domenica 2 febbraio 2014
Sinaxar 2 Februarie
În această lună, în ziua a doua, se prăznuieşte Întâmpinarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit dreptul Simeon în braţele sale.
sabato 1 febbraio 2014
Canon de rugăciune la Praznicul Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului
Troparul Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului, glasul 1:
Cereasca ceată a îngerilor privind spre pământ vede venind pe Cel mai Întâi-Născut decât toată făptura, aducându-Se ca un Prunc în Biserică, purtat de Maica ce nu ştie de nuntă şi cântă acum, împreună cu noi, cântare de Înainteprăznuire, bucurându-se.
Cântarea 1, glasul al 4-lea
Irmosul:
Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai povăţuit pe popor în mijlocul mării şi ai acoperit carele de război ale lui Faraon şi puterea lui.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cânta-voi Ţie, Doamne Dumnezeul meu, Celui Ce Te-ai făcut Prunc cu trupul şi Legii Te-ai supus şi ai mântuit pe om, pentru care Om Te-ai făcut.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
În braţe primind bătrânul pe Dătătorul de viaţă şi Dumnezeu, din viaţă s-a desprins, strigând: Acum slobozeşte-mă, că Te-am văzut pe Tine, astăzi.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Legilor firii Te-ai plecat şi aşezămintelor Scripturii după Lege Te-ai supus, Hristoase, Cel Ce mai înainte mi-ai dat mie Legea, în Muntele Sinai.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că Te-ai născut din Maică Fecioară Sfântă şi pe aceasta ai arătat-o nădejdea sufletelor noastre.
Cântarea a 3-a
Irmosul:
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu; drept aceea cei slabi s-au încins cu putere.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Să se deschidă Biserica! Că Biserica lui Dumnezeu a venit acum să ne facă pe noi biserici ale Sfântului Duh.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Venind harul, umbra a trecut acum şi în locul ei a venit Adevărul; Drepte Simeon, primeşte acum pe Hristos.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Văduva Ana cea înţeleaptă, care trăia retrasă, dar lui Dumnezeu îi era cunoscută, să se mărturisească acum Celui Ce S-a făcut Prunc cu Trupul pentru noi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe Maica lui Dumnezeu, Fecioara, cu dreaptă credinţă să o lăudăm; că se roagă Domnului neîncetat pentru noi.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase şi pământul s-a umplut de Slava Ta. Pentru aceasta neîncetat strigăm: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cetele îngereşti s-au înspăimântat văzând în braţele bătrânului pe Cel Ce este Lăudat împreună cu Tatăl şi cu Duhul, ca Fiu şi ca Dumnezeu al nostru.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Nedesăvârşirea noastră însuşindu-Şi-o Dumnezeu, Cel Ce este cu totul desăvârşit, cu aducerea Sa cea după Lege ne-a dăruit nouă desăvârşirea harului.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Fost-ai mai cinstit decât Moise, cel ce a primit Legea în Muntele Sinai: Că pe Hristos Domnul în braţe L-ai purtat, bătrâne.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Sfânta Ana prorocind cele viitoare, pe Cel din pântecele tău, mai înainte L-a vestit Dumnezeu. Pentru aceasta neîncetat roagă-te, Maica lui Dumnezeu, să se mântuiască robii tăi.
Cântarea a 5-a
Irmosul:
Cel Ce ai răsărit lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua, Slavă Ţie! Slavă Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu!
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
În umbra Legii, Dreptul Simeon a făcut cunoscut în chip vădit Cuvântul harului, primind trupeşte pe Hristos.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Ca pe un Prunc primindu-L în braţe Simeon şi cu duhul Dumnezeu a fi văzându-L, a propovăduit pe Hristos Mântuitorul lumii.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Acesta spre cădere şi spre ridicare este pus; spre căderea necredincioşilor şi spre ridicarea credincioşilor, a zis oarecând Dreptul Simeon, mai înainte prorocind.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
De Dumnezeu Născătoare Preacurată, roagă pe Fiul tău să mântuiască de nevoi şi de toată asuprirea pe cei ce te măresc pe tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.
Cântarea a 6-a
Irmosul:
Precum ai izbăvit pe prorocul Iona din chit, Hristoase Dumnezeule, aşa şi pe mine scoate-mă din adâncul greșelilor şi mă mântuieşte, Iubitorule de oameni.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Înştiinţare luase bătrânul că nu va muri mai înainte de a vedea pe Stăpânul Hristos; iar astăzi în braţe Îl poartă şi-L arată pe El la tot poporul lui Israel.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pe Făcătorul veacurilor primindu-L bătrânul, ca pe un Prunc, Dumnezeu mai înainte de veci pe Hristos L-a cunoscut şi Lumină a neamurilor şi a lui Israel.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Acum Sfântul şi Dreptul Simeon proroceşte; acum Sfânta Prorociţă Ana se mărturiseşte lui Dumnezeu: acela Maicii şi Fecioarei, iar aceasta Cerului Ce S-a arătat din Fecioară cu Trup.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
O, fericit pântece! De unde ai odrăslit o Slavă ca aceasta? Dumnezeu este Cel Ce S-a născut, o, Fecioară! Şi Lumina neamurilor şi Slava şi Izbăvirea.
CONDAC,glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Credincioşilor, deschideţi-vă astăzi inimile, ca nişte braţe şi primiţi cu cuget preacurat pe Domnul, Cel Ce vine, cântându-i cântare de Înainteprăznuire.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
Dumnezeul părinţilor, nu ne ruşina pe noi, ci ne dăruieşte nouă a striga cu îndrăzneală Ţie: Binecuvântat eşti Dumnezeule.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Dumnezeu, Cel Ce S-a Sălăşluit în pântecele Fecioarei, stă astăzi în braţele Dreptului Simeon, ca pe un scaun de foc.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Luând firea noastră cea pământească, Cuvinte, Prunc Te-ai făcut cu Trupul şi curăţirilor celor după Lege Te-ai împărtăşit, ca un Prunc.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Înţeleapta Ana ne proroceşte nouă cele viitoare şi arată de mai înainte, în chip Tainic, Aşteptarea neamurilor şi Izbăvirea lui Israel.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Bucură-te Pământ Neînsămânţat, care ai născut din pântecele tău, fără de sămânţă bărbătească, pe Cuvântul Întrupat, Ceea ce eşti Acoperământul sufletelor noastre.
Cântarea a 8-a
Irmosul:
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas cântau: toate lucrurile lăudaţi-L ca pe Domnul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pe Cel Ce pentru noi S-a făcut Prunc asemenea nouă, Care a fost adus sub Lege, ca să izbăvească pe toţi de legea cea scrisă, toate făpturile lăudaţi-L ca pe Domnul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Văzându-Te pe Tine, Lumina Cea Înţelegătoare, Dreptul Simeon, bătrânul, în braţe Te-a luat, strigând: Acum mă slobozeşte, Stăpâne, din această viaţă trecătoare, la viaţa cea întru Duhul.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Pe Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, Care a binevoit a Se face Prunc pentru noi şi în braţele bătrânului Simeon a fi primit, toate lucrurile lăudaţi-L ca pe Domnul.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria, care şi după naştere a rămas Fecioară Curată, toate făpturile lăudaţi-L ca pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmosul:
Mărim cu toţii iubirea Ta de oameni Hristoase Mântuitorul nostru, Cel Ce eşti Mărirea robilor Tăi şi Cununa credincioşilor; Care ai mărit pomenirea Celei ce Te-a născut pe Tine.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cel Ce a săpat pe table Legea Scripturii, de mâinile bătrânului este îmbrăţişat ca un Prunc şi ne dă nouă ca Lege Sfântă, Dumnezeiasca Evanghelie.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Astăzi în Templu, bătrânul Simeon a luat în braţe pe Hristos Dumnezeul nostru şi a strigat, zicând: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cetele îngerilor văzând în trup pe Ziditorul lor în chip de Prunc, în braţele bătrânului, cu frică lăudându-L, L-au slăvit.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Primitorule de Dumnezeu, Dreptule Simeon, văzătorule al Domnului, cel ce eşti sfârşitul Legii şi începutul harului, fă pomenire şi de noi, cei ce cinstim sfântă mutarea ta.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Bucură-te Preacinstită Curată, Lauda fecioriei şi Bucuria lumii, Marie, Maica şi Slujitoarea Mântuitorului Hristos. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.
SEDELNA Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului, glasul 1
Podobie: Piatra fiind pecetluită...
A vieţii Comoară şi a tuturor Viaţă, Prunc sub Lege venit-ai în lume pentru minune, Cel Ce odinioară ai scris Legea pe plăci în Muntele Sinai, ca pe toţi să-i slobozeşti din robia cea veche a Legii. Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule; Slavă Împărăţiei Tale; Slavă Iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni.
Sinaxar 1 Februarie
În această lună în ziua întâi, pomenirea sfântului mucenic Trifon.
Sfântul Mucenic Trifon s-a născut în Frigia, unul din districtele Asiei Mici, în satul Lampsacus. Încă din tinereţe Domnul l-a învrednicit cu puterea izgonirii demonilor şi a vindecării diferitelor boli. Odată, mucenicul a salvat întreaga sa comunitate de la înfometare, oprind cu puterea rugăciunii, invazia lăcustelor care devorau culturile şi grânele oamenilor.
Sf. Trifon a devenit faimos o dată cu izgonirea unui demon din fiica împăratului roman Gordian (238-244) şi atunci când îi ajuta pe cei neputincioşi nu le cerea altceva decât credinţă în Mântuitorul Iisus Hristos cu a Cărui slavă îi vindeca.
Când la tronul imperial a ajuns împăratul Decius (249-251), acesta a început o persecuţie atroce împotriva creştinilor. Cineva l-a pârât comandantului Aquilinus pe Sf. Trifon spunându-i că acesta propovăduia cu mare evlavie credinţa în Hristos şi că pe mulţi i-a botezat. Curând sfântul a fost arestat şi interogat, timp în care şi-a apărat cu putere credinţa sa.
Pentru mărturisirea sa sfântul a fost supus unor torturi îngrozitoare: a fost lovit cu bâtele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi şi dus prin oraş pe jos. Toate acestea sfântul le-a îndurat cu răbdare.
În cele din urmă a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. Sfântul mucenic s-a rugat înainte de execuţie, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a întărit în încercările sale. El s-a mai rugat Domnului să miluiască pe cei care-l vor chema în ajutor. Când soldaţii au ridicat sabia să-i taie capul, sfântul şi-a şi dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, acestea petrecându-se în Niceea, în anul 250.
Creştinii au înfăşurat trupul sfântului într-un giulgiu curat, cu intenţia de a-l îngropa în Niceea, acolo unde a suferit, dar sfântul li s-a arătat şi le-a cerut să-i ducă trupul în satul natal, Lampsacus. Mai târziu, moaştele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol şi apoi la Roma.
În Rusia, Sf. Trifon este considerat sfântul patron al păsărilor deoarece, după cum se povesteşte, odată Ţarul Ivan cel Groaznic a ieşit la vânătoare iar îngrijitorul şoimului a scăpat din neatenţie pasărea preferată a ţarului. Acesta i-a dat termen îngrijitorului Trifon Patrikeiev să aducă pasărea în trei zile, iar dacă nu, va fi condamnat la moarte. Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea dar fără rezultat.
În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, la locul numit Crângul Marinaya. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat sfântului patron al său, Sf. Mucenic Trifon, chemându-l în ajutor.
În vis a văzut un tânăr pe un cal alb care ţinea pe mână şoimul ţarului. Acesta i-a spus: "Ia pasărea pierdută şi o du ţarului şi nu te mai necăji." Când s-a trezit, îngrijitorul a zărit pasărea stând pe un brad. A luat-o, a dus-o ţarului şi i-a spus ce ajutor miraculos a primit de la Sf. Mucenic Trifon. Drept mulţumire că i-a salvat viaţa, Trifon Patrikeiev a construit o capelă în locul unde i-a apărut Sf. Trifon. Mai târziu, a construit chiar şi o biserică cu hramul Sf. Trifon în Moscova.
În Biserica Ortodoxă Rusă sfântul este slăvit ca şi protectorul divin al Moscovei. În multe icoane ruseşti, Sfântul Trifon apare cu un şoim pe braţ.
Tot în aceastã zi, pomenirea Înainteprăznuirea Întâmpinării Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos
Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Petru cel din Galatia.
Acest vlăstar al galatenilor, celor din apropiere de Ancira, a petrecut cei dintâi şapte ani cu părinţii lui. După aceea s-a dus la Ierusalim pentru învăţătură şi pentru ca să vadă Sfintele Locuri ; iar de acolo a mers la Antiohia, unde, aflând un mormânt gol, a intrat într-însul. Mormântul acesta avea un cerdac înconjurat de un gărduleţ şi aici primea pe cei ce veneau la el. Mânca, la două zile o dată, puţină pâine şi bea apă cu măsură. Cu rugăciunea lui a tămăduit mai întâi pe unul, pe care l-a făcut împreunã-locuitor cu dânsul şi a vindecat de durerea ochilor pe maica fericitului Teodoret, episcopul Cirului, care era smerită şi plăcută lui Dumnezeu; mai târziu a scăpat-o de moarte, atunci când a avut o naştere grea şi s-a găsit în primejdie. A vindecat pe un bucătar, care era necăjit de duhurile cele necurate, şi pe un ţăran care suferea de aceeaşi patimã. A împiedicat pe voievodul cetăţii de la încercarea de a silui pe o fecioarã orbindu-l. Trăind timp de nouăzeci şi doi de ani în chip bineplăcut lui Dumnezeu, şi-a dat în pace sufletul Domnului, primind cununa nevoinţelor sale.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vendimian.
Acest sfânt a fost ucenicul sfântului Auxenţiu; iar după săvârşirea din viaţă a lui Auxenţiu, aflând o crăpătură într-o stâncă şi zidindu-şi înăuntrul ei o chilioarã, a petrecut acolo patruzeci şi doi de ani, ducând mari lupte şi dobândind mari biruinţe asupra demonilor. Iar când s-a apropiat timpul sã se mute către Domnul, a îngenunchiat pe pământ şi şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vasile mărturisitorul, arhiepiscopul Tesalonicului, care era de neam din cetatea Atena.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Timotei, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Tion, cu cei doi prunci, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Carion, care s-a săvârşit tăindu-i-se limba.
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Perpetua şi a celor împreună cu dânsa : Satâr, Revcat, Satornil, Secund şi Felicitas.
Sfânta muceniţă Perpetua era din cetatea Vutritanilor, din Africa. A fost prinsă de către necredincioşi şi adusă înaintea conducătorului de oaste, împreună cu mai mulţi tineri, care erau începători în ale credinţei. Asupra sfintelor Perpetua şi Felicitas, a fost slobozită o vacă sălbatică, ce a năvălit asupra lor şi le-a sfâşiat. Apoi şi ceilalţi sfinţi au fost omorâţi cu sabia, de mulţimea necredincioşilor.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului Mucenic Anastasie Naupliotul.
Acest sfânt mucenic Atanasie a mărturisit în Nauplia, la anul 1755, şi fiind tăiat în bucăţi, așa s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sf. Trifon a devenit faimos o dată cu izgonirea unui demon din fiica împăratului roman Gordian (238-244) şi atunci când îi ajuta pe cei neputincioşi nu le cerea altceva decât credinţă în Mântuitorul Iisus Hristos cu a Cărui slavă îi vindeca.
Când la tronul imperial a ajuns împăratul Decius (249-251), acesta a început o persecuţie atroce împotriva creştinilor. Cineva l-a pârât comandantului Aquilinus pe Sf. Trifon spunându-i că acesta propovăduia cu mare evlavie credinţa în Hristos şi că pe mulţi i-a botezat. Curând sfântul a fost arestat şi interogat, timp în care şi-a apărat cu putere credinţa sa.
Pentru mărturisirea sa sfântul a fost supus unor torturi îngrozitoare: a fost lovit cu bâtele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi şi dus prin oraş pe jos. Toate acestea sfântul le-a îndurat cu răbdare.
În cele din urmă a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. Sfântul mucenic s-a rugat înainte de execuţie, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a întărit în încercările sale. El s-a mai rugat Domnului să miluiască pe cei care-l vor chema în ajutor. Când soldaţii au ridicat sabia să-i taie capul, sfântul şi-a şi dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, acestea petrecându-se în Niceea, în anul 250.
Creştinii au înfăşurat trupul sfântului într-un giulgiu curat, cu intenţia de a-l îngropa în Niceea, acolo unde a suferit, dar sfântul li s-a arătat şi le-a cerut să-i ducă trupul în satul natal, Lampsacus. Mai târziu, moaştele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol şi apoi la Roma.
În Rusia, Sf. Trifon este considerat sfântul patron al păsărilor deoarece, după cum se povesteşte, odată Ţarul Ivan cel Groaznic a ieşit la vânătoare iar îngrijitorul şoimului a scăpat din neatenţie pasărea preferată a ţarului. Acesta i-a dat termen îngrijitorului Trifon Patrikeiev să aducă pasărea în trei zile, iar dacă nu, va fi condamnat la moarte. Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea dar fără rezultat.
În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, la locul numit Crângul Marinaya. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat sfântului patron al său, Sf. Mucenic Trifon, chemându-l în ajutor.
În vis a văzut un tânăr pe un cal alb care ţinea pe mână şoimul ţarului. Acesta i-a spus: "Ia pasărea pierdută şi o du ţarului şi nu te mai necăji." Când s-a trezit, îngrijitorul a zărit pasărea stând pe un brad. A luat-o, a dus-o ţarului şi i-a spus ce ajutor miraculos a primit de la Sf. Mucenic Trifon. Drept mulţumire că i-a salvat viaţa, Trifon Patrikeiev a construit o capelă în locul unde i-a apărut Sf. Trifon. Mai târziu, a construit chiar şi o biserică cu hramul Sf. Trifon în Moscova.
În Biserica Ortodoxă Rusă sfântul este slăvit ca şi protectorul divin al Moscovei. În multe icoane ruseşti, Sfântul Trifon apare cu un şoim pe braţ.
Tot în aceastã zi, pomenirea Înainteprăznuirea Întâmpinării Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos
Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Petru cel din Galatia.
Acest vlăstar al galatenilor, celor din apropiere de Ancira, a petrecut cei dintâi şapte ani cu părinţii lui. După aceea s-a dus la Ierusalim pentru învăţătură şi pentru ca să vadă Sfintele Locuri ; iar de acolo a mers la Antiohia, unde, aflând un mormânt gol, a intrat într-însul. Mormântul acesta avea un cerdac înconjurat de un gărduleţ şi aici primea pe cei ce veneau la el. Mânca, la două zile o dată, puţină pâine şi bea apă cu măsură. Cu rugăciunea lui a tămăduit mai întâi pe unul, pe care l-a făcut împreunã-locuitor cu dânsul şi a vindecat de durerea ochilor pe maica fericitului Teodoret, episcopul Cirului, care era smerită şi plăcută lui Dumnezeu; mai târziu a scăpat-o de moarte, atunci când a avut o naştere grea şi s-a găsit în primejdie. A vindecat pe un bucătar, care era necăjit de duhurile cele necurate, şi pe un ţăran care suferea de aceeaşi patimã. A împiedicat pe voievodul cetăţii de la încercarea de a silui pe o fecioarã orbindu-l. Trăind timp de nouăzeci şi doi de ani în chip bineplăcut lui Dumnezeu, şi-a dat în pace sufletul Domnului, primind cununa nevoinţelor sale.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vendimian.
Acest sfânt a fost ucenicul sfântului Auxenţiu; iar după săvârşirea din viaţă a lui Auxenţiu, aflând o crăpătură într-o stâncă şi zidindu-şi înăuntrul ei o chilioarã, a petrecut acolo patruzeci şi doi de ani, ducând mari lupte şi dobândind mari biruinţe asupra demonilor. Iar când s-a apropiat timpul sã se mute către Domnul, a îngenunchiat pe pământ şi şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vasile mărturisitorul, arhiepiscopul Tesalonicului, care era de neam din cetatea Atena.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Timotei, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Tion, cu cei doi prunci, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Carion, care s-a săvârşit tăindu-i-se limba.
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Perpetua şi a celor împreună cu dânsa : Satâr, Revcat, Satornil, Secund şi Felicitas.
Sfânta muceniţă Perpetua era din cetatea Vutritanilor, din Africa. A fost prinsă de către necredincioşi şi adusă înaintea conducătorului de oaste, împreună cu mai mulţi tineri, care erau începători în ale credinţei. Asupra sfintelor Perpetua şi Felicitas, a fost slobozită o vacă sălbatică, ce a năvălit asupra lor şi le-a sfâşiat. Apoi şi ceilalţi sfinţi au fost omorâţi cu sabia, de mulţimea necredincioşilor.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului Mucenic Anastasie Naupliotul.
Acest sfânt mucenic Atanasie a mărturisit în Nauplia, la anul 1755, şi fiind tăiat în bucăţi, așa s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Rugăciunea Sfântului Mucenic Trifon - rostită înaintea morţii, pentru noi
O, Doamne, Dumnezeule al dumnezeilor şi Împărate al împăraţilor, cel mai sfânt decât toţi sfinţii, mulţumescu-Ţi că m-ai învrednicit a-mi împlini fără şovăială ostenelile nevoinţei. Iar acum mă rog Ţie ca mâna nevăzutului diavol să nu se atingă de mine şi să mă tragă în adâncul pieirii, ci mai vârtos trimite-i pe sfinţii Tăi îngeri să mă călăuzească în sălaşul Tău preaminunat şi să mă facă moştenitor al Împărăţiei Tale celei preadorite.
Primeşte sufletul meu şi auzi rugăciunile tuturor celor ce Îţi vor aduce Ţie jertfe, întru pomenirea mea! Caută spre dânşii din locaşul Tău cel sfânt şi dăruieşte-le lor darurile Tale cele bogate şi nestricăcioase, că Tu esti Unul Bun şi Milostiv Dătător de bine în vecii vecilor. Amin!
venerdì 31 gennaio 2014
martedì 28 gennaio 2014
domenica 19 gennaio 2014
mercoledì 1 gennaio 2014
sabato 21 dicembre 2013
martedì 29 gennaio 2013
domenica 27 gennaio 2013
giovedì 24 gennaio 2013
mercoledì 23 gennaio 2013
sabato 19 gennaio 2013
venerdì 11 gennaio 2013
lunedì 7 gennaio 2013
sabato 5 gennaio 2013
martedì 1 gennaio 2013
domenica 24 giugno 2012
Canon de rugăciune la Sfântul Ioan Botezătorul
(Din codicele Lavreotikou I 77)
Glasul 1
Canonul 1 al cărui acrostih este acesta
Întâia cântare aduc Înainte mergătorului, a lui Ioan
Cântarea 1
Irmosul
Înainte Mergătorule, nu te scârbi de mine, cel ce te laud pe tine cu limbă întinată de lut și spurcată de buze mincinoase.
Noianul milei inundându-l cu râurile pocăinței, cu repejunile râului Iordan scufundă păcatele mele, înțeleptule Botezător, și cu ploile lacrimilor, adapă cugetul meu.
Tu, ca un luceafăr de dimineață, ai răsărit din pântece sterp, binevestind limpede pe Soarele Dreptății, Cel ce se înălța din nor feciorelnic.
Slavă...
Acum luminează cu lumina pocăinței sufletul meu înnegrit de revărsările păcatelor mele întunecate, tu fiind sfeșnicul prealuminos al Soarelui slavei Care a strălucit din pântece mai înainte de luceafăr.
Și acum...
Iarăși să lăudăm muntele cel umbrit al lui Dumnezeu, cerul cel înalt și larg, iatacul de nuntă cel însuflețit, Raiul cel înfloritor și pururea înverzit, pe Fecioara, ca Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a
Irmosul
Arătându-te din pustie ca un râu al lui Dumnezeu, plin fiind de undele vii ale Duhului, la izvoarele apelor ai adăpat, cu șuvoaiele dulci ale cuvintelor tale, mintea cea secetoasă a evreilor, ca pe un alt pământ fără de apă.
Ca prieten adevărat al lui Hristos, primește lauda cea după putere, căci după vrednicie nimeni dintre toți nu poate a te lăuda, Înainte Mergătorule, cela ce ești Proroc al Celui Preaînalt și mai mult decât orice proroc, cel mai mare între cei născuți din femeie.
Adună-mă și pe mine în jitnițele cele cerești ca pe un grâu copt, curat și neîntinat, vânturând cu vânturătoarea și cu vântul harului tău, adunăturile învinuirilor mele și curăță pleava sufletului meu.
Slavă...
Nematerialnic ai trăit, ca un adevărat înger pământesc, și deși erai în trup materialnic, fericite, totuși ai cunoscut lupta lui neîmpăcată și neostoită cu sufletul, pentru aceea omoară cugetul vrăjmaș și uneltitor al trupului.
Și acum...
Toată frumoasă între femei te numește pe tine mireasa din Cântarea cântărilor, Stăpână, minunată între tinere și Mireasă nenuntită între fecioare, căci nu este cântar care să poată cântări pe potrivă frumusețea ta multă și harul.
Sedealna
Glasul 1
Mormântul Tău Mântuitorule...
Am fost prădat căzând între tâlharii-gânduri, rănit fiind la minte și la suflet prin păcate și zac fără de vindecare, Iisuse multmilostive, dar revarsă cu rugăciunile Înainte Mergătorului Tău mila Ta și vindecă rănile cele cumplite ale sufletului meu.
Slavă..., Și acum...
Ridică-i pe toți cei ce au nădejdile la tine, Fecioară, din nenorociri cumplite, din primejdii și necazuri, Nenuntită Curată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, singura mântuire și acoperământ al credincioșilor și mântuiește sufletele noastre cu dumnezeieștile tale rugăciuni.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Ești singura boabă coaptă în strugurele timpuriu pe care l-a adus via cea amară a iudeilor, ca spicul pe miriște, ca un bob în spicul de grâu, singurul copt, fericite.
Arătând Gavriil părintelui tău că mare aveai să fii înaintea Domnului, a zis: vin și sicheră nu va bea, încă și din pântecele maicii lui se va umple de Duhul cel Sfânt, Sfinte Înainte Mergătorule.
Dezlegat-ai, Prorocule, sterpiciunea maicii oarecând și muțenia părintelui tău în bună grăire ai schimbat-o, pentru aceea și pe mine cel ce sunt gângav la vorbă prin înăbușeala patimilor, curățește-mă prin nepătimire și arată-mă deslușit cu graiul.
Slavă...
Un cârd de cuvinte nu poate, Înainte Mergătorule, a cânta glasul Cuvântului, căci orice minte și cuget amețește chiar și numai puțin de se înalță la înălțimea ta, temându-se de vădita alunecare.
Și acum...
Curată, picură rouă tămăduitoare de la tine sufletului meu celui cuprins de arșița arzătoare a păcatelor, aducându-i răcorire din înăbușeala și zăpușeala patimilor și răcorește zăduful care vine de la acestea.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Înainte Mergătorule, pe tine mijlocitor și ocrotitor și apărător nebiruit în ziua înfricoșătoarei cercetări te-am aflat și m-am izbăvit, prin dumnezeiasca ta îndrăznire, din osânda cea veșnică.
Numai tu, trâmbița cea tunătoare și clară a pocăinței, care ai răsunat până la marginile lumii cântare preaarmonioasă, răsunătoare și pătrunzătoare, poți să mă întărești să mă pocăiesc.
Ai cunoscut din pruncie pe Domnul, pe Cel purtat ca un prunc în mitrasul Fecioarei, pe Cel ce păzește pruncii și te-ai închinat Lui când erai purtat în mitrasul Elisabetei.
Slavă...
Întrecând în cinste pe toți drepții, cu dreptate ești cinstit mai presus de ei, căci pe Cel pe care toți patriarhii și prorocii și drepții au dorit să-L vadă, tu însuți văzându-L și botezându-L, cu bună dreptate ai fost ales între toți.
Și acum...
N-ai pregetat să luminezi pe cei pe care stăpânitorul întunericului i-a întunecat și ai adunat pe cei pe care înșelarea i-a împrăștiat ca apa, luminează și adună-mi mintea mea cea întunecată și împrăștiată, cu rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine.
Cântarea a 6-a
Irmosul
Treci nezdruncinat de valuri marea cea amară și nestatornică a vieții, cârmuind corabia cea mult învăluită de valuri a sufletului meu cu pânza acoperământului tău și la țărmul cel senin al mântuirii ancoreaz-o.
El, Arhanghelul cel netrupesc, înger netrupesc în trup te vestește pe tine, Botezătorule, părintelui tău că vei fi înger al harului și vestitor al lui Hristos, Îngerul de mare Sfat.
Mărimu-te pe tine, Înainte Mergătorule, ca înger și mucenic, ca propovăduitor, și învățător, și apostol, ca botezător, ca vestitor și pregătitor al nunții, ca glas, ca sfeșnic, ca luceafăr, ca prieten sincer al lui Hristos Mirele.
Slavă...
Ești ocrotitor neînfruntat și izbăvitor nebiruit pentru sufletul meu care acum pleacă, Botezătorule, dă-i lui acoperământul tău ca înainte-mergător și sprijinul tău ca tovarăș bun de călătorie.
Și acum...
Răscumpărare bună fii mie, nu înceta să mă pui în rânduială și să mă înțelepțești și să mă luminezi pe mine, cel neînțelept și întunecat, căci tu ești luminarea inimii mele și dulceața.
Cântarea a 7-a
Irmosul
Gătit fiind cu toată virtutea, cu mâna ta dreaptă, fericite, ai hirotesit dreapta Celui Preaînalt în mâna căruia toate se cuprind, primește ridicarea mâinilor mele și izbăvește-mă din mâna vrăjmașului cu mâna ta cea puternică și cu dreapta ta cea atotputernică.
Aprinde focul iubirii dumnezeiești în inima mea care să ardă mărăcinii patimilor trupului, și răcorește-o pe ea, și cu roua caldului tău sprijin rourează sufletul meu care arde în cuptorul plăcerilor.
Torentul pocăinței dă-mi-l mie, fericite, Cel ce ai spălat cu repejunile râului pe Râul păcii, ploaia bunătății, torentul iertării, dulcele șuvoi al harului, izvorul vieții, revărsarea îndurărilor, adâncul milei.
Slavă...
O, Înainte Mergătorule, ca un bun păstor și râvnitor Arhipăstorului Hristos, păstorește-mă cu toiagul rugăciunilor tale pe mine, care sunt oaia turmei tale și hrănește-mă la verdeața virtuților.
Și acum...
Revărsatu-ne-ai nouă Mirul cel tainic, nu alcătuit din meșteșug omenesc, nici prin iscusința tocmirii mirului din aromate, ci Mirul cel pregătit în pântecele tău din preacuratele tale sângiuri, Preacurată, și fiert înfricoșător în dumnezeiescul foc.
Cântarea a 8-a
Irmosul
Ușor, la limanul cel lin, la acoperământul tău, Înainte Mergătorule, te rog cârmuiește înviforatul meu suflet, la țărmul Împărăției celei de sus, din furtuna și din tulburarea și din valul vieții.
Leul cel ascuns pândește să mă înhațe pe mine, săracul, ca leul în ascunziș, adică în culcușul lui, și să facă ospăț din oaia ta, dar tu zdrobește dinții aceluia cu toiagul tău cel păstoresc și alungă-l cu praștia ta.
Uimindu-ne, se cuvine să lăudăm îngerește mai presus de îngeri, pe cel cu puțin micșorat față de îngeri, iar acum devenit deopotrivă cu îngerii, cu îngerii lăudând nematerialnic, pe Cel lăudat de îngeri în chip nematerialnic.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Domnul.
Iată-l pe apărătorul cel purtător de arme, pe aliatul purtător de cruce, tăind cu putere șirurile demonilor. Fii dumnezeisc sol mie robului tău, celui ce mă mut acum și mă despart de cortul cel de țărână la porunca Celui ce m-a unit cu țărâna.
Și acum...
A închipuit oarecând toiagul lui Aaron pe Născătoarea de Dumnezeu, toiagul cel preacinstit cu adevărat și de mult preț, preacinstită Stăpână, care ai odrăslit neudat, precum acela, floarea frumoasă a nestricăciunii, pe Domnul slavei.
Să lăudăm. Irmosul...
«În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».
Cântarea a 9-a
Irmosul
La Iordan, arătând cu degetul pe Hristos popoarelor, ai strigat: „Iată mielul, Cel ce ridică păcatul lumii ca un Mult Milostiv, pe care roagă-L, fericite Înainte Mergătorule, să șteargă în dar păcatele mele și să mă mântuiască.
Următor firii celei inteligibile te-ai arătat, deși părtaș firii omenești, fericite, la hotarul celor două firi aflându-te: în firea cea nematerialnică, fiind deopotrivă cu îngerii, iar în firea cea materialnică, izbândind a fi netrupesc în trup. Drept aceea, ai arătat cea mai înaltă nepătimire în trup pătimaș fiind.
Învrednicește-mă să odrăslesc gânduri roditoare de grâul cel bun, vânturând din mintea mea orice gând pătimaș și orice cuget materialnic târâtor la pământ, ca pleava și ca ardere a gheenei focului.
Împrăștie noaptea patimilor mele cu razele luminoase ale nepătimirii tale și sfeșnicul meu cel stins aprinde-l, ca unul care ești sfeșnicul cu multe făclii al harului, că tu luminezi candela inimii mele, Înainte Mergătorule.
Ordinea laudelor se frânge, se retrage toată iscusința omeneștii măriri în fața măreției celei preamărețe a vredniciei tale. Căci ce laudă i se cuvine omului pe care Stăpânul a toate l-a numit mai mare decât toți oamenii.
Slavă...
Acum toată nădejdea mântuirii mele la tine o pun, Înainte Mergătorule, tu cârmuiește viața mea și fii mie neșovăielnic păzitor în veacul de acum, iar în cel viitor, ocrotitor fierbinte.
Și acum...
Nu pot, multlăudată, să laud cu cântări înălțimea tainei tale eu, cel josnic cu mintea și târâtor la pământ, căci nu am îndoite aripi, a cunoștinței și a înțelepciunii, care să-mi înalțe mintea prin virtute.
sabato 23 giugno 2012
venerdì 22 giugno 2012
martedì 19 giugno 2012
sabato 16 giugno 2012
venerdì 15 giugno 2012
Iscriviti a:
Post (Atom)