RUGĂCIUNE la temelia casei

RUGĂCIUNE

la temelia casei

Se face mai întâi sfinţirea cea mică a apei, apoi:

Domnului să ne rugăm

Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce ai făcut cerul cu

înţelepciune şi ai întemeiat pământul pre tăria lui,

Creatorule şi făcătorule a toate, caută spre servul Tău (N),

carele voieşte întru puterea tăriei Tale a-şi ridica casă spre

locuire, şi prin zidire să o înalţe; întemeiază-o pre ea pre

piatra cea tare, ca după, cuvântul Tău cel dumnezeiesc din

Evanghelie, să nu poată fi surpată nici de vânt, nici de apă,

nici de altceva; binevoieşte să poată fi terminată, şi cei ce

vor voi a locui într-însa, să fie feriţi de toată uneltirea

contrarului.

Că a Ta este stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia, puterea şi

mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE la vasul spurcat

RUGĂCIUNE

la vasul spurcat

Se cuvine a-l spăla, şi turnând în el agheasmă în chipul Crucii,

Preotul zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Cel singur Sfânt, sfinţeşte

vasul aceasta cu venirea Ta cea Sfinţitoare, şi-l curăţeşte ca

să fie nespurcat, spre trebuinţa servilor Tăi; şi ne dă nouă

pururea cu sfinţenie a ne ruga în Sfintele Tale Biserici, ca

toţi de Tine fiind păziţi să-ţi înălţăm mărire şi închinăciune

împreună şi Tatălui, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE

când se spurcă grâul, făina sau altceva dintre nutrimente

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce în iconomia Ta cea

după trup ai învăţat că nu spurcă pre om cele ce intră în el,

ci toate sunt curate celor curaţi; şi prin vasul cel ales,

Apostolul Tău Pavel, ne-ai învăţat a crede că toate cele

făcute de Tine sunt bune şi se sfinţesc prin cuvântul cel

dumnezeiesc şi prin rugăciunea către Tine, Însuţi şi acum

Stăpâne, compătimind neputinţelor noastre, binecuvintează

(grâul) acesta cu harul Tău şi cu iubirea Ta de oameni, prin

binecuvântarea şi stropirea cu apa aceasta, care este

Sfinţită întru numele Tău. Şi toată spurcăciunea sau

îndoirea pentru necurăţia căzută într-însul după uneltirea

Diavolului, îndepărtează-o din gândul servilor Tăi; şi le dă

lor prin nădejdea cea către Tine şi prin îndestulare cu

îndurările Tale, să se împărtăşească din merindele acestea

spre mulţumită Sfântului Tău nume, şi să fie păziţi

neosândiţi.

Că Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, şi Ţie

mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău Celui fără

început, şi Preasfântului, şi Bunului, şi de-viaţă-făcătorului

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RÂNDUIALA ce se face când se va întâmpla să cadă de curând ceva spurcat sau necurat în vasul cu vin, cu untdelemn, cu miere, sau altceva

RÂNDUIALA

ce se face când se va întâmpla să cadă de curând

ceva spurcat sau necurat în vasul cu vin, cu untdelemn, cu

miere, sau altceva

Se cuvine ca necurăţia ce a căzut să se scoată şi să se lepede

afară, iar vinul, untdelemnul sau orice alta să se toarne în alt vas,

şi vasul deşertat să se spele bine pre dinăuntru şi pre dinafară.

Apoi Preotul luând cădelniţa cădeşte acest vas pre dinăuntru şi

pre dinafară vărsând într-însul agheasmă de la Botezul Domnului,

făcând chipul Crucii de trei ori. Apoi iarăşi toarnă într-însul vinul,

untdelemnul sau orice alt lichid. Şi cădind se roagă aşa;

Domnului să ne rugăm

Preasfinte Doamne Dumnezeul nostru, Carele prin

venirea Ta cea plină de îndurare ai şters necurăţia păcatului;

şi ai învăţat că nu spurcă pre om cele ce intră în el, căci

toate sunt curate celor curaţi; Cela ce prin vasul cel ales,

Apostolul Tău Pavel, ne-ai învăţat pre noi a crede că toate

cele făcute de Tine sunt bune, şi să nu socotim nimic de

lepădat, ci Sfinţite prin cuvântul Dumnezeiesc şi prin

rugăciunea cea către Tine. Însuţi binecuvintează vinul

aceasta (sau orice alt lichid) cu harul Tău prin vărsarea

sfintei ape. Şi toată spurcăciunea ori îndoirea pentru

vietatea ce a căzut într-însul, prin uneltirea vicleanului,

îndepărtează-o din gândul servilor Tăi; ca să fie tuturor celor

ce-l vor întrebuinţa, spre bucurie; dându-l tuturor celor ce se

vor împărtăşi din el, spre sfinţenie; şi cu cunoştinţă curată

să se apropie de prea curatele Tale Taine.

Că Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, şi Ţie

mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără

început, şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi să guste dintr-însul mai întâi Preotul şi să dea şi

Stăpânilor casei. Iar de se va întâmpla ca spurcăciunea căzută,

din cauza timpului îndelung să fi putrezit în vasul cu vin sau

altceva, trebuie a vărsa afară vinul, şi a nu mai gusta din el.

RUGĂCIUNEA după terminarea fântânei (puţului)

RUGĂCIUNEA

după terminarea fântânei (puţului)

Se face mai întâi sfinţirea cea mică a apei, apoi:

Domnului să ne rugăm

Dumnezeule Cel mare şi minunat, Carele cu bunătatea Ta

cea nespusă şi cu pronia Ta cea bogată îndreptezi viaţa

omenească; Carele ne-ai dăruit nouă bunătăţile cele

omeneşti, şi apa cea amară din timpul lui Moisi o ai prefăcut

în dulceaţă poporului, şi apele cele vătămătoare din timpul

lui Elizei cu sare le-ai dres, iar Apostolului Tău Petru prin

vedenie i-ai dat lege să nu socoată nimic spurcat sau

necurat; Însuţi Stăpâne Iubitorule de oameni, curăţeşte apa

aceasta prin însemnarea chipului Crucii Tale, de toată

spurcăciunea, şi sfinţeşte-o cu Duhul Tău cel Sfânt, spre a fi

curată celor ce se vor împărtăşi dintr-însa.

Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Cela ce binecuvintezi şi

sfinţeşti toate, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Tatălui

Celui fără început, şi Sfântului Tău Duh, acum şi pururea şi

în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE la săparea fântânii

RUGĂCIUNE

la săparea fântânii

Doamne Dumnezeul nostru, Atotţiitorule şi Atotputernice,

Cela ce toate le faci şi le prefaci numai cu voinţa Ta; Cela ce

cu înţelepciunea cea negrăită şi necuprinsă afli trecere prin

cele netrecute; Cela ce din piatră seacă ai făcut să curgă

pâraie de ape, şi ai adăpat pre poporul Tău cel însetat;

Însuţi şi acum, Stăpâne al tuturor, ascultă rugăciunile

noastre ale nevrednicilor servilor Tăi şi ne dăruieşte în acest

loc apă limpede şi de băut, îndestulă spre trebuinţă şi

nevătămătoare spre băutură; ca şi prin aceasta să

binecuvântăm Preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului

şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RÂNDUIALA ce se face când se va întâmpla să cadă ceva spurcat în fântâna cu apă

RÂNDUIALA

ce se face când se va întâmpla

să cadă ceva spurcat în fântâna cu apă

Se vor scoate mai întâi 40 vedre de apă vărsându-se afară; apoi

aprinzând Preotul luminări şi luând cădelniţa, cădeşte fântâna

împrejur, şi toarnă agheasmă de la Botezul Domnului în chipul

crucii, de trei ori. Şi întorcându-se cu faţa spre răsărit se roagă

aşa;

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul Puterilor, Carele ai făcut toate foarte

bune, şi curăţeşti cu numele Tău toată spurcăciunea şi

necurăţia, şi prin Sfinţire toate le prefaci; Însuţi şi acum

Stăpâne, arată-te în ora de acum prin chipul Crucii Tale, şi

curăţeşte fântâna aceasta de necurăţia ce s-a aflat într-însa,

(de spurcăciunea sau vietatea ce a căzut în ea) venind în

ajutorul nepriceperii minţii noastre, şi a neputinţei

gândurilor; şi să nu ne osândeşti că nu pricepem cele foarte

bune, ci curăţeşte-ne pre noi de toată spurcăciunea trupului

şi a sufletului, şi sfinţeşte apa aceasta cu Duhul Tău cel

Sfânt.

Că Tu eşti Sfinţirea noastră, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui,

şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA pentru Regele şi oastea lui, în orice timp

RUGĂCIUNEA

pentru Regele şi oastea lui, în orice timp,

dar mai ales în războaie şi nelinişte

(compunerea Patriarhului Calist)

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce întru înţelepciune ai

făcut toate numai cu cuvântul, şi le-ai produs din nefiinţă în

fiinţă, şi într-un tot le-ai adunat şi le-ai unit cu puterea şi

lucrarea Ta cea negrăită. Ţie-Ţi sunt toate cu putinţă, şi nimic

cu neputinţă. Pentru aceasta ai unit şi întocmit

timpurile şi anii, şi ai înfrumuseţat lumea acesta arătată şi

văzută; Cela ce ai întins cerul şi l-ai împodobit ca şi pre

cortul cel făcut de Moisi; şi mulţimea cea nenumărată a

neamului iudeilor o ai aşezat în ordine şi conânţelegere; şi

cu dreapta Ta şi braţul Tău cel tare ai rânduit pre Moisi conducător

poporului, căruia dându-i o singură stăpânire, l-ai

păzit nevătămat sub acoperământul şi mâna Ta cea tare.

Cela ce ai pus soarele spre luminarea zilei şi luna spre

începuturi de noapte; Cela ce ai îndesit mulţimea stelelor

pre firmament şi le-ai dat pururelnică mişcare, şi le-ai pus în

ordine cu porunca Ta, spre a păzi rândul lor, ca de loc să nu

ne vatăme pre noi, ci să alerge neîncetat în cursul şi

mişcarea lor, după voinţa Ta; Cela ce ai făcut arătat

pământul, care mai înainte era nevăzut şi întunecos, şi l-ai

format cu frumuseţe pentru firea omenească. Cela ce

odinioară cu puterea Ta cea Dumnezeiască ai venit în

ajutorul lui Avraam şi ai supus lui pre duşmanii lui; Cela ce

ai împuternicit pre Ghedeon, şi ai frânt şi nimicit cu totul

pre protivnicii lui; Cela ce ai dat putere împăratului şi

profetului David împotriva gigantului Goliat, şi cu totul l-ai

strivit pre aceasta. Cela ce prin servul Tău Moisi ai eliberat

neamul evreilor de robia cea amară, şi cu puterea Ta cea neînvinsă

şi mâna Ta cea tare ai afundat pre Faraon cu toată

oştea sa, şi l-ai aruncat în adâncul mării, şi ai arătat stâlp de

foc conducător evreilor, ca să nu se împiedice paşii lor.

Însuţi şi acum, întru tot Sfinte Împărate al măririi, trimite

din locaşul Tău cel Sfânt şi de la Tronul măririi împărăţiei

Tale stâlp luminos şi strălucitor, spre împrăştierea

duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi, şi învingerea asupra

vrăjmaşilor dăruieşte augustului nostru Rege. Întăreşte-l pre

dânsul cu mâna Ta cea dreaptă, şi pre toţi servii şi casnicii

ce merg împreună cu dânsul. Binevoieşte a-i da lui domnie

paşnică, neturburată şi ferită de orice revolte şi războaie

lăuntrice. Aşa, Doamne Dumnezeule al milei, auzi-mă pre

mine umilitul şi nevrednicul servul Tău, în ora aceasta; şi

întăreşte-l pre dânsul cu puterea Ta cea nebiruită şi

neînfrântă. Iar pre ostaşii lui împuterniceşte-i

pretutindenea, şi împrăştie duşmanii şi răzvrătirile ce se

ridică asupra stăpânirii lui. Uneşte tot poporul în

conânţelegere şi dreaptă supunere. Dăruieşte Regelui pre

pământ şi pre mare, pace adâncă şi neturburată, şi-i

înlesneşte toate cele de folos. Ca respingând

întâmplătoarele războaie şi turburări, cu o gură şi cu o

inimă să Te mărim pre Tine Dumnezeul minunilor şi Doamne

al milei. Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor

noastre, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RÂNDUIALA Preotului ce se ispiteşte în vis

RÂNDUIALA

Preotului ce se ispiteşte în vis

După ce s-a ispitit în vis îndată se scoală şi făcând începutul

zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule...,

Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Doamne miluieşte (de 12 ori)

Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm (de trei ori) şi citeşte:

După-cinarea pre rând până după: Cred într-unul Dumnezeu...,

apoi zice:

Uşurează, lasă, iartă, Dumnezeule, greşalele noastre cele

de voie şi fără de voie, cele cu fapta şi cu cuvântul, cele cu

ştiinţa şi cu neştiinţa, cele de noapte şi cele din zi, cele cu

mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă, ca un Bun şi de

oameni Iubitor.

Troparul şi condacul zilei: În urmă troparele acestea glasul al 2-

lea:

Păcătuit-am Ţie, Mântuitorule, ca fiul cel curvar; primeştemă,

Părinte, pre mine Cela ce mă pocăiesc, şi mă miluieşte,

Dumnezeule.

Strig Ţie, Hristoase Mântuitorule, cu glasul vameşului:

curăţeşte-mă, ca pre acela şi mă miluieşte, Dumnezeule.

Glasul al 5-lea al Născătoarei:

Acoperământul Tău cel grabnic şi ajutorul şi mila arată-o

spre servul Tău, şi linişteşte tu, Curată, valurile gândurilor

celor deşarte; şi ridică, Născătoare de Dumnezeu, sufletul

meu cel căzut, că ştiu, Fecioară, ştiu că poţi câte şi voieşti.

Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru...,

Că a Ta este Împărăţia...;

Alte stihiri glasul al 7-lea:

Ca cel căzut între tâlhari şi rănit, aşa şi eu am căzut

pentru păcatele mele şi sufletul meu este rănit; către cine

voi alerga eu vinovatul, de nu către Tine, Cel Îndurat şi

doctorul sufletelor? Revarsă peste mine, Dumnezeule, mila

Ta cea mare.

Ca fiul cel curvar am venit şi eu, Îndurate; primeşte-mă

pre mine cela ce cad, ca pre unul din năimiţii Tăi,

Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Glasul al 8-lea:

Căzând în furia cugetelor mele, mi s-a furat mintea mie

mişelului, şi cumplit fiind rănit, tot sufletul îmi este vătămat,

şi de aceea zac gol de virtuţi în calea vieţii. Şi un Preot

văzându-mă suferind de răni, trecând nu s-a uitat la mine,

pentru că sunt nevindecate. Un levit iarăşi neputând suferi

durerea cea pierzătoare de suflet văzându-mă şi el, a trecut

alăturea. Iar Tu, Cela ce ai binevoit a Te întrupa nu din

Samaria, ci din Maria, Hristoase Dumnezeule, cu iubirea Ta

de oameni dă-mi mie vindecare, vărsând asupra mea mila Ta

cea mare.

Glasul al 6-lea:

Gândesc la ziua cea înfricoşată şi-mi plâng faptele cele

viclene; cum mă voi îndreptăţi înaintea Împăratului celui

nemuritor? Şi cu ce îndrăznire voi privi la Judecătorul, eu

desfrânatul? Îndurate Părinte, Fiule Unule-Născut şi Duhule

Sfinte, miluieşte-mă pre mine.

În valea plângerii, în locul ce ai dispus, când vei şedea să

faci judecată dreaptă, să nu-mi vădeşti, Îndurate, cele

ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea Îngerilor; ci

cruţă-mă, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Mărire…

Eu sunt pomul cel neroditor, Doamne, neaducând

nicicum roade de umilinţă, şi mă sfiiesc de tăiere şi mă

înfricoşez de focul cel nestins; pentru care Te rog: înainte de

acea nevoie, întoarce-mă şi mă mântuieşte.

Şi acum… a Născătoarei:

Nădejdea cea bună a lumii, Născătoare de Dumnezeu,

numai singură folosirea Ta cea binevoitoare o cer; îndură-Te

de mine păcătosul şi roagă pre Înduratul Dumnezeu să

scape sufletul meu de toată certarea, una binecuvântată.

Doamne miluieşte de 40 ori, şi rugăciunea aceasta a lui Marcu

Monahul:

Preacurate, neîntinate, mult-Milostive Doamne, Carele

prin înălţarea omenirii Tale ai scăpat de stricăciune firea

noastră, şi întreagă o ai Sfinţit prin unirea cu firea cea mai

bună; Cela ce cu îndestulare dai harul Tău celor ce Te cred

cu neîndoire numai pre Tine adevărat Dumnezeu, şi prin neputinţa

trupului ruşinezi pre împotrivitorul cel vechi şi

cerbicos; Însuţi Binefăcătorule Doamne, şi pre mine cel

pătimaş şi dedat păcatului, fiind spurcat prin nălucirea din

vis, curăţeşte-mă de toată întinăciunea trupului şi a

sufletului şi să nu-mi socoteşti aceasta ca păcat, ori de m-am

întinat în vis din pizma demonului celui nălucitor şi urâtor

de bine, ori din rea deprindere, ori din neîngrijirea şi

neînfrânarea de cele vătămătoare, ori din tirania nesaţiului.

Întăreşte-mă şi mai departe cu harul Tău cel Atotputernic,

împotriva înrăutăţirii şi a turburării lui, şi mă fereşte mai pre

sus de măiestriile lui cele felurite, păzindu-mi făclia întregii

înţelepciuni nestinsă până la sfârşit. Pentru ca prin ajutorul

Tău fiind scutit de toată împătimirea cea tinoasă a

gâdilărilor şi de toată negura cea fioroasă a nălucirilor de

noapte, ziua şi noaptea aplecându-mă cu cuget curat la

privirea cea luminoasă a judecăţilor Tale celor dorite şi mai

dulci de cât mierea şi fagurul, să mă învrednicesc a mă

împărtăşi cu nemuritoarele şi de-viaţă-făcătoarele Tale

Taine. Cu rugăciunile Stăpânei noastre, Născătoarei de

Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, care fără stricăciune

Te-a născut, şi cu ale tuturor sfinţilor. Amin.

Altă rugăciune a Marelui Vasilie

Mult-Îndurate, nespurcate, neîntinate, curate, singur

nepăcătuitorule, Doamne, curăţeşte-mă pre mine

netrebnicul servul Tău de toată întinăciunea trupului şi a

sufletului, şi de necurăţia ce s-a întâmplat mie acum din

neluare aminte şi din trândăvie, împreună cu toate celelalte

nelegiuiri ale mele; şi mă arată neîntinat prin harul lui

Hristos al Tău şi mă sfinţeşte cu venirea Sfântului Tău Duh;

ca, deşteptându-mă din negura necurăţiilor mele şi din

nălucirile diavolului, încă şi de toată întinăciunea

diavolească, să mă învrednicesc în conştiinţă curată a

deschide întinata şi necurata mea gură spre lauda

Preasfântului Tău nume, al Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh. Şi aşa, nevinovat şi neosândit, să mă cuminec

cu Preacuratele, nemuritoarele, Preasfintele şi de-viaţăfăcătoarele

Taine ale Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului şi

Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cu Carele

Binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune tot a lui;

iar alţii zic a fi a Cuviosului Părintelui nostru Martinian

Iarăşi m-am alunecat cu mintea eu mişelul servind

deprinderii celei rele a păcatului; iarăşi domnul

întunericului şi născătorul dulceţii pătimaşe m-a prins rob,

şi ca pre un rob umilit mă sileşte a robi voii sale şi poftelor

cărnii. Şi ce voi face, Doamne, Doamne, Răscumpărătorule şi

Apărătorule al celor ce se încred în Tine? Ci la Tine iarăşi mă

voi întoarce, voi suspina şi voi cere iertarea faptelor mele.

Dar mă tem şi tremur nu cumva în toate zilele mărturisindumă

şi făgăduind părăsire de răutăţi, păcătuind încă în toată

ora şi neîmplinind rugăciunile mele, Ţie, Dumnezeul meu, să

nu întorc spre întărâtare îndelunga Ta răbdare. Şi cine va

suferi, Doamne, mânea Ta? Dar cunoscând mulţimea

îndurărilor Tale şi adâncul iubirii Tale de oameni, iarăşi mă

arunc la milele Tale şi strig Ţie: Păcătuit-am, Dumnezeule,

miluieşte-mă pre mine cel căzut; dă-mi mână de ajutor mie

celui cufundat în prăpastia dezmierdărilor, şi nu mă părăsi,

Doamne, pre mine făptura Ta, spre a mă pierde în

nelegiuirile şi păcatele mele. Ci ţinându-Te de bunătatea Ta

cea obişnuită, curăţeşte-mă de întinăciunea şi spurcăciunea

trupului meu şi de gândurile mele cele pătimaşe, care în

toate zilele întinează ticălosul meu suflet; că iată, Doamne

Dumnezeul meu, nu este într-însul loc curat, ci întreg s-a

stricat, având o rană peste tot trupul. Deci Însuţi, ca un

Doctor al sufletelor şi fântâna milei, curăţeşte-l prin spălarea

lacrimilor, vărsându-le acestea în mine cu îndestulare şi

revarsă iubirea Ta de oameni şi vindecă sfărâmăturile lui. Şimi

dă vindecare şi curăţire, şi să nu întorci faţa Ta de la

mine, că mă va mistui focul deznădăjduirii. Dar precum ai

zis, Dumnezeule Cel neminţitor: că mare bucurie se face

pentru pocăinţa unui păcătos, aceasta să se facă şi pentru

mine păcătosul; şi să nu închizi urechile îndurării Tale

despre rugăciunea pocăinţei mele; ci deschide-mi-le, şi se va

îndrepta ca o tămâie înaintea Ta. Căci ca un Creator, care

ştii neputinţa firii şi alunecarea tinereţilor, treci cu vederea

păcatele şi primeşti pocăinţa celor ce în adevăr se mărturisesc

Ţie. Că Tu singur eşti nepăcătuitor, Cela ce ridici

păcatul lumii; şi Ţie mărire înălţăm, acum şi pururea şi în

vecii vecilor, Amin.

Apoi face 50 metanii şi dator eşti a zice la fiecare metanie:

Dumnezeule, curăţeşte-mă pre mine păcătosul şi mă

miluieşte, pentru numele Tău cel Sfânt.

Păcătuit-am Ţie, Doamne, iartă-mă pre mine desfrânatul.

Apoi: Cela ce în tot timpul şi în toată ora..., Ceea ce eşti mai

cinstită decât Heruvimii…, şi îndată; Întru numele Domnului

binecuvintează Părinte.

Stăpâne Dumnezeule Părinte Atotputernice. Doamne,

Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase, şi Duhule Sfinte, o

Dumnezeire, o putere, miluieşte-mă pre mine păcătosul, şi

cu judecăţile ce ştii mântuieşte-mă pre mine nevrednicul

servul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.

Apoi Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...,

Doamne miluieşte (de 12 ori), Ceea ce eşti mai cinstită de cât

Heruvimii...

Apărătoare Doamnei, pentru biruinţă mulţumiri,

izbăvindu-ne din nevoi, aducem Ţie, Născătoare de

Dumnezeu, noi servii Tăi; ci ca ceea ce ai putere neînvinsă,

eliberează-ne din toate nevoile, ca să strigăm Ţie: Bucură-te,

Mireasă pururea Fecioară.

De este nălucirea în vis din ispita diavolului, Preotul făcând

această rânduială face Liturghie; şi mireanul se împărtăşeşte. Iar

de va fi provenită din multă beţie să se oprească de la orice

lucrare Sfinţită, după canonul al 4 al lui Dionisie şi a Marelui

Atanasie în epistola către Amun, şi după marele Vasilie în scrierile

ascetice. Caută-le aceste în colecţia canoanelor de Potli şi Ralli.

Atena. Tomul 4.

RUGĂCIUNE

pentru cei ce vor să călătorească în cale

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce eşti calea cea

adevărată şi vie, şi ai călătorit împreună cu robul Tău Iosif,

însoţeşte Stăpâne, şi pre robul Tău (N), şi-l fereşte de furi, de

toată întâmplarea şi bântuirea cea rea. Dăruieşte-i pace şi

ajutor bun ca să aibă el grijă de toată dreptatea, urmând

poruncilor Tale, şi binevoieşte a se întoarce plin de

bunătăţile cereşti şi pământeşti. Că a Ta este Împărăţia,

puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului, şi a Sfântului Duh,

acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE către Preasfânta şi de viaţă începătoarea Treime

RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE

către Preasfânta şi de viaţă începătoarea Treime

(se cântă la timp de boli molipsitoare şi omorâtoare

ca holera şi ciuma)

Preotul face început aşa: Binecuvântat este Dumnezeul

nostru..., iar citeţul: Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule...,

Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul: Că a Ta este

Împărăţia..., citeţul: Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne

închinăm…, (de trei ori), şi Psalmul 87: Doamne Dumnezeul

mântuirii mele ziua am strigat..., apoi Diaconul zice ectenia cea

mare: Cu pace Domnului să ne rugăm, şi celelalte până la: pentru

cei ce plutesc pre mare…, şi îndată adaugă acestea:

Pentru ca să nu-Şi aducă aminte de nelegiuirile şi

smintelile noastre, ale păcătoşilor şi nevrednicilor servilor

Săi, ci cu milă să curăţească păcatele noastre şi să-Şi

întoarcă mânia Sa, cea cu dreptate pornită asupra noastră,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca nu cu urgia Sa să ne mustre pre noi, nici cu

mânia Sa să ne pedepsească, ci să-Şi aducă aminte că trup

suntem, duh ce iese şi nu se întoarce, şi cu îndurare să

ferească de moarte sufletele noastre, şi în mânie să-Şi aducă

aminte de milă, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu intre la judecată cu robii Săi şi să caute

spre nelegiuirile noastre, ci să le curăţească; şi să fie

Milostiv şi să scape pre oamenii cei în deznădăjduire,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-Şi aducă aminte de îndurările şi de milele

sale cele din veac, şi să nu pomenească păcatul tinereţii, al

neştiinţei şi al bătrâneţii noastre, ci să ne miluiască pre noi,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să audă din Casa cea Sfântă a Sa glasul nostru

şi să tămăduiască durerile morţii ce ne-au cuprins, şi să

usuce râurile fărădelegilor, care ne turbură pre noi,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca curând să ne scape din lanţurile morţii, care ne

încătuşează, şi să ne izbăvească de durerile iadului ce ne-au

cuprins pre noi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca cu îndurare să îngăduie servilor Săi timp de

pocăinţă, şi să nu ne taie înainte de timp ca pre un smochin

neroditor, ci cu milă să sape împrejur şi să ne arunce

gunoiul milei, aşteptând încă cu iubire de oameni roadă de

pocăinţă şi de întoarcere, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne ridice pre noi din porţile morţii, de la

sabia cea ameninţătoare, şi de la arcul cel întins, şi cu milă

să întoarcă de la noi uneltele morţii, care cu dreptate sunt

gătite asupra noastră ca nişte săgeţi arzătoare, Domnului să

ne rugăm.

Pentru ca să audă rugăciunea noastră, cererea să o ia în

seamă şi lacrimile să nu le treacă, ci să ne uşureze spre a ne

repausa mai înainte până nu pierim, că apoi nu vom mai fi,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim de toată supărarea, mânia şi

nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte…, Pre Preasfânta, curata,

preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine toată mărirea,

deci: Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă...

Tropar glasul al 2-lea:

Întru mânia Ta, Dumnezeule, adu-Ţi aminte de îndurările

Tale, că pulbere şi ţărână suntem, duh ce iese şi nu se

întoarce, şi nu cu urgia Ta să ne cerţi pre noi, ca să nu

pierim cu totul, ci păzeşte sufletele noastre ca un iubitor de

oameni (de două ori).

Mărire…, Şi acum…, glasul al 6-lea Ceea ce eşti solitare

creştinilor neruşinată…, caută la pagina 275 apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă Dumnezeule….

Canonul

Cântarea I, glasul al 8-lea

Irmos: Pre Faraon cela ce se purta în car...

stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să

ne cerţi

Mărirea cea atotcreatoare, şi de o fiinţă, de un tron şi de o

putere şi în trei străluciri, Părinte necuprinse, Fiule şi

Duhule Sfinte, mântuieşte pre servii Tăi de cumplita boală,

ca cu mulţumită să Te mărim.

Furtuna păcatelor m-a împins în adâncul neputinţei, şi

îndesitele dureri, ca valuri întreite mă învăluiesc pre mine

nenorocitul. Stăpânire de o putere, Treime Sfântă, îndură-Te

şi mă mântuieşte pre mine cela ce pier cumplit.

Mărire…

Treime nedespărţită, scapă pre servii Tăi de păcatul ce

ne-a cuprins, stingând cu roua milei Tale arşiţa cea cumplită

a durerilor, şi ne dă sănătate, ca cu bună credinţă să Te

lăudăm.

Şi acum… a Născătoarei:

Purtat-ai, preacurată, în pântece pre Răscumpărătorul şi

Făcătorul a toate şi pre Domnul, Carele a purtat neputinţele

noastre. Pre Acela roagă-L acum să scape pre servii tăi de

boală cumplită, singură ajutătoarea oamenilor.

Cântarea a 3-a

Irmos: Făcătorul sferei cereşti...

Minţile cereşti, cetele Îngereşti, tronurile şi începătoriile,

puterile şi domniile, Te roagă pre Tine, Bunule Mântuitorule,

scapă de boala cea molipsitoare pre servii Tăi.

Ca să arăţi adâncul cel mare al iubirii de oameni; Stăpâne

Atotputernice, mântuieşte de boala cea omorâtoare şi de

chinurile cele cumplite pre servii Tăi, Unule, multÎngăduitorule.

Mărire…

Ca nişte duhuri înainte stătătoare şi lui Dumnezeu

servitoare, Îngeri şi arhangheli, rugaţi-L pre Acela să

înceteze boala, să împrăştie pierirea şi să ne scape de sorta

aducătoare de moarte.

Şi acum… a Născătoarei:

Izvor de vindecări şi adânc de bunătăţi, pre tine te-a

arătat Hristos Domnul, Cela ce s-a născut din tine, Fecioară

cu totul neprihănită; pentru acea mântuieşte pre servii tăi,

care se îneacă în viforul durerilor.

Catavasie:

Mântuieşte de nevoi pre servii Tăi Îndurate, că noi

neîncetat la Tine alergăm, către înduratul şi

răscumpărătorul, Stăpânul tuturor, Dumnezeule Cel mărit în

Treime.

Alta:

Mântuieşte de nevoi pre servii tăi, Preasfântă Născătoare

de Dumnezeu Fecioară, că neîncetat la tine alergăm, ca şi

către un zid nesurpat şi folositor.

Şi îndată Diaconul zice ectenia: Miluieşte-ne pre noi

Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie auzi-ne şi ne

miluieşte şi celelalte. Apoi să se adauge acestea:

Greşit-am şi am făcut nelegiuire, pentru aceasta mânia Ta

cea dreaptă ne-a ajuns pre noi, Doamne Dumnezeul nostru,

şi umbra morţii ne-a acoperit şi de porţile iadului ne-am

apropiat; dar către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea

noastră cu umilinţă strigăm: fie-Ţi milă de poporul Tău şi nul

pierde cu totul, cu umilinţă ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Doamne Cela ce Stăpâneşti moartea şi viaţa, nu închide

spre moarte sufletele servilor Tăi, ci conteneşte mânia şi

lasă urgia, că pier ca fumul zilele noastre; ofiliţi suntem ca

iarba şi s-a uscat tăria noastră, ci cu totul ne pierdem pentru

păcatele noastre; fie-Ţi milă de servii Tăi, întru pocăinţă cu

lacrimi ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Adu-Ţi aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese şi nu

se întoarce, şi cu îndurare întoarce mânia Ta, ce cu dreptate

este pornită asupra noastră, cu care ca cu o sabie înainte de

timp ne tai pre noi; slăbeşte boala şi încetează rana, care în

curând ne pierde pre toţi; că nu morţii Te vor lăuda pre Tine,

nici toţi cei ce se pogoară la iad, ci noi aceşti vii Te lăudăm,

şi cu durere de inimă suspinând ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Mai mult de cât toţi am păcătuit Ţie, şi nelegiuire am

făcut, Stăpâne, şi chiar de nu am câştigat pocăinţă, primeşte

cugetul nostru în loc de pocăinţă, şi întorcându-Te spre milă

ca un bun şi Preaputernic, slobozeşte pre robii Tăi de boala

cea omorâtoare şi de cumplitele dureri, suspinând cu durere

ne rugăm Ţie, auzi-ne curând şi ne miluieşte.

Să nu-Ţi aduci aminte de nelegiuirile şi de strâmbătăţile

poporului Tău şi să nu intri la judecată cu robii Tăi, nici să

Te întorci cu mânie de la cei ai Tăi; că de vei căuta la

nelegiuire, Doamne, cine va suferi? Că pulbere şi ţărână

suntem şi statura noastră ca o nimica înaintea Ta, ci ca un

Îndurat şi de oameni Iubitor, îndură-te şi nu ne pierde pre

noi în mânia Ta, pentru nelegiuirile noastre, rugămu-ne Ţie,

Preabunule Dumnezeule, auzi-ne şi ne miluieşte.

Cela ce nu voieşti moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă şi

să fie vii; ca un izvor al vieţii fă-ne vii pre noi cei vrednici

morţii, după judecata Ta cea dreaptă; că Tu eşti Dumnezeu,

Carele stăpâneşti viii şi morţii, şi nu ne pierde cu urgia

certării Tale; cu strigare tare din amărăciunea inimii şi cu

lacrimi ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Caută cu milă, Doamne, spre răutatea poporului Tău, şi

Te îndură şi porunceşte Îngerului, ce şi-a întins mâna sa spre

pierzarea noastră a tuturor, precum I-ai poruncit odinioară

în zilele lui David să-şi retragă cât mai curând mâna sa, spre

a nu ne pierde cu totul, că şi noi întru pocăinţă

mărturisindu-Te, ca David, strigăm Ţie: Păcătuit-am şi am

făcut nelegiuire, şi nu suntem vrednici de îndurarea Ta, ci Tu

Însuţi, ca un Îndurat, plecat fiind de singură mila Ta, arată

milele Tale cele multe şi păzeşte poporul Tău şi oile turmei

Tale, rugămu-ne Ţie, curând ne auzi şi ne miluieşte.

Preotul ecfonis: Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul

nostru...

Catismala, glasul al 5-lea:

Supărările ne-au încunjurat pre noi, Doamne, şi chinurile

iadului ne-au aflat, Mântuitorule, şi ne-a acoperit umbra

morţii pentru păcatele noastre, Iubitorule de oameni, şi ne

lipsim de viaţă înainte de timp, şi ce să facem nu ne

pricepem; numai la Tine Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi

adâncul milei, cu durere de inimă şi cu umilinţă căzând

strigăm: Izvorule al vieţii, iartă şi miluieşte pre poporul cel

deznădăjduit, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule

mult-Milostive.

Cântarea a 4-a

Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne...

Acum cu adevărat umbra morţii ne-a acoperit pre noi şi

de porţile iadului ne-am apropiat; ci Tu, Mântuitorule, ca un

puternic ridică-ne şi fă minunată mila Ta, mântuind pre cei

ce cu credinţă neîndoită strigă: Mărire puterii Tale,

Iubitorule de oameni.

Apostoli tăinuitori şi prezicători şi însuşi văzători ai lui

Hristos, cei ce aţi luat darul vindecării, fiind doctori

sufleteşti, scoateţi-ne din nevoi şi de boala ce ne-a cuprins,

rugând pre Stăpânul Hristos, Mântuitorul şi Domnul.

Mărire…

Viforul păcatelor acum ne-a cuprins pre noi şi valurile

neputinţei ne învăluie, îndesite dureri ne îneacă, întristări şi

chinuri ne-au aflat pre noi păcătoşii. Apostoli ai Domnului,

cu rugăciunile voastre tindeţi-ne mână de ajutor.

Şi acum… a Născătoarei:

Fiind loviţi de pretutindeni cu dureri cumplite, Fecioară,

toţi cădem înaintea ta, la puternicul acoperământ, Curată;

mântuieşte-ne pre noi, îndură-te de toţi, Mireasă

Dumnezeiască, şi ne scapă de pierire, de cumplita boală, şi

vindecă durerile, Stăpână.

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Sfinţilor Profeţi, adăpaţi-ne cu rugăciunile voastre cele

îndulcitoare, acoperind marea înşelăciunii şi schimbaţi

toată amărăciunea bolii de acum în dumnezeiască dulceaţă

a însănătoşirii.

Pătrunşi suntem de săgeţile durerilor din porunca Ta,

Doamne, şi ne-a apăsat pre noi mâna Ta, Preaputernice; dar

ca Dumnezeu îndurător, îndură-te de noi toţi cu mila Ta,

pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi Mucenici.

Mărire…

Precum pre fiul văduvei cel mort de demult l-ai înviat cu

porunca Ta, Cuvinte, pre robii Tăi scăpându-i de cumplita

boală, ca un Bun şi Miluitor, înviază-i, Unule Iubitorule de

oameni.

Şi acum… a Născătoarei:

În noaptea vieţii viforul a toată răutatea ne-a cuprins, şi

ne-a acoperit adâncul întunecoasei slăbiciuni; dar, Fecioară,

străluceşte-ne o rază de răsuflare şi la lumina sănătăţii ne

îndreptează.

Cântarea 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

În luciul nemărginit al neputinţei mă aflu, şi în valurile de

restrişte ale bolii mă învăluiesc, Ocârmuitorule Doamne,

tinde-mi mână de ajutor acum şi mă mântuieşte.

Precum mai de demult pre cel paralitic cu dumnezeiasca

Ta voie l-ai ridicat din neputinţa bolii şi din patul răutăţii,

aşa uşurându-mă de boala cea prea grea, dă-mi sănătate,

mult-Milostive.

Mărire…

Ceata Profeţilor, adunarea Apostolilor şi mulţimea

Mucenicilor acum Te roagă pentru poporul Tău, Unule

Milostive; îndură-te de dânsul, Bunule.

Şi acum… a Născătoarei:

Marie, curată vistierie a fecioriei, tu mântuieşte-ne pre

noi de întristări, de neputinţe şi de boala care ne ţine acum,

ca cu credinţă să te mărim.

După aceea Diaconul zice ectenia cea mică. Preotul, Ecfonis:

Că Tu eşti Împăratul păcii...

Condac glasul al 6-lea:

Durerile iadului ne-au înconjurat, şi ne-a acoperit umbra

morţii, şi ca ceara de faţa focului, zilele noastre s-au topit de

faţa mâniei Tale, Doamne; ci ca un Îndurat adu-Ţi aminte în

mânie de mila Ta, şi iartă pre poporul Tău, ca fiind vii, cu pocăinţă

să Te mărim pre Tine, Unule Iubitorule de omeni.

Apoi Antifonul 1 al glasului al 6-lea:

Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, îndură-Te de

mine ca să viez Ţie.

Miluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună

treabă Ţie, Cuvinte.

Mărire… Şi acum…

Duhul Sfânt este pricina cea a tot mântuitoare; de suflă

Acesta în cineva după cum se cuvine, curând îl ridică de la

cele pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.

Prochimen glasul al 4-lea:

Doamne, nu cu mânia Ta să ne cerţi pre noi, nici cu urgia Ta să

ne pedepseşti.

stih: Nu este vindecare trupului meu de faţa mâniei Tale, nu

este pace întru oasele mele de către faţa păcatelor mele.

APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire: (XII, 1-10)

Fraţilor, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să

lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să

alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi

asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru

bucuria pusă înainte-I, a suferit Crucea, n-a ţinut seama de ocara

ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luaţi bine

aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de

mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele

voastre. în lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până

la sânge. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: „Fiul

meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja când

eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi

biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”. Răbdaţi spre înţelepţire.

Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe

care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de

care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi, şi nu fii adevăraţi.

Apoi, dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe,

şi ne sfiam de ei, oare, nu ne vom supune cu atât mai vârtos

Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? Pentru că ei, precum găseau

cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul

nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.

Preotul: Pace ţie. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 4-lea:

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 8;14-23

În timpul acela venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pre

soacra lui zăcând şi aprinsă de friguri; şi S-a atins de mâna

ei, şi a lăsat-o frigurile; şi s-a sculat şi slujea Lui. Iar făcânduse

seară, adus-au la Dânsul mulţi demonizaţi, şi a scos

duhurile cu cuvântul, şi a vindecat pre toţi cei ce erau

bolnavi. Ca să se plinească ce s-a zis de Isaia profetul ce

grăieşte: Acesta neputinţele noastre a luat, şi bolile a purtat.

Şi văzând Iisus mulţime multă împrejurul său a poruncit să

meargă de cealaltă parte. Şi apropiindu-se un cărturar, a zis

lui: Învăţătorule, voi să Te urmez ori unde vei merge. Şi i-a

zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi păsările cerului cuiburi; iar

Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Iar altul dintre

ucenicii Lui i-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să

înmormântez pre tatăl meu. Şi Iisus i-a zis lui: Urmează Mie,

şi lasă pre morţi să-şi înmormânteze morţii lor. Şi intrând el

în corabie, au mers după dânsul ucenicii Lui.

Deci, Mărire…, glasul al 2-lea: Părinte, Cuvinte şi Duhule,

Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre, Şi acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curăţeşte

mulţimea păcatelor noastre.

stih: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta şi

după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte păcatele noastre.

Stihira aceasta, glasul al 6-lea:

Înfricoşat eşti Doamne şi cine va suferi dreapta Ta mânie?

Sau cine Te va ruga pre Tine pentru poporul cel păcătos şi

deznădăjduit? Dar pentru îndurările Tale cele nemăsurate, şi

a Ta iubire de oameni, şi pentru rugăciunile Preacuratei

Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor, care se

roagă Ţie pentru noi, pleacă-Te spre îndurare, că noi toţi

suntem fără răspuns de îndreptare, ca nişte servi greşiţi;

pentru aceea degrab îndură-Te şi miluieşte făptura Ta,

Stăpâne, ca să nu pierim noi servii Tăi, Îndurate de reaua

certare în care ne aflăm.

După aceea Diaconul zice: Mântuieşte Dumnezeule, poporul

Tău... Preotul, Ecfonis: Cu mila şi cu îndurările...

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat...

Mă arde şi mă topeşte cuptorul durerilor celor

nenumărate, înfierbântându-se neîncetat flacăra bolii celei

pierzătoare, ci cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreştemă,

ca să cânt: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor

noştri.

Profeţilor, Apostolilor, ceata Mucenicilor şi

dumnezeieştilor învăţători, alinaţi cu rugile voastre durerile

celor ce zac, şi sănătate dăruiţi celor ce cântă: binecuvântat

eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Mărire…

Cu cuvântul pre Lazăr înviind, acum şi pre noi ne ridică

din mormântul cumplitei boli, înviindu-ne, Doamne ca să

cântăm cântare de mulţămită: binecuvântat eşti, Dumnezeul

părinţilor noştri.

Şi acum… a Născătoarei:

Milostivă fiind şi Maica Celui cu totul Milostiv, miluindune

scapă pre poporul ce cheamă, Fecioară, milele Tale şi

cântă: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul…

Cu durere gemând, din patul durerii noastre şi din boala

cea pierzătoare strigăm către Tine, Iubitorule de oameni, şi

ridicând acum ochii inimii cerem sănătate: cercetează-ne

pre noi, Mântuitorule, şi ne scoală ca să-Ţi cântăm: popoare,

preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cu a noastră neputinţă îmbrăcându-Te, Îndurate, şi voind

a Te asemăna oamenilor, pentru rugăciunile Cuvioşilor Tăi,

mântuieşte-ne pre noi cei deznădăjduiţi şi ne ridică din

groapa a toată neputinţa, ca să cântăm Ţie: tineri,

binecuvântaţi; preoţi, lăudaţi; popoare, preaînălţaţi-L întru

toţi vecii.

Mărire…

Făcătorul firii, dăruitorul vindecărilor, ca Cela ce ai inima

blândă şi adânc de îndurare, îndelung-Răbdătorule, cu luare

aminte cercetează poporul Tău de boala cea pierzătoare, şi-l

înviază să-Ţi cânte: Preoţi, binecuvântaţi; popoare înălţaţi-L

întru toţi vecii.

Şi acum… a Născătoarei:

Tare ajutătoare şi neclintită apărătoare, nădejdea

deznădăjduiţilor, cu totul neprihănită, cercetează pre

poporul tău cela ce în dureri pătimeşte şi-i uşurează

greutatea bolii celei amare; alungă neputinţa şi primejdia, şi

mântuieşte pre servii tăi, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a cerul de aceasta...

Multe minuni, cărora nu este număr, făcând Tu

Nemuritorule, arată mila Ta spre servii Tăi, ca un Dumnezeu

Milostiv, şi de boala ce ne-a cuprins acum slobozeşte-ne,

pentru rugăciunile Celei ce Te-a născut şi ale cetei

Mucenicilor Tăi.

Pentru rugăciunile Îngerilor, arhanghelilor, Profeţilor,

Apostolilor, Mucenicilor, preacuvioşilor, ierarhilor şi ale

tuturor Sfinţilor Tăi, plânsul servilor Tăi întoarce-l,

Atotputernice, în bucurie, şi vindecă durerea, uşurează

neputinţa, şi ne dăruieşte nouă sănătate.

Mărire…

Doctorul sufletelor şi al trupurilor, Doamne Cel bogat în

milă, pre Tine Te rog, vindecă multele mele patimi, scapămă

de dureri şi de întristări, ca un Bun şi singur Binefăcător

şi mântuieşte pre cei ce cu dreaptă credinţă Te măresc.

Şi acum… a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pre Înduratul şi Milostivul Stăpân, pre

Creatorul şi Domnul, acum arată spre mine obişnuitele tale

îndurări, şi mă scapă de boala cumplită ce-mi topeşte

sufletul meu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu; dă-mi

sănătate ca neîncetat să te măresc.

După aceea: Cuvine-se cu adevărat să te fericim…, Sfinte

Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., şi Troparele

glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi Doamne..., Mărire…, Doamne

miluieşte-ne…, Şi acum…, Uşa milostivirii…, pag. 78.

După aceea citeşte Preotul rugăciunile acestea, sau câte va voi,

lăsând pentru alte zile, pre a doua sau pre a treia rugăciune.

Rugăciuni

la moartea cea neaşteptată şi furioasă a ciumei

(compunere a sfinţitului patriarh Filoteiu)

Diaconul zice: Cu lacrimi, întru umilinţă şi cu inimă înfrântă

plecând genunchii sufletelor şi ale trupurilor noastre, Domnului

să ne rugăm. Atunci toţi zic: Doamne miluieşte (de 3 ori), şi-şi

pleacă genunchi. Iar Preotul cu genunchi plecaţi, cu lacrimi şi cu

toată umilinţa, citeşte rugăciunea aceasta.

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, izvorul cel

nedeşertat al îndurărilor, noianul cel neurmărit al iubirii de

oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelung-răbdării şi al

bunătăţii, Cela ce chiar şi multele feluri de bătăi şi de răni,

ce vin după timpuri asupra neamului omenesc, le aduci spre

folosul lui, prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca

neînfrânarea şi totala noastră pornire la păcat să o opreşti,

ca şi cu un frâu, cu frica de Dumnezeu, ca să nu se vatăme

necuviincios chipul cel dumnezeiesc, şi să nu se înjosească

rău nobleţea sufletului nostru; opreşte, rugămu-ne această

armă tăioasă şi neaşteptată a morţii adusă asupra firii

noastre, ca să nu ne împuţinezi mai mult decât toate

neamurile, nici să ne dai spre batjocura duşmanilor noştri

celor înţelegători şi simţitori. Pustiitu-s-au cetăţile, stricatus-

au oraşele; sărbătorile cele Sfinţite, servirile şi armonia

cântărilor celor dumnezeieşti, în mare parte au tăcut; case

bune şi mari, (după cum zice scriptura) au pierit, şi nu este

cine să locuiască într-însele. Frică şi tremur a venit asupra

noastră, şi pre toţi i-au acoperit întunericul cel negru al

acestei morţi înfricoşate. Nu apucăm Stăpâne, să plângem

după datina rudelor pre cei ce mor, şi iată soseşte şi

sfârşitul nostru, căutând pre alţii să ne plângă şi să ne

predea mormântului celui comun. În cât noi cei vii şi văzuţi

nu ne mai credem a fi vii, de frica acestei bătăi înfricoşate, ci

mai că nu ne mai încredem nici în noi înşine; închipuindu-şi

fiecare că are în sine semnul şi rana morţii, şi înainte de

moarte, de frica morţii cumplit murim. Aceasta este răsplata

răutăţii noastre; acesta sfârşitul cel potrivit al faptelor

noastre celor viclene şi necurate; acestea sunt isprăvile cele

rele ale desfrânării, ale nedreptăţii şi ale călcărilor noastre

de jurământ; acest şarpe cu trei capete înfigându-şi în noi

dinţii săi cei veninoşi, ne-a adus pierzare şi această moarte.

Că zice: pentru aceasta, vine urgia lui Dumnezeu peste fiii

neascultării, pentru care nu putem nici a ridica ochii minţii,

nici a ne ruga liniştit şi a atrage mila Ta; fiecare fiind

împilat, de greutatea conştiinţei sale ca de o cătuşă de fier.

Dar să nu ne părăseşti cu totul pentru numele Tău cel Sfânt,

nici să strici aşezământul Tău, ca noi ticăloşii să nu fim

lipsiţi de timpul pocăinţei şi al reîntoarcerii. De aceea şi

această mare bătaie de moarte cu iubirea de oameni o ai

adus. Ştim că de multe ori făgăduind pocăinţă şi de multe

ori minţind, spre tăiere suntem osândiţi ca şi smochinul cel

neroditor. Ci încă tot mai îngăduie ca un cultivator, de

oameni Iubitor, Carele nu voieşti moartea păcătosului, ci

întoarcerea şi vieţuirea lui; Cela ce ai poruncit a ierta

păcatele fraţilor de şaptezeci de ori câte şapte; Carele poţi

ridica fii lui Avraam şi din pietre vârtoase şi neroditoare; că

numai Ţie sunt cu putinţă toate cele ce în oameni sunt cu

neputinţă, Iubitorule de oameni Stăpâne. Ca şi între noi, în

neamuri de neamuri, să se preamărească Preasfânt numele

Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune la rană de moarte

Domnului să ne rugăm

Păcătuit-am, nelegiuit-am, nedreptăţit-am înaintea Ta,

Preabunule Stăpâne, călcat-am poruncile Tale cele

mântuitoare, şi făgăduinţele noastre cele Sfinţite, care le-am

făcut la Sfântul botez înaintea marelui Tău jertfelnic şi

înaintea Îngerilor şi a oamenilor; lepădatu-ne-am de

înfricoşatul sânge al legii, prin care ne-am Sfinţit, socotindul

de nimic şi înjosind harul Duhului şi dispreţuind înfierea

cea mai pre sus de fire. Toată Scriptura şi legea cea

dumnezeiască şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu, ca

un sunet deşert şi graiuri lipsite de fapte s-au socotit de noi.

Numai cu numele şi cu vorbele noi mişeii purtăm Cinstita

Evanghelie şi adevărata creştinătate. Mâinile noastre s-au

făcut îndemânatice spre toată răpirea şi lăcomia, iar

picioarele, grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea şi

strâmbătatea şi cădem la Tine, primeşte-ne, Stăpâne. Şi deşi

suntem foarte departe de întoarcerea şi adevărata lor

căinţă, lipsa să o îndeplinească nemărginita Ta bunătate, ba

chiar totul; fiindcă de toate cu totul suntem lipsiţi. Pentru că

ai îndurare şi milă care Te înduplecă: Crucea şi moartea cea

de voie, ce ai suferit pentru noi nerecunoscătorii, luptele

Apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele Mucenicilor, şi

înainte de toate, nădejdea şi mântuirea cea comună a

tuturor, pre Născătoarea de Dumnezeu, ce Te-a născut fără

sămânţă mai pre sus de minte. Ale căror rugăciuni primindule

cu iubire de oameni, slobozeşte-ne pre noi de întristarea

cea de acum şi de viitoarea muncă cea veşnică. Cu harul şi

iubirea de oameni a Părintelui Tău celui fără început, cu

Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi viaţă

făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune la boală de ciumă

Domnului să ne rugăm

Atotţiitorule Stăpâne, îndelung-Răbdătorule, mult-

Miluitorule, lesne-Iertătorule, de oameni-Iubitorule,

Atotbunule, Preabune, Atotputernice Hristoase, Dumnezeul

nostru; Tu din nefiinţă în fiinţă ai produs firea noastră,

numai din prisosinţa bunătăţii; Tu ai insuflat în noi suflet şi

cuvânt înţelegător, şi cu chipul Tău cinstindu-ne, ne-ai

învrednicit minunat desfătării raiului, purtării celei

asemenea lui Dumnezeu şi cuminecării dumnezeieşti; Tu pre

cei ce au călcat porunca Ta, şi s-au supus înşelăciunii şi

amăgirii diavoleşti, căzând din mărirea Ta, şi schimbând

viaţa cu moartea şi Împărăţia cu robia cea ruşinoasă, nu i-ai

trecut cu vederea, pentru adâncul cel negrăit al îndelungrăbdării

şi bunătăţii, ci I-ai cercetat în tot chipul prin părinţi

şi Profeţi. Tu ai dat nouă legea cea scrisă spre întoarcere şi

învăţătură; pus-ai Îngeri îndreptători şi păzitori, învăţândune

şi conducându-ne oarecum spre aflarea a ce este mai

bine. Dar fiindcă toate acestea le-am arătat a fi deşarte şi

zadarnice, prin plecarea cea nemăsurată a noastră către

răutate, însuţi Tu la sfârşitul veacurilor nespus ai făcut a

doua creare şi replăsmuire a firii noastre, şi întreg omul

nostru unindu-l minunat cu întreaga Ta Dumnezeire, şi

Sfinţind trupul cu trup, şi sufletul cu suflet, şi cu moartea şi

patimile Tale scăpându-ne pre noi de patimile cele peste fire

şi de moarte, prin paza dumnezeieştilor Tale porunci, ne-ai

învrednicit vieţii celei nemuritoare. Dar noi iarăşi călcând

aceste porunci dumnezeieşti ale Tale, şi umblând după

poftele şi voinţele noastre, cu stăruinţă facem tot păcatul în

fiecare zi: clevetire, defăimare, ţinere în minte de rău,

călcare de jurământ, minţire, vorbire de ruşine, înşelăciune,

ceartă, pizmă, şi toată fapta de ruşine necuviincioasă,

firească şi peste fire, ce nu se află nici la dobitoacele

necuvântătoare; acestea toate păgâneşte din nou le

născocim. Stinsu-s-au în deşertăciune zilele noastre; suntem

lipsiţi de ajutorul Tău; ne-am făcut de batjocură şi dispreţ

celor din împrejurul nostru; numele Tău Cel Preasfânt şi

închinat s-a făcut prin noi defăimat de păgâni, că am

îmbătrânit în răutate şi neînţelepţeşte pre căi şchiopătăm.

Toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut, nu este

cine să înţeleagă, nu este până la unul: preoţii şi poporul neam

abătut împreună. Pentru aceasta, cu dreaptă judecată,

suntem respinşi de la Tine, şi aruncaţi de la ajutorul Tău cel

mare, şi noi păcătoşii am întors spre întărâtare multa Ta

iubire de oameni. Ciume şi robie, strâmtorare şi sărăcie,

morţi felurite şi necontenite ne-au sfâşiat pre noi

nemernicii, pentru ca prin astfel de bătăi să ne tragi cu sila

la Tine, Iubitorule de oameni. Dar nici aşa nu s-a făcut ceva

mai mult din partea noastră. Datu-ne-ai spre robie păgânilor,

şi celor nelegiuiţi spre jefuire, spre junghiere şi spre pradă,

şi nici aşa nu ne-am înţelepţit, nici ne-am depărtat de la

răutăţile şi nelegiuirile noastre. Puţin numai ne-ai fost scos

minunat din robie, şi ne-ai slobozit peste nădejdea noastră

de la necredincioşi, şi încă mai mult am adăugat nelegiuire

peste nelegiuire, semeţindu-ne de binefacere şi de libertate,

şi rău întrebuinţând iertarea. Pentru aceasta, Preabunule

Stăpâne, ca pre unii care, nici prin cele de întristare, nici

prin cele cumplite, nu ne-am înţelepţit, nici ne-am făcut mai

buni prin binefacerile şi harurile Tale, cu dreapta judecată

ne-ai osândit pre noi, şi ne-ai trădat la pierire, la sfărâmare

şi deplină stingere. Şi este arătat, că suntem osândiţi a fi de

tot striviţi şi nimiciţi, pentru că ai şi secerat aşa fără cruţare

înainte de timp prelungirea neamului nostru, ca nici

rădăcină, nici sămânţă să nu rămână în Israel, după cum

este scris, ci să ne facem ca Sodoma şi ca Gomora, pre care

de demult cu totul le-a nimicit înecul de foc. Căci boala nu

ne cuprinde încet, răpind cu cumpătare pre cei ce mor, ci ca

un junghietor stând de faţă şi pre fiecare cu sabia de moarte

lovindu-l; aşa, mulţi de odată cu rana au primit şi semnul

morţii, şi pre toţi împreună repede i-a acoperit întunericul,

încât abia zicem a fi răniţi, şi moartea îndată ne şi calcă pre

urmă. Aşa că din una şi aceeaşi casă se scot câte doi şi câte

trei, aruncaţi grămadă pre un pat, încât cei rămaşi nu mai

pot fi în stare a da rudelor cele cuvenite după lege, nici le

este cu putinţă a se gândi la care dintre rude mai întâi să

meargă, că toţi cu totul se sting amar, şi se trimit la iad! Ci

de pretutindeni constrânşi de nepricepere şi nedumerire, nu

ştim care parte din nenorocire se cuvine mai vârtos a o

plânge: oare moartea cea fără timp, sau răpirea cea

neaşteptată, sau pre cei mai înainte muriţi, ori pre cei ce

acum îşi dau sufletul, sau pre cei ce au peste puţin să

pătimească aceasta, ori pre cei ce se par a scăpa şi a fi mai

tari decât boala? Dar, mai vârtos, se cade a ne tângui şi

plânge, ne mai rămânând nici o nădejde, că peste puţin vom

fi şi noi număraţi între morţi; aşa, de pretutindeni

deznădăjduiţi, zăcem ca nişte vite aşteptând junghierea.

Astăzi stă în jurul părinţilor şi a mamelor ceata copiilor,

ceata fiilor, ceata altor rude şi cunoscuţi încât casele sunt

strâmte pentru mulţimea celor ce se adună în familii şi

rudenii; iar mâine sunt fără fii, lipsiţi amărâţi, părăsiţi, ca

nişte scopiţi şi ca cum şi-ar fi pierdut toată nădejdea de

viaţă şi de bătrâneţe şi de prelungirea neamului de

moştenire, şi ca nişte lipsiţi de toate cele fireşti, de cei mai

iubiţi şi de cele mai trebuitoare. Spăimântatu-ne-am deci,

Iubitorule de oameni Stăpâne, de această mare şi nesuferită

restrişte şi bătaie; şi puţin de nu ne-am ieşit din fire, că neau

cuprins pre noi nepricepere şi nedumerire; şi a venit

asupră-ne frică şi tremur, şi ne-a acoperit umbra morţii, şi

ne-am uimit şi deznădăjduit cu totul. Că nu ne mai credem a

fi între cei vii, nici suntem în liniştea minţii; ci fiecare

închipuindu-şi a avea în sine rana şi simptomul adesea

pipăindu-şi membrele, în toată ora se înspăimântă, chiar de

s-ar pune vreun ţânţar, ori l-ar muşca vre-o vietate, i se pare

de frică că a sosit pieirea, şi înainte de moarte ni se pare că

murim. Pentru care toţi ne şi învârtim ca nişte morţi pre

jumătate şi leşinaţi şi cu totul uimiţi, neaflând nici o

scăpare; şi ce este mai rău, noi ticăloşii nu îndrăznim nici a

ridica la cer ochii noştri, nici a deschide gura noastră şi a ne

ruga înaintea Ta, fiind împunşi de boldul conştiinţei; şi

având înaintea ochilor faptele noastre cele viclene şi pline

de toată necurăţia, acoperindu-ne de ruşine feţele, ne

judecăm nevrednici de ajutorul Tău şi sprijinirea Ta. Striviţi

fiind, umiliţi şi ruşinaţi, de aceasta numai strigăm către

Tine, Dumnezeule Cel Bun: Drept eşti, Doamne, şi dreaptă

este judecata Ta în toate cele ce le-ai adus asupra noastră!

Iar mai ales, n-ai făcut nouă după nelegiuirea noastră, nici

după păcatele noastre ne-ai răsplătit nouă; ci şi această

bătaie adusă asupra noastră mărturisim a fi mai mult după

iubirea de oameni decât după dreptate; căci toată bătaia şi

rana şi toată pierzarea adusă asupră-ne, este mică şi puţină

către prea multele noastre nelegiuiri. Deci pentru mulţimea

păcatelor noastre, nu putem nici a îndrăzni, drepte

Judecătorule Doamne, ca să rugăm bunătatea Ta spre a afla

dezlegare de această înfricoşată certare. Dar mila Ta cea

prea mare şi adâncul îndurărilor Tale, mult-Miluitorule

Stăpâne, ne sileşte a îndrăzni şi a căuta cele peste meritul

nostru. Pentru care, Dumnezeule Preabune şi Doamne al

milei, ne rugăm măreţiei Tale: Opreşte această ascuţită

sabie a morţii, ce înainte de timp se aduce asupra noastră;

ca nu cu mânia Ta să ne mustri pre noi, nici să ne dai cu

totul la pieire, pentru numele Tău cel Sfânt, nici să

îndepărtezi de la noi mila Ta, Iubitorule de oameni, nici să

strici aşezământul Tău care L-ai făcut cu părinţii noştri, nici

să ne împuţinezi mai mult decât toate naţiile. Pune contra

mulţimii răutăţilor noastre adâncul îndurărilor Tale; numai

Ţie păcătuim, Doamne, dar şi numai Ţie unuia servim; afară

de Tine alt Dumnezeu nu cunoaştem; numai Ţie stăm înainte

cu inima înfrântă şi umilită, şi lăcrimând strigăm: Doamne,

miluieşte-ne. Primeşte, Iubitorule de oameni, această

comună umilinţă a noastră şi durere de inimă, precum ai

primit lacrimile lui Ezechia în întristarea inimii sale, şi l-ai

scăpat pre dânsul de moarte, şi i-ai dăruit timp de viaţă

peste cel pus pentru sfârşitul lui; căci, zice, întors-a Ezechia

faţa sa către părete şi a plâns; şi îndată ca un Stăpân Iubitor

de oameni ai trimis pre profetul şi i-a zis lui: Auzit-am

rugăciunea Ta şi am văzut lacrimile Tale, şi voi adăuga la

anii Tăi, ani cincisprezece. Deci, răbdătorule de răutate

Doamne, Însuţi ai zis: Nu voiesc moartea păcătosului, ci

întoarcerea şi vieţuirea lui; îndură-Te şi de noi nevrednicii, şi

întoarce mânia Ta cea dreaptă de la noi, şi să nu ne urgiseşti

pre noi în veci. Vezi, Stăpâne, că ne-am împuţinat şi am

scăzut noi moştenirea Ta, şi poporul Tău cel Sfânt, şi

plinirea a tot pământului, a căruia umbră cuprindea şi

munţii. Adu-Ţi aminte, Iubitorule de oameni, de Cruce, de

moarte şi de patima cea de voie, care ai suferit-o pentru noi

osândiţii, şi să nu răpească moartea ca un leu sufletele

noastre, nefiind cine să scape, nici să ne mântuiască. Ştii,

îndelung-Răbdătorule, că nici o bătaie n-a atins aşa pre nesimţitorii

egipteni, ca stricarea şi pierzarea întâi născuţilor;

iar asupra noastră nenorocirea este neînchipuită şi răutatea

neasemănată, deoarece toţi împreună, şi cei dintâi, şi cei de

mijloc, şi cei din urmă se răpesc fără timp asa de iute.

Îndură-Te deci, lesne-Iertătorule Doamne, de lacrimile şi

plângerea tinerilor şi a pruncilor şi de toată vârsta,

neformată şi necoaptă; opreşte-Ţi întărâtarea Ta cea dreaptă

asupra noastră, şi încetează sfărâmarea, mult-Miluitorule

Doamne. Căci pruncii primind rana şi semnul morţii, şi

venind în cunoştinţă de rău şi de pieire, la noi se uită, îşi

aţintesc ochii, îşi întind mâinile, şi prin lacrimi, prin

gângăviri, prin sunete neînţelese şi prin toate mişcările

putincioase arată junghierea, plângându-şi pieirea, şi în

toate chipurile se silesc cum ne-ar atrage spre ajutorul lor.

Iar noi neputând nicicum a le întinde mână de ajutor şi

dezlegare de răutate, la Tine alergăm şi cerem ajutor contra

acestei cumplite bătăi. Că Ţie unuia sunt putincioase cele ce

la oameni sunt cu neputinţă; că binecuvântat eşti în veci

Amin.

Altă rugăciune către Dumnezeu, ce se zice în timp de ciumă şi

foamete, compunere a sfinţitului patriarh Calist.

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Carele cu porunca cea

creatoare ai produs din nefiinţă în fiinţă aceasta făptură

văzută; apoi prin marea Ta bunătate ai plăsmuit cu mâinile

Tale şi pre om, şi mai întâi toată pregătirea lui spre mâncare

şi băutură ai făcut-o lesnicioasă şi fără cheltuială; dar îndată

după călcarea poruncii l-ai lipsit pre dânsul de acea

desfătare nestricăcioasă, şi spre folosul lui i-ai dat alt trai

mai anevoios; aşa că ai poruncit pământului să producă

roade spre nutrirea noastră şi chiar a vietăţilor

necuvântătoare, în multe feluri şi în multe chipuri. Unora

dintre ele le-ai dat cele trebuincioase numai din seminţele

pământului, iar altora în alt fel, după puterea Ta cea

prevăzătoare, prin care Te îngrijeşti cu bunătatea Ta şi de

peştii mării, deschizând dreapta Ta şi umplând toată

vietatea de buna Ta voinţă. Cela ce ai făcut semne mari şi

minunate în Testamentul Vechi şi cel Nou, auzi-mă şi pre

mine păcătosul şi nevrednicul servul Tău. Şi precum

odinioară prin Iosif, ce purta chipul Unuia-Născut Fiului Tău,

ai nutrit cu îndestulare pre tot poporul israelit, aşa şi acum,

prin Unul-Născut Fiul Tău Adevăratul Dumnezeul nostru,

dăruieşte cele de nutrire şi de repausul nostru, şi ne dă 

scăpare de toate cele întristătoare; de ciumă, de foamete, şi ne

scuteşte pre noi de chinul şi nevoia ce ne aşteptă; ca să se

preamărească Preasfânt numele Tău, al Tatălui celui fără de

început, şi al Unuia-Născut Fiului Tău, şi al Preasfântului şi

de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Dumnezeul minunilor, Carele ai făcut mari şi minunate;

Cela ce prin Moisi ai slobozit pre vechiul Israil din robia cea

amară a lui Faraon; Cela ce cu mâna Ta cea dreaptă l-ai

condus şi nevătămat l-ai adus în pământul făgăduinţei;

Carele mai întâi prin păsările acelea ai nutrit spre saţiu în

deşertul cel prea uscat un popor nu lesne de numărat;

Carele ai plouat mană ca apa din izvor pururea curgător;

Cela ce ai pregătit ca piatra cea vârtoasă să izvorască izvor

de apă, şi ai săturat prin revărsarea apei, pre toţi cei chinuiţi

de sete; aşa şi acum nutreşte-ne pre noi cu ştiuta Ta iubire

de oameni şi bunătate; dăruieşte nouă cele trebuitoare, şi

ne îndestulează spre servirea şi hrana noastră; arată şi în

noi marele Tale minuni, şi ne hrăneşte spre saţiu cu

binecuvântarea bunătăţii Tale; că toate sunt Ţie cu putinţă,

şi nu-Ţi este nimic neputincios. Aşa, Doamne Dumnezeul

nostru, Cela ce ai nutrit mii de popoare cu puţine pâini în

deşert, nutreşte-ne şi pre noi acum cu negrăita Ta îndurare,

şi să nu treci cu vederea rugăciunile noastre ale păcătoşilor

şi nevrednicilor Tăi servi; ca să se preamărească Preasfânt

numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNE la izbăvirea de cutremur

RUGĂCIUNE

la izbăvirea de cutremur

(se citeşte după ce a fost săvârşită Sfânta Liturghie)

Domnului să ne rugăm

Împărate Sfinte, Iubitorule de oameni Stăpâne, îndelung-

Răbdătorule, Doamne, Făcătorule a toată făptura cea văzută

şi cea nevăzută, Care toate le chiverniseşti cu cuvântul

negrăitei Tale puteri şi singur ai stăpânire asupra vieţii şi a

morţii; Cel ce pedepseşti cu dreptate, şi cu iubire de oameni

iarăşi vindeci; Care vremelnica noastră viaţă o cârmuieşti cu

preaînţeleapta Ta purtare de grijă şi în tot chipul mântuirea

noastră bine o întocmeşti. Ştim că păcatele noastre cele

multe au cutremurat pământul şi l-au tulburat, şi din pricina

lor frică şi cutremur au venit asupra noastră de la faţa

mâniei Tale, îndelung-Răbdătorule; inima noastră s-a

tulburat, clătinându-se pământul, şi frica morţii a căzut

asupra noastră, ca nu cumva ca un leu să răpească sufletele

noastre, nefiind cine să le izbăvească; ca nu cumva să ne

înghită şi să ne acopere stricăciunea, nefiind Cel ce

izbăveşte, nici Cel ce mântuieşte. Pentru aceasta la Tine cu

umilinţă cerem şi Te rugăm pe Tine, singurul Stăpân, Care

nu ţii minte răul, să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele

de demult şi cele de acum, nici să cumpăneşti greutatea

păcatelor noastre cu răsplătirea cea cuvenită; că de vei intra

în judecată cu neamul nostru acesta, nimeni nu se va

îndrepta înaintea Ta, ci va pieri cu totul de pe pământ

pomenirea noastră a tuturor.

Adu-Ţi aminte, îndelung-Răbdătorule, de îndurările Tale

cele din veac şi de milele Tale şi de legământul Tău cel

adevărat către părinţii noştri şi să nu ne înghită pe noi

adâncul pământului, nici să ne mănânce gura lui, ci

milostiveşte-Te spre noi cei umiliţi şi ne miluieşte pe noi cei

smeriţi şi ne cercetează pe noi cei ce ne tulburăm de

înfricoşătoarea îngrozire a cutremurului şi suntem cuprinşi

de temerea şi frica cea multă. Şi de sunt undeva între noi

unii care se tem de numele Tău şi păzesc poruncile Tale - o

parte mică oarecare, aleasă, sămânţă binecuvântată,

vistierie ascunsă, pe care Tu unul o ştii şi o păzeşti, ascultă,

ca un bun, pe aceştia care cheamă facerea Ta de bine şi mila

Ta asupra noastră, şi primeşte rugăciunile lor ce se aduc Ţie,

pentru poporul cel ce a greşit, Stăpâne Iubitorule de oameni,

precum ai ascultat pe Avraam pentru cei din Sodoma,

pe Daniel şi pe Ieremia, dumnezeieştii Tăi prooroci, care au

îmblânzit bunătatea Ta asupra robiei lui Israel. Ca din neam

în neam să se slăvească adâncul cel de nepătruns al iubirii

Tale de oameni şi al îndelung-răbdării Tale, şi ca noi să-Ţi

aducem Ţie dar de mulţumire întoarcerea şi pocăinţa

noastră, fiind întăriţi cu puternică mâna Ta, pentru

rugăciunile şi cererile întru tot preacuratei Maicii Tale, şi ale

tuturor Sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie, Amin.

RUGĂCIUNE la îngrozirea de tunete şi de fulgere

RUGĂCIUNE

la îngrozirea de tunete şi de fulgere

(de obicei se adaugă la cea de mai înainte)

Domnului să ne rugăm

Iarăşi ne aducem aminte de pedeapsa Ta, Doamne,

Iubitorule de oameni Stăpâne, iarăşi rugăciuni de iertare de

la robii Tăi cei netrebnici, care ştim că, cu cât prisoseşte

mulţimea păcatelor, cu atât mai mult le covârşeşti pe

acestea cu milostivirea Ta care nu ţine minte răul. Pentru

aceea ne rugăm Ţie: întoarce mânia Ta de la noi, ca nu în

veac să Te mânii pe noi, ci cu mila Ta să ne înviezi pe noi cu

îndurările Tale. Doamne, Dumnezeul nostru, Care întăreşti

tunetul şi slobozeşti fulgerele şi toate le faci spre mântuirea

lucrurilor mâinilor Tale, caută cu iubirea de oameni şi ne

izbăveşte pe noi de tot necazul, mânia şi nevoia şi de

îngrozirea cea de acum; că ai tunat din cer, Doamne, şi

_______________________________BOTEZUL___________________________3_0 3

fulgerele ai înmulţit şi ne-ai tulburat pe noi; îndură-Te spre

noi, Milostive; la Tine scăpăm, şi milele Tale cele bogate

trimite peste noi şi miluieşte pe robii Tăi, ca un bun şi

iubitor de oameni, ca să nu ne ardă pe noi focul mâniei Tale,

nici să ne topească pe noi iuţimea fulgerelor şi a tunetelor

Tale; ci după ştiută milostivirea Ta potoleşte-Ţi mânia şi

schimbă văzduhul în bună linişte, şi cu razele soarelui

risipeşte întunecimea care este asupra noastră şi împrăştie

norii cei întunecaţi. Că Tu eşti Dumnezeul milelor, al

îndurărilor şi al iubirii de oameni, şi Ţie slavă înălţăm,

Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor, Amin.

RÂNDUIALA ce se cântă la timp nesenin

RÂNDUIALA

ce se cântă la timp nesenin,

adică la ploaie prea multă şi peste măsură

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., citeţul:

Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime…,

Tatăl nostru..., Preotul: Că a Ta este Împărăţia..., Doamne

miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul

68: Mântuieşte-mă Dumnezeule, că a intrat ape până la sufletul

meu.

Diaconul zice ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne

rugăm…, şi celelalte până la: Pentru cei ce plutesc pre marea…, şi

îndată zice aceste:

Pentru ca nu cu urgia certării Sale să ne piardă pre noi,

pentru păcatele şi nelegiuirile noastre, ci aducându-Şi

aminte de milele şi îndurările Sale cele din veac, să ne

miluiască pre noi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-Şi aducă aminte de aşezământul Său cel cu

Noe, ca nu cu umezeala cea nemăsurată şi cu schimbarea şi

întunecarea aerului şi cu negură întunecoasă să strice

pământul şi poporul Său, ci cu milă păzind moştenirea Sa să

poruncească ca să strălucească soare aducător de roade, şi

căldură paşnică să lumineze pământul, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să poruncească norilor să înceteze ploaia cea

nemăsurată şi să împrăştie întunecarea, ca să strălucească

lumina soarelui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ferească oamenii, vietăţile şi tot pământul şi

să nu le vatăme cu revărsarea ploilor celor nemăsurate,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea moştenirii sale înseninare şi să

înmulţească roadele pământului, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu ne dea nouă şi să ne pedepsească, după

păcatele noastre, ci, după multă mila Sa şi după îndurarea

Sa, să arate nouă în curând iubirea Sa de oameni şi

bunătatea Sa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu strice roadele şi semănăturile pământului

pentru păcatele noastre, cu revărsarea ploilor celor

nemăsurate, ci cu senin priitor să le păzească şi să le

înmulţească pentru săracii poporului Său, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca bine primită să fie rugăciunea noastră şi să ne

ferească pre noi de foamete, de ciumă, de holeră de

cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de

încălcarea străinilor şi de războiul dintre noi, şi de toate

rănile cele aducătoare de moarte, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne mântuim noi…, Apără, mântuieşte, miluieşte...,

şi celelalte. Ecfonis: Că Ţie se cade toată mărirea, cinstea şi

închinăciunea…, apoi: Dumnezeu este Domnul…, glasul al 2-lea:

Caută spre poporul Tău cel păcătos, Îndurate

Dumnezeule, şi nu trece cu vederea pre cei ce cad la Tine cu

pocăinţă, ci ca un bun miluieşte-i şi curând îi scapă de

dreapta Ta certare, pentru rugăciunile Născătoarei de

Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni (de două ori).

Slavă… Şi acum… a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, grabnică ajutătoarea

lumii, cerem a ta grabnică folosinţă şi tare sprijinire; îndurăte

de poporul cel îngrijorat şi roagă pre Înduratul tău Fiu şi

Dumnezeu, să ne scape de nevoia ce ne-a cuprins şi de

dreapta Sa ameninţare, ceea ce eşti singură între femei

binecuvântată.

Deci psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule. Şi îndată:

Canonul

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos. Ca pre uscat umblând Israil.

stih: Miluieşte-ne Doamne, pre noi poporul cel greşit...

Veniţi, credincioşilor, cântare nouă să cântăm lui

Dumnezeu grăind: Milostiveşte-Te, Îndurate, şi miluieşte-ne,

Stăpâne, pre noi cei ce fără de număr am greşit (de două

ori).

Mărire…

Primeşte rugăciunile şi lacrimile robilor Tăi, Hristoase

Dumnezeule, care Te rugăm acum pre Tine şi ne dăruieşte

timp senin pentru aducerea de roade pământului.

Şi acum… a Născătoarei:

Grăbeşte, Stăpână Marie, a ridica preacinstitele mâini

către Înduratul Fiul tău şi Dumnezeu, ca să dea senin şi

hrană credincioşilor tăi robi.

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este Sfânt precum Tu Doamne

Nu cu urgia Ta să ne mustri pre noi, precum profetul

strigă, nici cu mânia Ta să ne cerţi, ci, pentru rugăciunile

preacuratei Maicii Tale, varsă spre noi cu îndestulare milele

Tale.

Mărire…

Noi, naţiile cele de curând chemate, cu lacrimi strigăm

Ţie, Stăpâne, milostiveşte-te ca un Îndurat şi ne dăruieşte

nouă senin şi bună temperatură a aerului, îndestulare şi

mare milă.

Şi acum… a Născătoarei:

Nu trece lacrimile noastre, Născătoare de Dumnezeu

Stăpână, nici să-ţi fie urâtă suspinarea noastră, ci cu

deadinsul roagă pre Fiul Tău, să dăruiască senin pre pământ

poporului tău şi mare milă.

Catavasie:

Scapă de nevoi pre robii Tăi, Îndurate, că noi cu stăruinţă

către Tine alergăm, către înduratul şi răscumpărătorul

tuturor, Stăpânul Iisus Hristos.

Mântuieşte de nevoi pre robii tăi, Născătoare de

Dumnezeu Fecioară, că noi toţi, după Dumnezeu, către tine

alergăm, ca şi către o solitoare şi zid nesurpat.

Diaconul, ecteniile: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule...

Lucruri vrednice de pedeapsă am făcut şi dreapta Ta

judecată ne-a ajuns pre noi, Doamne, ci iartă, iartă pre

poporul cel păcătos şi întoarce urgia Ta cea dreaptă ce a

venit asupra noastră, cu pocăinţă cădem către Tine şi cu

umilinţă Te rugăm, auzi-ne şi ne miluieşte.

Să nu ne înece pre noi viforul apei şi să nu strici

pământul, şi cu foamete să nu ne omori pre noi poporul Tău;

ci, ca un Bun, încetează revărsarea apelor şi porunceşte, ca

un Puternic, să strălucească pre pământ căldura soarelui, cu

deadinsul ne rugăm Ţie, Împărate Preasfinte, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Pentru săracii poporului Tău şi pentru toate vietăţile,

porunceşte, Atotândurate Doamne, întunecimii aerului şi

negurii celei întunecoase să se împrăştie şi să strălucească

razele soarelui, ca să nu murim mai înainte de timp,

rugămu-ne Ţie curând ne auzi şi ne miluieşte.

Mântuieşte-ne de tină, Doamne, şi de noroiul adâncului şi

de mulţimea apei, ca să nu se stingă în deşert zilele noastre

şi anii noştri în suspinuri, ci-Ţi adu aminte de aşezământul

Tău cel cu Noe, şi fă cu noi după mila Ta, ne rugăm cu inimă

umilită auzi-ne şi ne miluieşte.

Supărările şi chinurile noastre ne-au turburat foarte, de

aceea către Tine, Dumnezeul nostru şi Domnul, cu umilinţă

strigăm: Să fie primită rugăciunea noastră şi să ridici din

stricăciune viaţa noastră, ca nu înainte de timp să pierim;

Îndurate, auzi glasul săracilor poporului Tău şi cu iubire de

oameni miluieşte-i.

Nu spre curcubeu, pre care L-ai pus ca semn de

aşezământ, Doamne, ci spre îndurarea şi mila Ta căutând,

cerem a le câştiga de la Tine Cel bogat în milă şi nemăsurat

întru îndurări, cu inima înfrântă ne rugăm: Dă nouă senin

paşnic şi aducător de roade, prin schimbarea cea bună a

aerului, ca un Îndurat, curând auzi-ne şi ne miluieşte.

Preotul Ecfonis: Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul

nostru...

Catismala glasul al 5-lea

Către Tine Mântuitorul nostru, Dumnezeule preaveşnice,

alergăm noi păcătoşii robii Tăi, şi cu lacrimi de pocăinţă

căzând strigăm Ţie: Iartă, iartă, Îndurate, pre poporul cel

fără răspuns de îndreptare, şi să nu ne pierzi pre noi cu

revărsarea ploilor celor nemăsurate şi cu reaua schimbare a

aerului, ci dă senin şi înmulţeşte rodurile pământului, ca un

Iubitor de oameni.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Ceea ce eşti mai sfântă de cât Heruvimii şi mai înaltă

decât cerul, prealăudată Născătoare de Dumnezeu cu

adevărat te mărturisim, că pre tine noi păcătoşii te-am aflat

folositoare în timpul de nevoie. Pentru aceea nu înceta

rugându-te pentru noi, sprijinirea şi scăparea sufletelor

noastre.

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este puterea mea...

În mâinile Tale, Stăpâne Hristoase, ţii cele de deasupra

cerului şi apa cea de sub cer şi căldura lui, pentru aceea Te

rugăm pre Tine amândouă după măsura trebuinţei,

dăruieşte-le, spre folosul robilor Tăi.

Mărire…

Mărturisim stăpânirea, Ta Creatorule a toată făptura,

Hristoase, Cela ce ţii sceptrul cerului şi cârmuieşti toată

făptura, dă bună temperare aerului şi îndestulare

pământului, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.

Şi acum… a Născătoarei:

Ca ceea ce ai îndrăznire multă ca nimeni altul, către Unul-

Născut din tine, Stăpână, roagă-te pentru robii tăi să fim

scutiţi de foamete şi de încălcarea străinilor.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu dumnezeiască lumina Ta...

Hristoase, limanul celor înviforaţi şi nădejdea celor

deznădăjduiţi, întărirea împăraţilor şi tuturor creştinilor în

nevoi curând ajutător, auzi-ne şi pre noi acum şi dă senin

pământului pentru aducerea de roade.

Mărire…

Doctorul bolnavilor, Mângâitorul întristaţilor, Împărate

ceresc Hristoase, caută din sfânt locaşul Tău şi auzi

suspinurile şi plângerea servilor Tăi, şi nu-Ţi aminti de

răutăţile noastre cele nenumărate, şi, ca un îndurat, dă

senin pământului spre înmulţirea roadelor.

Şi acum… a Născătoarei:

Primeşte curând, împărăteasă, rugăciunile servilor tăi şi

nu-ţi aduce aminte de răutăţile noastre cele nenumărate, ci

cere nouă, Fecioară, senin spre folos, pentru creşterea

roadelor pământului.

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzându-o înălţându-se...

Prin ruga profetului Tău, Doamne, ai închis cerul trei ani

şi şase luni, spre înţelepţirea şi pocăirea celor neascultători,

cu care acum să nu ne cerţi pre noi, ci din mila Ta îndură-Te

spre noi.

Mărire…

Hristoase, Cela ce ai primit pocăinţa tâlharului şi într-o

oră L-ai mântuit, când a strigat: Pomeneşte-mă Mântuitorule,

întru Împărăţia Ta; îndură-Te şi de noi cei ce acum cădem la

Tine cu pocăinţă, şi ne miluieşte.

Şi acum… a Născătoarei:

Roagă-te pentru noi, Stăpână, către Fiul tău şi Dumnezeu,

nu ca şi sub Noe, prin revărsarea apelor să ne piardă pre noi,

pentru păcatele noastre, ci, ca pre ninivitenii ce s-au pocăit,

să ne miluiască.

Deci ectenia cea mică, Preotul, ecfonis: Că Tu eşti Împăratul

păcii…, Apoi, Condac, glasul al 2-lea:

Nu lepăda cu totul pre poporul Tău, Stăpâne, nici să abaţi

mila Ta şi îndurările Tale de la noi ci ca Cela ce eşti adâncul

îndurărilor şi noianul milei, primeşte rugăciunile noastre şi

ne scapă de toată nevoia şi nenorocirea ce a venit asupra

noastră, ca un bun şi lesne iertător.

Apoi Antifonul 1 al glasului al 6-lea:

Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, îndură-Te de

mine ca să viez Ţie.

Miluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună

treabă Ţie, Cuvinte.

Mărire… Şi acum…

Sfântul Duh este pricina a tot mântuitoare, de suflă

Acesta în cineva, după cum se cuvine, curând îl ridică de la

cele pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.

Prochimen glasul al 4-lea:

Mântuieşte-mă Dumnezeule, că a intrat ape până la sufletul

meu.

stih: Afundatu-m-am în tina noroiului şi nu este stare.

Evanghelia de la Matei: 7;7-11

Zis-a Domnul: Cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi veţi afla,

bateţi şi se va deschide vouă; că tot cela ce cere va lua, şi

cela ce caută va afla, şi celui ce bate i se va deschide. Sau

care este, dintre voi, omul acela căruia cerându-i fiul său

pâine, îi va da lui piatră? sau de va cere peşte, va da lui

şarpe? Deci dacă voi fiind răi, ştiţi da cele bune fiilor voştri,

cu cât mai vârtos Părintele vostru Cel Ceresc va da cele bune

celor ce cer de la Dânsul?

Apoi Mărire…, Părinte, Cuvinte şi Duhule..., Şi acum…, Pentru

rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu..., apoi: Miluieşte-ne pre noi

Dumnezeule..., şi cântăm stihira aceasta glasul al 6-lea:

Înfricoşat eşti, Doamne, şi cine va suferi dreaptă mânia

Ta? sau cine Te va ruga pentru poporul cel greşit şi

deznădăjduit? Numai cereştii Îngeri, începătoriile şi

puterile, tronurile şi domniile, heruvimii şi serafimii,

neîncetat strigând Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt, eşti Doamne;

pentru aceşti Sfinţi, Stăpâne, nu trece făptura mâinilor Tale,

ci, pentru îndurarea milei Tale, mântuieşte poporul Tău şi

cetatea cea în pieire.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Nimenea din cei ce aleargă la Tine, nu iese ruşinat,

preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci cerând har

primeşte dăruirea spre folosul cererii.

Diaconul: Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău şi

binecuvintează moştenirea Ta…, şi Ecfonis: Cu mila şi cu

îndurările...

Cântarea a 7-a

Irmos: Dătător de rouă cuptorul...

Nici cum să Te depărtezi de noi, Îndurate Mântuitorule, ca

păstorul de oile sale, ci petrece cu noi pururea nedepărtat,

eliberându-ne de toate nevoile, ca cu credinţă din inimă să

strigăm Ţie: Binecuvântat şi Preamărit eşti, Dumnezeule.

Mărire…

Tu Dumnezeule Atotputernice şi Împărate Preasfinte, Cela

ce ai întins cerul ca un cort, şi marea o ai ţărmurit cu nisip,

trimite nouă căldura soarelui şi bună prefacerea aerului, ca

cu credinţă să strigăm Ţie: Binecuvântat eşti, Dumnezeule şi

Preamărit.

Şi acum… a Născătoarei:

Stăpână, nădejdea tuturor marginilor pământului, învaţă,

limba mea a grăi cele de folos, şi roagă pre Fiul tău şi

Dumnezeu să dea senin pre pământ, şi să miluiască pre cei

ce strigă lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeule, şi

preamărit.

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaia credincioşilor...

A cui servi şi plăsmuire suntem, oare nu ai Tăi,

Preaveşnice Dumnezeule? Auzi dar umilitele noastre

rugăciuni şi trimite senin pre pământ şi rouă folositoare, ca

să Te Preaînălţăm întru toţi vecii.

Mărire…

Zis-ai, Îndurate Stăpâne, îndemnându-ne pre noi către

pocăinţă: căutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide vouă;

cereţi şi veţi lua. Pentru aceea la Tine cădem şi cu deadinsul

ne rugăm: Apără-ne pre noi, Îndurate, cei ce Te preaînălţăm

întru toţi vecii.

Şi acum… a Născătoarei:

Curată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, fereşte cu

rugăciunile tale poporul tău de suferinţe şi de toate

războaiele, dăruindu-ne cu îndestulare milă şi roade spre

hrana celor ce te cinstesc şi te preaînalţă în toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Pre Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor...

Pavel gonaciul pocăindu-se s-a făcut vas ales Ţie, Stăpâne

şi Dumnezeule al tuturor, şi noi păcătoşii nădăjduind spre

mila Ta, cu pocăinţă strigăm către Tine: Iartă toate greşalele

noastre şi trimite senin pre pământ şi rouă bună şi

folositoare, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.

Slavă…

Petru, corifeul şi ucenicul, Tău, de trei ori lepădându-se

de Tine şi iar întorcându-se şi plângând cu amar, a luat de la

Tine, Hristoase, iertare, şi noi râvnind pocăinţa aceluia, Ţie

întru umilinţă cu lacrimi strigăm: Greşit-am! Iartă, Îndurate

şi ne fereşte de tot răul, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum… a Născătoarei:

Scapă-ne pre noi, Curată, de răutatea ce ne înconjoară şi

de revărsarea ploilor cea multă, ce acum a venit peste noi, şi

din înălţime, de la Fiul Tău şi Dumnezeu, cere să dea

răzbunare de senin servilor Tăi, şi pământului îndestulare de

roade, spre hrana poporului, ca neîncetat pre tine să te

mărim.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., şi îndată: Sfinte

Dumnezeule..., Preasfântă Treime…, Tatăl nostru..., şi Troparul:

Miluieşte-ne pre noi Doamne, miluieşte-ne pre noi…, Mărire…,

Doamne miluieşte-ne pre noi…, Şi acum…, Uşa milostivirii

deschide-o nouă…, caută-le la pagina 78. După aceea Diaconul

zice ectenia aceasta:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru preaînălţatul Regele nostru (N),

pentru sănătatea şi mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru PreaSfinţitul şi Arhiepiscopul

nostru (N), pentru sănătatea şi mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru ca Domnul Dumnezeu să întoarcă

toată mânia Sa cea cu dreptate pornită asupra noastră şi să

ierte nouă toate păcatele cele de voie şi cele fără de voie, şi

să ne miluiască pre noi nevrednicii robii Săi, să zicem toţi cu

inimă înfrântă; Doamne auzi-ne şi ne miluieşte!

Încă ne rugăm ca Domnul Dumnezeu să audă glasul

rugăciunii noastre şi să ne miluiască pre noi, trimiţându-ne

timp senin pre pământ, şi să mângâie chinurile noastre ale

servilor Săi, să zicem toţi cu lacrimi, auzi-ne, Îndurate, şi ne

miluieşte.

Cela ce ridici nori cu ape de la marginea pământului, cu

porunca Ta opreşte-i pre dânşii şi trimite senin pre pământ,

cu umilinţă rugămu-ne Ţie, Atotândurate Stăpâne, auzi-ne şi

cu milă ne miluieşte.

Cela ce chemi apa mării şi cu porunca Ta, ca un

Atotputernic, iarăşi o poţi opri, şi luminezi cele de sub cer,

rugămu-ne Ţie cu pocăinţă, Doamne Atotândurate, auzi-ne,

Iubitorule de oameni, şi ne miluieşte.

Senin trimite, Doamne, pre pământ şi curând ne scapă de

stricăciune, cu durere de inimă ne rugăm Ţie, auzi-ne ca un

Îndurat şi ne miluieşte.

Cela ce cercetezi pământul şi înmulţeşti rodurile lui, Cela

ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă de trebuinţă

oamenilor, miluieşte oamenii şi vietăţile şi opreşte

revărsarea cea nemăsurată a ploilor, şi soare cu timp bun

străluceşte pre pământ, şi porunceşte ca rodurile lui să se

înmulţească, rugămu-ne Ţie, Îndurate Doamne, auzi-ne ca

un bun şi ne miluieşte.

Precum sunt ochii servilor în mâinile Domnilor lor, aşa şi

ochii noştri cu credinţă caută la Tine, Doamne Dumnezeul

nostru, până ce Te vei milostivi spre noi. Pentru aceea nu ne

pierde cu ploaia cea nemăsurată, ci din milă caută spre noi

cu timp senin, şi cu îndurare ne miluieşte.

Cela ce răsari soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi dai

senin şi rouă aducătoare de roade; şi bună prefacere a

aerului spre folosul făpturii Tale, nu cu urgia Ta să ne mustri

pre noi, ci cu milă înmulţeşte seminţele pământului şi

roadele lui, cu pocăinţă ne rugăm Ţie, Iubitorule de oameni

Doamne, auzi-ne ca un Îndurat şi ne miluieşte.

Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, străluceşte

lumina soarelui pre pământ şi usucă umezeala acestuia, cea

contrară spre producerea de roade, rugămu-ne Ţie auzi-ne şi

cu milă ne miluieşte.

Nu pomeni nelegiuirile noastre, Stăpâne, că de vei căută

la fărădelegi, nimenea nu va sta înaintea Ta, ci curând să ne

întâmpine îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte; iar

umezeala cea nemăsurată să nu ne vatăme şi cu totul să ne

piardă, rugămu-ne, curând ne auzi şi cu milă ne miluieşte.

Nădejdea şi mântuirea ortodocşilor care cred în Tine,

Doamne scuteşte (de eşti în mânăstire, zi) locaşul acesta,

(de eşti în oraş, zi) cetatea aceasta şi toate oraşele şi ţările

(de eşti în comună, zi) comuna aceasta, de foamete, de

ciumă, de holeră, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de

încălcarea celor străini, de războiul dintre noi şi de toate

rănile aducătoare de moarte; şi milostiv, blând şi lesne

iertător fii, Iubitorule de oameni, pentru păcatele noastre, şi

ne miluieşte pre noi şi întoarce de la noi toată mânia ce cu

dreptate este pornită asupra noastră şi ne scapă de dreapta

Ta certare ce ne ameninţă, şi străluceşte harul Tău peste

toate cele de sub cer, pentru creşterea roadelor pământului

şi hrana vieţii noastre; să zicem toţi cu lacrimi, Doamne

Sfinte, curând auzi-ne şi cu milă ne miluieşte.

Şi cântăm toţi: Doamne miluieşte (de trei ori), iar Diaconul zice:

Cu umilinţă toţi plecând genunchii Domnului să ne rugăm.

Plecând şi Preotul genunchii citeşte rugăciunea aceasta cu glasul

sonor:

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce de demult ai

ascultat rugăciunea zelosului Ilie profetului Tău şi ai oprit

ploaia pentru un timp, şi acum, Iubitorule de oameni,

făcătorule şi îndurate Doamne, caută spre noi nevrednicii şi

umiliţii servii Tăi şi spre umilitele rugi, şi ca un Îndurat treci

păcatele noastre, înduplecat fiind de singura Ta iubire de

oameni; dă senin moştenirii Tale, şi luminează soarele spre

trebuinţa celor ce cer de la Tine milă. Veseleşte faţa

pământului pentru săracii poporului Tău, pentru prunci,

dobitoace şi toate celelalte vietăţi, care se îndestulează din

bunătatea Ta, şi le dă lor hrană la timp. Aşa, Doamne

Dumnezeul nostru, să nu se întoarcă în deşert rugăciunea

noastră, nici să ne ruşinezi pre noi de la aşteptarea noastră,

ci ne apără după mare mila Ta, şi ne cercetează cu

îndurările Tale; că s-au stins în deşertăciuni zilele noastre, şi

s-a împuţinat de dureri viaţa noastră. Deci să nu ne pierzi

pre noi pentru nelegiuirile noastre; că din neluare-aminte

am atras asupră-ne mânia Ta, ci fă cu noi după blândeţile

Tale, şi după mulţimea milei Tale; că iată cu suflete umilite

şi cu inimă înfrântă cădem înaintea Ta, şi ca nişte robi

netrebnici şi vrednici de mari pedepse, prin pocăinţă cu

umilinţă Ţie strigăm: Greşit-am, nelegiuit-am, în toate am

păcătuit, călcând poruncile Tale. Pentru aceasta câte ai adus

asupra noastră, întru adevăr şi judecată le-ai adus; ci nu ne

da de tot stricăciunii, foametei şi daunei, nici să ne înece

viforul apei, ci în mânia Ta adu-Ţi aminte de milă, şi pentru

îndurările Tale în dar ne miluieşte pre noi făptura Ta şi

lucrul mâinilor Tale, şi ca un bun scapă-ne degrab de toată

răutatea.

Că Ţie se cuvine să ne miluieşti pre noi, Dumnezeul

nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul: Înţelepciune, iar Preotul face apolisul zilei, sau al

sărbătorii.