală ardere grasă, şi ca un Îndurat
trimite totdeauna robilor Tăi milele Tale cele bogate şi
îndurările Tale, şi izbăveşte Biserica Ta cea Sfântă, cetatea
aceasta (sau satul aceasta) de toate contrarietăţile vrăjmaşilor
celor văzuţi şi nevăzuţi, şi la tot poporul Tău
dăruieşte zile îndelungate fără de păcat şi cu sănătate, şi
propăşire în toate virtuţile: rugămu-Te Atotîndurate
Împărate, cu milostivire auzi-ne şi grabnic ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Iar Iereul zice eschiamarea: Auzi-ne Dumnezeule mântuitorul
nostru: Corul: Amin. Şi închinându-se de trei ori înaintea Sfintei
Mese, Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm. Iereul cu toată
luarea aminte şi umilinţă citeşte rugăciunea aceasta cu mare glas:
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Dumnezeul
îndurărilor şi a toată misericordia, a căruia milă este
nemăsurată, şi iubirea de oameni adânc ne ajunsă; la a Ta
mărire procăzând, cu frică şi cu cutremur, ca nişte robi
netrebnici, cu umilinţă acum aducem mulţămire
misericordiei Tale, pentru binefacerile Tale ce au fost asupra
robilor Tăi (sau robului Tău); şi ca pre Domnul, Stăpânul şi
binefăcătorul, Te slăvim, Te lăudăm, cântăm şi Te mărim, şi
procăzând iarăşi mulţămim, rugând cu umilinţă nemăsurata
şi nespusa Ta misericordie; ca precum ai binevoit a primi
acum rugăciunile robilor Tăi, şi cu milostivire i-ai învrednicit
a li se împlini, aşa şi de acum înainte învredniceşte-i a spori
întru dreapta credinţă, întru dragostea cea către Tine, şi cea
către aproapele, şi întru toate faptele cele bune, şi a
dobândi ale Tale bine faceri, împreună cu toţi credincioşii
Tăi. Sfântă Biserica Ta, şi cetatea aceasta (sau satul aceasta)
izbăveşte-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-le pace şi
linişte; şi ne învredniceşte totdeauna mulţumire a proaduce,
cele prea bune a grăi şi a cânta Ţie cu Cel fără început al Tău
Părinte, şi cu Bunul, şi Cel de-o fiinţă al Tău Duh,
Dumnezeului Cel întru o fiinţă slăvit:
Şi îndată eschiamă cu glasul mai înalt: Slavă Ţie Dumnezeului
nostru dătătorului de bine, în vecii vecilor. Corul: Amin. Apoi
cântă doxologia cea mare, adică: Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu.
Iar la sărbătorile naţionale, şi la onomastica Domnitorului,
zicând Diaconul: Iară şi iară plecând genunchii noştri, Domnului
să ne rugăm: toţi îngenunchează împreună cu Preotul, carele cu
capul descoperit, citeşte această rugăciune pentru Domnitor şi
pentru ţară:
Doamne Dumnezeul nostru! Dumnezeul îndurărilor şi a
toată bunătatea, a căruia milă este nemăsurată, şi iubirea
de oameni adânc neajunsă: procădem la a Ta misericordie
cu frică şi cu cutremur, că nişte robi netrebnici spre semn de
mulţămire pentru ale Tale binefaceri ce ai arătat
evlaviosului şi iubitorului de Hristos Domnitorului nostru
Carol I-iu, Regele României, şi pentru soţia sa Elisabeta
Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta lor familie, şi la
tot neamul nostru. Cu umilinţă ne rugam Ţie, Doamne al
puterilor, ca precum în trecut ne-ai miluit şi nu ai depărtat
de la noi pronia Ta cea dumnezeiască, aşa şi de acum să nu
depărtezi de la noi îndurările Tale, nici să intri la judecată cu
noi pomenind păcatele noastre; căci de Te vei uita la fără de
legi, Doamne, Doamne, cine va subzista? Nu pentru
dreptăţile noastre, ci pentru mila Ta cea mare îndrăznim a
ne apropia şi a ne ruga Ţie: întăreşte-ne în credinţa Ta cea
Sfântă; încălzeşte inimile noastre cu focul dragostei celei
către Tine şi către aproapele; alungă de la noi tot spiritul
viclean şi necurat, carele se împotriveşte voii Tale celei
Sfinte, şi mântuirii noastre. Păzeşte, Doamne, întru zile
îndelungate şi întru pace neturburată pre robul Tău
evlaviosul şi de Hristos iubitorul Domnitorul nostru Carol Iiu,
Regele României, şi pre soţia sa Elisabeta Doamna şi
Regina şi pre toată augusta lor familie, pre care l-ai ales să
conducă acest popor al Tău ca întru liniştea lui să putem şi
noi toţi a ne petrece o viaţă lină şi neturburată de răutăţile
lumii.
Dă Doamne, dregătorilor noştri Duhul cel Sfânt al
înţelepciunii şi al iubirii de oameni, care edifică popoarele şi
le înalţă, înnoieşte în inimile judecătorilor duhul cel drept,
carele luminează şi învaţă tot adevărul. Varsă în păstorii cei
sufleteşti ai poporului Tău duhul lepădării de sine, pre care
l-ai dat Sfinţilor Apostoli, când i-ai trimis în lume la
predicarea cuvântului adevărului Tău. Şi pre toţi ne
învredniceşte a spori în faptele cele mântuitoare, care fac
pre oameni a fi după asemănarea Ta, spre mărirea numelui
Tău întru noi, şi spre lăţirea împărăţiei Fiului Tău, Domnului
nostru Iisus Hristos, pre Carele l-ai trimis în lume, pentru
mântuirea neamului omenesc.
Auzi-ne, Doamne, precum ai auzit cu milostivire
rugăciunile părinţilor noştri, când chemau ei ajutorul şi
îndurările Tale asupra lor şi asupra ţării acesteia, întru care
se proslăveşte numele Tău. Păzeşte, Doamne, ţara aceasta
România, şi Sfânta Biserica Ta, ce ai întemeiat întru dânsa,
izbăvindu-le de toată reaua întâmplare. Ajută-ne cu harul
Tău, ca totdeauna cu inimă curată, şi cu viaţă neprihănită,
să Te mărim pre Tine Dumnezeul Cel necuprins de minte, şi
adorat în trei ipostasuri: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi să-Ţi
strigăm din prisosinţa credinţei şi a dragostei:
Cu glasul mai ridicat: Slavă Ţie Dumnezeului, dătătorului
nostru de bine, în vecii vecilor. Corul: Amin. Apoi doxologia cea
mare, sau în locul ei acest imn al Sfântului Ambrozie, Episcopul
Mediolanului.
Pre Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pre Tine Doamne Te
mărturisim; pre Tine preaveşnicule Părinte tot pământul Te
măreşte. Ţie toţi Îngerii, Ţie cerurile şi toate puterile, Ţie
Heruvimii şi Serafimii cu glasuri neîncetate strigă: Sfânt,
Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot, pline sunt cerurile şi
pământul de mărirea slavei Tale. Pre Tine preaslăvitul cor al
Apostolilor, pre Tine lăudabilul număr al Profeţilor, pre Tine
Te laudă prealuminata oaste a Martirilor, pre Tine în tot
universul Te mărturiseşte Sfânta Biserică pre Părintele
măririi celei neajunse, a închinatului, adevăratului şi Unul-
Născutului Tău Fiu, şi pre Sfântul Duh Mângâitorul. Tu eşti
Împăratul slavei Hristoase, Tu eşti Fiul pururea fiitor al
Părintelui. Tu luând pre om spre izbăvire, nu Te-ai îngreţoşat
de pântecele Fecioarei. Tu, învingând boldul morţii, ai
deschis credincioşilor Împărăţia Cerului. Tu şezând de-a
dreapta lui Dumnezeu întru slava Tatălui, eşti crezut a veni
ca judecător. Pre Tine deci Te rugăm ajută robilor Tăi pre
care i-ai răscumpărat cu sângele Tău cel preţios;
învredniceşte-i a împărăţi cu Sfinţii Tăi întru slava Ta cea
veşnică. Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi
binecuvintează moştenirea Ta, îndreptează-i şi-i înalţă în
veac. În toate zilele binecuvânta-Te-vom, şi vom lăuda
numele Tău în veac, şi în veacul veacului. Învredniceşte-ne
Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.
Miluieşte-ne, Doamne, miluieşte-ne. Fie, Doamne, mila Ta
spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Spre Tine,
Doamne, am nădăjduit, să nu ne ruşinăm în veci, Amin.
Diaconul: înţelepciune. Corul: Pre cea mai cinstită. Slavă…, Şi
acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori) Binecuvintează.
Iereul face apolisul zilei, şi apoi binecuvântând poporul zice:
Binecuvântarea Domnului peste voi, cu harul, cu
îndurările şi cu iubirea de oameni a Lui, totdeauna, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi se duce fiecare la ale sale. Iar la solemnităţi naţionale, după
apolis, Diaconul stând în mijlocul Bisericii, cu faţa spre Altar, zice
cu glasul înalt polihroniul pentru Domnitor, pentru autoritatea
bisericească, pentru Sfântul cârmuitor s.c.l. precum s-a arătat în
urmă la pag. 509. Iar corul, la fiecare polihronare, cântă: Mulţi
ani.
În timpul polihronului Preotul stă cu crucea în mână dinaintea
Uşilor împărăteşti, cu faţa spre popor, şi la fiecare mulţi-ani însemnă
poporul cu Sfânta Cruce făcând de trei ori semnul Crucii
spre apus, spre miază-zi şi spre miază-noapte. Apoi sărută el
însuşi Crucea şi toţi asistenţii. Iar Corul cântă necontenit: Mulţi
ani, până ce toţi sărută Sfânta Cruce.
TEDEUM la ANUL NOU
TEDEUM la ANUL NOU
După săvârşirea Liturghiei zice Diaconul: Binecuvintează
stăpâne. Preotul: Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui şi a
Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, corul:
Amin. Şi citesc. Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul 64:
Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule în Sion, şi Ţie se va da
rugăciune în Ierusalim. Auzi rugăciunea mea; către Tine tot
corpul va veni. Nelegiuirile ne-au învins; Tu vei curaţi
răutăţile noastre. Fericit este acela, pre Carele l-ai ales şi l-ai
primit, ca să locuiască în curţile Tale. Umplea-ne-vom de
bunătăţile casei Tale, ale Sfintei Tale Bisericii; minunat eşti
întru dreptate. Auzi-ne, Dumnezeule Mântuitorul nostru,
nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt
pre mare departe. Cela ce întăreşti munţii cu puterea Ta,
încins fiind cu tăria. Cela ce turburi adâncul mării, şi
potoleşti vuietul valurilor ei. Cela ce turburi neamurile şi
spăimântezi locuitorii marginilor pământului prin semnele
Tale; ieşirile dimineţii şi ale serii le veseleşti. Cercetează
pământul, şi-l adapă, îmbogăţeşte-l cu îndestulare; râul lui
Dumnezeu umple-l de ape, găteşte hrana lor, care aşa se
găteşte. Adapă brazdele pământului, înmulţeşte productele
lui, veseleşte-l cu picături, ca să răsară. Binecuvintează
cununa anului cu bunătatea Ta, şi câmpiile Tale să se umple
de grăsime. Să abunde frumuseţile pustiei, şi dealurile să se
încingă cu bucurie. Să se umple câmpiile cu oi şi văile să se
abunde în grâu; toţi să strige de bucurie şi să cânte.
Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori). După aceea Diaconul
zice ectenia următore:
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletele
noastre. Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Sfintelor
lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului să
ne rugăm.
Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu
credinţă, cu evlavie, şi cu frica lui Dumnezeu intră în ea,
Domnului să ne rugăm.
Pentru preaSfinţitul Arhiepiscopul şi Mitropolitul (sau
Episcopul) nostru (N), pentru cinstita preoţie, cea întru
Hristos Diaconie, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să
ne rugăm.
Pentru preaevlaviosul şi de Hristos iubitorul Domnitorul
nostru Carol I-iu, Regele României; pentru soţia sa Elisabeta
Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta lor familie, şi
pentru tot palatul şi oastea lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să-i ajute, şi să supună sub picioarele lui pre tot
vrăjmaşul şi rebelul, Domnului să ne rugăm.
Pentru oraşul acesta, şi pentru toate cetăţile, satele,
ţările, şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca cu milostivire să primească actuala mulţumire
şi rugă a noastră nevrednicilor robilor Săi întru
Supracerescul Său jertfelnic, şi cu misericordie să ne
miluiască, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca bine primite să fie rugăciunile noastre şi să
ierte nouă şi la tot poporul Său toate greşalele cele de voie
şi cele fără de voie din răutate făcute de noi în anul trecut,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să binecuvinteze începutul şi petrecerea anului
acestuia cu harul iubirii Sale de oameni; şi să ne dăruiască
timpuri paşnice, aere bine temperate, şi viaţă fără păcate cu
sănătate şi cu îndestulare, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să depărteze de la noi toată mânia Sa cea cu
dreptul pornită asupra noastră, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să alunge de la noi toate patimile cele
stricătoare de suflet, şi obiceiurile cele corupte; şi să
sădească frica Sa întru inimile noastre, spre împlinirea
poruncilor lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să înnoiască duhul cel drept în interiorul
nostru, şi să ne întărească întru credinţa ortodoxă, şi să ne
facă grabnici spre lucrarea faptelor celor, bune, şi spre
împlinirea tuturor poruncilor Lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să răpună toate eresurile şi dezbinările, şi să
planteze pretutindeni dreapta credinţă şi evlavia, şi să
întoarcă la cunoştinţa adevărului Său pre toţi cei depărtaţi
de la credinţa cea dreaptă, şi să-i unească cu Sfânta
Biserica Sa cea ortodoxă, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să izbăvească Sfânta Sa Biserică, şi pre noi pre
toţi de supărarea, primejdia, urgia şi nevoia şi de toţi
vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi pre noi credincioşii Săi, să ne
fortifice totdeauna cu sănătate, cu zile îndelungate şi cu
pace prin întrarmarea Sfinţilor Săi Îngeri, Domnului să ne
rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre
Dumnezeule cu harul Tău.
Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita
Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenind-o.
Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră, lui
Hristos Dumnezeu să o predăm.
Corul: Ţie Doamne Preotul eschiamă:
Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Corul: Amin. Apoi: Dumnezeu este Domnul…, şi troparele
acestea, glasul al 4-lea:
Mulţumitori fiind noi nevrednicii robii Tăi Doamne,
pentru binefacerile Tale cele mari, ce au fost asupra noastră,
slăvind Te lăudăm, binecuvântăm, mulţumim, cântăm şi
mărim misericordia Ta, şi cu dragoste strigăm Ţie:
Binefăcătorule Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Mărire… glasul al 3-lea
De binefacerile şi darurile Tale ca nişte robi netrebnici
învrednicindu-ne în dar, Stăpâne cu zel alergând la Tine,
mulţumire îţi aducem după putere, şi slăvindu-Te ca pre
binefăcătorul şi plăsmuitorul strigăm: slavă Ţie,
Dumnezeule Preaîndurate.
Şi acum… glasul al 2-lea
Făcătorule a toată făptura, Carele ai pus timpurile şi anii
întru Stăpânirea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii
Tale, Doamne, păstrând în pace pre Domnitorul, şi cetatea
Ta cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ne
mântuieşte.
Diaconul: Să luăm aminte. Iereul: Pace tuturor. Cititorul: Şi duhului
tău. Diaconul: Înţelepciune, să luăm aminte.
Prochimen, glasul al 4-lea
Cânta-voi Domnului Binefăcătorului meu, şi voi cânta numele
Domnului celui Preaînalt.
stih: Bucurase-va inima mea de mântuirea Ta.
Apoi citeşte Apostolul din I-a epistolă către Timotei: 2;1-6.
Fiule Timotei, rog înainte de toate, să faceţi rugăciuni,
cereri, rugăminţi, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru
împăratul, şi pentru toţi cei ce sunt în dregătorii, ca să
petrecem viaţă lină şi paşnică, întru toată evlavia şi curăţia.
Căci aceasta este bine şi plăcut înaintea Mântuitorului
nostru Dumnezeu, Carele voieşte să se mântuiască toţi
oamenii, şi să vină la cunoştinţa adevărului. Că unul este
Dumnezeu şi unul mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni,
omul Iisus Hristos, Carele s-a dat pre sine răscumpărare
pentru toţi. Căruia este cinstea şi slava în vecii vecilor,
Amin.
Iereul: Pace ţie: Cititorul: Şi duhului tău, Diaconul:
Înţelepciune. Cititorul: Aliluia, glasul al 4-lea. Apoi Diaconul: Şi
pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pre
Domnul Dumnezeu să-L rugăm. Corul: Doamne miluieşte, (de trei
ori). Diaconul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie,
Iereul: Pace tuturor, Corul: Şi duhului tău, Iereul: Din Sfânta
Evanghelie de la Luca citire. Corul: Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Diaconul: Să luăm aminte, şi îndată Iereul: citeşte Evanghelia de
la Luca cap. 4;16-22.
În timpul acela venit-a Iisus în Nazaret, unde era crescut,
şi a intrat după obiceiul său în ziua sâmbetei în Sinagoga, şi
s-a sculat să citească. Şi au dat Lui cartea profetului Isaia, şi
deschizând cartea a aflat locul, unde era scris: Duhul
Domnului peste Mine, pentru care M-a uns, a bine vesti
săracilor M-a trimis, a vindeca pre cei zdrobiţi cu inima, a
predica iertare celor captivi, şi orbilor vedere, a libera întru
uşurare pre cei sfărâmaţi, a predica anul Domnului cel
primit. Şi închizând cartea, dându-o servitorului, a şezut. Şi
ochii tuturor în Sinagogă era privind spre Dânsul. Şi a
început a grăi către dânşii: Că astăzi s-a plinit Scriptura
aceasta întru urechile voastre. Şi toţi îl mărturiseau, şi se
mirau de cuvintele harului, ce ieşeau din gura Lui.
Corul: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Îndată Diaconul zice
ectenia aceasta:
Să zicem toţi din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru să
zicem;
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Doamne Atotţiitorule Dumnezeul părinţilor noştri,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru preaevlaviosul şi de Hristos
iubitorul Domnul nostru Carol I-iu Regele României, pentru
soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta
lor familie, şi pentru stăpânirea, învingerea, continuitatea,
pacea, sănătatea, mântuirea lor, şi pentru ca Domnul
Dumnezeul nostru mai ales să-i ajute, şi să supuie sub
picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi rebelul.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Mitropolitul (sau
Episcopul) nostru (N) şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii
noştri.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Mulţumind cu frică şi cu cutremur misericordiei Tale, ca
nişte, robi netrebnici, Mântuitorule şi Stăpânul nostru
Doamne, pentru binefacerile Tale, ce ai revărsat cu
abundenţă asupra robilor Tăi; procedăm şi proaducem Ţie
doxologie ca lui Dumnezeu, şi cu umilinţă strigăm; izbăveşte
din toate nevoile pre robii Tăi, şi ca Milostiv totdeauna
împlineşte spre bine dorinţa noastră a tuturor, cu sârguinţă
ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Pentru ca să binecuvintezi cu bunătatea Ta cununa anului
ce a sosit, şi să domoleşti întru noi toate vrăjmăşiile,
neorânduielile, şi luptele lăuntrice; şi să ne dai pace,
dragoste tare şi nefăţarnică, armonie bine tocmită şi viaţă
virtuoasă, rugămu-Te Atotbunule Doamne, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Pentru ca să ne dai ploi bine temperate, timpurii şi târzii,
rouă producătoare, vânturi măsurate şi bine temperate, şi să
strălucească căldura soarelui, rugămu-Te Atotîndurate
Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Pentru ca să pomeneşti Sfântă Biserica Ta, să o întăreşti,
să o împuterniceşti, să o răspândeşti, şi să o împaci, şi să o
păzeşti în veci nevătămată de porţile iadului, şi neînvinsă de
toate cursele vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi,
rugămu-Te, Atotţiitorule Stăpâne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).
Pentru ca în anul acest viitor, şi în toate zilele vieţii
noastre, să ne izbăvim noi de foamete, de epidemie, de
cutremur, de potop, de grindină, de foc, de sabie, de supra
venirea celor de alt neam, şi de războiul lăuntric, şi de toată
plaga mortală, şi de supărare şi de nevoie, rugămu-Te
Misericorde Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Iereul eschiamă:
Auzi-ne, Dumnezeule mântuitorul nostru, nădejdea
tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt pre mare
departe, şi Milostive, Milostiv fii, Stăpâne, pentru păcatele
noastre, şi ne miluieşte; că Milostiv şi Iubitor de oameni
Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi
Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin. Diaconul: Iară şi iară plecând genunchii,
Domnului să ne rugăm. Iar Preotul citeşte rugăciunea următoare:
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, izvorule al vieţii şi al
nemuririi, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută,
Carele ai pus timpurile şi anii întru Stăpânirea Ta, şi dirigi
toate cu pronia Ta cea cerească şi tot bună. Mulţumimu-Ţi
pentru îndurările Tale, care le-ai făcut admirabile asupra
noastră în timpul trecut al vieţii noastre, rugămu-Te,
Atotîndurate Doamne binecuvintează cununa anului ce a
sosit, cu bunătatea Ta; păstrează pre iubitul robul Tău
Domnitorul nostru Carol I-iu Regele României, şi pre soţia sa
Elisabeta Doamna şi Regina, şi pre toată augusta lor familie.
Înmulţeşte zilele vieţii lor întru sănătate neclătită, şi le
dăruieşte propăşire întru toate virtuţile. Dă de sus bunătăţile
Tale, şi la tot poporul Tău sănătate şi mântuire, şi întru toate
bună sporire. Sfântă Biserica Ta, cetatea aceasta, şi toate
cetăţile şi ţările, izbăveşte-le de toată reaua întâmplare,
dăruindu-le pace şi neturburare, ca să ne învredniceşti
totdeauna a proaduce mulţumire Ţie Părintelui Celui fără de
început, cu Unul-Născutul Tău Fiu, cu Sfântul şi de-viaţăfăcătorul
Tău Duh, lui Dumnezeu celui slăvit întru o fiinţă, şi
a cânta Preasfântul Tău nume.
Apoi eschiamă: Slavă Ţie binefăcătorului nostru, în vecii
vecilor. Corul: Amin. Şi îndată cântă doxologia cea mare, adică:
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…, sau în locul ei, imnul
Sfântului Ambrozie, Episcopul Mediolanului: Pre Tine Dumnezeule
Te lăudăm…, iar după sfârşirea lui, Diaconul: Înţelepciune. Iereul:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne…, Corul: Pre
cea mai cinstită de cât Heruvimii…, Iereul: Slavă Ţie Hristoase
Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Corul: Slavă…, Şi
acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori), binecuvintează, Iereul:
Cela ce cu corpul a binevoit a se tăia împrejur pentru
mântuirea noastră, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, şi ale tuturor
Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască, ca un Bun şi
Iubitor de oameni.
Iar Diaconul eschiamă.
Preaevlaviosului şi de Hristos iubitorului Domnul nostru
Carol I-iu, Regele României, şi soţiei sale Elisabeta Doamna,
şi Regina, şi augustei lor familii, dă-le, Doamne, zile bune şi
îndelungate, viaţă paşnică, sănătate, mântuire, şi întru
toate bună sporire, iar asupra vrăjmaşilor victorie, şi-i
păzeşte întru mulţi ani.
Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)
Diaconul polihroniază iarăşi:
Preasfinţitului Arhiepiscopului şi Mitropolitului (sau
Episcopului) nostru (N) dă-i, Doamne, zile îndelungate şi
bună sporire întru dreapta predicare a cuvântului adevărului
Tău, şi întru conducerea turmei celei cuvântătoare pre calea
mântuirii, şi-l păzeşte întru mulţi ani.
Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)
Diaconul polihroniază a treia oară:
Binecredinciosului şi îndreptătorului sfat, căpeteniilor
cetăţilor, la toată iubitoarea de Hristos oaste, tuturor
ortodocşilor creştini, ce s-au adunat la această Sfântă
serbare: dă-le Doamne zile îndelungate, pace şi sănătate, şi
întru toate bună sporire, şi păzeşte întru mulţi ani.
Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)
CUVÂNT CATEHETIC tot al Sfântului, Ioan Hrisostomîn Sfânta şi marea Duminică a Paştilor
CUVÂNT CATEHETIC
tot al Sfântului, Ioan Hrisostomîn Sfânta şi marea Duminică a Paştilor
Binecuvintează Părinte!
De este cineva bine credincios şi iubitor de Dumnezeu, să
se îndulcească de această serbare frumoasă şi veselă. De
este serv recunoscător, să intre bucurându-se de bucuria
Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum
dinarul. De a lucrat cineva din ora întâia, să-şi primească
astăzi dreaptă plată. De a venit cineva după ora a treia, cu
mulţămire să serbeze. De a sosit cineva după a şasea oră,
nici cum să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi. De
a întârziat până în ora a noua, să se apropie, nici cum
îndoindu-se. De a sosit cineva numai în ora a unsprezecea,
să nu se teamă de întârziere; că darnic fiind Stăpânul,
primeşte pre cel din urmă, ca şi pre cel dintâi; linişteşte pre
cel din ora a unsprezecea, ca şi pre cela ce a lucrat din ora
întâia; şi pre cel din urmă miluieşte, şi pre cel dintâi
preţuieşte; acestuia plăteşte şi aceluia îi dăruieşte; şi faptele
le primeşte şi socotinţa îi place; şi lucrul îl preţuieşte, şi
voinţa o laudă. Deci intraţi toţi în bucuria Domnului nostru;
şi cei întâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii
împreună dănţuiţi; înfrânaţii şi leneşii cinstiţi ziua. Cei ce aţi
postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi; masa este plină,
ospătaţi toţi, viţelul este mult, nimenea să nu iasă flămând.
Toţi îndulciţi-vă de ospăţul credinţei. Toţi împărtăşiţi-vă de
bogăţia bunătăţii. Nimeni să se plângă de sărăcie; că s-a
arătat Împărăţia cea pentru toţi. Nimeni să nu se tânguiască
de păcate; că iertarea din mormânt a răsărit. Nimeni să nu
se teamă de moarte; că moartea Mântuitorului ne-a eliberat
pre noi. Stinsu-o-a pre dânsa, Cel ţinut de dânsa. Prădat-a
iadul, Cela ce s-a pogorât în iad. Amărâtu-s-a gustând din
trupul lui; şi aceasta presupunându-o Isaia a strigat: Iadul,
zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pre Tine jos. Amărâtu-s-a
că s-a stricat. Amărâtu-s-a, că s-a batjocorit. Amărâtu-s-a că
s-a omorât. Amărâtu-s-a, că s-a surpat. Amărâtu-s-a că s-a
legat. Luat-a trup, şi cu Dumnezeu s-a întâlnit. Luat-a
pământ, şi s-a întâmpinat cu cerul. Luat-a ce a văzut, şi a
căzut unde n-a văzut. Unde-ţi este moarte acul? Unde-ţi este,
iadule învingerea? Înviat-a Hristos, şi tu te-ai surpat. Înviat-a
Hristos şi au căzut demonii. Înviat-a Hristos, şi se bucură
Îngerii. Înviat-a Hristos, şi viaţa domneşte. Înviat-a Hristos, şi
nici un mort nu este în mormânt. Căci Hristos sculându-se
din morţi, începătură celor adormiţi s-a făcut. Căruia este
mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor, Amin.
Iscriviti a:
Post (Atom)