martedì 6 novembre 2018
RÂNDUIALA Schimei sau a chipului celui mic
RÂNDUIALA
Schimei sau a chipului celui mic, adică a mantiei
După intrarea cea mică (vohod), şi după troparele cele rânduite
ale zilei, ieşind în tinda Bisericii, cântăm:
Tropar glasul I-iu
Prosomia: Mormântul Tău...
Braţele părinteşti grăbeşte a le deschide mie; că în
desfrânări am cheltuit viaţa mea; spre bogăţia cea
necheltuită a îndurărilor Tale, căutând acum, Mântuitorule,
inima mea cea sărăcită nu o trece cu vederea; că Ţie,
Doamne, întru umilinţă strig: păcătuit-am, Părinte, la cer şi
înaintea Ta, (de trei ori).
Aceasta cântându-se de trei ori, urmăm cum s-a zis mai sus. Iar
după ce se va scula de la pământ fratele cel pregătit spre tundere,
cela ce voieşte a-l tunde îi zice acestea:
Deschideţi urechile inimii Tale, frate, şi auzi glasul
Domnului care zice: veniţi la Mine cei toţi osteniţi şi
însărcinaţi de păcate şi eu vă voi repausa pre voi. Ridicaţi
jugul Meu peste voi şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi
umilit cu inima, şi veţi afla repaos sufletelor voastre. Deci
acum cu frică şi cu bucurie dă lui Dumnezeu răspuns
cuviincios la fiecare întrebare. Şi să cunoşti adevărat că
Însuşi Mântuitorul cu întru-tot-lăudata Sa Maică, cu Sfinţii
Îngeri şi cu toţi Sfinţii Săi, stau aici de faţă, luând în urechi
cuvintele cele rostite de tine ca, atunci când va veni să
judece vii şi morţii, să-ţi răsplătească ţie, nu după ceea ce
vei făgădui şi mărturisi, ci după cum vei păzi cele ce vei
făgădui. Deci acum, de te apropii în adevăr de Dumnezeu,
răspunde nouă cu luare aminte la cele ce vei fi întrebat.
Întrebare: De ce ai venit frate căzând la Sfântul Altar şi la
această Sfântă societate.
Răspuns: Dorind viaţa asceticească, cinstite Părinte.
Întrebare: Doreşti a te învrednici de Îngerescul chip, şi a fi
rânduit în ceata Monahilor?
Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite părinte.
Preotul: Cu adevărat bun lucru şi fericit ai ales, numai de îl
vei şi îndeplini. Pentru că lucrurile cele bune cu osteneală se
câştigă, şi cu durere se îndeplinesc.
Întrebare: De bună voie şi din cugetul tău te apropii către
Dumnezeu.
Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.
Întrebare: Nu de vre-o nevoie, ori silă?
Răspuns: Nu cinstite Părinte.
Întrebare: Vei petrece în monastire şi în ascetism până la
cea din urmă a ta răsuflare?
Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu cinstite părinte.
Întrebare: Te vei păzi pre sine-ţi în feciorie, în întreaga
înţelepciune şi în cucernice?
Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.
Întrebare: Păzi-vei până la moarte ascultarea către
Proestos şi către frăţimea cea în Hristos?
Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte?
Întrebare: Răbda-vei toate supărările şi strâmtorările vieţii
celei singuratice, pentru Împărăţia Cerurilor?
Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.
Apoi Preotul îi citeşte aceasta învăţătură de catehizare:
Vezi, fiule, ce făgăduinţe dai Stăpânului Hristos; Îngerii
sunt de faţă nevăzuţi, scriind mărturisirea ta aceasta, de
care vei fi şi întrebat la a doua venire a Domnului nostru
Iisus Hristos. Deci te povăţuiesc la viaţa cea mai desăvârşită
după cum s-a arătat a fi viaţa Domnului, făcându-ţi cunoscut
cele ce se cuvine ţie a le primi şi de ce se cade a fugi. Că iată
ţi-ai propus, fiule a te apropia şi a servi Domnului. Deci de
voieşti să te face monah, înainte de toate curăţeşte-te pre
sine-ţi de toată întinăciunea trupului şi a duhului, plinind
sfinţenie întru frica lui Dumnezeu. Câştigă-ţi umilinţa prin
care vei fi moştenitor veşnicelor Sale bunătăţi; lepădă
semeţia vieţii lumeşti, ascultare să ai către toţi; fii necârtitor
în servirile impuse ţie; stăruitor la rugăciune; neleneş în
privegheri; în ispite nu te întrista; în postiri nu slăbi.
Cunoaşte că prin rugăciune şi postire se cade ţie a îmblânzi
pre Dumnezeu. În boli nu te împuţina, păzeşte-te de
gândurile viclene; că nu va înceta duşmanul, aducându-ţi
aminte de viaţa de mai înainte, şi pornindu-te la ură către
petrecerea cea îmbunătăţită. Deci se cuvine ţie începând
calea ce duce la Împărăţia Cerurilor, să nu te întorci înapoi;
că nu vei fi îndreptat în Împărăţia Cerurilor. Deci să nu
preţuieşti nimica mai mult decât pre Dumnezeu; să nu
iubeşti nici pre tată, nici pre mamă, nici pre fraţi, nici pre
cineva dintr-ai tăi, nici pre sine-ţi să nu te iubeşti mai mult
decât pre Dumnezeu; nici împărăţiile lumii, sau vreun
repaus şi cinste; să nu te întorci de la sărăcie, nici de greaua
suferinţă, nici de defăimarea oamenilor, nici de altceva ce
socoti a fi cu greutate, încât să te împiedeci a alerga în urma
lui Hristos. Ci de-a pururea având în vedere bunurile celor ce
vieţuiesc cu nădejdea în Dumnezeu, şi gândind la Mucenicii
şi Cuvioşii cei din veac, care au câştigat acestea cu multe
sudori şi dureri şi cu înmiite sângiuiri şi morţi; fii gata la
toate, suferă răul ca un bun ostaş al lui Hristos, Carele fiind
bogat întru milă, pentru noi a sărăcit, făcându-se ca noi, ca
să ne îmbogăţească pre noi cu Împărăţia Lui. Deci se cuvine
ca şi noi să fim următori Lui, şi pentru Dânsul toate să
răbdăm sporind ziua şi noaptea în poruncile Lui. Căci Însuşi
Domnul a zis: De voieşte cine-vă să vină după mine, să se
lepede de sine şi să-şi ia Crucea sa şi să urmeze Mie; adică
să fie de-a pururea până la moarte gata pentru toată plinirea
poruncilor lui. Căci ai să fii şi flămând şi însetat, şi gol, şi
înjurat, şi batjocorit, şi defăimat, şi prigonit şi înconjurat de
multe alte întristări, prin care se caracterizează viaţa cea
după Dumnezeu; şi când vei pătimi toate acestea, bucură-te,
zice Domnul, că plata ta este multă în ceruri. Întru Iisus
Hristos Domnul nostru, căruia se cuvine mărire în veci,
Amin.
Întrebare: Toate acestea le mărturiseşti aşa în nădejdea
puterii lui Dumnezeu, şi te îndatoreşti a stărui în aceste
făgăduinţe până la sfârşitul vieţii cu harul lui Hristos?
Răspuns: Aşa; ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.
Şi îndată Preotul se roagă:
Deci, întru tot Înduratul şi mult-Milostivul Dumnezeu,
Carele curatele Sale îndurări le deschide la oricine se
apropie de Dânsul cu dor şi cu dragoste fierbinte; Cela ce a
zis: Că mai curând va uita femeia pre fiii săi, de cât Te voi
uita eu pre tine; Cela ce ştie şi dorul tău, şi voinţei tale dă
puterea sa spre plinirea poruncilor lui, să te primească, să te
îmbrăţişeze, să te apere, şi să-ţi fie ţie zid tare despre faţa
duşmanului, piatră de răbdare, pricină de mângâiere,
dătător de întărire, dăruitor de sufletească cutezare, şi
conajutor la îmbărbătare; însoţindu-te la culcare, la sculare,
îndulcindu-te şi veselindu-ţi inima ta cu mângâierea
Sfântului Său Duh, învrednicindu-te şi de partea Sfinţilor şi
Cuvioşilor noştri Părinţi, Antonie, Eftimie, Sava şi toţi cei
împreună cu dânşii, (iar la femei să zică: Sfintei întâiei
muceniţe Tecla, Eupraxia, Olimpiada şi cele împreună cu
dânsele), cu care vei şi moşteni Împărăţia Cerurilor, în Iisus
Hristos Domnul nostru; Căruia este Mărirea, Stăpânirea,
Împărăţia şi puterea, împreună cu Tatăl, şi Sfântul Duh,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi plecându-şi capul, şi Diaconul zicând: Domnului să ne
rugăm; Preotul pune deasupra capului aceluia cartea aceasta a
rânduielii schimei, şi zice rugăciunea aceasta în auzul tuturor:
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai legiuit a fi vrednici
de Tine cei ce au părăsit toate cele lumeşti, rudenii şi
prieteni şi au urmat Ţie, primeşte şi pre servul Tău (N), ce s-a
lepădat de toate acestea, după sfintele Tale porunci, şi
povăţuieşte în adevărul Tău pre acesta ce cu neîndoire cade
la Tine; îngrădeşte-l pre el cu puterea Sfântului Tău Duh, ca
să nu poată lucra împotriva lui orice împrotivnică măiestrie,
dăruindu-i răbdare, spre a plăcea pururea Ţie. Cu mijlocirile
Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, şi
cu ale tuturor Sfinţilor, care din veac bine au plăcut Ţie. Că
s-a binecuvântat şi s-a prea mărit întru tot cinstitul şi
preaîncuviinţat numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor; Diaconul: Capetele voastre Domnului să
le plecaţi. Preotul:
Doamne Dumnezeul nostru, nădejdea şi scăparea tuturor
celor ce nădăjduiesc în Tine, Carele ne-ai arătat nouă
felurite căi de mântuire prin înomenirea lui Hristos al Tău;
primeşte pre servul Tău (N), ce s-a lăsat de poftele cele
lumeşti, şi s-a adus pre sine jertfă vie şi bine plăcută Ţie
Stăpânului; curmă de la dânsul toată pofta trupească şi
prejudeţele cele nesocotite; ca prin lepădarea părului celui
nesimţitor, să se lepede şi de nesocotitele aduceri aminte, şi
de fapte, şi să se învrednicească a lua asupra jugul Tău cel
bun şi sarcina Ta cea uşoară, şi a-şi lua Crucea sa şi a urma
Ţie Stăpânului. Păzeşte-l pre dânsul întru Sfinţirea Ta, şi
dăruieşte-i lui voinţă bună spre paza sfintelor Tale porunci,
numărându-l, la timpul cuvenit, împreună cu ceata aleşilor
Tăi. Cu harul şi iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău,
cu Carele binecuvântat eşti, împreună cu Preasfântul, Bunul
şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Apoi întinde Preotul mâna sa spre Sfânta Evanghelie, care mai
dinainte se cade a fi pusă pre un Analog înaintea icoanei
Mântuitorului şi zice:
Iată Hristos nevăzut stă aici de faţă: Vezi că nimeni nu te
sileşte a veni la acest chip. Vezi că tu de bună voie voieşti
logodirea marelui şi Îngerescului Chip.
Răspuns: Aşa, cinstite părinte, de bună voie.
Şi după această încredinţare zice Preotul către dânsul: Ia
foarfecele şi mi le dă.
Iar el luându-l de pre Evanghelie le dă în mâna Preotului
sărutându-i mâna şi foarfecele.. Iar de sunt mai mulţi cei spre
tundere, împreună toţi îl dau Preotului; Iar Preotul punându-l
iarăşi pre Evanghelie, ei din nou îl dau, până de trei ori. Şi a treia
oară dându-i-se foarfecele iarăşi zice:
Iată din mâna lui Hristos îl iau pre acesta. Vezi dar Cui te
făgăduieşti, de Cine te apropii, şi de cine te lepezi.
Apoi ţinând foarfecele zice:
Binecuvântat este Dumnezeu Carele voieşte ca toţi
oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie;
binecuvântat fie în vecii vecilor.
Apoi îl tunde pre dânsul Preotul cruciş, zicând:
Fratele nostru (N) îşi tunde părul capului său în numele
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru
dânsul: Doamne miluieşte.
Doamne miluieşte, (de trei ori)
CĂMAŞA
Apoi îmbrăcat fiind cu cămaşa apucând Preotul de mânecile cămăşii
şi binecuvântând zice:
Fratele nostru (N) se îmbracă cu haina veseliei; în numele
Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru
dânsul: Doamne miluieşte.
Şi la fiecare stih cela ce se îmbracă sărută mâna Preotului şi a
Stareţului (de va fi de faţă), şi haina ce se binecuvintează.
PARAMANUL
Apoi ia Preotul Paramanul în mână şi zice:
Fratele nostru (N) primeşte Paramanul spre logodirea
marelui şi Îngerescului chip; în numele Tatălui, şi al Fiului,
şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul, Doamne
miluieşte.
Şi până ce se cântă Doamne miluieşte de trei ori, îi pune
Paramanul, asemenea şi la celelalte.
CRUCEA
Preotul ia Crucea şi zice:
Fratele nostru (N) ia semnul Crucii Domnului pre pieptul
său, ca să se nevoiască cât îi va fi cu putinţă a-l urma, şi în
toată ora a-şi aduce aminte de patimile, de scuipările, de
defăimările, de rănile, de loviturile peste obraz, de
răstignirea şi de moartea Domnului Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Carele de bună voie le-a
răbdat pentru noi; în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh; să zicem toţi pentru dânsul: Doamne
miluieşte.
DULAMA (tunică lungă)
Şi punându-i Crucea la piept ia Preotul dulama şi
binecuvântându-o zice:
Să zicem toţi pentru dânsul: Doamne miluieşte.
BRÂUL
Luând Preotul brâul, zice:
Fratele nostru (N) îşi încinge mijlocul său cu puterea
adevărului, spre omorârea trupului şi înnoirea duhului; în
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. să zicem toţi
pentru dânsul Doamne miluieşte.
POTCAPUL
Luând Preotul potcapul, zice:
Fratele nostru (N) se acoperă cu Coiful, nădejdea
mântuirii, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.
Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.
RASA
Luând Preotul rasa, zice:
Fratele nostru (N), se îmbracă în veşmântul mântuirii, şi în
ziua dreptăţii spre a se feri de toată nedreptatea, de toate
gândurile rele şi de cugetele voii sale, şi să aibă ideea morţii
totdeauna în mintea lui. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.
SANDALELE (Bocancii)
Binecuvântând sandalele sau papucii Preotul zice:
Fratele nostru (N), se încalţă cu Sandalele spre gătirea
Evangheliei păcii. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh, să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.
MANTIA
Apoi luând mantia, Preotul zice:
Fratele nostru (N) ia Paliul, logodirea marelui şi
Îngerescului chip, spre înfrumuseţare cu nestricăciune şi
curăţie. În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să
zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.
CALIMAFCA
Luând şi camilafca, Preotul zice:
Fratele nostru (N) a luat logodirea marelui şi Îngerescului
chip. În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, să
zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.
METANIILE
Luând metaniile, Preotul zice:
Fratele nostru (N) primeşte sabia Duhului, care este
cuvântul lui Dumnezeu, spre rugăciunea cea din toată ora
către Hristos; că eşti dator în tot timpul a avea în minte, în
inimă, în cuget şi în gura ta, numele Domnului Iisus, şi a
zice: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieştemă
pre mine păcătosul. Să zicem pentru dânsul: Doamne
miluieşte.
CRUCEA
Luând apoi Preotul Crucea şi dându-i-o în mână zice:
A zis Domnul: De voieşte cineva să vină după mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze.
FĂCLIA
Apoi ia Preotul o luminare aprinsă şi zice:
A zis Domnul: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea
oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să
mărească pre Tatăl vostru Cel din ceruri.
Apoi Diaconul: Domnului să ne rugăm, Preotul:
Doamne Dumnezeul nostru, du înlăuntru pre servul Tău
(N) în curtea Ta cea duhovnicească, şi-l numără împreună cu
turma Ta cea cuvântătoare. Curăţeşte cugetul lui de poftele
trupeşti şi de amăgirea deşartă a vieţii acesteia, şi-i dă lui
necontenit să-şi aducă aminte de bunătăţile care sunt
propuse celor ce Te iubesc pre Tine, şi care pentru Împărăţia
Ta s-au răstignit pre sine-şi în aceasta viaţă. Căci Tu eşti
Păstorul şi Cercetătorul sufletelor noastre, şi Ţie mărire
înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea
şi în vecii vecilor, Amin.
Şi binecuvântând Preotul pre Monahul cel nou, îl duce de-l pune
în strană, iar de sunt mai mulţi îi pune pre toţi, unul lângă altul şi
de este Liturghie, Preotul zice: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru…,
şi celelalte. Iar de nu este Liturghie, să zică ectenia aceasta:
Cu pace Domnului să ne rugăm…
Pentru pacea de sus…
Pentru pacea a toată lumea…
Pentru fratele nostru (N), şi pentru acoperirea şi ajutorul
lui de la Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca neprihănit, neosândit şi neîmpiedicat să
plinească scopul chipului monahicesc, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să petreacă el în toată cucernicia, buna
credinţă şi curăţia, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se lepede el de omul cel vechi şi să se
îmbrace în cel nou, cel plăsmuit după Dumnezeu, Domnului
să ne rugăm.
Pentru lăsarea şi iertarea păcatelor lui; Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, primejdia
şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte...
Pre Preasfânta Curata…
Ecfonis: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru…, şi îndată:
Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat,
Aliluia.
Prochimen glasul al 3-lea:
Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu de cine mă voi
teme?
stih: Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voi
înfricoşa?
Citire din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel: 6;10-
17
Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în tăria puterii Lui.
Îmbrăcaţi-vă în toată întrarmarea lui Dumnezeu, ca să puteţi
voi sta împrotiva măiestriilor diavolului. Că lupta noastră nu
este contra sângelui şi trupului, ci contra începătoriilor,
contra stăpânirilor, contra domniilor lumii întunericului
veacului acestuia; contra duhurilor vicleniei, din cele
cereşti. Pentru aceştia luaţi asupră-vă întrarmarea lui
Dumnezeu ca să puteţi sta împrotivă în ziua cea rea, şi toate
îndeplinindu-le să staţi. Staţi deci încingând mijlocul vostru
cu adevărul, şi îmbrăcându-vă în zaua dreptăţii şi
încălţându-vă picioarele voastre întru gătirea Evangheliei
păcii; peste toate luând pavăza credinţei, prin care veţi
putea stinge toate săgeţile vicleanului cele înfocate; şi coiful
mântuirii primiţi, şi sabia Duhului care este Cuvântul lui
Dumnezeu.
Aliluia, glasul al 4-lea:
Săracul aceasta a strigat. Şi Domnul l-a auzit pre dânsul. Şi din
toate supărările lui l-a scăpat:
Citire din Sfânta Evanghelie a lui Matei: 10;37-39,11,28-30
Zis-a Domnul: Cela ce iubeşte pre tată, sau pre mamă mai
mult decât pre Mine, nu este vrednic de Mine; şi Cela ce
iubeşte pre fiu, sau pre fiică mai mult decât pre Mine, nu
este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi ia crucea sa, şi să urmeze
după Mine, nu este vrednic de Mine. Veniţi la Mine toţi cei
osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu vă voi repausa pre voi. Ridicaţi
jugul Meu asupra voastră, şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt
blând şi umilit cu inima, şi veţi afla repaus sufletelor
voastre. Că jugul Meu este bun, şi sarcina Mea uşoară este.
Diaconul:
Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta…
Încă ne rugăm pentru lăsarea, şi iertarea păcatelor
servului lui Dumnezeu (N).
Preotul:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Se cuvine a şti, că de va fi Liturghie, după Evanghelie şi după
Ectenie: încă ne rugăm pentru mila, viaţa; şi celelalte, să se zică
Ecteniile ce s-au pus mai sus pentru cel călugărit, adăugând la
începutul fiecăreia: Încă ne rugăm…, şi lăsând afară: Domnului să
ne rugăm, de la urmă. La timpul Dumnezeieştii împărtăşiri, merge
Monahul cel nou, de se împărtăşeşte, dacă este slobod la aceasta.
Iar terminându-se Sfinţita Liturghie, în timpul rugăciunii
Amvonului, se pune în mâinile celui călugărit o Evanghelie, la
care venind fraţii pre rând, după luarea Anaforei, sărută Sfânta
Evanghelie şi Cinstita Cruce, şi-l întreabă: Cum te cheamă? Iar el
spunându-le numele, fraţii răspund: Să te mântuieşti în Domnul,
frate, şi te roagă şi pentru noi. Şi aşa se face sărutare şi apolis.
Apoi se cântă această stihiră, glasul I-iu:
Să cunoaştem, fraţilor, puterea tainei; căci pre fiul cel
desfrânat, carele de la păcat s-a reîntors la casa părintească,
preabunul părinte preîntâmpinându-l îl sărută, şi iarăşi îi
dăruieşte semnele măririi sale, şi săvârşeşte tainică veselie
cu cei de sus, jertfind viţelul cel îngrăşat, ca noi să ne
purtăm în totul vrednici de Iubitorul de oameni Tată ce L-a
jertfit, şi de Preamărita jertfă, Mântuitorul sufletelor noastre.
Apoi ieşind din Biserică, merge Monahul cel nou, cu luminarea
aprinsă la Stareţ sau Egumen pentru binecuvântare. Iar Egumenul
îl învaţă iarăşi cele ce privesc viaţa călugărească, despre
ascultare, tăierea voii, umilita cugetare, şi altele ce-l va lumina
Duhul Sfânt.
Şi pentru înlesnire s-a pus aici acest mic cuvânt sfătuitor.
Iată, frate, că cu harul lui Dumnezeu te-ai învrednicit, a te
îmbrăca în Sfântul şi Îngerescul Chip, prin lepădarea cea
desăvârşită a lumii şi a tuturor poftelor ei; şi ai venit a servi
Domnului nostru Iisus Hristos, prin făgăduinţele ce ai dat înaintea
Sfântului Jertfelnic şi înaintea Sfinţilor Lui Îngeri şi a tuturor
Sfinţilor. Pentru aceasta, frate, se cade ţie de a pururea să ai
înaintea ta ziua şi noaptea făgăduinţele acestea; căci nepăzindule
(care să nu fie!) curate şi neprihănite, întrebat vei fi în ziua
înfricoşatului judeţ al lui Hristos. Ştiind şi aceasta, de cine te-ai
lepădat şi de cine te-ai lipit; căci te-ai lepădat de întuneric şi te-ai
lipit de lumină, Deci dar, ca fiii luminii să umbli, servind lui
Dumnezeu credincios în toată curăţia şi adevărul; servind şi
părinţilor ca Însuşi lui Hristos, iar nu ca oamenilor; ca să fii
tuturor ca o făclie aprinsă, după cuvântul Domnului: Aşa să
lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele
voastre cele bune, şi să preamărească pre Tatăl vostru Cel din
ceruri. Fii următor în faptele cele bune Domnului nostru Iisus
Hristos şi tuturor Sfinţilor Lui, petrecând în adevărată ascultare şi
în deplina tăiere a voii tale, până la moartea ta, cum te-ai
făgăduit, servind lui Dumnezeu ziua şi noaptea, cu toată
răbdarea, umilinţa şi blândeţea. Ca şi pentru tine să se plinească
făgăduinţa cea adevărată a Domnului nostru Iisus Hristos, ce
Însuşi a făgăduit-o în Sfânta Sa Evanghelie, zicând: Unde sunt Eu,
acolo şi sluga Mea va fi. Care făgăduinţă, părinte, să te
învrednicească Preaînduratul Dumnezeu a o câştiga, în Domnul
nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărire, împreună şi Tatălui,
şi Sfântului Duh, în veci, Amin.
Apoi binecuvântându-l îl eliberează.
Venind timpul mesei, merge şi Monahul cel nou în trapeză, şi
stă cu luminarea aprinsă în mâni ascultând citirea. Iar după terminarea
mesei, i se dă de la chelar într-un vas vin, cu care
cinsteşte pre fraţi, ca cum s-ar împăca cu dânşii, dând fiecăruia
câte cincizeci dramuri. Apoi ieşind fraţii din trapeză mănâncă şi
el. Se cuvine încă ca Monahul cel nou să păzească cu deadinsul
toată rânduiala servirii Bisericeşti, îndepărtându-se în cinci zile
(în care şi de veşminte nu se dezbracă) de orice alt lucru, afară de
citire, dacă ştie.
ÎNVĂŢĂTURĂ pentru cela ce vrea, să primească schima sau chipul monahicesc
ÎNVĂŢĂTURĂ
pentru cela ce vrea, să primească schima sau chipul
monahicesc; adică să se îmbrace în Sfântul şi Îngerescul chip al
Mantiei, cum se cade a se pregăti de seara, spre a se învrednici a
doua zi de Sfântul chip Îngeresc.
Înştiinţând Egumenul înainte cu câteva zile, prin duhovnic ori
prin altcineva din părinţi, pre cela ce va să-l tundă, ca să păzească
mai cu deadinsul rânduiala Bisericii, face pregătire pentru
veşmintele trebuincioase, care sunt: Cămaşa de lână, Dulamă,
Crucea Paraman, Brâu de curea, Rasa, Călţuni noi, Papuci sau
bocanci, Potcap, Mantie, Camilafcă, şi metanii. Aceste toate fiind
pregătite în seara cea înainte de tundere, prin unul din duhovnici
sau părinţi, după rugăciunea dupăcinării trimite hainele arătate
de le pune înaintea icoanei Mântuitorului, afară de cămaşă şi de
călţuni, cu care cela ce va a se tunde trebuie să se îmbrace după
utrenie. Iar de vor fi mai mulţi fraţi spre tundere, pun veştmintele
pre la toate icoanele cele mari de rând. Şi după o oră sau două din
noapte, porunceşte Egumenul unuia dintre duhovnici să aducă
înaintea sa pre cel pregătit spre tundere, şi venind acesta, îl
învaţă Egumenul din Sfintele Scripturi: ce este călugăria, cum se
cade a petrece viaţa monahicească în înfrânare, supunere şi
adevărată ascultare, Şi câte îl va lumina Dumnezeu îl învaţă şi-i
descoperă. Şi eliberându-l îi zice a fi cu privighere în acea noapte,
îndeletnicindu-se cu citirea şi rugăciunea, şi să-şi spele capul spre
a fi curat şi cu sufletul şi cu trupul.
În acest chip petrecând acea noapte până la utrenie, îndată ce
vor lovi în tocă să se afle în Biserică, şi să asculte rânduiala până
la sfârşit cu mare luare aminte, Iar după sfârşitul utreniei, ieşind
din Biserică să se îmbrace cu cămaşa cea de lână şi cu călţuni,
mai luând şi vre-o haină pre de asupra, vre-o blăniţă ori răsuşoară.
Iar când vor toca de ore, îndată mergând în Biserică, să şadă în
tinda Bisericii unde şi orele se citesc. Şi în timpul orei a treia,
merge împreună cu duhovnicul cel rânduit de Egumen, înlăuntrul
Bisericii, şi luând binecuvântare de la Egumen, sau în lipsă, de la
strana Egumenească, merg înaintea uşilor împărăteşti, şi fac
acolo o metanie mare, apoi sărută toate Icoanele cele mari şi la
Proschinitar, făcând la fiecare Icoană mai înainte de a o săruta
două metanii, şi pre urmă una; apoi venind în mijlocul bisericii,
fac iarăşi trei metanii şi spre coruri câte una, cerând iertăciune,
tot aşa şi la stranele cele mai de jos.
Apoi mergând iarăşi în tinda Bisericii, se aşează într-o strană
până după intrarea cea mică (vohod) a Sfintei Liturghii. Iar după
intrare împărţind eclesiarhul lumânări la fraţi, merge duhovnicul
cel rânduit (luând binecuvântare de la Egumen, sau, de la strana
sa, în lipsă) în tindă; dezbracă de haine pre cela ce are a fi tuns,
lăsându-l numai în cămaşă şi în călţuni, cu capul gol; când încep
cântăreţii după troparele de, rând ale zilei, a cânta: Braţele
părinteşti. Apoi îl ia pre sub mantie, învelindu-l ca să nu se vadă,
numai capul lăsându-i afară, şi stă cu dânsul în mijlocul tindei
Bisericii. Şi în timp ce se cântă braţele părinteşti, vin cântăreţii
împreună cu toţi fraţii cu luminări aprinse în tinda bisericii. Deci
terminând corul întâi troparul, începe al doilea cor tot acelaşi
tropar, şi cântându-l jumătate începe a merge încet intrând în
Biserică, şi mai întârziind cu intrarea până va începe iarăşi corul
întâi acelaşi tropar a-l cânta. Şi aşa intrând în Biserică încet,
Duhovnicul urmează pre cântăreţi având pre sub mantie pre cela
ce are a se tunde, şi mergând puţin mai înainte de uşa Bisericii,
face cel rânduit spre tundere o închinăciune şi o metanie.
Ajungând la mijlocul bisericii face de asemenea o închinăciune şi
o metanie; apoi dinaintea uşilor împărăteşti, unde se cade a fi un
covor aşternut spre aceasta, făcând o închinăciune şi o metanie
lângă marginea covorului, cade cu faţa la pământ pre covor,
întinzând şi mâinile pre lângă cap înainte. Iar Egumenul sau
duhovnicul cel rânduit să-l tundă, îi face semn să se scoale,
atingând cu mâna sa capul lui. Apoi urmează întrebările şi
răspunsurile ce se văd mai departe.
Când însă nu este Liturghie, tunderea se face în acest chip:
Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, corul:
Amin. Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru; Că a Ta este
Împărăţia.. Şi Troparul aceasta glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi
Doamne miluieşte-ne…, Mărire…, Doamne miluieşte-ne pre noi…,
Şi acum…, Uşa milostivirii deschide-o nouă…, şi după aceste
cântăm Troparul aceasta glasul I-iu de trei ori: Braţele
părinteşti…, şi cele următoare.
RÂNDUIALA LA FACEREA RASOFORULUI
RÂNDUIALA
LA FACEREA RASOFORULUI
Venind la monastire şi căzând înaintea Egumenului şi a toată
frăţimea, cela ce voieşte a primi începutul chipului monahicesc, îl
cercetează Egumenul, dacă în adevăr voieşte aceasta, apoi îl
învaţă cum i se cuvine să urmeze o viaţă ca aceasta. În urmă îl
încredinţează unuia din bătrânii cei mai încercaţi, ca să-l
povăţuiască la toată fapta bună şi să-l ferească de toată răutatea;
zicând şi noviciului că aşa să asculte pre bătrânul său, ca şi pre
Hristos, cercetându-şi pururea conştiinţa sa; toate gândurile şi
cuvintele şi faptele sale să le spună prin adevărata şi nefăţarnica
mărturisire Părintelui său duhovnicesc, în fiecare seară, sau şi
mai adesea ori. Şi nimic de la sine să nu facă după părerea sa,
măcar de ar fi şi bună, ci în toate să se supună şi să asculte pre
povăţuitorul său, ştiind că voia şi părerea sa este cu desăvârşire
tăiată. Apoi cu umilinţă şi cu lacrimi se împărtăşeşte cu Sfintele
Taine (de are voie spre aceasta).
Deci, după oarecare timp, noviciul fiind deprins la toate:
ascultare, umilinţă, cugetare, răbdare, înfrânare şi celelalte fapte
bune, porunceşte Egumenul bătrânului să-şi aducă ucenicul, şi
acela cu ucenicul venind la Biserică înainte de citirea orelor, fac
Egumenului cuvenita metanie, şi binecuvântându-se de dânsul, ia
bătrânul pre ucenicul său şi-l închină la Sfintele Icoane cu
datorita evlavie (citindu-se acum orele), asemenea, face
cuvenitele metanii şi la strane şi la fraţi; apoi îl duce la locul său.
Terminându-se orele, Egumenul ia epitrahilul şi felonul şi stând
înaintea sfintelor uşi, se aduce acolo cela ce vrea să primească
începutul Sfântului Chip, însoţit fiind de bătrânul său.
Şi Egumenul făcând început:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Corul: Amin. Apoi:
Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie; şi după: Tatăl nostru…,
Că a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Mărire…,
Şi acum…, Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul 26:
Domnul este luminarea mea şi mântuitorul meu, de cine voi
teme? Apoi Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeul după mare mila
Ta…, şi terminându-se Psalmii iarăşi zice: Sfinte Dumnezeule…, şi
după: Tatăl nostru…, Troparul glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri, cela ce faci pururea cu noi
după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru
rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Mărire… Şi acum…
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu grăbire să
alergăm noi păcătoşii şi umiliţii, şi să cădem cu pocăinţă,
strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne,
îndurându-te spre noi. Grăbeşte că pierim de mulţimea
păcatelor. Nu întoarce pre servii tăi deşerţi, că pre tine
singură nădejde te-am câştigat.
Deci Diaconul: Domnului să ne rugăm. Corul: Doamne
miluieşte. Egumenul citeşte rugăciunea aceasta, stând în
genunchi cela ce voieşte a se tunde.
Mulţămim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Carele după
multă mila Ta, ai scos pre servul Tău (N) din viaţa lumească
cea deşartă, şi l-ai chemat la această cinstită chemare.
Învredniceşte-l drept aceea să vieţuiască cu vrednicie în
această viaţă Îngerească, şi-l apară de cursele diavolului, şi
păzeşte sufletul şi trupul lui curat până la moarte, şi-l
învredniceşte a fi biserică Sfântă a Ta; înţelepţeşte-l ca să-şi
aducă aminte pururea de Tine şi de poruncile Tale;
dăruieşte-i lui umilită cugetare, dragoste şi blândeţe; pentru
rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de
Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, şi ale tuturor Sfinţilor
Tăi, Amin.
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Egumenul citeşte rugăciunea
aceasta:
În jugul Tău Cel mântuitor, Stăpâne, primeşte pre servul
Tău (N) şi-l învredniceşte pre dânsul a se uni cu turma
aleşilor Tăi. Îmbracă-l în veşmântul Sfinţirii; încinge mijlocul
lui cu minte întreagă; arată-l nevoitor la toată înfrânarea;
învredniceşte-l să rămână într-însul şi în noi darul cel deplin
al părinteştilor Tale haruri; pentru rugăciunile Preasfintei
Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi pururea
Fecioara Maria, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, Amin.
Apoi Egumenul luând foarfecele, îl tunde cruciş, zicând:
Tunde-se servul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui,
Amin; şi al Fiului, Amin; şi al Sfântului Duh, Amin. Să zicem
pentru dânsul: Doamne miluieşte.
Şi cântă fraţii, Doamne miluieşte (de 3 ori)
Apoi îl îmbracă cu rasa punându-i şi potcapul şi camilafca, ne
zicând nimic. Deci fiind el îmbrăcat, zice Egumenul: Pace tuturor.
Corul: Şi Duhului tău. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le
plecaţi. Egumenul citeşte rugăciunea aceasta în taină:
Preasfinte Bunule, Fiule al Preabunului Părinte, Cela ce
lepezi mândria, şi faci deşartă lupta protivnicului, şi verşi
mărire peste capetele umiliţilor cugetători, şi-i încununezi
cu cununa cea neveştejită, şi nestricăcioasă a vieţii celei
nemuritoare, şi-i povăţuieşti în calea în care au călătorit
Sfinţii Părinţi, prin care au primit locul cel de repaus. Tu,
Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, dăruieşte puterea şi
harul Tău cel dumnezeiesc în duhul, în sufletul şi în trupul
servului Tău (N), carele a venit la Tine şi a primit începutul
Sfântului Chip, în numele Tău Cela ce sfinţeşte toate. Că şi
pre acesta Însuţi să-l sfinţeşti, cu numele Tău cel
Atotputernic şi preabun.
Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,
Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Apoi face Egumenul apolisul zilei. Şi luând pre Rasofor de
mână îl dă în mâna povăţuitorului zicând:
Iată înaintea lui Dumnezeu îţi încredinţez pre acest
novice, pre carele învaţă-l a vieţui întru frica lui Dumnezeu şi
în toate faptele bune, şi te păzeşte cu deadinsul ca nu din
neluare aminte şi lenevirea ta să piară sufletul lui; pentru că
ai a da răspuns lui Dumnezeu pentru dânsul în ziua
judecăţii.
Apoi zi ce Rasoforului:
Iar tu în toate să te supui povăţuitorului tău, ca lui
Hristos, şi în toate să fii răbdător, umilit, ascultător, blând şi
tăcut, şi vei afla har înaintea lui Dumnezeu, şi te vei mântui.
CINSTITUL PARACLIS al PREASFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU
CINSTITUL PARACLIS
al
PREASFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU
Ce se cântă la scârba sufletului şi la vreme de nevoie, facerea
lui Teostirik monahul.
Zicând preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, noi zicem:
Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul: Că a
Ta este Împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori); Slavă..., Şi acum...,
Veniţi să ne închinăm (de trei ori), Psalmul 142; Doamne auzi
rugăciunea mea..., şi îndată: Dumnezeu este Domnul... (de trei ori).
Apoi Troparele acestea, glasul al 4-lea
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu nevoinţă să
alergăm noi păcătoşii, şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă,
strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre
noi, şi ne ajută, sârguieşte, că pierim de mulţimea păcatelor, nu
întoarce pre robii tăi deşerţi, că pe tine te avem ajutătoare. (de
două ori).
Slavă... Şi acum...
Niciodată nu vom tăcea noi, nevrednicii, a vesti puterile tale
Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te
pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar
fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine,
stăpână, că tu mântuieşti pre robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi Psalmul 50 Miluieşte-mă Dumnezeule..., şi începem Canonul
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, Irmosul:
Apa trecând-o ca pre uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând
israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I
cântăm.
Pripeală: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând
mântuire, o Maică a Cuvântului şi Fecioară, de rele şi de nevoi
mântuieşte-mă.
Asupririle chinurilor mă tulbură şi de multe scârbe se umple
sufletul meu, aşază-le, Fecioară, cu liniştea Fiului şi Dumnezeului
tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Slavă...
Pre tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu, te rog
Fecioară izbăveşte-mă din nevoi, că la tine scăpând acum, îmi
tind şi sufletul şi gândul meu.
Şi acum...
Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei
dumnezeieşti şi purtării tale de grijă învredniceşte-mă Maica lui
Dumnezeu, ca ceea ce eşti bună şi Născătoare Celui bun.
Cântarea 3-a Irmosul:
Doamne, Cela ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai
zidit Biserica, Tu pre mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu
eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule
de oameni.
Folositoare şi acoperământ vieţii mele te pun pre tine,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tu mă îndreptează la
adăpostirea ta, ceea ce eşti pricina bunătăţilor, şi credincioşilor
întărire, una întru tot lăudată.
Rogu-mă Fecioară, risipeşte-mi tulburarea sufletului şi viforul
scârbelor mele, că tu, mireasă dumnezeiască, pe Hristos
începătorul liniştei ai născut, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.
Slavă...
Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina
bunătăţilor, bogăţia facerii de bine izvorăşte-o tuturor, că toate le
poţi ca ceea ce ai născut pe Hristos cel puternic întru tărie, una
preacurată.
Şi acum...
Cu neputinţe cumplite şi cu chinuri de boli fiind cuprins
Fecioară, tu îmi ajută, că pe tine te ştiu comoară de tămăduiri
neîmpuţinate şi necheltuite, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Acestea se zic după a 3-a şi a 6-a cântare:
Mântuieşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că
toţi după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat,
şi folositoare.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de
Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu, şi vindecă
durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule..., la care
pomeneşte pe aceia pentru care face paraclisul, iar noi cântăm Doamne
miluieşte (de 15 ori), preotul zice vozglasul: Că milostiv şi iubitor de
oameni..., şi îndată Sedealna, glasul al 2-lea:
Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi
lumii scăpare, cu deadinsul strigăm către tine, Născătoare de
Dumnezeu, stăpână: Vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi,
ceea ce eşti una grabnică folositoare.
Cântarea a 4-a, Irmosul:
Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile
Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Tulburarea patimilor mele, şi viforul greşalelor mele alină-le,
ceea ce ai născut pe Domnul Îndreptătorul, dumnezeiască
mireasă.
Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai
născut pre Cel milostiv şi pre Mântuitorul tuturor celor ce te laudă
pe tine.
Slavă...
Îndulcindu-ne, Preacurată, cu darurile tale, ţie cântare de
mulţumită cântăm, ştiindu-te pre tine Maica lui Dumnezeu.
Şi acum...
Nădejde şi întărire, şi zid de mântuire nemişcat, câştigându-te
pre tine, ceea ce eşti întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.
Cântarea a 5-a, Irmosul:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale, şi cu braţul
Tău cel înalt, pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
Umple, Preacurată, de veselie viaţa mea, dăruindu-mi bucuria
ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei.
Izbăveşte-ne pe noi din nevoi Născătoare de Dumnezeu curată,
ceea ce ai născut izbăvirea cea veşnică şi pacea, care covârşeşte
toată mintea.
Slavă...
Risipeşte negura greşalelor mele, dumnezeiască mireasă, cu
strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut lumina cea
dumnezeiască şi veşnică.
Şi acum...
Tămăduieşte, curată, neputinţa sufletului meu, învrednicindumă
cercetării tale, şi sănătate, cu rugăciunile tale, dăruieşte.
Cântarea a 6-a, Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune
scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea
s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din
stricăciune scoate-mă.
Cum a mântuit de moarte şi de putrejune, firea mea care era
ţinută de moarte şi de putrejune, Însuşi pre Sine dându-se spre
moarte, Fecioară roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, să mă
izbăvească şi de răutăţile vrăjmaşilor.
Pe tine te ştiu folositoare, şi păzitoare prea tare vieţii mele
Fecioară, care risipeşti tulburarea năpastelor, şi goneşti
asupririle diavolilor, ci mă rog totdeauna: izbăveşte-mă de
stricăciunea chinurilor mele.
Slavă...
Pre tine Fecioară te-am dobândit ca un zid de scăpare, şi
sufletelor mântuire desăvârşit, şi desfătare întru scârbe, şi de
lumina ta pururea ne bucurăm, o, Stăpână! Şi acum ne izbăveşte
din nevoi şi din chinuri.
Şi acum...
Acum zac în patul durerilor, şi nu este tămăduire trupului
meu, ci mă rog ţie, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu şi
Mântuitorul lumii, şi Tămăduitorul bolilor, ridică-mă dintru
stricăciunea durerilor.
Preotul pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul, aşa cum s-a
arătat după Cântarea a 3-a. Apoi vozglas şi Condacul, glasul al 6-lea:
Ceea ce eşti păzitoarea creştinilor nebiruită, şi rugătoare
neîncetată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de
rugăciune ale păcătoşilor, ci sârguieşte ca o bună spre ajutorul
nostru, care cu credinţă strigăm către tine: grăbeşte spre
rugăciune, şi te nevoieşte spre îmblânzire, apărând pururea pre
cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul
Stih: Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită poporul tău, şi
casa părintelui tău.
Diaconul: Înţelepciune
Apostolul
Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire: VII, 7-17
Fraţilor, fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare
de la cel mai mare. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe
când dincolo, unul care e dovedit că este viu. Şi ca să spun aşa,
prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, cel ce lua zeciuială, fiindcă el
era încă în coapsele lui Avraam când l-a întâmpinat Melchisedec.
Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia leviţilor, căci Legea
s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor, ce nevoie mai era să se
ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică
după rânduiala lui Aaron? Iar dacă preoţia s-a schimbat, urmează
numaidecât şi schimbarea Legii. Căci Acela, despre care se spun
acestea, îşi ia obârşia dintr-o altă seminţie, de unde nimeni n-a
slujit Altarului, ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar
despre seminţia acestora, cu privire la preoţi, Moise n-a vorbit
nimic. Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt
preot după asemănarea lui Melchisedec, El s-a făcut nu după
legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea unei vieţi nepieritoare,
căci se mărturiseşte: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui
Melchisedec.”
Preotul: Pace ţie; Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia..., glasul al 4-lea:
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.
Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor.
Diaconul: Înţelepciune drepţi...
Evanghelia
Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire: I, 39-49, 56
În zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte,
într-un oraş al lui Iuda, şi a intrat în casa lui Zaharia, şi a salutat
pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a
săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt şi cu
glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi
binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta,
ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată, cum veni la
urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în
pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor
împlini cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Măreşte,
sufletul meu, pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu,
Mântuitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată,
de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire
Cel puternic şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună
cu Elisabeta ca la trei luni. Apoi s-a înapoiat la casa sa.
Slavă... glasul al 2-lea:
Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea
greşealelor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte
mulţimea greşealelor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea
îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Şi stihirile acestea, glasul al 6-lea:
Podobie: Toată nădejdea...
Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pre noi folosinţei
omeneşti, Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi,
că scârbele ne cuprind şi nu putem să răbdăm săgetările
diavolilor, acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri să scăpăm
noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi, mângâiere nu avem afară de
tine, stăpâna lumii, nădejdea şi folositoarea credincioşilor nu
trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.
Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, ci cerând dar bun, primeşte dăruirea către
cererea cea de folos.
Prefacerea celor scârbiţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, mântuieşte cetatea şi
poporul, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, una
folositoarea credincioşilor.
Preotul zice:
Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează
moştenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă
fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele
bogate. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre
Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea
cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor puteri
cereşti celor fără de trup; pentru rugăciunile cinstitului, măritului
Prooroc, înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor
măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale celor între sfinţi
Părinţii noştri, mari dascăli şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de
Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur; Atanasie cel Mare,
Chirii, Nicolae al Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei,
făcătorii de minuni; ale Sfinţilor, măriţilor, bunilor biruitori
Mucenici; ale Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători părinţii
noştri: Grigore Decapolitul, Nicodim cel sfinţit şi Dimitrie cel Nou;
ale sfinţilor, şi drepţilor dumnezeieşti părinţi: Ioachim şi Ana; ale
sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim astăzi, şi pentru ale
tuturor sfinţilor, rugămu-ne, mult-milostive, Doamne, auzi-ne pe
noi păcătoşii şi ne miluieşte pe noi.
Doamne miluieşte (de 12 ori), apoi Ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările
şi cu iubirea de oameni...
Cântarea a 7-a: Irmosul:
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu
credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat cântând: Dumnezeul
părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Când ai vrut să tocmeşti mântuirea noastră, Mântuitorule, Teai
sălăşluit în pântecele Fecioarei, pe care o ai arătat folositoare
lumii. Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Maică preacurată, roagă pe Voitorul milei, pe Care L-ai născut,
să izbăvească de păcate şi de spurcăciunea sufletească, pre cei
ce strigă cu credinţă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Slavă...
Comoară de mântuire şi izvor de curăţie, turn de tărie şi uşă
de pocăinţă, pre ceea ce Te-a născut pre Tine ai arătat-o celor ce
strigă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum...
De neputinţele trupeşti şi de păcatele sufleteşti, pre cei ce vin
cu dragoste către acoperământul tău cel dumnezeiesc,
învredniceşte-i să se tămăduiască Născătoare de Dumnezeu, care
ai născut nouă pre Mântuitorul Hristos.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe Împăratul ceresc...
Nu trece cu vederea pe cei ce le trebuie ajutor de la tine,
Fecioară, care cântă şi te preaînalţă întru toţi vecii.
Tămăduieşte neputinţa sufletului meu, şi durerile chinurilor
mele Fecioară, ca să te slăvesc, curată, în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Bogăţie de tămăduiri verşi Fecioară, celor ce te laudă cu
credinţă, şi preaînalţă naşterea ta cea negrăită.
Şi acum...
Tu goneşti asuprirea ispitelor, şi năvălirea patimilor Fecioară,
pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului,
cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Împăratul ceresc, pe Care îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine
Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de
trupuri mărindu-te pe tine.
Să nu te întorci de către izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care
ai născut pe Hristos, Cel ce a luat toată lacrima de la toată faţa.
Umple de bucurie inima mea Fecioară, ceea ce ai primit
plinirea bucuriei, şi ai pierdut grija păcatului.
Slavă...
Cu strălucirea luminii tale, luminează Fecioară negura
neştiinţei, şi o goneşte de la cei ce cu credinţă te mărturisesc pe
tine Născătoare de Dumnezeu.
Şi acum...
Pre mine, care zac de boală în locul cel de răutate,
tămăduieşte-mă Fecioară, şi mă întoarce dintru nesănătate în
sănătate.
Catavasia:
O, prealuminate nor Maica lui Dumnezeu, pre cei ce se luptă
cu noi surpă-i, cu dreapta ta cea stăpânitoare şi atotputernică, şi
celor ce sunt în scârbe le ajută: pre cei asupriţi îi mântuieşte, şi-i
dezleagă de păcate, pre cei ce se roagă ţie, că toate le poţi câte le
voieşti.
Deci
Cade-se să te fericim, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu,
cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului
nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii, şi mai slăvită
fără de asemănare decât serafimii, care ai născut pre Dumnezeu
Cuvântul întru curăţie, fiind Născătoare de Dumnezeu, pre tine te
mărim.
Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:
Podobie: Când de pe lemn...
Pentru toţi te rogi ceea ce eşti bună, care scapă cu credinţă
întru acoperământul tău cel puternic, că noi păcătoşii nu avem
către Dumnezeu întru nevoi şi întru scârbe altă izbăvire, pururea
fiind încărcaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului celui de sus.
Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pre noi, robii tăi,
dintru toate nevoile.
Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul...
Tuturor scârbiţilor bucurie, şi asupriţilor folositoare, şi
flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor mângâiere, celor
învăluiţi adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi
acoperământ şi sprijineală, toiag bătrâneţilor tu eşti, Preacurată,
Maica Dumnezeului celui de sus, ţie ne rugăm : Grăbeşte de
mântuieşte pre robii tăi.
Stih: Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită poporul tău, şi
casa părintelui tău.
Bucură-te Fecioară preacurată; bucură-te cinstitul sceptru al
împăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel
de taină; bucură-te uşa cerului şi rugul cel nears; bucură-te
lumină a toată lumea; bucură-te bucuria tuturor; bucură-te
mântuirea credincioşilor; bucură-te apărătoarea şi scăparea
tuturor creştinilor, stăpână.
Slavă... Şi acum... glasul al 8-lea:
Bucură-te lauda a toată lumea; bucură-te casa Domnului;
bucură-te munte umbrit; bucură-te scăpare; bucură-te ceea ce eşti
sfeşnic de aur; bucură-te Preacurată, care eşti slava creştinilor;
bucură-te Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te rai;
bucură-te masa cea dumnezeiască; bucură-te Biserică; bucură-te
năstrapă de aur; bucură-te bucuria tuturor.
Şi preotul cădeşte Altarul şi pre norod, iar noi cântăm aceste stihuri,
glasul al 8-lea:
Pre ceea ce este mai înaltă decât cerurile şi mai Preacurată
decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pre noi din blestem,
pe stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.
Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăveşte trupul şi
slăbeşte sufletul meu, la tine scap, ceea ce eşti plină de daruri,
nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.
Stăpâna şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunea
nevrednicilor robilor tăi, ca să fii solitoare către Cel ce s-a născut
din tine, o, stăpâna lumii! Fii mijlocitoare.
Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie, ţie celei întru tot
lăudată, Născătoare de Dumnezeu, cu înaintemergătorul şi cu toţi
sfinţii, roagă-L Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe
noi.
Toate oştile îngereşti, înaintemergătorul Domnului, cei
doisprezece Apostoli, şi toţi sfinţii, împreună cu Născătoarea de
Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuim.
Mută să fie gura păgânilor, care nu se închină cinstitei icoanei
tale, celei zugrăvite de Sfântul Apostol şi evanghelist Luca, ceea
ce se cheamă povăţuitoare.
Deci: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...,
preotul: Că a Ta este Împărăţia..., şi Troparele, glasul al 6-lea; Miluieştene
pe noi, Doamne..., Slavă..., Doamne miluieşte-ne pe noi..., Şi acum...,
Uşa milostivirii..., (caută la pag. 78).
Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule, după mare
mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori)
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea,
cercetarea, iertarea, buna sporire şi chivernisire a robilor lui
Dumnezeu (N) şi pentru ca să se păzească sfânt locaşul acesta,
ţara aceasta, oraşul acesta şi toate oraşele şi satele, de boală, de
foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor
neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi. Şi pentru ca
milostiv, blând şi lesne iertător să ne fie Bunul şi Iubitorul de
oameni Dumnezeul nostru, şi să-şi întoarcă toată mânia care se
porneşte asupra noastră, şi să ne izbăvească pre noi de
îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne
miluiască pre noi.
Strana: Doamne miluieşte (de 40 de ori)
Auzi-ne pre noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea
tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pre mare
departe, şi milostive Stăpâne, milostiv să fii pentru păcatele
noastre şi ne miluieşte pre noi.
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori), iar Preotul zice Ecfonisul:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă
înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
Apoi preotul face otpustul cel mic.
Iscriviti a:
Post (Atom)