RÂNDUIALA Sfinţirii Crucii şi a troiţei celei noi

RÂNDUIALA

Sfinţirii Crucii şi a troiţei celei noi

Fiind aşezată o masă acoperită după cuviinţă înaintea sfintelor

uşi împărăteşti, Preotul iese din altar îmbrăcat cu epitrahilul şi cu

felonul şi, cădind cruciş cinstita cruce, face începutul obişnuit:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Împărate ceresc..., Sfinte

Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este

împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă..., Şi acum...,

Veniţi să ne închinăm... (de trei ori), şi Psalmul 98:

Domnul împărăţeşte: să tremure popoarele; şade pe

Heruvimi: să se cutremure pământul. Domnul în Sion este

mare şi Înalt peste toate popoarele. Să se laude numele Tău

cel mare, că înfricoşător şi Sfânt este. Şi cinstea împăratului

iubeşte dreptatea. Tu ai întemeiat dreptatea; judecată şi

dreptate în Iacob Tu ai făcut, înălţaţi pre Domnul Dumnezeul

nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt

este! Moise şi Aaron între preoţii Lui, şi Samuel, între cei ce

cheamă numele Lui. Chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit pre

ei, în stâlp de nor grăia către ei; căci păzeau mărturiile Lui şi

poruncile pre care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru,

Tu i-ai auzit pre ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai

răsplătit toate faptele lor. Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul

nostru şi vă închinaţi în Muntele cel Sfânt al Lui, că Sfânt

este Domnul, Dumnezeul nostru!

Apoi: Slavă..., Şi acum..., Aliluia (de 3 ori). Doamne miluieşte

(de 3 ori), şi troparul, glasul I-iu:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează

moştenirea Ta, biruinţă Regelui nostru asupra protivnicilor

dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pre poporul Tău (de trei

ori).

Slavă... Condacul, glasul al 4-lea:

Cel ce Te-ai înălţat pre Cruce de bunăvoie, îndurările Tale

dăruieşte poporului Tău celui nou numit cu numele Tău,

Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pre

binecredinciosul nostru Rege, dăruindu-i lui biruinţă asupra

potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace nebiruită

biruinţă.

Şi acum... a Crucii şi a Născătoarei, acelaşi glas:

Crucea cea făcătoare de viaţă a bunătăţii Tale, pre care ai

dăruit-o nouă nevrednicilor, Doamne, Ţie o aducem cu rugăciune.

Mântuieşte pre poporul Tău cela credincios, pentru

Născătoarea de Dumnezeu, care se roagă Ţie pentru noi,

Unule, Iubitorule de oameni.

Şi îndată se cântă de trei ori troparul acesta, glasul al 6-lea:

Trimite harul Tău, Dătătorule de viaţă, şi sfinţeşte Crucea

aceasta; şi arat-o pre ea la tot poporul să-i fie ajutor şi

întărire.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Şi Preotul citeşte această

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeul slavei, Părinte Atotţiitorule, Dumnezeule

Savaot, Carele prin pomul vieţii cela din mijlocul

raiului ai închipuit mai înainte crucea cea de viaţă făcătoare

a Unuia-Născut Fiului Tău; şi în locul pomului neascultării,

prin gustarea din care şarpele cel a tot viclean pe strămoşii

noştri şi cu dânşii pe tot neamul omenesc i-a izgonit din rai

şi la moarte i-a adus, ai dăruit nouă semnul acestei Crucii

purtătoare de viaţă, pre care iubitul Tău Fiu, pironit fiind, a

murit şi cu moartea pre moarte a omorât şi toată puterea

diavolului a sfărâmat şi viaţă lumii a dăruit, iar Bisericii Sale

armă nebiruită, Sfinţire şi acoperământ tare, şi credinţei

întărire, şi izbăvire de toate cursele diavoleşti, şi nădejde

tare de mântuire şi neruşinată, spre câştigarea vieţii. Pentru

aceea noi robii Tăi, în dar învrednicindu-ne de multa milă a

Ta, mulţumitori fiind, slavă şi mulţumire şi smerită

închinăciune aducem slavei Tale şi cu umilinţă ne rugăm să

cauţi cu milostivire spre acest semn al Crucii, pe care

credincioşii robii Tăi, din osârdie şi din credinţa cea tare şi

din dragostea către Tine, au făcut-o spre însemnarea

biruinţei Fiului Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos şi a

eliberării şi a mântuirii noastre. Şi trimite peste noi

binecuvântarea Ta cea cerească; binecuvinteaz-o şi o

sfinţeşte pre ea, şi umple-o de puterea şi binecuvântarea

lemnului aceluia, pre care a fost pironit Preasfântul Trup al

Domnului nostru Iisus Hristos, Unul-Născut Fiul Tău, prin

Carele puterea diavolului s-a surpat şi noi pământenii ne-am

eliberat şi vieţii ne-am învrednicit.

Aşa Te rugăm pre Tine, Preasfinte Stăpâne, pentru sfintele

patimi şi pentru vărsarea Sfântului Sânge şi moartea cea

făcătoare de viaţă a Unuia-Născut Fiului Tău, Domnul nostru

Iisus Hristos, pre carele cu sfatul Tău, al lui Dumnezeu Tatăl

Cel fără de început şi al Preasfântului Tău Duh, de bunăvoie

pentru mântuirea noastră pre lemnul Crucii le-a suferit; şi

prin acelea lemnul Crucii, carele era oarecând spre pierzare

făcătorilor de rău şi celor ce greşeau, l-a arătat a fi

binecuvântat, Sfânt, de viaţă dătător şi izbăvitor celor ce

greşesc, pre carele şi cu rugăciune Ţie îl aducem: trimite

acum harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al Crucii

şi-l binecuvintează, îl sfinţeşte şi-i dă lui ca să fie semn

înfricoşător şi tare asupra tuturor vrăjmaşilor văzuţi şi

nevăzuţi, spre izgonirea şi înfrângerea tuturor curselor

ispitelor şi asupririlor diavoleşti. Iar poporului Tău să fie

acoperământ puternic, întărire credinţei, sprijinire nădejdii,

în războaie biruinţă şi sporire în toate faptele cele bune; şi

tuturor celor ce se vor închina Ţie înaintea semnului

acestuia şi rugăciuni vor aduce, să le fii Milostiv ascultător şi

Îndurat împlinitor al tuturor cererilor lor, celor către

mântuire. Şi precum prin Cruce lumea ai eliberat de

osândirea păcatului, aşa pre robii Tăi, carele cu credinţă, din

suflet, aduc Ţie acest semn al Crucii, cu puterea Crucii

iubitului Tău Fiu, pururea biruitor asupra păcatului arată-i a

fi, şi le dăruieşte lor toate bunătăţile Tale cele pământeşti şi

cereşti; şi prin Cruce totdeauna spre bine pe toţi credincioşii

povăţuind, du-i la primirea cununilor cereşti, că Tu eşti

Izvorul Sfinţirii şi dătător bogat de toate bunătăţile, şi Ţie

slavă înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi

Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi Preotul stropeşte cu aghiasmă crucea, zicând:

Sfinţească-se semnul acestei Sfinte Cruci cu harul

Preasfântului Duh, prin stropirea acestei ape Sfinţite, în

numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin (de trei

ori).

Şi îndată, luând cădelniţa şi stând cu bună cucernicie înaintea

chipului Sfintei Cruci, o cădeşte cruciş, cântând:

Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o

lăudăm şi o mărim.

Se închină cu cucernicie până la pământ şi sărută cinstita şi

Sfinţita Cruce. Asemenea şi toţi cei ce stau de faţă se închină şi

sărută cinstita Cruce. Iar la strană se cântă stihira aceasta, glasul

al 2-lea:

Veniţi, credincioşilor, puterii Crucii să ne închinăm, căci

pomul în rai a odrăslit moartea, iar acesta, viaţă a înflorit,

având pironit pre dânsul pre Domnul Cela fără de păcat, de

la Carele toate limbile luând nestricăciunea, strigăm: Cela

ce prin Cruce moartea o ai stricat şi pre noi din înşelăciunea

şi chinuirea diavolului ne-ai liberat, Doamne, mărire Ţie.

Şi îndată se face apolisul; Diaconul: înţelepciune. Cântăreţul:

Binecuvintează. Preotul:

Cela ce pe lemnul Crucii pentru mântuirea noastră S-a

răstignit şi moartea a binevoit a primi şi a treia zi din morţi a

înviat, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru

rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de

viaţă făcătoarei Cruci şi cu rugăciunile tuturor Sfinţilor Săi,

să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi de

oameni Iubitor. de la Tine mare şi multă milă.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi

creştinii ortodocşi.

Că milostiv şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi Diaconul:

Iară şi iară plecând genunchi, Domnului să ne rugăm.

Şi Preotul se roagă:

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai

dat pacea Ta oamenilor, şi darul Preasfântului Duh, încă

fiind cu noi în viaţă, L-ai dat celor credincioşi pururea spre

moştenire neştearsă; şi mai arătat acest har L-ai trimis

discipolilor şi Apostolilor Tăi şi le-ai întărit buzele lor cu

limbi de foc, prin care tot neamul omenesc, în a sa limbă şi

în auzul urechii, primind cunoştinţa de Dumnezeu, ne-am

luminat cu lumina Duhului şi am scăpat din înşelăciune ca

dintru întuneric; şi prin împărţirea limbilor simţitoare şi de

foc şi prin lucrarea cea mai presus de fire, ne-am învăţat a

crede în Tine şi ne-am luminat a te teologhisi cu Tatăl şi cu

Duhul Sfânt, într-o Dumnezeire, putere şi domnie. Tu dar

Cela ce eşti raza Tatălui şi caracterul cel neschimbat şi

nemutat al fiinţei şi al firii Lui, Izvorule al mântuirii şi al

harului, deschide-mi şi mie păcătosului buzele, şi mă învaţă

cum se cuvine şi pentru cele ce se cade a mă ruga. Că Tu

cunoşti marea mulţime a păcatelor mele, dar îndurarea Ta

va învinge noianul acestora. Iată cu frică stau înaintea Ta,

aruncând deznădăjduirea sufletului meu întru adâncul milei

Tale. Îndreptează-mi viaţa, Cela ce îndreptezi toată făptura

cu cuvântul şi cu puterea cea nespusă a înţelepciunii, Cela

ce eşti liman lin al celor cuprinşi de furtuni, şi arată-mi calea

în care voi merge. Dă cugetelor mele Duhul înţelepciunii

Tale, dăruind nepriceperii mele duh de înţelegere; umbrează

faptele mele cu duhul temerii de Tine; şi duh drept înnoieşte

întru cele dinlăuntru ale mele; cu duh stăpânitor întăreşte

alunecarea cugetului meu; ca în fiecare zi, cu Duhul Tău cel

bun fiind îndreptat spre lucrul cel de folos, să mă

învrednicesc a face poruncile Tale, şi să-mi aduc aminte

pururea de mărită venirea Ta, care va cerceta faptele

noastre. Şi să nu laşi ca să mă amăgesc cu frumuseţile cele

stricăcioase ale lumii acesteia; ci întăreşte-mă să poftesc

câştigarea visteriilor celor ce vor să fie. Că Tu ai zis,

Stăpâne, că orice ar cere cineva întru numele Tău, neapărat

va lua de la Dumnezeu Părintele Cel împreună cu Tine

veşnic. Pentru aceasta şi eu păcătosul, întru venirea

Sfântului Tău Duh, rog bunătatea Ta: câte am cerut, dă-mi-le,

spre mântuire. Aşa, Doamne, Carele eşti Bun dătător şi

bogat dăruitor de toată binefacerea; că Tu eşti Cela ce dai

de prisosit cele ce cerem. Tu eşti compătimitorul, miluitorul,

Carele fără păcat Te-ai făcut părtaş trupului nostru, şi Te

pleci cu iubire de inimă către cei ce pleacă genunchii la

Tine, curăţire făcându-te păcatelor noastre. Deci dă,

Doamne, poporului Tău îndurările Tale; auzi-ne pre noi din

cerul Tău cel sfânt; sfinţeşte-i pre dânşii cu puterea dreptei

Tale celei mântuitoare; acoperă-i cu acoperământul aripilor

Tale; nu trece făptura mâinilor Tale. Ţie unuia am păcătuit,

dar şi numai Ţie servim. Nu ştim a ne închina la Dumnezeu

străin, nici să tindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt

Dumnezeu. Iartă nouă greşalele, primind rugăciunile

noastre cele cu îngenunchiere; tinde nouă tuturor mână de

ajutor. Primeşte rugăciunea tuturor ca o tămâie primită, ce

se înalţă înaintea împărăţiei Tale celei prea bune.

Citeşte şi această rugăciune:

Doamne, Doamne Cela ce ne-ai scăpat de toată săgeata

ce zboară ziua, fereşte-ne şi de tot lucrul ce umblă în

întuneric. Primeşte ca o jertfă de seară înălţările mâinilor

noastre. Învredniceşte-ne să trecem şi stadiul nopţii

neprihăniţi, ne ispitiţi de rele, şi ne scuteşte de toată

turburarea şi frica ce vine asupra noastră de la diavolul.

Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă şi cugetelor noastre

îngrijire de întrebarea la judecata Ta cea înfricoşată şi

dreaptă. Pironeşte cu frica Ta trupurile noastre, şi omoară

membrele noastre cele de pre pământ. Ca şi în liniştea

somnului să ne luminăm cu privirea la judecăţile Tale. Şi

depărtează de la noi toată nălucirea necuviincioasă şi pofta

cea vătămătoare. Şi ne scoală în timpul rugăciunii, întăriţi în

credinţă şi sporind întru poruncile Tale.

Apoi Diaconul zice:

Apară, mântuieşte, miluieşte, ridică-ne şi ne păzeşte pre

noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pre Preasfânta, Curata, preabinecuvântata, mărita

Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Cu bunăvoirea şi cu harul Unuia-Născut Fiului Tău, cu

Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul, bunul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul: Amin

Apoi: Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta...

Diaconul:

Iară şi iară plecând genunchii, Domnului să ne rugăm.

Iar Preotul zice rugăciunea:

Izvorul cel pururea izvorâtor de viaţă şi de lumină,

puterea cea împreună creatoare şi veşnică a Tatălui, Carele

ai plinit prea frumos toată iconomia cea pentru mântuirea

oamenilor, Hristoase Dumnezeul nostru; Cela ce ai rupt

legăturile cele nedezlegate ale morţii şi încuietorile iadului,

călcând mulţimea duhurilor celor viclene; Cela ce Te-ai adus

pentru noi junghiere nevinovată, dându-ţi spre jertfă trupul

Tău cel preacurat, neatins şi neajuns de nici un păcat, şi prin

aceasta înfricoşată şi negrăită jertfire, ne-ai dăruit nouă

viaţa de veci; şi pogorându-te în iad ai frânt încuietorile cele

veşnice, şi celor ce şedeau în întuneric le-ai arătat ieşire; iar

pre balaurul cel din adânc şi începătorul răutăţii cu

înţeleaptă uneltire dumnezeiască l-ai vânat, şi cu lanţurile

întunericului legându-l în tartar, în focul cel nestins şi în

întunericul cel mai din afară l-ai încuiat cu puterea Ta cea

nemăsurată, înţelepciunea Tatălui cea cu nume mare,

Carele Te-ai arătat ajutător mare celor asupriţi şi ai luminat

pre cei ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii. Tu,

Doamne al măririi celei veşnice, şi Fiule iubit al Părintelui

Celui Preaînalt, lumină pururea vecuitoare din lumina cea

de-a pururea, Soare al dreptăţii, auzi-ne pre noi care ne

rugăm Ţie şi fă repaus sufletelor servilor Tăi, a părinţilor şi a

fraţilor noştri celor mai înainte răposaţi, şi ale celorlalte

rudenii după trup, şi ale tuturor celor de o credinţă cu noi,

pentru care şi facem acum pomenire. Că a Ta este

stăpânirea peste toţi şi cu mâna Ta ţii toate marginile

pământului. Stăpâne Atotţiitorule, Dumnezeule al părinţilor

şi Domnul milei, făcătorul neamului celui muritor şi a celui

nemuritor şi a toată firea omenească, ce se înfiinţează şi

iarăşi se desfiinţează, al vieţii şi al morţii, al petrecerii de

aici şi al mutării de acolo; Cela ce măsori anii viilor şi

rânduieşti timpurile morţii, Carele duci şi scoţi din iad,

legând cu slăbire şi dezlegând cu putere; Cela ce

iconomiseşti spre trebuinţă cele de faţă şi aduci spre folos

cele viitoare; Cela ce întăreşti cu nădejdea învierii pre cei

loviţi de acul morţii; Însuţi, Stăpâne al tuturor, Dumnezeule

Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului

şi a celora de pre mare departe, Carele şi în această de pre

urmă, marea şi mântuitoarea zi a Cincizecimii, ai arătat

nouă taina Sfintei, Celei de o fiinţă, pururea veşnică,

nedespărţită şi neamestecatei Treimi, şi pogorârea şi

venirea ştiutului şi de-viaţă-făcătorului Duh ai revărsat-o în

chip de limbi de foc peste Sfinţii Tăi Apostoli, punându-i

binevestitori credinţei noastre celei drepte, şi arătându-i

mărturisitori şi prezicători teologiei celei adevărate; Carele

şi în această sărbătoare cu totul deplină şi mântuitoare ai

voit a primi rugăciuni de împăcare pentru cei ţinuţi în iad,

dându-ne nouă nădejdi mari că se va trimite de la Tine

uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare.

Auzi-ne pre noi umiliţii servii Tăi care ne rugăm Ţie:

odihneşte sufletele robilor Tăi celor mai înainte repausaţi, în

loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc răcoros, de unde a

fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; şi aşează

sufletele lor în locaşurile drepţilor, şi-i învredniceşte păcii şi

iertării; că nu morţii Te vor lăuda, Doamne, nici cei din iad

îndrăznesc a-Ţi aduce Ţie mărturisire; ci noi aceşti vii Te

binecuvântăm şi Te rugăm şi-Ţi aducem rugăciuni de împăcare

şi jertfe pentru sufletele lor.

Uneşte şi această rugăciune:

Dumnezeule Cel mare şi veşnic, Sfânt şi de oameni

iubitor, Carele ne-ai învrednicit a sta în această oră înaintea

măririi Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda

minunilor Tale, îndură-Te de noi nevrednicii servii Tăi şi ne

dă har a-Ţi aduce cu inimă înfrântă şi cu umilinţă, doxologie

întreit Sfântă şi mulţumită pentru darurile Tale cele mari,

care ai făcut şi faci totdeauna către noi. Adu-Ţi aminte,

Doamne, de neputinţa noastră, şi nu ne pierde pentru

nelegiuirile noastre, ci fă milă mare umilinţei noastre, ca,

scăpând de întunericul păcatului, să umblăm în ziua

dreptăţii; şi îmbrăcându-ne în arma luminii, să petrecem

nebântuiţi de toată uneltirea vicleanului, şi cu îndrăznire să

Te mărim pentru toate pre Tine singurul Dumnezeu adevărat

şi de oameni iubitor. Că în adevăr, mare taină este, Stăpâne

şi făcătorule al tuturor, desfacerea cea temporală a

făpturilor Tale, şi după aceea întregirea şi odihna lor în

repausul cel veşnic. Ţie mulţumim pentru toate: pentru

intrarea noastră în lumea aceasta şi pentru ieşirea, care,

prin făgăduinţa Ta cea nemincinoasă, mai înainte ne

arvuneşte nouă nădejdea învierii şi a vieţii celei

nestricăcioase, pre care fă să o câştigăm la viitoarea Ta a

doua venire. Căci Tu eşti şi începătorul învierii noastre şi

nemituit şi de oameni iubitor judecător pentru cele făcute în

viaţă, şi Stăpân şi Domn al răsplătirii. Carele Te-ai şi

împărtăşit asemenea cu noi trupului şi sângelui, pentru

milostivirea cea desăvârşit; şi pentru multa Ta îndurare ai

primit de voie încercarea patimilor noastre fără prihană şi în

ceea ce ai pătimit cu Însuţi ispita Ta, Te-ai făcut nouă celor

ce ne ispitim, ajutor de bună voie; pentru care ne-ai şi adus

pre noi la a Ta nepătimire. Deci, Stăpâne, primeşte cererile

şi rugăciunile noastre, şi odihneşte pre toţi părinţii

fiecăruia, pre mame, fraţi, surori şi fii, şi pre orice altă rudă

şi neam, şi pre toate sufletele care mai înainte au răposat

întru nădejdea învierii vieţii de veci. Şi aşează duhurile şi

numele lor în cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, Isaac şi

Iacov, în locaşul celor vii, întru Împărăţia Cerurilor, în raiul

desfătării, ducându-i pre toţi prin Îngerii Tăi cei luminoşi în

sfintele Tale locuinţe, ridicând împreună şi trupurile

noastre, în ziua în care o ai rânduit, după făgăduinţele Tale

cele sfinte şi nemincinoase. Deci, Doamne, pentru noi servii

Tăi nu este moarte când ieşim din trup şi venim la Tine

Dumnezeul nostru, ci schimbare de la cele mai cu grijă la

cele mai bune şi mai înveselitoare; este repaus şi bucurie.

Iar de am şi păcătuit Ţie cu ceva, Îndurat fii nouă şi lor; căci

nimeni nu este curat de întinăciune înaintea Ta, nici chiar de

ar fi viaţa lui numai o zi, ci numai Tu Te-ai arătat pre pământ

fără păcat, Doamne al nostru Iisuse Hristoase, prin Carele

toţi nădăjduim a câştiga milă şi iertare de păcate. Pentru

aceasta nouă şi acelora ca un bun şi de oameni iubitor

Dumnezeu dezleagă, lasă, iartă căderile noastre în păcate,

cele de voie şi cele fără de voie, cele în cunoştinţă şi cele din

neştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele din faptă şi cele

din cuget, cele cu cuvântul şi cele din toate petrecerile şi

mişcările noastre. Şi celor ce mai înainte s-au mutat

dăruieşte-le slobozire şi iertare, iar pre noi cei ce rămânem

aici ne binecuvintează, dăruindu-ne sfârşit bun şi paşnic

nouă şi la tot poporul, şi deschizându-ne nouă îndurările

milei şi ale iubirii de oameni întru venirea Ta cea înfricoşată

şi groaznică, fă-ne vrednici şi de Împărăţia Ta.

Uneşte încă şi aceasta rugăciune:

Dumnezeule Cel mare şi preaînalt, Carele singur ai

nemurire şi locuieşti în lumină ne apropiată, Cela ce ai făcut

cu înţelepciune toată făptura, şi ai despărţit între lumină şi

între întuneric, punând soarele spre stăpânirea zilei, iar luna

şi stelele spre stăpânirea nopţii; Cela ce ne-ai învrednicit

pre noi păcătoşii şi în ziua de astăzi a ne arăta feţei Tale

întru mărturisire şi a-Ţi aduce servire de seară; Însuţi

Iubitorule de oameni Doamne, îndreptează rugăciunea

noastră ca o tămâie înaintea Ta, şi o primeşte ca o

mireasmă bine mirositoare. Şi ne dă nouă seara de acum şi

noaptea viitoare paşnică; îmbracă-ne cu arme de lumină;

scuteşte-ne de frica de noapte, şi de tot lucrul ce se întâmplă

în întuneric, şi ne dă somnul, ce ni l-ai dăruit spre repaus de

neputinţa noastră, scutit de toată nălucirea diavolească.

Aşa, Stăpâne al tuturor, Dăruitorule de bunătăţi; ca şi în

aşternuturile noastre umilindu-ne, să ne aducem aminte şi

noaptea de Preasfânt numele Tău; şi cu cugetarea la

poruncile Tale luminându-ne să ne sculăm întru bucurie

sufletească spre doxologirea bunătăţii Tale aducând cereri

şi rugăciuni milostivirii Tale pentru păcatele noastre şi ale

poporului Tău; pre carele pentru rugăciunile preasfintei de

Dumnezeu Născătoare cu milă îl cercetează.

Şi Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte... Pre Preasfânta,

curata..., Ecfonis: Că Tu eşti odihna sufletelor şi a trupurilor

noastre, şi Ţie mărire înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor. Corul: Amin.

După aceea Diaconul: Să plinim rugăciunile noastre..., Apără,

mântuieşte, miluieşte..., Seara toată deplin..., Înger de pace,

credincios..., Milă şi iertare de păcate..., Cele bune şi de folos...,

Celălalt timp al vieţii..., Sfârşit creştinesc vieţii noastre..., Pre

Preasfânta curata..., Ecfonis; Că Dumnezeu bun şi iubitor de

oameni eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor, Corul: Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele

voastre Domnului să le plecaţi.

Iar Preotul zice în taină rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai plecat cerurile şi

Te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc, caută

spre servii Tăi şi spre moştenirea Ta. Că Ţie Judecătorului

celui înfricoşat şi de oameni iubitor şi-au plecat servii Tăi

capetele, şi-au supus grumazul lor, nu de la oameni aşteptând

ajutor, ci cerând mila Ta şi primind mântuirea Ta; pre

care păzeşte-i în tot timpul, în seara de acum şi în noaptea

viitoare, de tot vrăjmaşul, de toată lucrarea protivnică, de

cugete deşarte şi de pofte rele.

Ecfonis:

Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi prea

mărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi cântăm stihirile idiomele ale stihralei, glasul 3-lea:

Acum spre semn tuturor la arătare limbile s-au

pogorât; căci iudeii, din care este după trup Hristos, bolind

de necredinţă, au căzut din harul lui Dumnezeu, şi noi cei

dintre păgâni ne-am învrednicit de lumina cea

dumnezeiască, întărindu-ne prin cuvintele ucenicilor, care

au vestit mărirea lui Dumnezeu binefăcătorului tuturor; cu

care plecând inimile cu genunchii, întărindu-ne prin Sfântul

Duh, cu credinţă să ne închinăm Mântuitorului sufletelor

noastre.

stih: Inimă curată plăsmuieşte întru mine Dumnezeule...

Acum Duhul cel Mângâitor s-a vărsat peste tot trupul; căci

începând de la ceata Apostolilor, de la dânşii prin

comuniune a întins harul asupra celor credincioşi, şi a

încredinţat despre venirea Sa cea puternică, împărţind

ucenicilor limbi în chip de foc, spre lauda şi mărirea lui

Dumnezeu; pentru aceasta, înţelegător luminându-ne

inimile, şi întărindu-ne în credinţă prin Sfântul Duh, să ne

rugăm să se mântuiască sufletele noastre.

stih: Nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta…

Acum se îmbracă cu putere de sus Apostolii lui Hristos,

căci Mângâitorul îi înnoieşte pre dânşii, înnoindu-se întrînşii,

cu înnoire tainică a cunoştinţei; pre care cu graiuri

străine şi înalte vestindu-o, ne învaţă a cinsti firea cea

veşnică, şi unică în trei Ipostasuri a lui Dumnezeu

Binefăcătorul tuturor. Pentru aceasta luminându-ne cu

învăţăturile acelora, să ne închinăm Tatălui, şi Fiului, şi Duhului,

rugându-ne să mântuiască sufletele noastre.

Mărire… Şi acum… glasul, al 8-lea:

Veniţi popoare să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei

Ipostasuri: Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh. Că Tatăl

a născut afară de timpuri pre Fiul Cel împreună veşnic şi de

acelaşi tron, şi Duhul Sfânt era în Tatăl, mărit împreună cu

Fiul; o singură putere, o fiinţă, o Dumnezeire, căreia toţi

închinându-ne zicem: Sfinte Dumnezeule, Cela ce toate le-ai

făcut prin Fiul, cu conlucrarea Sfântului Duh; Sfinte Tare,

prin Carele am cunoscut pre Tatăl, şi prin Carele Duhul Sfânt

a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâitor,

Carele din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti; Treime

Sfântă mărire Ţie.

Deci: Acum slobozeşte pre robul…, Sfinte Dumnezeule…,

Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, şi îndată troparul sărbătorii

glasul, al 8-lea:

Binecuvântat eşti Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce

preaînţelepţi ai arătat pre pescari, trimiţându-le lor Duhul

Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni,

mărire Ţie.

Deci, apolisul aceasta:

Cela ce din sânurile Tatălui S-a pogorât, şi a luat toată

firea noastră cea omenească, şi o a îndumnezeit, iar după

aceasta iarăşi la ceruri suindu-Se a şezut de-a dreapta lui

Dumnezeu şi Tatălui, şi a trimis peste Sfinţii Ucenici şi

Apostoli Duhul Cel Dumnezeiesc şi Sfânt, Cel de o fiinţă şi

de o putere, Cel întocmai mărit şi împreună veşnic, şi printrÎnsul

a luminat pre aceia, iar prin ei toată lumea; Hristos

Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile

Preacuratei şi nevinovatei Sfintei Maicii Sale, cu ale Sfinţilor,

măriţilor, prea lăudaţilor de Dumnezeu prezicători şi

purtători de Duh Apostolii, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască

şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi iubitor de

oameni.

Randuiala Campanei, adică Clopotului

Randuiala  Campanei, adică Clopotului

Atârnând clopotul aproape de Biserică, aşa că să se poată

stropi şi pre dinafară şi înlăuntru, mai înainte de a fi pus în

clopotniţă, se cuvine a binecuvânta cu această binecuvântare.

Dacă oficiază Ierarhul, învestit cu toate veşmintele ierarhice, sau

numai cu mantie, cu epitrahilul, omoforul şi mitra, (iar dacă Iereul

cu epitrahilul şi cu felonul), iese din Biserică şi vine la clopot, şi

acolo fiind pregătită apă Sfinţită pre o masă acoperită convenabil

începe după datină: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iar

clerul cântă pre glasul al 6-lea, Împărate ceresc…, apoi se citeşte

Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne

miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm: (de

trei ori), şi Psalmii aceştia:

Psalmul 148

Lăudaţi pre Domnul din ceruri, lăudaţi-L întru cei de sus.

Lăudaţi-L toţi Îngerii Lui, lăudaţi-L toate puterile Lui.

Lăudaţi-L soare şi lună, lăudaţi-L toate stelele şi lumina.

Lăudaţi-L cerurile cerurilor, şi apa cea mai pre sus de ceruri.

Să laude numele Domnului: că El a zis, şi s-au făcut: El a

poruncit, şi s-au plăsmuit. Pusu-le-a în veac şi în veacul

veacului. Poruncă a pus, şi nu va trece. Lăudaţi pre Domnul

de pre pământ, balaurii şi toate abisurile. Focul, grindina,

zăpada gheaţa, vântul cel cu vifor, care faceţi cuvântul Lui.

Munţii şi toate dealurile, arborii cei roditori şi toţi cedrii,

fiarele şi toate animalele, târâtoare şi păsările cele

zburătoare. Împăraţii pământului şi toate popoarele, domnii

şi toţi judecătorii pământului. junii şi fecioarele, bătrânii cu

tinerii. Să laude numele Domnului, că S-a înălţat numele Lui

Unuia. Mărturisirea Lui pre pământ şi în cer. Şi va înălţa

cornul poporului Său; cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui

Israil, poporului ce se apropie de Dânsul.

Apoi Psalmul 149

Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în Biserica

cuvioşilor. Veselească-se Israil de făcătorul său: şi fii

Sionului să se bucure de împăratul lor. Să laude numele Lui

în cor, în timpan şi în psaltire să cânte Lui. Că binevoieşte

Domnul întru poporul Său, şi va înălţa pre cei blânzi întru

mântuire. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă, şi se vor bucura

întru aşternuturile sale. Înălţările lui Dumnezeu în gâtlejul

lor, şi săbii cu două ascuţişuri în mâinile lor. Ca să facă

izbândă întru neamuri, mustrări întru popoare. Ca să lege

pre împăraţii lor cu obezi, şi pre slăviţii lor cu cătuşe de fier.

Ca să facă întru dânşii judecată scrisă, slava aceasta va fi

tuturor cuvioşilor Lui.

După aceea psalmul 150

Lăudaţi pre Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L întru

tăria puterii Lui. Lăudaţi-L întru puterile Lui, lăudaţi-L după

mulţimea măririi Lui. Lăudaţi-L în glasul de trâmbiţă,

lăudaţi-L în psaltire şi alăută. Lăudaţi-L în timpan şi în cor,

lăudaţi-L în strune şi în organ. Lăudaţi-L în chimvale bine

glăsuitoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea

să laude pre Domnul.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori), Diaconul zice ectenia

aceasta: Cu pace Domnului să ne rugăm…, până la, pentru

navigatori. Şi îndată adaugă acestea:

Pentru ca să binecuvinteze clopotul acesta, întru slava

numelui Său, cu cereasca Sa binecuvântare, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să-i dea darul, ca toţi cei ce vor auzi sunetul lui,

sau ziua sau noaptea, să se deştepte spre doxologia

Sfântului Său nume, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca prin glasul sunetului său să domolească şi să

liniştească şi să înceteze toate vânturile cele silnice, şi

furtunile, trăsnetele fulgerele şi toate intemperiile cele

vătămătoare, şi aerele cele rău temperate, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să alunge toată puterea vicleniile şi cursele

vrăjmaşilor celor nevăzuţi, de la toţi credincioşii Săi, care

vor auzi glasul sunetului lui, şi să-i îndemne la lucrarea

poruncilor Sale, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de toată întristarea…, Apără,

mântuieşte, miluieşte…, Pre Preasfânta, curata,

preabinecuvântata…, Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi

închinăciunea…, Corul: Amin. Apoi citesc Psalmul 28.

Aduceţi Domnului, fiii lui Dumnezeu, aduceţi Domnului

fiii puternicilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste. Aduceţi

Domnului slava numelui Lui; închinaţi-vă Domnului în curtea

cea Sfântă a Lui. Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul

slavei a tunat, glasul Domnului peste ape multe. Glasul

Domnului întru tărie; Glasul Domnului întru mare cuviinţă.

Glasul Domnului celui ce sfarmă cedrii, şi zdrobeşte Domnul

şi cedrii Libanului. Şi face pre Liban a sălta ca un viţel, şi pre

Sirion ca pre un pui de unicorn. Glasul Domnului aruncă

pară de foc. Glasul Domnului zguduie pustiul, şi zguduie

Domnul pustiul Cadişului. Glasul Domnului, care

înspăimântă cerbii, şi descoperă dumbrăvile; şi în Biserica

lui fiecare grăieşte slavă. Domnul şade în potop, şi va şedea

Domnul împărat în veac. Domnul tărie poporului Său va da,

Domnul va binecuvânta pre poporul său cu pace.

Şi după sfârşirea psalmului, zicând Diaconul. Domnului să ne

rugăm. Şi clerul Doamne miluieşte. Iereul citeşte rugăciunea

aceasta:

Dumnezeul nostru, Carele voind a fi totdeauna slăvit şi

închinat de toţi credincioşii Săi, în vechiul aşezământ ai

poruncit robului Tău legiuitorului Moisi a face trâmbiţe de

argint, şi fiilor lui Aaron preoţilor a trâmbiţa în ele când vor

jertfi Ţie; ca auzind poporul Tău glasul trâmbiţei, să fie gata

a se închina Ţie, şi să se, adune a proaduce Ţie jertfe, şi la

războaie fiind chemaţi de glasul acelor trâmbiţe, să se

înarmeze tare spre învingerea vrăjmaşilor. Şi acum, Stăpâne

Preasfinte, cu umilinţă Te rugăm, caută cu milostivire la

zeloasa ruga noastră a nevrednicilor robilor Tăi, şi

binecuvintează cu Sfântă binecuvântarea Ta cea cerească, şi

cu harul a-tot-Sfinţitorului Tău Duh, sfinţeşte clopotul

acesta, ce s-a făcut spre serviciul sfintei Tale Biserici, şi spre

slava mare încuviinţatului şi Sfântului Tău nume, şi varsă în

el puterea harului Tău; ca, auzind credincioşii robii Tăi

glasul sunetului lui, să se întărească în evlavie şi în credinţă,

şi bărbăteşte să se opună tuturor uneltirilor diabolice, şi

prin rugăciuni şi pururea doxologie Ţie adevăratului

Dumnezeu să le învingă, şi la Biserică spre ruga şi doxologia

Sfântului Tău nume ziua şi noaptea cu grăbire să se atragă,

şi prin glasul lui să se domolească şi să se aline, şi să

înceteze pornitele furtuni cele vânturoase, şi grindinile şi

viforele, şi tunetele cele înfricoşate şi fulgerele, şi aerele

cele vătămătoare şi rău temperate. Căci Tu Doamne

Dumnezeul nostru, faci toate cele prea slăvite câte le voieşti

şi lucrezi miraculoase, nu numai prin făpturile Tale cele

cuminţi şi însufleţite, spre slava Ta şi spre mântuirea şi

folosul credincioşilor Tăi, ci şi prin cele neînsufleţite,

precum cu toiagul lui Moisi şi cu şarpele cel de aramă în

pustie; căci toate sunt putincioase Ţie şi nimic nu este cu

neputinţă, şi Ţie slavă înălţăm Tatălui şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iereul zice: Pace tuturor. Corul; Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele

voastre Domnului să le plecaţi. Corul: Ţie Doamne. Şi toţi

asistenţii plecând capetele, Iereul citeşte în taină rugăciunea

aceasta:

Stăpâne Dumnezeule Părinte Atotţiitorule, Carele prin

glasul de trâmbiţă cel de şapte ori al preoţilor ce mergeau

înaintea chivotului mărturiei, ai făcut să cadă şi să se

sfărâme murii cei tari ai Ierihonului, şi ai predat toate cele

din cetate în mâinile poporului Tău; Tu şi acum umple

clopotul aceasta de binecuvântarea Ta cea cerească, ca

glasul sunării lui auzindu-l puterile cele protivnice ale

aerului să se ferească departe de la curţile credincioşilor Tăi

şi toate săgeţile lor înfocate cele aprinse asupra noastră să

se stingă; asemenea trăsnetul fulgerelor, căderea grindinei,

şi toate intemperiile aerelor cele vătămătoare alungându-se

şi oprindu-se de dreapta cea Atotputernică şi tare, să se

domolească, să se aline şi să se depărteze: Căci Tu mijlocit

lucrezi toate întru slava Ta spre folosul şi mântuirea noastră.

Şi eschiamă

Că al Tău este a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul

nostru şi Ţie slavă înălţăm, fără Începutului Părinte, cu Unul-

Născut Fiul Tău, şi cu Preasfântul, şi Bunul, şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi luând Iereul apă sfinţită stropeşte clopotul din patru părţi

ale lui din afară, mergând împrejur zicând:

Binecuvintează-se şi se sfinţeşte clopotul acesta prin

stropirea Sfinţitei apei acesteia în numele Tatălui, şi al

Fiului, şi al Sfântului Duh (de trei ori).

De asemenea şi în lăuntrul lui stropind din patru părţile zice

aceeaşi. Apoi, luând tămâietoarea, tămâiază clopotul din patru

părţile exterioare, şi lăuntrul lui. Pre când săvârşeşte el aceasta,

clericii citesc psalmul 69.

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne

grăbeşte ca să-mi ajuţi. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce

caută sufletul meu, să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze

cei ce voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinându-se cei ce

grăiesc mie: bine! bine! Să se bucure şi să se veselească de

Tine, toţi cei ce Te caută, Dumnezeule; şi să zică pururea cei

ce iubesc mântuirea Ta: mărească-se Domnul. Iar eu sărac

sunt şi mişel, Dumnezeule ajută-mi; ajutorul meu şi

izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne nu zăbovi.

Sfârşindu-se aceasta, Diaconul eschiamă: Înţelepciune.

Cititorul zice: De la Numeri citire. Diaconul: Să luăm aminte. Iar

cititorul citeşte paremia aceasta din a patra carte a lui Moisi, cap.

10.

Domnul către Moisi, zicând: fă ţie două trâmbiţe de

argint, bătute cu ciocanul să le faci, şi să fie Ţie pentru

convocarea adunării şi de purcesul taberei. Şi vei trâmbiţa

cu ele, şi se va strânge toată adunarea la tine, înaintea uşii

cortului mărturiei. Şi când vor trâmbiţa cu o trâmbiţă atunci

să vină la tine toţi povăţuitorii şi chiriarhii lui Israil. Şi veţi

trâmbiţa semnul, şi vor purcede taberele cele tăbărâte spre

răsărit. Şi veţi trâmbiţa semnul al doilea, şi vor purcede

taberele cele tăbărâte spre miază-zi. Şi veţi trâmbiţa semnul

al treilea, şi vor purcede taberele cele tăbărâte despre mare.

Si veţi trâmbiţa semnul al patrulea şi vor purcede taberele

cele tăbărâte spre miază-noapte. Cu semn vor trâmbiţa,

când vor purcede. Şi când veţi strânge adunarea veţi

trâmbiţa nu cu semn. Şi fiii lui Aron preoţii vor trâmbiţa cu

trâmbiţele: şi să fie vouă lege veşnică între neamurile

voastre. Iar de veţi ieşi la război în pământul vostru asupra

rebelilor ce se vor împotrivi vouă, veţi trâmbiţa şi veţi da

semn şi vă veţi aminti înaintea Domnului, şi vă veţi izbăvi de

vrăjmaşii voştri. Şi în zilele veseliei voastre, şi în sărbătorile

voastre şi la lunile voastre noi, veţi trâmbiţa cu trâmbiţe la

tot arderi, şi la jertfele mântuirilor voastre, şi va fi vouă

amintire înaintea Dumnezeului vostru: Eu sunt Domnul

Dumnezeul vostru.

Apoi cântă sau citesc stihirile acestea, glasul al 2-lea.

Când pentru mâniata cea pornită asupra noastră pentru

păcatele noastre, pământul şi celelalte stihii se vor învălui,

Doamne, auzind glasul acestui semn, ca pre al trâmbiţelor

celor de argint ale lui Moisi, să cauţi cu ochiul Tău cel

milosârd, şi să nu ne mustri pre noi cu urgia Ta, ci

milostivindu-Te să cruţi, izbăvindu-ne de certarea Ta cea

înfricoşată, ca un Milosârd.

Glasul I-iu

Cela ce mişti temeliile pământului, Dumnezeule, şi singur

clăteşti patul mării, ca plăsmuitorul a toate, izbăveşte-ne de

certarea Ta cea dreaptă, alungând cu glasul semnului

acestuia furtunile şi vânturile, tunetele şi fulgerele cele

silnice, şi fă-ne totdeauna deştepţi şi grabnici spre

doxologia Ta, şi spre împlinirea Sfintelor Tale porunci, ca un

Iubitor de oameni.

Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea

Doamne Cela ce odată la început toate le-ai plăsmuit prin

sine nemijlocit, iar acum toate le faci mijlocit, depărtează

prin glasul acestui Sfinţit clopot toată trândăvia cea cu

lenevire de la inimile credincioşilor Tăi, şi înrădăcinează

frica Ta întru ei cu evlavie, şi cu puterea Ta fă-i sârguitori la

rugăciune, şi grabnici la tot lucrul bun izbăvindu-ne de toate

conspirările vrăjmaşilor, şi păzind nevătămaţi de intemperiile

aerelor celor rău temperate; cu rugăciunile

Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, ca unul

milosârd.

Iar după sfârşirea acestora, Ierarhul sau Proistosul, zicând

Diaconul: Înţelepciune, Corul Pre cea mai cinstită de cât

Heruvimii…, Slavă…, Şi acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori),

Binecuvintează, face obişnuitul apolis al zilei.

RÂNDUIALA la punerea Crucii deasupra acoperământului Bisericii nou zidite

RÂNDUIALA

la punerea Crucii deasupra acoperământului

Bisericii nou zidite

Luând Iereul epitrahilul pre sine, şi tămâind crucea cu tămâie

binecuvântată, începe după obicei: Binecuvântat Dumnezeul

nostru…, Corul Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, şi după

Tatăl nostru…, Iereul: Că a Ta este Împărăţia…, Şi îndată cântă,

sau citesc troparele acestea: Mântuieşte Doamne, poporul Tău…,

Slavă…, Cela ce Te-ai înălţat pre Cruce de bună voie…, Şi acum…,

Solitoare a creştinilor neînfruntată…, După aceasta zicând

Diaconul; Domnului să ne rugăm. Şi Corul: Doamne miluieşte,

citeşte Iereul rugăciunea aceasta.

Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, Cela

ce prin toiagul lui Moisi, şi prin lemnul acela pre carele ai

poruncit a se atârna şarpele cel de aramă în pustie, izbăvind

poporul de muşcarea şerpilor, ai preînchipuit chipul

cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a iubitului Fiului Tău,

Domnului nostru Iisus Hristos, prin care s-a nimicit puterea

diavolului, şi viu s-a făcut neamul nostru cel muşcat de tot

vicleanul şarpe cel de demult: cu umilinţă, procăzând la

filantropia Ta cea nemăsurată, Te rugăm şi implorăm,

trimite acum cereasca Ta binecuvântare, şi binecuvintează

semnul acesta al Crucii, şi dă-i puterea şi tăria lemnului cel

binecuvântat, carele s-a stropit cu sângele Fiului Tău, ca să

fie Bisericii acesteia, ce s-a zidit numelui Tău, acoperământ

puternic, tare apărare, pururea izbăvire de toată reaua

împresurare, bună cuviinţă şi înfrumuseţare, şi semn

înfricoşător şi spăimântător vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor

nevăzuţi; iară pre toţi ceia ce intră în biserica aceasta şi

privesc la el cu credinţă, şi se închină Fiului Tău celui

răstignit pre Cruce, binecuvintează-i, şi apărându-i cu

puterea Crucii, păzeşte-i totdeauna nevătămaţi de tot răul.

Căci Crucea este frumuseţea Bisericii, împăraţilor potestate,

credincioşilor întărire, lauda lui Pavel, iară demonilor rană.

Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, pre toţi cei ce privesc cu

credinţă la semnul aceasta, şi-şi amintesc moartea cea

mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos Fiul Tău, şi se

roagă Ţie cu sârguinţă, auzi-i cu îndurare, şi-i miluieşte cu

filantropie, şi le dăruieşte sănătate cu zile îndelungate, şi-i

învredniceşte împărăţiei Tale, cu harul şi cu îndurările şi cu

iubirea de oameni a Unuia-Născutului Tău Fiu, cu Carele

binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi Bunul, şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iară Iereul luând apă sfinţită, stropeşte cu ea crucea zicând:

Binecuvintează-se şi se sfinţeşte semnul aceasta al Crucii,

cu harul Sfântului Duh, prin stropirea Sfinţitei apei acesteia,

în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi îndată se cântă Condacul aceasta glasul al 4-lea.

Cela ce Te-ai înălţat pre cruce de bună voie, poporului

Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale

dăruieşte Hristoase Dumnezeule, veseleşte cu puterea Ta

pre evlaviosul Domnitorul nostru (N) dând lui învingere

asupra rebelilor, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită

biruinţă.

După aceea face obişnuitul apolis bisericii, iar lucrătorii luând

crucea, o pun la locul său deasupra Bisericii.

RÂNDUIALA ce se face la sfinţirea Antimiselor

RÂNDUIALA

ce se face la sfinţirea Antimiselor

Preoţii punând pre Sfânta Masă Antimisele, Arhiereul toarnă de

trei ori peste dânsele cât este de ajuns apă de trandafir, sau de

floare de vie zicând cuvintele psalmice: Stropi-mă-vei cu isop, şi

mă voi curaţi spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

Aceasta zicându-o de trei ori, adaugă şi cele următoare ale

Psalmului. Şi terminând zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi luând vasul cu Sfântul Mir şi Diaconul zicând: Să luăm

aminte. Arhiereul face cu el trei cruci, una la mijloc şi de fiece

parte câte una, citindu-se Psalmul: Iată acum ce este bine, sau ce

este frumos..., până la sfârşit. Şi Arhiereul doxologind zice: Mărire

Ţie Treime Sfântă Dumnezeul nostru în veci. Apoi se dă

Arhiereului cădelniţa şi cădind zice: Judecă-mă, Doamne, că eu

întru nerăutatea mea am umblat. Şi Diaconul zicând: Domnului să

ne rugăm: Arhiereul citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Făcătorul cerului şi al

pământului, Cela ce ai întemeiat cu negrăită înţelepciune

Biserica Ta cea Sfântă, şi ai aşezat pre pământ treapta

preoţiei, ca o formă a servirii Îngereşti din cer. Tu, Stăpâne,

mult-Dăruitorule, primeşte-ne şi acum pre noi, rugându-ne,

nu că am fi vrednici să cerem atâtea, ci ca să se arate

prisosinţa bunătăţii Tale. Că nu ai încetat a bine face în tot

chipul neamului omenesc; iar cea mai de căpetenie din

binefacerile Tale, este că ne-ai dăruit venirea în trup a

Unuia-Născut Fiului Tău. Carele pre pământ arătându-Se şi

luminând celor din întuneric lumina mântuirii, S-a adus pre

Sine pentru noi jertfă, şi S-a făcut curăţire a toată lumea,

făcându-ne pre noi părtaşi învierii Sale. Şi înălţându-Se la

ceruri, a îmbrăcat pre ucenicii Săi şi Apostolii, precum a

făgăduit, cu putere de sus, care este Sfântul Duh, Cel

închinat şi Atotputernic, Cela ce purcede din Tine Dumnezeu

şi Tatăl; prin care Apostolii făcându-se puternici în faptă şi

în cuvânt, ne-au dat Botezul înfierii, au format Biserici, au

întemeiat Altare, au pus canoane şi legi de preoţie, a cărora

predanie noi păcătoşii avându-o, cădem la Tine veşnicule

Dumnezeu, şi ne rugăm Ţie îndurate: Bisericii acesteia

ridicată pentru laudele Tale, umple-o de mărirea Ta cea

dumnezeiască, şi Altarul acesta arată-l Sfânta Sfintelor.

Pentru ca noi, stând înaintea lui, ca înaintea tronului celui

înfricoşat al împărăţiei Tale, să ne închinăm Ţie fără

osândire, înălţând rugăciuni pentru noi şi pentru tot poporul

Tău, şi să proaducem bunătăţii Tale jertfa cea fără de sânge

spre iertarea păcatelor celor de voie şi fără de voie, spre îndreptarea

vieţii, spre îndeplinirea unui trai bun, şi spre

plinirea a toată dreptatea. Că s-a binecuvântat Preasfânt

numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Arhiereul: Pace tuturor: Diaconul: Capetele voastre Domnului

să le plecaţi; şi Arhiereul zice rugăciunea aceasta:

Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, că harul ce Lai

revărsat peste Sfinţii Tăi Apostoli, şi peste cuvioşii noştri

Părinţi, ai binevoit pentru multa Ta iubire de oameni a se

întinde şi până la noi păcătoşii şi netrebnicii servii Tăi.

Pentru care ne rugăm Ţie, Stăpâne mult-Milostive Doamne:

Umple de mărire, de Sfinţire şi de har jertfelnicul acesta, ca

jertfele cele fără de sânge ce se vor aduce pre dânsul Ţie, să

se prefacă în preacuratul Trup şi preţiosul Sânge al Unuia-

Născut Fiului Tău, marelui Dumnezeu, şi Mântuitorului

nostru Iisus Hristos, spre mântuirea a tot poporului Tău şi a

nevredniciei noastre. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi Ţie

mărie înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi aducându-se moaştele, şi punându-se în ceară amestecată

cu mastih, toarnă Arhiereul peste dânsele mir. Şi aşezându-le din

dosul Antimisului, într-o cutiuţă pregătită, şi bine alipindu-le, se

roagă rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai dăruit Sfinţilor

Mucenici, ce s-au luptat pentru Tine, şi această mărire, ca în

tot pământul să se răspândească moaştele lor în casele Tale

cele Sfinte, şi să producă roduri de vindecări; Însuţi Stăpâne,

Cela ce eşti dătătorul tuturor bunătăţilor, pentru rugăciunile

Sfinţilor, ale căror aşezare de moaşte ai binevoit a se face în

acest stimat jertfelnic al Tău, învredniceşte-ne şi pre noi fără

pedeapsă a-Ţi aduce pre el jertfa cea fără de sânge. Şi ne

dăruieşte toate cererile de mântuire, răsplată făcând şi prin

aceasta celor ce s-au luptat pentru numele Tău cel Sfânt, ca

printr-înşii să se facă minuni spre mântuirea noastră. Că a

Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi

a Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi îndată începe a se cânta Liturghia.

RÂNDUIALA la binecuvântarea şi sfinţirea Icoanei lui Hristos, una sau mai multe, şi la ale sărbătorilor domneşti

RÂNDUIALA

la binecuvântarea şi sfinţirea Icoanei lui Hristos,

una sau mai multe, şi la ale sărbătorilor domneşti

Se pune Icoana pre tetrapod înaintea amvonului, iar Preotul se

îmbracă cu felonul şi epitrahilul şi cădind cruciş zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, şi după

Tatăl nostru…, Doamne miluieşte (de 12 ori); Mărire…, Şi acum…;

Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul 88: Milele Tale

Doamne le voi lăuda;

Acest psalm nu se citeşte până la sfârşit, ci până la: Şi în bună

voirea Ta se va înălţa cornul nostru. Mărire…, Şi acum…, Aliluia,

Diaconul: Domnului să ne rugăm, iar Preotul zice rugăciunea

aceasta:

Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, Cela

ce, voind a scăpa pre poporul Tău Israil cel ales din

înşelăciunea idolatriei, şi al avea pururea neabătut în

cunoaşterea şi servirea Ta, a Unuia Adevăratului Dumnezeu,

cu ameninţare l-ai oprit să nu-şi facă lui chip şi asemănare

protivnică Ţie, Adevăratului Dumnezeu, la care să se închine

şi să servească ca lui Dumnezeu. Şi iarăşi ai poruncit prin

Moisi a se pune în cortul Legii Tale celei dintâi asemănări şi

chipuri, prin care se măreşte nu numele zeilor celor

mincinoşi şi streini, ci numele cel de mare cuviinţă şi

Preasfânt al Unuia Adevăratului Dumnezeu, precum şi a se

aşeza peste chivotul mărturiei doi Heruvimi de aur, şi doi la

unghiurile curăţitorului, iar pre catapeteasmă a se face

mulţime de Heruvimi cusuţi; şi apoi prin Solomon ai pus în

altar doi Heruvimi de lemn de chiparos ferecaţi cu aur; şi ai

poruncit ca chivotul, în care era tablele cele de piatră,

năstrapa cea de aur şi toiagul lui Aaron, ca unele ce însemnau

petrecerea Ta acolo cu oamenii şi mărirea măreţiei Tale,

cuprinzând pomenirea măritelor Tale minuni şi binefaceri,

să se cinstească cu frică, cu tremur şi cu închinăciune

cuvenită lui Dumnezeu şi să se facă cădiri şi rugăciuni

înaintea lor, iar cinstea aceea cu îndurare o ai primit, ca şi

cum ar fi fost adusă Ţie Însuţi. Şi la plinirea timpurilor ai

trimis pre Unul-Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos,

Cel născut din femeie, din pururea Fecioara Maria, Carele

chip de rob luând, şi în asemănarea omenească făcându-se,

asemănarea Preacuratului Tău chip, cea nefăcută de mână,

a închipuit-o punând mahrama pre a Sa Preasfântă faţă, şi o

ai trimis lui Avgar domnul Edesei, şi prin aceea l-a vindecat

de neputinţa lui, şi prin minuni de nenumărate vindecări şi

multe binefaceri tuturor celor ce cu credinţă se apropiau de

dânsa şi i se închinau. Deci şi noi, o bunule Stăpâne

Atotţiitorule, această icoană a Preaiubitului Tău Fiu, în

aducerea aminte a întrupării, a tuturor minunilor celor

mărite, şi a binefacerilor ce a arătat neamului omenesc,

arătându-se pre pământ ca un om, am pus-o cu cinste

înaintea măririi Tale, nu îndumnezeindu-o, ci ştiind că cinstea

Icoanei se înalţă către prototip, cu de-adinsul căzând ne

rugăm: Caută cu milă spre noi şi spre icoana aceasta, şi

pentru întruparea şi arătarea Unuia-Născut Fiului Tău, în a

căruia aducere aminte o am zugrăvit, trimite asupra ei

binecuvântarea Ta cea cerească şi harul Preasfântului Duh,

şi o binecuvintează şi o sfinţeşte, şi dă ei putere

vindecătoare şi respingătoare de toate cursele diavoleşti;

umple-o pre dânsa de binecuvântarea şi puterea Sfântului

Chip celui nefăcut de mână Carele cu îndestulare le-a

câştigat prin atingere de Preasfânta şi Preacurata faţă a

iubitului Tău Fiu; ca printr-însa să se lucreze puterile şi

minunile pentru întărirea ortodoxei credinţei şi mântuirea

credinciosului Tău popor. Pentru ca toţi cei ce înaintea ei ne

vom închina Ţie, Celui întru toate puternic, şi Unuia-Născut

Fiului Tău şi Preasfântului Duh, şi cu credinţă Te vom chema

şi ne vom ruga, auziţi să fim, şi mila iubirii Tale de oameni

să aflam şi har să câştigăm.

Că Tu eşti Sfinţirea noastră şi Ţie mărire înălţăm, şi

Unuia-Născut Fiu Tău, şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Preotul: Pace tuturor; Diaconul: Capetele voastre Domnului să

le plecaţi. Preotul zice rugăciunea aceasta în taină:

Ia aminte, Doamne Dumnezeul meu, din Sfântul Locaş şi

de la tronul măririi împărăţiei Tale, şi cu îndurare trimite

binecuvântarea Ta cea Sfântă spre icoana aceasta, şi prin

stropirea acestei ape Sfinţite, binecuvintează-o şi o sfinţeşte

pre dânsa; dă ei putere de vindecare a toată durerea şi neputinţa,

fă-o respingătoare de toate cursele diavoleşti,

pentru toţi cei ce cu credinţă vor alerga la dânsa şi se vor

ruga, ca rugăciunea lor să fie auzită şi bine primită.

Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-

Născut Fiului Tău, cu Carele binecuvântat eşti cu

Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi stropind Preotul icoana cu apă sfinţită, zice:

Iată se sfinţeşte icoana aceasta (sau icoanele) cu harul

Preasfântului Duh, prin stropirea acestei ape Sfinţite, în

Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin􀀿􀀿􀀿.

Apoi cădind icoana şi închinându-se, cântă troparul glasul al 2-

lea:

Preacuratului Tău Chip ne închinăm, Bunule, cerând

iertare păcatelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie

ai binevoit a Te sui cu Trupul pre Cruce, ca să scapi din robia

vrăjmaşului pre cei ce i-ai plăsmuit. Pentru aceea strigăm

Ţie cu mulţumită: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul

nostru, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea.

􀀿􀀿􀀿 La Greci Sfinţirea Icoanelor se face ungându-le în patru locuri

cu Mir Sfânt

Şi sărutând chipul, zice glasul al 2-lea: Mărire… Şi acum…

Chipul Tău Cel dumnezeiesc pre Icoană închipuindu-l noi,

Hristoase Dumnezeule, lămurit înţelegem naşterea Ta cea

din Fecioară, şi aducându-ne aminte vestim minunile Tale

cele negrăite şi răstignirea cea de bună voie; că de unde fug

demonii, acolo cu frică suspină de supărare şi cei răi

credincioşi, ca nişte împreună părtaşi cu aceia.

Şi îndată face apolisul aceasta:

Cela ce cu nespusă iconomie, înainte de patima cea de

bună voie, a voit a închipui pre mahramă chipul cel nefăcut

de mână a feţei Sale celei dumnezeieşti şi omeneşti; Hristos

Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile

preacuratei Maicii sale şi ale tuturor Sfinţilor, să ne

miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un Bun şi Iubitor

de oameni.

RÂNDUIALA binecuvântării vaselor noi ale Bisericii, adică: Cădelniţa, Căţuia, Blidul de Anaforă, Copia, vasele pentru aducerea vinului şi a apei

RÂNDUIALA

binecuvântării vaselor noi ale Bisericii, adică: Cădelniţa,

Căţuia, Blidul de Anaforă, Copia, vasele pentru aducerea

vinului şi a apei

Preotul începând zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…,

Sfinte Dumnezeule…, şi după Tată nostru…, Veniţi să ne

închinăm…(de trei ori), şi psalmul 25. Judecă-mă Doamne, că eu

întru nerăutatea mea am umblat…; până la sfârşit. Aliluia. Mărire…,

Şi acum…, Domnului să ne rugăm, şi rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor

noştri, Carele prin Apostolul Pavel, vasul cel ales al Tău, ai

zis: că toată făptura Ta este bună şi nimic nu este de

lepădat, după ce prin cuvântul Tău cel Dumnezeiesc şi prin

rugăciune se sfinţeşte; rugămu-ne Ţie, caută acum cu milă

spre rugăciunea noastră şi spre vasul aceasta, care s-a făcut

spre mărirea Preasfântului Tău nume, şi spre jertfirea

Sfântului Tău jertfelnic, şi binecuvintează-l şi sfinţeşte-l cu

mila binecuvântării celei cereşti, şi cu rugăciunea noastră a

nevrednicilor Tăi servi şi servitori ai Tăi, şi-l arată vrednic

spre servire la Sfântul Tău altar; şi celor ce l-au adus

dăruieşte-le, prin harul Tău cel ceresc, har şi iertare de

păcate şi-i fă părtaşi împărăţiei Tale. Că Tu eşti Dumnezeul

milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni, şi Ţie mărire

înălţăm, şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi Preasfântului,

Bunului, şi viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în

vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Şi citeşte rugăciunea aceasta în taină:

Doamne Dumnezeul nostru, cu umilinţă ne rugăm Ţie,

caută spre rugăciunea noastră, şi trimite binecuvântarea Ta

spre vasul aceasta, şi prin stropirea Sfinţitei apei acesteia,

binecuvintează-l şi sfinţeşte-l ca să fie vrednic la servirea

Sfântului Tău Altar. Că Tu eşti Sfinţirea noastră şi Ţie mărire

înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi

Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi stropeşte Preotul vasul cu agheasmă zicând:

Iată se sfinţeşte (numeşte vasul) acesta cu, harul

Preasfântului Duh, prin stropirea Sfinţitei apei acesteia, în

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

apoi se face apolis, iar vasele se pun în Altar.

RÂNDUIALA la binecuvântarea şi Sfinţirea Veşmintelor celor noi

RÂNDUIALA

la binecuvântarea şi Sfinţirea Veşmintelor celor noi:

a stiharului, a epitrahilului, a felonului, a cingătorii, şi a

mânecuţelor.

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Împărate

ceresc…, şi după, Tatăl nostru…, Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne

închinăm, (de trei ori) şi Psalmul aceasta 132:

Iată acum ce este bun şi ce este frumos, fără numai a

locui fraţii împreună; ca mirul pre cap, carele se pogoară pre

barbă, pre barba lui Aaron, carele se pogoară pre marginea

îmbrăcămintei lui; ca roua Ermonului ce se pogoară pre

munţii Sionului; că acolo a poruncit Domnul binecuvântare

şi viaţă până în veac, Aliluia, (de trei ori).

Diaconul: Domnului să ne rugăm; Preotul zice:

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce din început

faci toate cele de folos neamului omenesc, şi ai voit a se

face biserici de mână omenească în numele Tău, şi pre acele

spre mărirea Ta, le-ai Sfinţit şi le-ai numit loc al sălăşluirii

măririi Tale, şi ai poruncit servului Tău Moisi să facă

veşminte Arhiereşti şi Preoţeşti şi alte feluri de

înfrumuseţări spre măreţia şi frumuseţea Sfântului Tău

altar; ascultă acum cu milă rugăciunea noastră şi veşmintele

acestea (numind veşmântul ce va fi) ce s-au făcut în cinstea

şi înălţarea Preasfântului Tău nume, spre podoaba şi buna

cuviinţă a servitorilor Sfântului Tău Altar şi a Sfintelor Tale

Taine, binecuvintează şi, curăţeşte-le şi sfinţeşte-le prin

mine umilitul şi nevrednicul servul Tău; ca vrednice să se

arate la servirea Sfintelor Tale Taine şi la toată doxologirea

Preasfântului Tău nume; şi să fie Preoţilor celor ce vor servi

cu dânsele spre pază şi acoperământ de toate cursele şi

smintelile duşmanului, spre a Ta bună plăcere şi măreaţa

servire a Sfintelor Tale Taine, şi spre câştigarea harului şi

îndurărilor Tale.

Cu harul şi iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău,

cu Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor; Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Preotul:

Stăpâne Doamne Atotţiitorule, Dătătorule al tuturor

bunătăţilor, izvorul sfinţeniei, caută spre rugăciunea noastră

şi spre Veşmintele acestea, să fie spre podoaba şi buna

cuviinţă a Preoţilor servitorilor Tăi, cu harul Preasfântului

Tău Duh, şi prin stropirea acestei ape Sfinţite, arată-le

binecuvântate şi Sfinte, şi fă vrednici şi Ţie pururea

bineplăcuţi pre cei ce se vor îmbrăca cu dânsele spre a servi

Sfintelor Tale Taine.

Că Tu eşti Sfinţirea noastră, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi Preasfântului, Bunului

şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în

vecii vecilor, Amin.

Şi îndată apoi le stropeşte cu agheasmă zicând:

Iată se sfinţesc veşmintele acestea cu harul Sfântului

Duh, prin stropirea acestei ape Sfinţite; în numele Tatălui, şi

al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi se face apolisul de rând.

RÂNDUIALA La binecuvântarea şi Sfinţirea vaselor celor spre servirea Sfinţită, precum: Discul, Paharul, Steluţa, Linguriţa, fiecare în parte

RÂNDUIALA

La binecuvântarea şi Sfinţirea vaselor celor spre servirea

Sfinţită, precum: Discul, Paharul, Steluţa, Linguriţa, fiecare

în parte􀀿􀀿

Preotul începând zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…,

iar noi, Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, şi după: Tatăl

nostru…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi

să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul 28.

Domnul mă va paşte şi nimica nu-mi va lipsi, în loc de

păşune m-a sălăşluit, la apă de repaus m-a hrănit. Sufletul

meu l-a întors, povăţuitu-m-a pre cărările dreptăţii pentru

􀀿􀀿 În Molitfelinicele actuale greceşti, sfinţirea vaselor acestora se face

prin ungerea lor cu Mir Sfânt, iar nu numai cu Agheasmă.

numele Lui; că de voi umbla şi prin mijlocul umbrei morţii,

nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi

varga Ta: acestea m-au mângâiat. Gătit-ai înaintea mea

masă împrotiva celor ce mă întristează. Uns-ai cu untdelemn

capul meu, şi paharul Tău mă îmbată, ca preabun. Şi mila Ta

mă va urmări în toate zilele vieţii mele; şi voi locui eu în

casa Domnului întru îndelungare de zile.

Arhiereul zice rugăciunea aceasta, asupra Discului

Domnului să ne rugăm

Stăpâne Atotţiitorule, Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce

ai dat lui Moisi lege şi reguli de servire, şi ai poruncit a se

face şi a se sfinţi în Biserică, spre mărirea Preasfântului Tău

nume, vase de aur şi de argint pentru aducerea a tot felul de

jertfe Ţie Adevăratului nostru Dumnezeu, dar care erau

umbră şi preînchipuire a jertfei noastre de acum celei

adevărate şi fără sânge; Tu Însuţi şi acum, Iubitorule de

oameni, Doamne, binecuvintează Discul acesta şi-l sfinţeşte

pre dânsul cu puterea, cu lucrarea şi cu harul Preasfântului

şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh; ca să se aducă Ţie într-însul

jertfa cea adevărată, Ţie, fără sânge şi cuvântătoare,

Preacuratul Trup al marelui Dumnezeu şi Mântuitorului

nostru Iisus Hristos, Fiului Tău, Carele pentru noi şi pentru a

noastră mântuire odată s-a adus pre sine pre Cruce jertfă

bine primită Ţie lui Dumnezeu şi Părintelui. Că Ţie împreună

cu Dânsul, şi Sfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău

Duh, se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Rugăciunea asupra Potirului, sau Paharului

Domnului să ne rugăm

Stăpâne Atotţiitorule, Doamne Dumnezeul părinţilor

noştri, Ţie ne rugăm şi pre Tine Te chemăm şi cu de-adinsul

cerem: trimite harul Preasfântului şi AtotSfinţitorului şi deviaţă-

făcătorului Tău Duh peste Potirul acesta, şi-l

binecuvintează, îl curăţeşte şi-l sfinţeşte pre el, precum ai

binecuvântat şi ai Sfinţit paharul Preotului Tău Melchisedec,

şi paharul Sfinţilor Apostoli la cina cea de taină a Hristosului

Tău, şi-l fă a fi vrednic de jertfelnicul Tău, pentru ca să se

aducă într-însul Ţie, Dumnezeului şi Părintelui, jertfă fără de

sânge, Trupul şi Sângele al Unuia-Născut Fiului Tău, Domnul

Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cu Carele

Ţie şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,

se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor, Capetele voastre Domnului să le plecaţi,

iar Preotul plecându-şi capul zice rugăciunea aceasta în taină:

Doamne Dumnezeul nostru, caută acum spre rugăciunea

mea a nevrednicului servului Tău, şi trimite plinirea

binecuvântării Tale spre vasele acestea, şi le sfinţeşte pre

dânsele cu Duhul Tău, Cel Sfânt, prin stropirea acestei ape

Sfinţite, ca să fie vrednice a încăpea Preasfântul Trup şi

Preţiosul Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos.

Că Tu eşti Izvorul Sfinţirii, şi Ţie împreună şi Unuia-

Născut Fiului Tău, şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, se cuvine toată mărirea, cinstea şi

închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi stropeşte cu Sfânta Agheasmă, zicând aşa:

Iată se sfinţesc vasele acestea cu harul Preasfântului Duh,

prin stropirea Sfinţitei apei acesteia; în numele Tatălui şi al

Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Rugăciunea pentru Sfinţirea Steluţei

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce în peşteră din

Fecioara Te-ai născut, şi pre magi prin stea către închinarea

Ta i-ai adus; Te rugăm acum cu umilinţă, trimite

binecuvântarea Ta cea cerească peste Steaua aceasta şi o

binecuvintează şi o sfinţeşte, ca să fie vas vrednic spre

servirea Sfintelor Tale Taine, şi în aducerea aminte şi

doxologirea dumnezeiescului Tău Trup, care din Fecioara Sa

născut. Că Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate,

Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi

Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi îndată se stropeşte Steluţa cu Agheasmă zicând aşa:

Iată se sfinţeşte Steluţa aceasta cu harul Preasfântului

Duh, prin stropirea Sfinţitei apei acesteia, în numele Tatălui,

şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Rugăciunea pentru binecuvântarea Linguriţei

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce prin cărbunele

cel luat cu cleşte de unul din Serafimi ai curăţit buzele

profetului prin atingere, şi aşa ai preînchipuit puterea

dumnezeieştilor Tale Taine, a Trupului şi a Sângelui

Hristosului Tău; caută acuma cu milă spre rugăciunea

noastră şi trimite binecuvântarea Ta cea cerească peste

linguriţa aceasta, şi o binecuvintează şi o sfinţeşte pre

dânsa, ca să fie vas vrednic spre luarea şi darea

Preasfântului Trup şi a Scumpului Sânge al Hristosului Tău,

care se va da prin linguriţa aceasta credinciosului Tău

popor, spre curăţirea de toată întinăciunea şi spre iertarea

păcatelor a tot poporului Tău. Că Tu eşti Izvorul Sfinţirii şi

dătătorul tuturor bunurilor, şi Ţie mărire, mulţumire şi

închinăciune înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiul Tău, şi

Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi stropind cu agheasmă zice:

Iată se sfinţeşte linguriţa aceasta cu harul Preasfântului

Duh, prin stropirea Sfinţitei apei acesteia, în numele Tatălui,

şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

NB. Ştiut să fie, că de câte ori vasele se vor reînnoi, sau se vor

curăţi de mână neSfinţită, de atâtea ori se cuvine a se

binecuvânta şi Sfinţi aşa cum s-a arătat; iar în alt chip de vei face,

Preote, de moarte vei greşi că un defăimător de tainele lui Hristos.

Rugăciune la binecuvântarea Acoperămintelor

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce Te îmbraci cu

lumina ca cu o haină, şi înveleşti cerul cu nori şi acoperi cu

ape cele mai de deasupra ale lui rugămu-Te cu de-adinsul,

caută a-cum spre umilită rugăciunea noastră şi trimite

binecuvântarea Ta cea cerească peste acoperemintele

acestea, şi le binecuvintează şi le sfinţeşte pre dânsele, ca

să fie vrednice pentru acoperirea Sfintelor şi

dumnezeieştilor Taine ale Trupului şi Sângelui Hristosului

Tău; cu Carele binecuvântat eşti cu Preasfântul, Bunul şi deviaţă-

făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Şi stropeşte cu agheasmă, zicând:

Iată se sfinţesc Acoperemintele acestea, cu harul

Preasfântului Duh, prin stropirea Sfinţitei apei acesteia, în

numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

RÂNDUIALA binecuvântării îmbrăcămintelor şi acoperămintelor dumnezeiescului prestol, şi al jertfelnicului

RÂNDUIALA

binecuvântării îmbrăcămintelor şi acoperămintelor

dumnezeiescului prestol, şi al jertfelnicului

Fiind puse îmbrăcămintele şi acoperămintele pe o masă

aşezată înaintea uşilor împărăteşti, împreună cu un vas cu apă

Sfinţită, iese Preotul din altar, îmbrăcat în epitrahil şi felon, şi,

tămâind cruciş, începe după obicei: Binecuvântat este Dumnezeul

nostru..., Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă

Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia..., Doamne

miluieşte (de 12 ori), Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne închinăm...

(de trei ori), şi Psalmul 92:

Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat;

îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru că a

întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de

atunci, din veac eşti Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicatau

râurile glasurile lor, ridicat-au râurile valurile lor; dar mai

mult decât glasul apelor clocotitoare, mai mult decât

zbuciumul neasemuit al mării, minunat este, întru cele

înalte, Domnul. Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei

Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Slavă..., Şi acum..., Aliluia (de 3 ori). Diaconul: Domnului să ne

rugăm. Strana: Doamne miluieşte. Iar Preotul citeşte această

rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Care ai

poruncit pe muntele Sinai legiuitorului Tău, robului Tău

Moise, a face deosebite înfrumuseţări, acoperăminte şi

mahrame, spre a fi folosite la slujbele Cortului mărturiei şi

ale legiuitului Tău jertfelnic, precum atunci pe acelea cu

milostivire primindu-le le-ai Sfinţit prin mâna lui Aaron, şi

acum pe acestea, cu sârguinţă Te rugăm ca, primindu-le cu

milostivire, să le binecuvintezi, să le curăţeşti şi să le

sfinţeşti cu Duhul Tău cel Sfânt, prin mâna mea a

păcătosului, făcându-le a fi vrednice spre acoperirea şi

învelirea dumnezeiescului prestol şi a jertfelnicului iubitului

Tău Fiu, al Domnului nostru Iisus Hristos. Că de la Tine de

sus vine toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit şi Ţie

slavă înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi

Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău. Diaconul:

Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Iar Preotul, plecând

capul, citeşte această rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Pleacă, Doamne, urechea Ta şi auzi-mă pe mine nevrednicul

robul Tău; şi aceste acoperăminte ce s-au făcut spre

trebuinţa Sfântului altar şi a jertfelnicului Hristosului Tău,

prin stropirea cu această apă Sfinţită, binecuvintează-le,

curăţeşte-le şi le sfinţeşte cu harul Tău cel atotSfinţitor. Că

Tu eşti Cel ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Dumnezeul

nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului

Tău şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi îndată Preotul stropeşte acoperămintele, zicând:

Iată se sfinţesc acoperămintele acestea cu harul

Preasfântului Duh, prin stropirea Sfinţitei apei acesteia; în

numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin (de trei

ori).

Şi făcând obişnuitul otpust, le ia Preotul însuşi şi acoperă cu

ele prestolul şi jertfelnicul.

RUGĂCIUNE ce se citeşte la o biserică ce i s-a făcut vre-o reparaţie internă

RUGĂCIUNE

ce se citeşte la o biserică ce i s-a făcut vre-o reparaţie

internă

Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai arătat Biserica

aceasta întru locaş Ţie, prin venirea Sfântului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh întru cinstita ungere, care a Sfinţit pre

Proroci şi pre Apostoli, îngăduind a intra în Sfântul Tău Altar

numai cei Sfinţiţi de Tine; dar fiindcă această biserică

Sfinţită întru numele Tău şi întru cinstea (numele Hramului)

ajunse a nu se mai putea săvârşi într-însa Sfintele Tale

Taine, din pricina stricăciunii în care era, a trebuit a se

preface prin alţi oameni, care nu au asupră-le Sfântul Dar al

preoţiei. Deci socotind, că umblând printr-însa aceşti

oameni neSfinţiţi, poate vor fi săvârşit oarecare lucruri

necuvincioase, care ar aduce vre-o spurcăciune Sfintei Tale

Biserici, venim acum cu credinţă şi osârdie la Tine Carele

eşti adevărata curăţenie şi sfinţenie şi cu umilinţă ne rugăm,

caută cu ochiul Tău cel Milostiv şi iarăşi ne primeşte pre noi,

şi curăţeşte-o pre dânsa de spurcăciunea ce i s-a întâmplat

şi o arată plină de curăţenie şi sfinţenia ce a avut mai

înainte, ca să putem înălţa întru dânsa jertfe curate şi fără

de sânge; căci numai Tu singur poţi Sfinţi pre cei ce îşi

întorc inima către Tine şi a ne curaţi pre noi cu totul

desăvârşit, de sfatul viclean şi de toată nepriceperea şi

îndoiala.

Că Tu eşti Sfinţirea noastră şi Ţie mărire înălţăm Tatălui

şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

RÂNDUIALA

binecuvântării noului Chivot în care se vor păstra

Dumnezeieştile Taine ale Domnului nostru Iisus Hristos

Fiind pus noul chivot pe o masă cuviincios acoperită, în

mijlocul bisericii, înaintea uşilor împărăteşti, Preotul iese din

altar prin uşile împărăteşti, îmbrăcat în epitrahil şi felon, cu

cădelniţa şi, tămâind cruciş chivotul, începe după obicei:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Împărate ceresc...,

Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta

este împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă... Şi acum...,

Veniţi să ne închinăm...(de trei ori), şi Psalmul 131

Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile

lui. Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui

Iacob: Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe

patul meu de odihnă; nu voi da somn ochilor mei şi genelor

mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi

afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob. Iată, am

auzit de chivotul Legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina lui laar.

Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne, vom la locul unde au

stat picioarele Lui. Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi

chivotul Sfinţirii Tale. Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate

şi cuvioşii Tăi se vor bucura. Din pricina lui David, robul Tău,

să nu întorci faţa unsului Tău. Juratu-S-a Domnul lui David

adevărul, şi nu-l va lepăda. Din rodul pântecelui tău voi pune

pe scaunul tău, de vor păzi fiii tăi legământul Meu şi

mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei, şi fiii

lor vor şedea până în veac pe scaunul tău. Că a ales Domnul

Sionul, şi l-a ales ca locuinţă Lui. Aceasta este odihna Mea în

veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el. Roadele lui

le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu

pâine. Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu mântuire şi cuvioşii lui

cu bucurie se vor bucura. Acolo voi face să răsară puterea lui

David; gătit-am făclie unsului Meu. Pe vrăjmaşii lui îi voi

îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea.

Slavă..., Şi acum..., Aliluia (de 3 ori). Diaconul: Domnului să ne

rugăm, strana: Doamne miluieşte, iar Preotul citeşte această

rugăciune:

Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai scaun cerul şi aşternut

picioarelor Tale pământul, deşi toată făptura nu Te

poate cuprinde, nici mintea Îngerească şi omenească nu

poate cuprinde şi spune după vrednicie mărirea slavei Tale;

dar, pentru milostivirea milei şi a iubirii Tale de oameni, ai

binevoit a Te cuprinde în chip de negrăit în pântecele

Fecioarei, şi Dumnezeu fiind Te-ai făcut om adevărat; şi

pentru ca să mântuieşti pe om, ai dat credincioşilor spre

mâncare Trupul şi Sângele Tău, sub forma văzută a pâinii şi

a vinului; căci, deşi ca Dumnezeu eşti pretutindenea şi toate

le împlineşti, dar ca Dumnezeu şi om în cer de-a dreapta

Tatălui şezi, iar pe pământ cu adevărat voieşti a fi numai

întru Preasfintele Taine ale Trupului şi ale Sângelui Tău;

pentru aceea acum cu umilinţă Te rugăm, caută cu milă la

rugăciunea noastră şi la vasul acesta, ce s-a făcut întru slava

Ta, şi trimite asupra lui binecuvântarea Ta cea cerească;

binecuvintează-l, curăţeşte-l şi sfinţeşte ca să fie el vrednic

locaş şi mormânt nou şi păstrător al Sfintelor şi de viaţă

făcătoarelor Taine, ale Preasfântului Trup şi scumpului Tău

Sânge. Că Tu eşti Sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm,

împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi

Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Preotul: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău.

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Strana: Ţie,

Doamne, iar Preotul citeşte în taină această rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Doamne, Dumnezeul nostru, pleacă urechea Ta şi mă

auzi, Cel ce din milă şi iubire faţă de oameni Te-ai făgăduit a

petrece cu noi nedespărţit până la sfârşitul veacului, trimite

harul Preasfântului Tău Duh, şi prin stropirea cu această apă

Sfinţită binecuvintează şi sfinţeşte vasul acesta, ce este

făcut spre păstrarea Dumnezeieştilor Taine ale Trupului şi

ale Sângelui Tău. Că Tu eşti Cel ce binecuvintezi şi sfinţeşti

toate, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,

împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi

Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Iar Preotul, luând apă sfinţită, stropeşte cu ea

chivotul, zicând:

Iată se sfinţeşte vasul (chivotul) acesta cu harul

Preasfântului Duh, prin stropirea Sfinţitei apei acesteia; în

numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin (de trei

ori).

Şi făcând obişnuitul otpust al zilei, ia chivotul cel Sfinţit şi-l

duce pe Sfânta Masă şi pune în el Dumnezeieştile Taine.

RUGĂCIUNEA ce se face la deschiderea bisericii în care din întâmplare a murit vreun om

RUGĂCIUNEA

ce se face la deschiderea bisericii în care din întâmplare a

murit vreun om, sau vre-o vită, ori a fătat aceasta în Biserică

Domnului să ne rugăm

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele pentru

bunătatea Ta cea multă şi negrăită ai binevoit ca Biserica

aceasta să se numească (aici numeşte patronul bisericii)

spre, locuinţa măririi Tale celei neapropiate şi nedescrisă,

fiind Sfinţit cu lucrarea Preasfântului şi de-viaţă-făcătorului

Tău Duh; iar acum pentru mulţimea păcatelor noastre ai

îngăduit a se spurca din întâmplarea morţii neaşteptate ce a

venit prin uneltirea diavolului celui de la început ucigător de

oameni, peste acest om, plăsmuit după chipul Tău (iar de a

pierit vre-o vită să se zică aşa); iar acum pentru mulţimea

păcatelor noastre ai lăsat a se spurca, prin uneltire

diavolească, cu moartea de vită necuvântătoare, care după

Sfântă legea Ta cea veche este necurată şi nejertfită; (iar de

a fătat vită, să zică aşa): iar acum după mulţimea păcatelor

noastre ai învoit a se spurca prin uneltire diavolească, cu

fătare de vită necuvântătoare, care după Sfântă legea Ta cea

veche este necurată şi nejertfită; Însuţi iarăşi pentru mila Ta

cea mare şi nemăsurată, primind cererea noastră a păcătoşilor

şi nevrednicilor Tăi servi, adusă Ţie cu adevărată

credinţă, curăţeşte casa aceasta şi altarul dintr-însa, prin

venirea Sfântului Tău Duh; şi înoieşte-i ei harul de mai

înainte spre doxologie ne împiedicată, spre aducere bine

primită a jertfei celei nesângeroasă, spre mărirea şi lauda

bunătăţii Tale. Aşa Stăpâne al tuturor, Cela ce singur din fire

eşti curat şi în totul Sfânt, şi sfinţeşti toate cu cuvântul Tău,

şi pre noi, care din toată inima Te cântăm pre Tine,

curăţeşte-ne de toată întinăciunea trupului şi a sufletului, de

cugete îndoioase şi de cunoştinţa cea ispititoare. Că Tu eşti

Sfinţirea noastră şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE la deschiderea Bisericii pângărită de păgâni sau de alţi eretici

RUGĂCIUNE

la deschiderea Bisericii pângărită de păgâni

sau de alţi eretici

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai arătat, biserica

aceasta spre locuinţa Ta, prin venirea de-viaţă-făcătorul Tău

Duh, şi prin cinstita ungere ce a Sfinţit pre proroci şi pre

Apostoli. Apoi ai îngăduit ca să fie spurcată, pentru păcatele

noastre, şi preaneprihănitul jertfelnic să fie pângărit (de este

spurcat de păgâni, zi aşa): de păgânii cei fără de Dumnezeu,

de care nu se cunoaşte numele Cel Prealăudat şi măreţ al

slavei Tale; (iar de este necinstit de eretici, zi aşa): de

turburătorii ce au sfâşiat Biserica prin nesocotirea şi

defăimarea cinstitelor Evanghelii şi a tradiţiilor apostolice,

părinteşti şi canonice. Însuţi, iarăşi ne primeşte, cu ochii

îndurători, pre noi cei ce venim cu credinţă şi din inimă

mărturisim păcatele noastre cu conştiinţă şi pocăinţă, voind

a-Ţi aduce în această biserică jertfe curate şi nesângeroase;

curăţeşte-o de întinăciunea ce i s-a făcut, şi arată-o plină de

curăţenia de mai înainte; Tu Cela ce singur eşti Însăşi

curăţia şi sfinţenia firească, şi Carele singur poţi a Sfinţi pre

cei ce-şi întorc inima către Tine, şi a ne curăţi deplin

conştiinţa noastră, de toată îndoirea şi nepriceperea.

Că Tu eşti Sfinţirea noastră şi Ţie mărire înălţăm Tatălui

şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

RÂNDUIALA ce se face la temelia Bisericii pe scurt

RÂNDUIALA

ce se face la temelia Bisericii pe scurt

Pregătindu-se locul de temelia Bisericii, ce are a se ridica, vine

acolo Arhiereul, iar în lipsă Preotul, şi făcând începutul, zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…,

Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia...

Deci Arhiereul sau Preotul cădeşte temelia împrejur, iar

cântăreţii cântă troparul Sfântului în onoarea căruia se ridică

Biserica, şi alte tropare ce ar mai vrea Proestosul. Apoi stând

Arhiereul la locul unde are a se pune Sfântul jertfelnic, zice

această Rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai dorit a se zidi Ţie

Biserică pre aceasta piatră; Însuţi caută spre cei ce aduc Ţie

ale Tale dintru ale Tale, şi pentru că ridică aceasta casă spre

doxologirea Ta, răsplăteşte-i cu mulţimea cereştilor Tale

bunătăţi; iar pre lucrători întăreşte-i păzindu-i nevătămaţi;

păzeşte temeliile ei nestricate şi neclătite, şi arată-o casă a

Ta deplinită; ca şi într-însa cu cântări de laudă şi cu

doxologii să Te cântăm pre Tine adevăratul nostru

Dumnezeu.

Că Ţie se cade toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor. Amin.

După rugăciune se face apolis. Apoi luând o piatră şi

însemnând pre ea semnul Crucii, şi data anului, o pune cu însuşi

mâinile sale în temelie, zicând:

Întemeiatu-o-a pre dânsa Cel Preaînalt, Dumnezeu în

mijlocul ei, şi nu se va clăti, ajuta-va ei Dumnezeu de

dimineaţă în dimineaţă.

Şi aşa încep meşterii zidirea.

Iar după Evhologiul P. S. Ep. Melchisedek rânduiala se face cum

urmează:

RÂNDUIALA

ce se face la întemelierea Bisericii,

şi la înfigerea Crucii

Ştiut să fie că nimeni nu poate întemelia Biserica, fie de piatră,

fie de lemn, decât numai Episcopul, sau cu o anume

binecuvântare a lui prin protoierei ori printr-un Iereu, pre care el

va voi a-l trimite. Iară dacă cineva ar cuteza a începe zidirea

Bisericii fără binecuvântarea Episcopului, va fi supus caterisirii,

ca un dispreţuitor de autoritatea episcopală.

Iar această întemeliere se face aşa; dacă are a se zidi Biserică

de piatră, se sapă şanţuri la locul unde are a fi temelia, şi se gătesc

pietre şi tencuială şi pre o piatră pătrată se întipuieşte or se

sapă o cruce, iară sub cruce, (dacă va voi Episcopul sau locţiitorul

lui) se găteşte un loc pentru punerea Sfintelor moaşte şi se pune

această inscripţie: În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului

Duh, s-a întemeliat Biserica aceasta întru cinstea şi pomenirea (se

numeşte numele sărbătorii sau al Sfântului cărui se dedică

Biserica) sub domnia prea evlaviosului şi de Hristos iubitorului

Regelui nostru (N) al României, sub arhipăstoria preaSfinţitului

(numele Episcopului şi al cetăţii lui) şi s-a pus moaştele Sfântului

(numele lui), în anul cutare de la crearea lumii, iară de la Naşterea

după trup a lui Dumnezeu Cuvântul (numărul anului, luna şi ziua).

Iar ştiut să fie că temelia Bisericii se poate pune şi fără moaşte

de Sfânt şi fără menţionata inscripţie, dar fără de amintita piatră

pătrată nu se face. Tot odată se pregăteşte o cruce mare de lemn,

şi locul în care să se înfigă acea cruce, adică: o groapă, unde are a

fi prestolul. Iară daca Biserica are a fi de lemn, atunci nu se fac

şanţuri, ci numai o groapă sub păretele altarului despre răsărit,

pentru punerea pietrei pătrate, şi alta pentru punerea crucii la

locul unde are a fi prestolul. Şi se pregătesc şi bârnele sau

lemnele, pre care are a sta Biserica.

După ce toate acestea s-au pregătit, Ierarhul sau locţiitorul său,

se îmbracă în toate veştmintele ierarhice, (iar dacă este Preot, în

cele preoţeşti), în Biserica cea mai aproape de locul unde are a fi

întemelierea, şi iese cu tot clerul, doi câte doi, Diaconii precedând

cu tămâitoarele, iară preoţii cu cruci, şi clericii cântă stihirile de

la litia sărbătorii, cărei are a se dedica viitoarea Biserică. Iar viind

la loc, pun Sfânta Evanghelie şi crucea pre o masă pregătită

acolo, şi luând proiestosul tămâietorul şi tămâind masa în chipul

crucii de trei ori, glăsuind Diaconul: Binecuvintează Stăpâne:

începe după obicei: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, corul

cântă: Împărate ceresc…, şi până se sfârşeşte cântarea proistosul

stă înaintea Sfintei Evanghelii tămâindu-o. Apoi tămâiază toate

gropile unde are a fi temelia, începând de la cei întâi pereţi ai

altarului, şi mergând de la dreapta spre stânga, până ce va veni

iarăşi de unde a început. După aceea tămâiază clerul şi poporul şi

iarăşi Sfânta Evanghelie. Iară cititorul citeşte: Sfinte

Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Veniţi să ne

închinăm: (de trei ori): şi Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea

mea…, Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori).

Iar Diaconul ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor

noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Sfintelor

lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului să

ne rugăm.

Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu

credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu intră în ea,

Domnului să ne rugăm.

Pentru Arhiepiscopul, (sau Episcopul) nostru (N), pentru

cinstita preoţie, cea în Hristos Diaconie, pentru tot clerul şi

poporul Domnului să ne rugăm.

Pentru preaevlaviosul şi iubitorul de Hristos Domnul

nostru Carol I Regele României, şi pentru soţia sa Elisabeta

Doamna şi Regina, şi toată familia Regală, pentru tot palatul

şi oastea lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-i ajute şi să supună sub picioarele lui pre tot

vrăjmaşul şi rebelul, Domnului să ne rugăm.

Pentru cetatea aceasta, pentru toate cetăţile şi satele, şi

pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să

ne rugăm.

Pentru bună temperatura aerului, pentru îmbelşugarea

roadelor pământului, şi pentru timpuri paşnice, Domnului să

ne rugăm.

Pentru navigatori, pentru călători, pentru bolnavi, pentru

pătimitori, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să privească cu milostivire asupra locului

acestuia ce s-a ales a se zidi pre el Biserică spre slava

Preasfântului Său nume, şi să-l binecuvinteze cu cereasca Sa

binecuvântare, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să binecuvinteze acest bun scop şi lucrul robilor

săi (sau: ale robului său, cutare, şi pomeneşte pre ctitorii

bisericii), Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să binecuvinteze începutul întemelierii acestei

zidiri, şi cu bun succes a se pune începutul ei întru slava

numelui Său, şi cu sporire să se aducă la săvârşire fără nici

o împiedicare, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul

Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea lucrătorilor ce se vor osteni bun succes

întru toate, şi să dirijeze lucrările mâinilor lor, şi cu sporire

să ducă la săvârşire, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul

Preasfântul Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea bun succes cu toată îndestularea acestei

bune sârguinţe a robilor Săi (sau a robului său N): cu

puterea, cu lucrarea şi cu harul Preasfântului Duh, Domnului

să ne rugăm.

Pentru ca să trimită acestei lucrări şi lucrătorilor ei pre

Îngerul Său cel păzitor, carele nevăzut să respingă toate

cursele, cele protivnice ale vrăjmaşilor celor văzuţi şi

nevăzuţi, şi să dea întru toate bun succes, şi înţelepciune

spre edificare, şi tărie spre săvârşire, cu puterea, cu lucrarea

şi cu harul Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, urgia,

primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule,

cu harul Tău.

Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata slăvita Stăpâna

noastră Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara

Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o predăm.

Corul: Ţie Doamne. Iară proistosul eschiamă:

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Iară după ecfonis (vozglas) se cântă: Dumnezeu este Domnul, şi

s-a arătat nouă…, Dacă Biserica are a fi a Domnului, pre glasul

troparului sărbătorii, iar după al sărbătorii, la Slavă…, cântăm al

întemelierii. Şi acum…, al sărbătorii iar dacă nu este a Domnului,

glasul al 2-lea acest tropar al întemelierii.

Făcătorule şi plăsmuitorule a toate Dumnezeule

îndreptează cu sporire prin binecuvântarea Ta lucrul

mâinilor noastre, ce s-a început spre slava Ta, şi cu puterea

Ta curând adu-l la săvârşire, că Unul eşti tot Puternic şi

Iubitor de oameni.

Iar dacă Biserica are a fi a Născătoarei de Dumnezeu, se cântă

de două ori troparul întemelierii, apoi al bisericii. Iar dacă

biserica se dedică altuia dintre Sfinţi, mai întâi cântăm troparul

întemelierii, la Slavă…, al Sfântului. Şi acum…, troparul

Născătoarei după glasul troparului Sfântului. Iar după tropare

îndată se citeşte Psalmi 50, Miluieşte-mă, Dumnezeule…, Şi se

aduc şi se pun pre masă două vase, unul cu apă curată, altul cu

eleu. După sfârşirea psalmului, se cântă de trei ori troparul

acesta, glasul al 6-lea;

Din cer trimite harul, Dătătorule de viaţă, şi sfinţeşte apa

aceasta, şi o arată a fi curăţire de toate întinăciunile.

Şi zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm: şi Corul: Doamne

miluieşte. Proistosul citeşte asupra apei rugăciunea aceasta:

Dumnezeule Cel cu nume mare, Părintele Domnului

nostru Iisus Hristos, Unul Carele faci minuni fără de număr,

al căruia glasul este peste ape multe, pre Carele văzându-Te

apele s-au temut, şi s-au tulburat abisurile, şi mulţimea

vuietelor apelor: al căruia umblet este în mare, şi cărările în

ape multe, şi paşii Tăi nu se cunosc: Carele prin botezul

Unuia-Născutului Tău Fiu Celui întrupat, şi prin supravenirea

Preasfântului Duh asupra Lui în chip de porumb, şi prin

glasul Tău Cel Părintesc ai Sfinţit curgerile Iordanului, pre

Tine acum cu umilinţă Te rugăm şi Te implorăm noi

nevrednicii robii Tăi, trimite harul Preasfântului Duh asupra

apei acesteia, şi cu cereasca Ta binecuvântare

binecuvintează-o, curăţeşte-o şi o sfinţeşte, şi îi dăruieşte

harul şi binecuvântarea Iordanului, şi puterea care curăţeşte

toată întinăciunea, şi care vindecă toată neputinţa, şi alungă

demonii şi toate învinuirile şi cursele lor. Şi cu puterea, cu

lucrarea şi cu harul Preasfântului Duh arată-o a fi tuturor

robilor Tăi, care cu credinţă o vor bea, o vor lua şi se vor

stropi cu ea, iertare păcatelor, depărtarea patimilor,

alungare a tot răul, înmulţirea virtuţilor, vindecare bolilor,

Sfinţire şi binecuvântare caselor, şi a tot locului, alungare a

tuturor aerelor celor pierzătoare şi rău făcătoare, şi apropiere

a harului Tău. Că Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi

sfinţeşti toate, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, cu

Unul-Născutul Tău Fiu, şi cu Preasfântul şi Bunul, şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iereul: Pace tuturor. Corul: Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele

voastre Domnului să le plecaţi. Corul: Ţie Doamne.

Iar Iereul citeşte rugăciunea aceasta:

Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, Cela ce ai Sfinţit

apele Iordanului cu arătarea Hristosului Tău, şi ne

binecuvintează pre toţi, cei ce prin plecarea grumajilor

noştri însemnăm supunere Ţie, şi ne învredniceşte a ne

umple de Sfinţirea Ta prin primirea apei acesteia, şi să fie

nouă spre sănătate sufletelor şi trupurilor.

Şi eschiamă:

Că Tu eşti Sfinţirea noastră, şi Ţie slavă înălţăm, cu Unul-

Născutul Tău Fiu, şi cu Preasfântul şi Bunul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iar proistosul luând Crucea, o afundă în apă cruciş, cântând

troparul, glasul I-iu.

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează

moştenirea Ta, biruinţă binecredinciosului domnitorului

nostru (N) asupra rebelilor dăruind, şi păzind cu Crucea Ta

pre poporul Tău (de trei ori).

Apoi binecuvintează eleul cu dreapta de trei ori, zicând: În

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Iar zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm. Corul Doamne

miluieşte. Iereul citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, căruia a fost bine

primită şi plăcută vărsarea eleului, care a turnat Iacov pre

piatra, ce o a pus stâlp, şi a numit-o casă a lui Dumnezeu:

rugămu-Te, caută şi acum cu milă la eleul aceasta,

binecuvintează-l şi sfinţeşte-l cu cereasca Ta binecuvântare,

şi dă-i putere prin harul Preasfântului Tău Duh, ca toate câte

spre slava Ta se vor unge, Sfinţi şi binecuvânta cu dânsul, să

fie şi Ţie bine primite şi plăcute; cu îndurările Unuia-Născut

Fiului Tău, cu Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi

Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Şi îndată proistosul luând apa Sfinţită, stropeşte cu ea locul,

unde are a se înfige crucea. zicând:

Binevoieşte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul

nostru, cu semnul cel înfricoşător, şi cu puterea crucii Tale,

să se apere locul acesta spre slava Ta Dumnezeului nostru

celui răstignit, şi a Părintelui Tău celui fără început, şi a

Preasfântului Tău Duh; şi Îngerul cel atotpierzător, şi toate

puterile cele protivnice să se depărteze de la dânşii. Că a Ta

este Stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia, şi puterea marelui

Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iară preoţii împreună cu proistosul, luând crucea, o înfig în

locul pregătit, cântând troparul aceasta, glasul; al 2-lea:

Crucea înfigându-se pre pământ a căzut şi cu totul s-a

sfârşit întărâtarea vrăşmaşilor: iar omul cel mai înainte

lepădat, iarăşi intră în rai: Slavă Ţie Unuia Dumnezeului

nostru, Carele aşa ai bine voit.

Apoi se cântă Condacul întemelierii, glasul al 6-lea.

Grabnice întru apărare, şi tare întru ajutor, presară acum

cu harul puterii Tale, şi binecuvântând, întăreşte, şi produ

buna săvârşire a lucrului robilor Tăi: că poţi face toate câte

voieşti, ca Dumnezeu Atotputernic.

Slavă…, Şi acum…, Solitoare a creştinilor neînfruntată…, iar

Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm. Proistosul citeşte

rugăciunea aceasta înaintea Crucii înfipte, privind spre răsărit;

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Carele prin toiagul lui

Moisi ai preînchipuit cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce a

Iubitului Tău Fiu Domnului nostru Iisus Hristos, Însuţi

binecuvintează şi sfinţeşte locul acesta cu puterea şi cu

lucrarea cinstitului şi de-viaţă-făcătorului lemnului aceluia,

al Crucii (pre care le-a dobândit prin stropirea preţiosului

sânge al Fiului Tău), spre alungarea demonilor, şi a toată

contrarietatea, păzind locul aceasta, şi pre cei ce servesc Ţie

în el nevătămaţi de tot răul, cu rugăciunile preaslăvitei

Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea

Fecioarei Maria, (aici pomeneşte şi pre Sfântul al căruia are

a fi biserica). Că s-a binecuvântat şi s-a proslăvit Împărăţia

Ta a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea,

şi în vecii vecilor, Amin.

După aceea proistosul merge la groapa, unde are să se pună

temelia: iară piatra pătrată fiind pregătită se pune înaintea lui pre

masă, şi se cântă de cler Psalmul 83.

Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor;

doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu de curţile Domnului,

inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeu cel viu.

Căci pasărea a aflat sieşi locuinţă, şi turtureaua cuib sieşi,

unde să-şi pună puii săi: altarele Tale, Doamne al puterilor,

Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi cei ce vieţuiesc în

casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda. Fericit bărbatul al cărui

ajutor este la Tine, suişuri în inima sa a pus? Valea plângerii

pentru el se preface în izvor şi teroarea se îmbracă cu

binecuvântare. Merge-vor din putere în putere, a se arăta

Dumnezeului Dumnezeilor în Sion. Doamne Dumnezeul

puterilor auzi rugăciunea mea, ia aminte Dumnezeule al lui

Iacov. Scutitorule al nostru, vezi Dumnezeule, şi caută la

faţa unsului Tău. Că mai bună este o zi în curţile Tale, decât

mii altele. Ales-am a sta la pragul casei Tale mai mult decât

a vieţui în locuinţele necucernicilor. Că mila şi adevărul

iubeşte Domnul Dumnezeu, El dă har şi slavă, Domnul nu

lipseşte de bunătăţi pre cela ce umblă cu nerăutate. Doamne

Dumnezeul puterilor, fericit este carele nădăjduieşte întru

Tine.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori). Diaconul zicând:

Domnului să ne rugăm; Corul: Doamne miluieşte. Citeşte

proistosul asupra pietrei rugăciunea aceasta:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui viu,

Adevăratule Dumnezeu, strălucire şi chip al Părintelui celui

fără început şi viaţa cea veşnică. Carele fiind piatra cea din

capul unghiului, Te-ai tăiat din muntele cel curat şi fecioresc

fără de mâinile seminţei bărbăteşti, şi eşti temelie neclătită

a Bisericii Tale, Carele cu vărsarea preţiosului Tău Sânge ai

întemeiat Biserica Ta, iar cu moartea o ai ridicat, cu învierea

o ai săvârşit, cu înălţarea o ai binecuvântat, şi cu pogorârea

Sfântului Tău Duh o ai Sfinţit şi o ai lăţit; Ţie acum cu

umilinţă ne rugăm, trimite harul Sfântului Duh, şi

binecuvintează punerea pietrei acesteia şi toată temelia

zidirii ce se începe întru slava Preasfântului Tău nume (dacă

este sărbătoare domnească, zice: şi întru cinstea şi

pomenirea sfintei Naşterii Tale sau a alteia, sau a Adormirii

Preacuratei Maicii Tale, sau a altei sărbători a Ei, sau a

Sfântului numind numele lui). Şi Tu Carele eşti Alpha şi

Omega, începutul şi sfârşitul, Carele dintru început ai

plăsmuit totul, fii începutul, înmulţirea şi săvârşirea lucrării

acesteia, binecuvintează pre ctitori şi pre lucrători, şi lucrul

mâinilor lor sporeşte-l, şi cu pronia Ta cea dumnezeiască

înmulţeşte cu îndestulare toate cele trebuincioase spre

ridicarea şi săvârşirea bisericii acesteia, ca să fie biserică

desăvârşită şi plină de slava Ta şi întru ea să se proslăvească

numele Tău cel Preasfânt şi mare, cu Tatăl şi cu Preasfântul

Duh, binecuvântat fiind totdeauna, acum şi pururea şi în

vecii vecilor. Amin.

Iară proistosul, luând apă Sfinţită, stropeşte cu ea piatra,

zicând:

Binecuvintează-se piatra aceasta prin stropirea Sfinţitei

ape acesteia întru neclătita temelie a bisericii, ce se zideşte

în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi îndată dacă voieşte a pune Sfintele moaşte în piatră, citind

unul din Ierei inscripţiunea, pune moaştele în locul pregătit în

piatra aceia, zicând:

Lăudaţi pre Dumnezeu întru Sfinţii lui, lăudaţi-L întru

tăria puterii Lui, că se vor lăuda cuvioşii întru slavă, se vor

bucura întru aşternuturile sale.

Şi aceste zicând le acoperă, iar dacă nu sunt moaşte, nu face

nimic de acestea, ci luând proistosul piatra cu mâinile sale, o

pune pre varul pregătit în groapă, zicând:

Întemeiează-se Biserica aceasta întru slava marelui

Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, întru cinstea

şi pomenirea (numele sărbătorii lui sau a Născătoarei de

Dumnezeu, sau a Sfântului căruia se dedică biserica) în

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi luând eleul, zice;

Cel Preaînalt a întemeiat aceasta Biserică, Dumnezeu în

mijlocul ei, şi nu se va clăti, ajuta-va ei Dumnezeu dis-dedimineaţă.

Şi toarnă eleul pre piatra pusă, zicând;

Binecuvântat şi însemnat să fie locul acesta întru casă de

rugăciune, în cinstea şi slava lui Dumnezeu Celui slăvit în

Sfânta Treime, a Tatălui, şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Amin.

După aceea cu tot clerul cântă aceasta, glasul al 6-lea

Sculându-se Iacov dimineaţa, şi luând piatra, pre care o

pusese sieşi căpătâi, o a ridicat stâlp, şi a turnat deasupra ei

eleu şi a zis: Că Domnul este în locul aceasta, iar eu nu am

ştiut: înfricoşat este locul aceasta: nu este aceasta alta, ci

casa lui Dumnezeu, şi aceasta este poarta cerului. Aliluia,

Aliluia, Aliluia.

Ştiut să fie, că dacă se face întemeliere la Biserică de lemn,

săvârşindu-se toate cele mai sus zise, proistosul luând securea,

loveşte, cu ea de trei ori în bârna cea din mijloc a altarului,

zicând:

Începe-se lucrarea aceasta, în numele Tatălui, şi al Fiului,

şi al Sfântului Duh, întru cinstea şi pomenirea (cutăruia;

sărbătorii ori Sfântului), Amin.

După aceasta îndată începe a stropi toate temeliile împrejur

mergând de la latura dinspre miază-noapte spre stânga, şi zicând:

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin Clerul

citind psalmul 86.

Temeliile Lui în, munţii cei Sfinţi: iubeşte Domnul porţile

Sionului mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.

Preaslăvite s-au grăit de Tine, cetate a lui Dumnezeu.

Amintesc de Raav şi de Vavilon, care sunt cunoscuţii mei.

Iată cei de alt neam, şi Tirul, şi Ethiopienii se vor renaşte

acolo. Maică va zice Sionului fiecare, căci fiecare se va

renaşte acolo, căci Însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat. Domnul

când va înscrie popoarele, îi va număra la dânsul, că

locuinţa tuturor celor ce se veselesc este la Tine.

Şi, lucrătorii îndată se grăbesc la lucru întru numele Domnului.

Iar proistosul trecând partea întâia a fundamentelor din latura

despre miază-noapte, îndată se întoarce cu faţa la nord, şi

sfârşindu-se psalmul, Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm: şi

Corul: Doamne miluieşte, proistosul citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai plăsmuit miazănoaptea

şi marea şi toate, pre Carele nu Te pot încăpea

cerul şi pământul, şi ai voit a avea Ţie biserică pre pământ

spre pururelnica laudă a Preasfântului Tău nume, cu

umilinţă căzând rugăm filantropia Ta, binecuvintează

temeliile Bisericii acesteia şi toată zidirea ei, şi cu puterea

Ta întăreşte-o şi fă-o neclătibilă şi nesurpabilă, întru slava

Ta Unuia Dumnezeului celui slăvit în Sfânta Treime, a

Tatălui, şi a Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Iar după rugăciune, dacă Biserica are a fi de lemn, iarăşi luând

securea, loveşte în bârna din mijloc, aceiaşi zicând ca şi la lovirea

întâia, şi merge stropind a doua parte a temeliei, şi zicând. În numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul

citeşte psalmul 126:

De nu va zidi Domnul casa, în deşert se ostenesc ziditorii;

de nu va păzi Domnul cetatea, în deşert privighează

străjuitorul. În deşert vă mânecaţi, vă culcaţi târziu, mâncaţi

pâinea durerii. El va da iubiţilor săi somn. Iată fiii sunt

moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplătire.

Ca săgeţile în mâna puternicului, aşa sunt fiii tinereţilor.

Fericit cela ce-şi va umplea tolba sa cu ele; nu se vor ruşina

când vor grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.

Şi ajungând la latura dinspre apus, şi stând cu faţa spre apus,

după sfârşitul psalmului, şi după ce Diaconul zice: Domnului să

ne rugăm: Şi Corul: Doamne miluieşte. Proistosul citeşte

rugăciunea aceasta.

Doamne Dumnezeul nostru, al căruia nume este lăudat de

la răsăritul soarelui până la apus, Carele cu pronia Ta cea

dumnezeiască ai ales Ţie spre locuinţă locul acesta; cu

umilinţă Te rugăm, trimite acum cereasca Ta binecuvântare

asupra lui, şi binecuvintează începutul zidirii acesteia, şi o

întăreşte, şi o fortifică, şi cu bună sporire adu-o la săvârşire:

Că Tu eşti Cela ce lucrezi toate spre folosul sufletelor

noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iar după rugăciune, iarăşi loveşte cu securea de trei ori. Şi

merge spre a treia parte a temeliei stropind, şi zicând: În numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul citeşte

psalmul 121.

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului vom

merge. Picioarele noastre stau în curţile tale Ierusalime.

Ierusalimul este zidit ca o cetate care împreunează întru

sine totul. Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului,

după aşezământul lui Israil, de a celebra numele Domnului.

Căci acolo sunt aşezate tronurile pentru judecată, tronurile

casei lui David. Cereţi pace Ierusalimului, şi prosperitate fie

celor ce te iubesc. Fie pace înlăuntru zidurilor Tale, şi

prosperitate în palaturile Tale. Pentru fraţii mei şi pentru

amicii mei grăiesc eu acum: pace fie Ţie. Pentru casa

Domnului Dumnezeului nostru mă voi îngriji de binele Tău.

Şi mergând la latura de miază-zi, proistosul, şi stând cu faţa

spre miază-zi, după, sfârşitul psalmului Diaconul zicând:

Domnului să ne rugăm. Şi Corul. Doamne miluieşte, citeşte

rugăciunea aceasta:

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Carele ai

venit de la amiază-zi spre mântuirea noastră, şi ca Sfânt Teai

arătat din muntele cel umbros al Fecioarei, şi cu oamenii

ai vieţuit, rugămu-Te, priveşte cu milă asupra ctitorilor

bisericii ce a început a se zidi întru numele Tău, şi îi

binecuvintează întru toate, şi le dăruieşte putere şi tărie,

vârtoşie şi îndestulare cu sănătate, şi întru toate sporire

spre săvârşirea lucrului început spre slava Ta: Că Tu eşti

Dumnezeul milei şi al îndurărilor, şi al iubirii de oameni, şi

Ţie slavă înălţăm, cu Părintele Tău Cel fără de început, şi cu

Preasfântul şi Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Iară după rugăciune iarăşi face ca şi mai înainte. Şi merge la a

patra parte a temeliei stropind şi zicând: În numele Tatălui, şi al

Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul citeşte psalmul 131.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi de toate suferinţele

lui. Carele s-a jurat Domnului, a făgăduit Dumnezeului lui

Iacov. Nu voi intra în locaşul casei mele, nici mă voi sui pre

patul aşternutului meu, nu voi da somn ochilor mei, nici

genelor mele dormitare, nici repaus tâmplelor mele, până ce

voi afla un loc Domnului, o sălăşluire Dumnezeului lui Iacov.

Iată noi am auzit că ea a fost în Eufrata, aflatu-o-am în

câmpii dumbrăvii. Intra-vom în locaşurile lui, închina-nevom

la locul unde au stătut picioarele lui. Scoală-te,

Doamne, spre a veni la repausul Tău, Tu şi chivotul sfinţirii

Tale. Preoţii Tăi se vor învesti cu dreptatea şi cuvioşii Tăi vor

serba. Pentru David servitorul Tău să nu întorci faţa despre

unsul Tău. Juratu-S-a Domnul lui David întru adevăr, nu se

va lepăda de aceasta: din rodul pântecelui tău voi pune pre

tronul tău. De vor păzi fii tăi aşezământul Meu şi ordinele

Mele, care îi voi învăţa, şi fii lor până în veac vor şedea pre

tronul tău. Că a ales Domnul Sionul, voit-a a locui întru el.

Acesta este repausul Meu în veacul veacului; aici voi să

locuiesc, pentru că l-am voit. Vânatul lui îl voi binecuvânta;

pre săracii lui îi voi sătura de pâine. Preoţii lui voi învesti cu

mântuire, şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura. Acolo voi

face să crească cornul lui David, gătit-am făclia unsului Meu.

Pre vrăjmaşii lui îi voi învesti cu ruşine, iar coroana lui va

înflori pre dânsul.

Iar venind la locul de unde a început a stropi, se opreşte, şi stă

înaintea crucii înfipte, cu faţa spre răsărit. Iar după sfârşirea

psalmului, însuşi proistosul cu toată umilinţa începe a cânta

împreună cu tot clerul. Împărate ceresc: Şi după sfârşitul cântării,

zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm: Şi Corul: Doamne

miluieşte. Citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai voit pre locul

acesta, şi pre această binecuvântată piatră, pusă întru

numele Tău, a întemeia Ţie Biserică, Însuţi primind cu milă

ale Tale ce se proaduc Ţie de către ai Tăi, spre ridicarea

Bisericii ce se zideşte pentru doxologia Ta, şi întru cinstea şi

pomenirea (numele sărbătorii sau a Sfântului) redă cu

mulţimea bunătăţilor Tale cereşti şi pământeşti; iar tuturor

celor ce fac ajutor la ridicarea şi săvârşirea acestei Biserici,

dăruieşte-le sănătate trupească şi mântuire sufletească; pre

lucrători întăreşte-i, păzindu-i nevătămaţi de tot răul; iar

temeliile acestea păzeşte-le nesurpabile şi neclătibile, şi

biserica aceasta adu-o curând la săvârşire, ca în ea neîncetat

să Te slăvim şi să Te cântăm pre Tine Unul Adevăratul

Dumnezeul nostru cu cântări de toată lauda, şi cu doxologii

şi cu jertfe fără de sânge. Că Ţie se cuvine toată slava,

cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Proistosul: Pace tuturor Corul cu toată umilinţa: Şi duhului tău.

Iar Diaconul zice: Iară şi iară plecând genunchii, Domului să ne

rugăm: Corul: Doamne miluieşte (de trei ori), şi toţi pleacă

genunchii. Proistosul însuşi îngenunchind, citeşte cu umilinţă

rugăciunea aceasta:

Lăudămu-Te, Doamne Dumnezeul puterilor, Mântuitorul

nostru, că pentru preamultă bunătatea şi filantropia Ta, ai

ales şi al Sfinţit locul acesta, şi l-ai întemeliat spre a se zidi

de noi nevrednicii robii Tăi Biserică întru Slava Preasfântului

Tău nume. Deci Te rugăm cu umilinţă, plecând genunchii

trupurilor şi sufletelor noastre, binevoieşte a se zidi la locul

acesta şi altarul pentru proaducerea în el a jertfei celei fără

de sânge a Preasfântului Corp şi a preţiosului Sânge ale

Hristosului Tău, spre slava Ta şi mântuirea sufletelor

noastre; şi precum biserica aşa şi altarul acesta, care acum

au luat început, adu-le curând la săvârşire cu puterea Ta cea

dumnezeiască, ca în ele până la sfârşitul veacului poporul

Tău cel binecredincios neîncetat şi fără de nici o

împiedicare să proaducă şi să săvârşească doxologia

Preasfântului Tău nume şi jertfa Ta cea fără de sânge şi

cuvântătoare, că toate sunt Ţie cu putinţă, şi Ţie slavă

înălţăm, cu Unuia-Născut Fiului Tău, şi cu Preasfântul, şi

Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Şi sculându-se toţi, Diaconul zice ectenia aceasta:

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne

Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru prea evlaviosul şi de Hristos

iubitorul Domnitorul nostru Carol I-iu Regele României, şi

pentru soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată

augusta lor familie.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru preaSfinţitul Episcopul nostru (N) şi

pentru toţi fraţii noştri cei în Hristos.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm, ca Domnul Dumnezeu să asculte glasul

rugăciunii noastre, şi să binecuvinteze lucrurile mâinilor

noastre, să zicem toţi: Doamne auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru evlavioşii ctitori şi întemeietori ai

acestei Biserici ce a început a se ridica în slava lui

Dumnezeu (numele lor) şi pentru sporirea cu bun succes a

Sfântului lor lucru, şi pentru sănătatea, mântuirea şi iertarea

păcatelor lor, să zicem toţi: Doamne: auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm, ca să trimită la această Sfântă lucrare

Înger păzitor, carele să izbăvească şi să scutească de toată

reaua înpresurare şi de piedicile vrăjmaşilor văzuţi şi

nevăzuţi, şi pre lucrători să-i întărească, să zicem toţi,

Doamne auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte, (de trei ori)

Iar proistosul eschiamă;

Auzi-ne, Dumnezeule Mântuitorul nostru, nădejdea

tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt pre mare

departe, şi milostive Stăpâne, milostiv fii pentru păcatele

noastre, şi ne miluieşte, pre noi, şi pre întemeietorii

Sfântului locaşului acestuia; că Milostiv şi Iubitor de oameni

Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi îndată se face, apolisul (otpust) obişnuit al sărbătorii

bisericii; şi dând binecuvântare poporului, Ierarhul sau

protoiereul, dacă a venit cu procesia precum s-a zis mai sus, de

asemenea să şi întoarce cu procesia la Biserica de unde a purces

cântând clerul stihurile sărbătorii Bisericii, sau altceva ce vor voi,

întru slava lui Dumnezeu.