Maica Domnului Vimatarissa sau Ktitorissa este cea mai renumită icoană găzduită de Mănăstirea Vatoped, considerată a fi ocrotitoarea așezământului. Este așezată în katholikonul Mănăstirii, pe scaunul arhieresc din Sfântul Altar.
De această icoană este legată o minune petrecută în secolul al X-lea. În vremea unui atac al piraților arabi asupra mănăstirii, ierodiaconul Sava apucase să ascundă icoana Maicii Domnului, aruncând-o în fântâna Sfântului Altar, împreună cu Crucea lui Constantin cel Mare și cu o făclie aprinsă ce ardea întotdeauna înaintea icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Nu reuși, însă, să scape și el însuși de urgia cotropitorilor, care l-au prins și l-au vândut rob în Creta. Când, după șaptezeci de ani, în vremea împăratului Nichifor Focas, Creta s-a izbăvit de pirați, și-a recăpătat libertatea și Cuviosul Sava care, fiind acum la adânci bătrâneți, s-a întors în Mănăstirea sa de metanie. Aici i-a arătat egumenului Nicolae locul în care trebuia săpat pentru a descoperi vechea fântână a Altarului în care, o!, minune, au găsit icoana și Crucea plutind drepte deasupra apei, iar lumânarea încă aprinsă, așa cum fusese lăsată cu șaptezeci de ani în urmă! Cu alte cuvinte, se petrecuse o îndoită minune – sfintele odoare aruncate în apă nu suferiseră vreo stricăciune, prin minunea și purtarea de grijă a Maicii Domnului, iar lumânarea ardea de șaptezeci de ani fără a se mistui! De atunci, în amintirea minunii, în fiecare luni seara se cântă Paraclisul Maicii Domnului, iar în fiecare zi de miercuri se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie în katholikonul Mănăstirii.
Mai este istorisită încă o întâmplare legată de această icoană. Odată, unul dintre călugări nu putea pricepe sensul cuvântului: „O mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri” și era trist pentru că nu găsea pe nimeni care să-i explice. Aceasta se petrecea pe vremea când foștii Patriarhi ai Constantinopolului Chiril și Ciprian locuiau în Mănăstire și de aceea un mare număr de călugări se adunau la slujbe pentru a primi binecuvântarea arhierească. De Bunavestire, la Praznicul Mănăstirii, în momentul în care Patriarhul Chiril tocmai se închina la sfintele odoare, după obișnuita binecuvântare, călugărul a auzit o voce venind dinspre icoana Vimatarissa care îi explica chiar înțelesul versetului, fapt ce l-a determinat să-i mulțumească cu lacrimi Sfintei Fecioare.
În cadrul litaniilor Mănăstirii, această icoană a Maicii Domnului ocupă locul de cinste. În ziua prăznuirii sale, în marțea din Săptămâna Luminată, are loc procesiune cu Sfânta icoană în jurul Mănăstirii. De asemnea, în ziua de prăznuire a Sfântului Ilie și de Bobotează, icoana este purtată în procesiune.
