Imediat dupa
schimbarile din 1989 si-au facut aparitia în tara noastra mesageri ai
diferitelor secte si miscari paracrestine, care au înflorit în “lumea libera”.
New Age (Noua Era)
Una din miscarile cele mai amenintatoare pentru crestinism, foarte putin cunoscuta la noi, este New Age. În mare masura miscarea este influentata de ideile Societatii Teozofice, întemeiata în 1875, la New York, de rusoaica Helena Petrovna Blavatsky. New Age încorporeaza deja mii de organizatii din lume, având ca prim plan construirea unei “noi ordini a lumii” ce urmareste în final controlul asupra lumii.
Miscarea a declarat intentiile de faurire a “noii ordini a lumii” în 1975, activând în ascuns pâna atunci. Amintim câteva din principiile “Noii Ere”: stabilirea unui sistem economic mondial unic; o taxa universala; o autoritate mondiala care sa controleze proviziile de hrana ale lumii; datoria de a subordona viata personala unui directorat universal; arianismul, adica suprematia rasei Vestului; avortul, însamântarea artificiala, limitarea si controlarea numarului de copii; purificarea - actiune de exterminare a celor ce nu vor accepta ideile miscarii, etc.
New Age câstiga, mai ales în Apus, tot mai multi simpatizanti si adepti prin afisarea de activitati pacifiste, ecologiste, urmarirea unei alimentatii sanatoase si conditii fizice perfecte, prin practici oculte, în mare parte de provenienta orientala, ca: meditatia transcedentala, yoga, terapii de relaxare, hipnoza, vindecare psihica, vedenii s.a. Drogurile sunt considerate ca “unelte de transformare”. Urmareste o “noua ordine” a lumii, care va sta sub semnul zodiei Varsatorului, ordine ce vizeaza o totala rasturnare a valorilor lumii actuale, prin tendinte de relativizare a adevarului, a identitatilor, de împacare a contrariilor, de sincretism, etc. În aceasta lume întelesurile notiunilor de bine si de rau vor fi descompuse si pierdute, iar Lucifer stapân.
Miscarea vrea sa înlocuiasca Dumnezeul Bibliei prin zeitati pagâne reînviate, promoveaza credinta în O.Z.N.-uri si în fiinte extraterestre. Actul religios central al Miscarii New Age este “initierea”, actul de consacrare lui Lucifer care este “Conducatorul Omenirii”.
Foloseste ca simboluri zvastica, numarul 666, curcubeul s.a. Între mijloacele de raspândire si acomodare cu ideile sale amintim: muzica (mari concerte în aer liber cu “staruri” ale muzicii moderne), casete audio, video, literatura si filme, în special de fictiune (E.T., Razboiul Stelelor s.a.), jocuri pe calculator si jocuri de societate, etc.
Ideile Miscarii New Age sustin erezii si rataciri ca: Martorii lui Iehova, Mormonii, Moon, Bahai, Yoga s.a., organizatii internationale ca: O.N.U., U.N.E.S.C.O., Consiliul International al Bisericilor, Comisia Trilaterala, Francmasoneria, Green Peace, Miscarea Feminista, etc.
New Age este un curent care tinde sa integreze toate miscarile spiritualiste si religiile existente astazi în lume, de la satanism la yoga si de la reînvierea miturilor pagâne la credinta în OZN-uri. Conceptii contradictorii îsi gasesc locul în aceasta paradigma deoarece ideea centrala este ca toate formeaza un întreg în interiorul caruia fiecare religie sau secta îsi are locul ei. Aceasta idee este falsa, întrucât Adevarul absolut nu poate fi compus si contradictoriu, el este Unic si Personal în Iisus Hristos.
Miscarea îsi croieste porti de intrare si în România, în special în cercuri din marile centre universitare. Dar iata câteva exemple de componente ale New Age-ului:
1. Biserica unificarii
Numele complet al acestei secte este “Asociatia Sfântului Duh pentru Unificarea Crestinatatii Mondiale”. A fost înfiintata de coreeanul Sun Myung Moon. Secta a luat proportii începând cu 1971, an în care Moon se stabileste în America. Acesta pretinde ca a avut o viziune si ca a fost însarcinat de Dumnezeu sa continue lucrarea Mântuitorului Hristos pe care Acesta n-a mai putut-o îndeplini pentru ca a fost rastignit. Moon se socoteste pe sine ca al doilea Mesia sau al treilea Adam, care va duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu de unificare a omenirii. Prin nasterea lui si mai ales prin constituirea “familiei adevaratilor parinti”, pe care a format-o el prin casatoria cu o tânara de 18 ani, zic ei ca s-a intrat în Noua Era, în Epoca de Aur, a regenerarii neamului omenesc.
“Domnul” si “mesia” acestei epoci este Moon. Secta promoveaza cultul lui Moon, numindu-l “parinte”, asa cum îl numesc si pe Dumnezeu. Mai spun ca Biblia nu este completa, ea trebuie întregita cu cartea lui Moon, “Principiile Divine”.
Secta numara aproximativ doua milioane de adepti, cu totii pusi în slujba neconditionata a “parintelui” lor si a “familiei adevarate”.
De mentionat ca Moon, ajungând a fi detinatorul unor averi fabuloase, proprietarul unor mari întreprinderi, desfasoara o activitate mascata, prin intermediul unor organisme internationale create de el, care aparent nu au nimic de-a face nici cu Biserica, nici cu credinta, ca de exemplu: Congresul international pentru Unitatea Oamenilor de Stiinta (ICUS), Academia Profesorilor pentru Pacea Mondiala (PWPA), Congresul Mondial al Mijloacelor de informare în masa (WMC), Fundatia Internationala pentru Ajutor si Prietenie (IRFF). Numarul acestor organizatii depaseste în toata lumea cifra de 100. Sunt atât de ascunsi, încât reusesc sa aduca la congresele acestor organizatii chiar teologi ortodocsi, dupa marturia unui specialist grec. Nu-i de mirare deci, ca în ultimul timp “teologi” ai Bisericii Unificarii au conferentiat în doua rânduri, dupa 1990, la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Aceasta secta ne poate da masura ratacirilor, a blasfemiilor care se aduc lui Dumnezeu de oameni ce pretind a fi crestini si încearca sa “încrestineze” si pe altii.
2. Mormonii
Mormonii organizati într-o asa-zisa “Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor ultimelor zile”, au aparut în America, în anul 1830. Întemeietorul sectei este Joseph Smith Jr. Acesta ar fi fost beneficiarul unor “descoperiri”, dupa cum urmeaza: în anul 1820 i se arata ca toate confesiunile crestine, toate sectele pe care el le cunoscuse - Presbiteriana, Metodista, Baptista - sunt gresite si nu trebuie sa urmeze nici una. În 1823 i se arata un personaj ca un înger, numit Moroni, care declara în “vedenia” respectiva ca este fiul lui Mormon (de la care se va trage ulterior numele sectei), sustinând ca Mormon ar fi fost un profet aparut pe continentul american în secolul IV d. Hr. Acesta avea sa-i dea o însarcinare din partea lui “Dumnezeu”. Apoi i-ar fi vorbit de o carte, scrisa pe placi de aur, cuprinzând istoria fostilor locuitori ai continentului american, dar si “Evanghelia vesnica” în întregime, dupa cum ar fi fost predata de Mântuitorul vechilor locuitori. Lui Smith i se îngaduie sa intre în posesia cartii abia peste 4 ani, deci în 1827, când începe traducerea ei, fara sa fi cunoscut limba în care aceasta era scrisa - zicând ca era un amestec de egipteana, chaldeeana, asiriana si araba, fara ca o alta persoana în afara de Joseph Smith sa o fi vazut vreodata. Dupa ce Smith a tradus cartea, îngerul care îi aparuse în vedenie a venit si a luat acele placi de la el, asa ca acum nu mai exista nici o marturie autentica a provenientei textului la care ei fac referinta permanent (Cartea lui Mormon).
Apoi pretind ca în 1829 ar fi venit trei din apostoli si l-ar fi hirotonit pe J. Smith, care la rândul lui îl hirotoneste pe Oliver Cowdery, astfel cei doi devenind primii membri ai viitoarei secte. În 1844, Joseph Smith este ucis, succesorul lui fiind Brigham Young. Acesta se instaleaza împreuna cu adeptii sai în Salt Lake Valley, Utah, în Vest, într-un tinut salbatic, care a devenit actualmente centrul international al mormonilor cu capitala la Salt Lake City.
La moartea lui B. Young numarul mormonilor ajunsese la 150.000 , la sfârsitul secolului trecut (1898) erau 254.000 , iar astazi sunt peste 4 milioane de mormoni în toata lumea. (Concise Guide…, p. 86).
Mormonii se folosesc de 4 carti: Biblia, al carui text dupa parerea lor a fost atât de poluat si pervertit de-a lungul secolelor, încât cu greutate mai poti afla un verset în forma lui originara; de aceea ei se sprijina mai mult pe celelalte carti “sacre”, Cartea lui Mormon, pe care o socotesc a fi “Cuvântul lui Dumnezeu”, Învatatura si testamente, care contine 138 de revelatii, toate fundamentând învataturi specifice ale mormonilor si Margaritar de mare pret. Seful sectei este considerat si profet si presedinte.
Doctrina mormonilor este un amestec de elemente crestine, budiste, iudaice, gnostice, teosofice, etc., încât cu greu ar putea cineva sa-i mai socoteasca crestini, desi folosesc principalele puncte de doctrina ale crestinilor, toate însa rastalmacite. Mormonii sunt de fapt politeisti si sincretisti. Ei cred în mai multi dumnezei. Dupa credinta lor, Dumnezeu Însusi a fost la început om, un om ca toti ceilalti, care a devenit Dumnezeu asa cum vor deveni si alti oameni. Mântuirea este conditionata de credinta în Iisus ca Hristos, în Joseph ca profet, în Brigham ca succesor al acestuia. În cele din urma cel care da “pasaport” pentru împaratia lui Dumnezeu este Jopseph Smith, zicând ca: “Nici un barbat si nici o femeie nu va intra în împaratia cereasca a lui Dumnezeu fara consimtamântul lui Joseph Smith”.
Mormonii sunt o secta apocaliptica.
Adeptii lor se cred sfinti pamânteni si se cred chemati sa salveze întreaga umanitate.
Cerceteaza registrele din primarii, oficii de stare civila, parohii, declarând ca vor sa-i “boteze” si pe cei morti, pentru a beneficia si cei morti de apartenenta la secta lor, si astfel de viata vesnica.
Sunt selectati de preferinta în rândul tinerilor, în special studenti.
Duc o viata austera, nu beau, nu fumeaza, dar accepta poligamia.
Dau 10% din tot ceea ce câstiga comunitatii, pentru o asa-zisa “pensie a eternitatii”. Toate fondurile se aduna în SUA, de unde sunt distribuite unde cred ei. Au un deosebit zel misionar, activând în ultimii ani cu preferinta în Europa de Est. Sunt prezenti si în România, având centrul în Bucuresti. Misionarii, care sunt baieti si fete între 19-26 de ani, pot fi recunoscuti prin ecusonul pe care îl poarta la piept.
3. Baha’i
Dupa 1989 si-a intensificat prozelitismul la noi “noua religie”, Baha’i. Întemeietorul si marele profet al acesteia este Baha’u'llah, nascut în Teheran, capitala Iranului. Acesta - zic ei - fusese profetit de Bab, care ar fi fost un fel de premergator a lui Baha’u'llah. Noua religie este caracterizata de cel mai puternic sincretism religios al istoriei. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este socotit a fi doar un profet între ceilalti. Marii profeti si întemeietori de religii sunt socotiti de bahai ca mesageri ai aceluiasi Dumnezeu, pentru diferite epoci istorice: “Din epoca în epoca, câte un mare Revelator al lui Dumnezeu - un Krishna, un Zoroastru, un Moise, un Iisus, un Mahomed - apare în Orient, ca un soare spiritual, pentru a lumina inimile întunecate ale oamenilor si a le trezi sufletele adormite”.
Bahaii afirma ca adevarurile etice si relatiile sociale, pastrate de la vechile religii sunt perimate azi, de aceea este nevoie de a asculta si a face parte din noua religie. “Marele educator” s-a stins din viata în 1892, dupa o lunga perioada de întemnitare, în urma unui atac de febra, încredintându-l prin testament pe fiul sau, Abdu’l-Baha, ca reprezentant si interpret al tuturor învataturilor si scrierilor sale.
“Noua religie”, bahai, are astazi un virulent caracter prozelitist în întreaga lume.
Dupa 1989 si-a intensificat prozelitismul la noi “noua religie”, Baha’i. Întemeietorul si marele profet al acesteia este Baha’u'llah, nascut în Teheran, capitala Iranului. Acesta - zic ei - fusese profetit de Bab, care ar fi fost un fel de premergator a lui Baha’u'llah. Noua religie este caracterizata de cel mai puternic sincretism religios al istoriei. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este socotit a fi doar un profet între ceilalti. Marii profeti si întemeietori de religii sunt socotiti de bahai ca mesageri ai aceluiasi Dumnezeu, pentru diferite epoci istorice: “Din epoca în epoca, câte un mare Revelator al lui Dumnezeu - un Krishna, un Zoroastru, un Moise, un Iisus, un Mahomed - apare în Orient, ca un soare spiritual, pentru a lumina inimile întunecate ale oamenilor si a le trezi sufletele adormite”.
Bahaii afirma ca adevarurile etice si relatiile sociale, pastrate de la vechile religii sunt perimate azi, de aceea este nevoie de a asculta si a face parte din noua religie. “Marele educator” s-a stins din viata în 1892, dupa o lunga perioada de întemnitare, în urma unui atac de febra, încredintându-l prin testament pe fiul sau, Abdu’l-Baha, ca reprezentant si interpret al tuturor învataturilor si scrierilor sale.
“Noua religie”, bahai, are astazi un virulent caracter prozelitist în întreaga lume.
4. Yoga
Yoga nu este o simpla gimnastica nevinovata, cum vrea sa se înteleaga la prima vedere, ci o practica pagâna, vrajitoreasca, prin care se invoca în mod constient sau inconstient fortele malefice (dracii), prin acele mantre din limba sanscrita pe care mintea nu le întelege (Mantra = vers vedic cu valoare magica, adica vrajitoresc).
Yoghinii cred în zei si se închina lor (nu cred în Dumnezeul crestinilor).
Pentru ei omul este o manifestare a unei zeitati, nu o creatie a lui Dumnezeu ca persoana.
La ei notiunile de bine si de rau sunt relative si iluzorii.
Mai zic ca destinul (karma) fiecaruia trebuie “ispasit” într-un numar (ciclu) oarecare de vieti. Apoi printr-o depersonalizare completa si prin “meditatie si asceza” omul trebuie sa-si realizeze singur transcendenta, ei afirmând ca totul sta în puterea omului si ca resursele necesare se gasesc în sine).
Tot sistemul yoga se bazeaza pe demonica idee a identitatii dintre om si Dumnezeu (în sensul ca sufletul si Dumnezeu sunt de aceeasi natura). La aceasta falsa identitate trebuie sa ajunga yoghinul - bolnav de mândrie, în starile lui de asa-zisa meditatie spirituala.
4.1. “Yoga crestina”
Yoga hindusa este cunoscuta în Vest de mai multe decenii, ea dând nastere, mai ales în America, nenumaratelor secte si mai ales nenumaratelor forme de terapii, care nu-si afirma nici un continut religios.
Esentiala în yoga nu este atât disciplina în sine, cât meditatia la care trebuie sa se ajunga. Trebuie însa sa se stie ca cel care nu urmareste decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja catre anumite atitudini spirituale si chiar experiente, de care nici macar nu este constient.
Prin anii 50, un calugar francez benedictin si-a notat experientele încercate, pe când se straduia sa faca din Yoga o practica crestina .
Bineînteles ca aceasta idee de yoga “crestina”, este idee pagâna, caci scopul acestei practici este de a folosi tehnica yoga sub numele de “meditatie crestina”, pentru a obtine efecte de relaxare, multumire si pasivitate mentala, care sa favorizeze receptarea fara impedimente a ideilor si experientelor cu finalitate demonica.
De asemenea ei cred ca exercitiile pe care le practica ar produce un efect de un calm exceptional, în timp ce starea euforica pe care o produce yoga, o numesc stare de sanatate, care le-ar îngadui sa faca mai mult bine, în planul fizic si spiritual.
Înselaciunea este asa de mare, încât calugarul catolic ce practica yoga scria ca: “Persoana relaxata este gata sa vibreze la atingerea Duhului Sfânt si sa primeasca cu bucurie ceea ce Dumnezeu, binevoieste sa o lase sa simta”, crezând ca aceasta “cuprindere” este cea mai înalta forma a contemplarii crestine. Si astfel credea ca “în fiecare zi exercitiile si întreaga disciplina Yoga faciliteaza curgerea în minte a harului lui Hristos”, totodata zicând ca “foamea de Dumnezeu creste în permanenta, la fel si setea de dreptate si dorinta arzatoare de a fi crestin în adevaratul sens al cuvântului”.
Oricine întelege natura înselaciunii diavolesti sau a falsei experiente duhovnicesti. Potrivit Sfântului Ignatie Brancianinov, exista doua forme principale de înselaciune diavoleasca. Prima si cea mai spectaculoasa dintre ele apare atunci când cineva se lupta sa dobândeasca un înalt nivel spiritual si sa se învredniceasca chiar de viziuni, fara sa se fi curatit de patimi, bazându-se exclusiv pe întelepciunea sa. Unei asemenea persoane diavolul îi daruieste “viziuni” pe masura.
Exista însa si o forma de înselaciune diavoleasca mai obisnuita si mai putin spectaculoasa, care nu ofera victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate “sentimente religioase”. Aceasta se întâmpla, dupa cum scrie episcopul Ignatie, “atunci când inima doreste si se straduieste sa obtina bucuria cugetarilor sfinte si dumnezeiesti, nefiind înca pregatita pentru ele”. Cel care nu are o inima înfrânta, cel care se bazeaza pe faptele sale si pe vrednicia sa, cel care nu se tine strâns de învatatura Bisericii Ortodoxe, ci urmeaza unei alte “traditii”, pe baza careia îsi formeaza propria conceptie de viata, acela este stapânit de înselaciune diavoleasca.
În descrierea acestei mostre de “Yoga crestina” se identifica tocmai trasaturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rataceste, fie în directia religiilor pagâne, fie în cea a experientelor “crestine” sectare.
În amândoua aceste directii avem de-a face cu aceeasi “deschidere” si cu aceeasi dorinta de a fi “cuprins” sau “apucat” de un “duh”; aceeasi cautare, nu de Dumnezeu, ci de “consolari spirituale”, aceeasi auto-intoxicare care este luata drept “stare de gratie”; aceeasi usurinta de necrezut cu care oricine devine deodata “contemplativ” si “mistic”; aceleasi “revelatii mistice” si stari pseudo-spirituale.
Orice persoana, cât de putin avizata asupra trairii duhovnicesti ortodoxe, vede ca acest biet “yoghin crestin” este victima unor demoni mai marunti, care îi pândesc pe cautatorii de “experiente spirituale”. El a cazut prada propriilor sale “închipuiri religioase”, produse de o minte bolnava si de o inima total nepregatita pentru purtarea unui razboi nevazut contra înselaciunilor dracesti.
Iar în ultimele decenii, “meditatii yoga” pe teme biblice se practica într-un numar important de manastiri romano-catolice.
Nici o ramura din yoga nu are nimic comun cu practicile crestine, desi se vehiculeaza o legatura între rugaciunea lui Iisus si asa-numita “yoga crestina”, ci dimpotriva, sunt împotriva crestinismului, împotriva poruncilor lui Dumnezeu; cum este si cazul practicii Tantra-Yoga (desfrâu în comun), care este practicata din nefericire si în tara noastra de un numar de tineri, sub conducerea “spirituala” - ca sa nu zicem demonica - a lui Gregorian Bivolaru si care practic a distrus mii de tineri naivi si creduli.
“Sunt unii oameni care numesc comuniune mistica placerea trupeasca savârsita în comun… Partasii la desfrânare, fratii destrabalarii, falsifica cuvintele lui Dumnezeu! …Acesti oameni, de trei ori ticalosi, îmbraca în cuvinte sfinte comuniunea trupeasca si afrodisiaca si cred ca ea îi urca în împaratia lui Dumnezeu…” .
5. “Zen-ul crestin”
Multi crestini occidentali, având acelasi sentiment de adânca nemultumire fata de “crestinismul” occidental, în general, si dorinta de a-l îmbogati cu dimensiunea unei contemplatii pierdute, au apelat la practica zen.
Tehnica zen-ului japonez este foarte asemanatoare cu yoga indiana - din care de fapt si deriva -, desi este cu mult mai simpla. Este vorba tot de o postura corporala (dar lipseste varietatea posturilor fizice din yoga), de o tehnica a respiratiei, de repetarea unei formule “sacre” dupa dorinta, precum si alte mici detalii caracteristice zen-ului.
Scopul este însa identic cu cel din yoga: Parasirea gândirii rationale si atingerea unei stari de liniste si de meditatie calma.
Ei considera ca chiar si cei începatori în “meditatia zen” au posibilitatea sa atinga “senzatii de comuniune”, si sa aiba sentimentul unei “prezente supranaturale”, împreuna cu savoarea unei “taceri mistice”; la fel, sustin ca prin zen, starea de contemplatie, care le era rezervata doar câtorva “mistici” initiati, este “largita”, astfel încât “cu totii au viziuni si ajung la “satori” (iluminare)”.
Autorul cartii “Christian Zen “, un preot catolic irlandez, vorbeste de o înnoire a crestinismului, afirmând ca aceste experiente pot fi dobândite de oricine, fie el crestin sau necrestin. Si cu adevarat, la o Conventie pe temele meditatiei Zen, care a avut loc lânga Kyoto, autorul spune ca: “Lucrul surprinzator a fost absenta desavârsita a unei credinte comune, care sa-i uneasca pe cei prezenti. Pe nimeni nu interesa câtusi de putin ce credea sau ce nu credea celalalt si nimeni nu a pomenit nici macar o singura data numele lui Dumnezeu”.
Experientele de “iluminare” avute de cei ce practica “zen”-ul sunt esential aceleasi cu experientele “cosmice” întâlnite în samanism si în multe alte religii pagâne. Autorul cartii citate chiar a fost surprins sa constate ca experientele Zen sunt foarte asemanatoare cu cele penticostale, ceea ce l-a determinat sa primeasca “Botezul Duhului” la una din “întâlnirile harismatice”. Apoi recomanda penticostalilor, pentru a-si “elibera potentialul uman de iluminare psihica”, sa practice meditatia zazen.
Modul si motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleasi ca si în cazul yogai asa-zis crestine. Deosebirea între “Zenul crestin” si “Yoga crestina” este ca primul este mai popular si nu atât de ezoteric ca cea de-a doua. Iar persoanele capabile sa afirme ca experientele agnostic - pagâne, de tip Zen, pot constitui “baza unei reînnoiri mistice crestine”, sunt cu totul straine de adevarata si marea traditie patristica ortodoxa, care presupune o credinta arzatoare, convingeri adevarate si lupta intensa ascetica.
Ignoranta acestui autor devine cu deosebire periculoasa atunci când ea se salasluieste în cineva chemat sa instruiasca pe altii si care, la cursurile sale, recomanda studentilor sai sa experieze “misticismul sezând în pozitie zazen, timp de patruzeci de minute în fiecare seara”.
Toate acestea se întâmpla pentru ca traim vremuri când proorocul mincinos se afla si în persoana câte unui ins, poate bine intentionat, dar ignorant, care, cu convingerea ca lupta pentru fericirea aproapelui, nu face altceva decât sa-l împinga la dezastru psihic si spiritual.
6. Meditatia transcendentala
Tehnica de meditatie orientala cunoscuta sub numele de “Meditatie Transcendentala ” (pe scurt MT), a fost adusa în America de un yoghin indian, pe nume Maharishi Mahesh Yogi, începând sa capete un puternic avânt mai ales dupa 1961. Amintim ca si grupul de muzica “Beatles” s-a contaminat cu MT, sporindu-i astfel mult publicitatea.
În 1975 miscarea a atins apogeul, cu aproape 40.000 de cursanti în fiecare luna si cu peste 600.000 de simpatizanti. În toti acesti ani ea s-a folosit intens în cadrul armatei, în învatamântul de stat, în închisori, spitale, anumite grupuri religioase, si chiar în interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei grecesti din America, fiind considerata o forma neutra de “terapie mentala”, compatibila cu orice practica sau credinta religioasa.
Cursurile MT sunt numite “cursuri despre cum sa fii fericit fara sa încerci cu adevarat”. Maharishi însusi le numeste tehnici care sunt foarte usoare, fiind aspru criticat de alti yoghini hindusi pe motivul ca vulgarizeaza vechea traditie indiana Yoga si ca pune la îndemâna maselor, pentru bani, practici ezoterice milenare.
În scopurile, premisele si rezultatele sale, MT nu difera semnificativ de “Yoga crestina” sau de “Zen-ul crestin”, ci difera doar printr-o simplificare extrema a tehnicilor si a întregii sale filosofii, prin usurinta cu care se ajunge la rezultatele dorite.
Ca si ele, ei zic ca “MT nu necesita nici un fel de convingeri, capacitate de întelegere sau coduri morale si nici macar sa fii de acord cu filosofia sau ideile sale”, zicând si ca “ea este pur si simplu o tehnica, care se bazeaza pe tendinta naturala a mintii de a cauta fericirea si placerea… În timpul meditatiei transcendentale mintea cursantului trebuie sa urmareasca exact lucrul care i se pare mai firesc si mai placut în acel moment” si totodata punând accent pe faptul ca este esential ca la început persoana sa nu-si foloseasca deloc capacitatea de gândire intelectuala.
Tehnica conceputa de Maharishi este aceeasi în toate centrele MT din lume: Dupa doua cursuri introductive, persoana plateste taxa si apoi merge la “initiere”. În “camera de initiere”, dupa ceremonie (care este în limba hindusa), i se cere sa se închine de mai multe ori portretului guru-lui lui Maharishi.
Traducerea ceremoniei nu este niciodata dezvaluita celor ce se initiaza; ea este cunoscuta doar de învatatori si de cei care sunt ei însisi initiatori.
Aceasta ceremonie nu este nimic altceva decât traditionalul ritual hindus de închinare la zei (puja), în care se includ guru-ul zeificat al lui Maharishi si întregul sir de “maestri” prin care el însusi si-a primit initierea.
Si iata cum este introdus agnosticul modern, de cele mai multe ori pe nesimtite, în sfera practicilor hinduiste; el este condus spre a executa un gest la care stramosii sai crestini nu ar fi consimtit niciodata, preferând sa fie mai curând ucisi în cele mai sângeroase torturi. Acest gest se numeste închinare la idoli. În plan spiritual, explicatia succesului spectaculos al meditatiei transcendentale consta în “simpla” comitere a acestui pacat capital si nu neaparat în respectarea tehnicii psihice în sine.
Odata initiat, practicantul MT mediteaza zilnic un anumit timp, lasându-si mintea sa se desfasoare liber si repetând “mantra” cât mai des considera el necesar; experientele care apar sunt supuse frecvent controlului maestrului.
Hindusii având pretentia ca MT nu înlocuieste alte religii, ci “le întareste” pe cele care exista deja, indiferent de credinta practicantilor, multi pseudo-crestini s-au lasat înselati de aceasta practica demonica, gândind ca MT le adânceste propria religie si le îmbunatateste cu noi întelesuri.
MT este o faza a interesului pentru ocultism, din societatea umana în a doua parte a secolului XX. Iar rezultatele acestui interes sunt si ele graitoare. Desi în reclamele si publicatiile lor se arata mereu instructori si practicanti zâmbind cu gura pâna la urechi si plesnind de sanatate, s-au dat publicitatii multe cazuri de instructori si discipoli MT, care au fost loviti de maladiile obisnuite ale celor care se ocupa cu practici oculte: boli mintale si nervoase, sinucideri, tentative de crima, posedari de natura demonica.
În 1978, Curtea Federala a Statelor Unite a luat pâna la urma hotarârea ca MT este într-adevar de natura religioasa si deci predarea ei în scoli este interzisa (textul complet al deciziei federale în cazul Malnak contra Maharishi Mahesh Yogy ). Aceasta decizie va limita fara îndoiala si mai mult influenta “MT” în care multi vor continua poate sa vada o forma de meditatie compatibila cu crestinismul; atitudine care, din pacate, exista si constituie si ea un trist semn al vremilor.
7.”Noua spiritualitate” fata în fata cu Crestinismul
Prezenta cultelor orientale s-ar putea exemplifica la nesfârsit; în fiecare an apar culte noi sau variante noi ale altora vechi. Însa ce se remarca în plus, este ca pe lânga cultele specific religioase, se manifesta prezenta din ce în ce mai intensa, în ultimele decenii mai ales, a asa-numitelor culte de constiinta (culte care se pretind nereligioase).
Aceste grupuri de “terapie mentala” includ organizatii, precum “Erhard Seminars Training”, “Rolfing”, “Silva Mind Control” (Controlul mintal Silva), “Lifespring” (Izvorul Vietii), si înca multe alte forme de “seminarii” (întâlniri) si “bioraspuns” , care ofera o “descatusare a tensiunilor” si o “captare a potentialelor ascunse” ale omului, exprimate într-un jargon “stiintific” de secol XX, mai mult sau mai putin plauzibil. De asemenea, se mentioneaza si alte miscari de “constiinta”, care sunt mai putin la moda astazi, de la “Stiinta crestina” si “Stiinta mintala”, pâna la “Scientologie”.
Toate aceste miscari sunt incompatibile cu Crestinismul. Crestinii ortodocsi nu trebuie sa aiba absolut nimic de-a face cu ele.
Si iata de ce suntem atât de categorici:
1. Aceste miscari nu au nici o fundamentare în traditia si practica crestina, ci sunt pur si simplu fructul religiilor pagâne orientale sau al practicilor spiritiste moderne, mai mult sau mai putin diluate, si prezentate adesea ca fiind “lipsite de continut religios”.
Nu numai ca învatatura lor este gresita si în totala discordanta cu doctrina crestina despre viata duhovniceasca, dar prin experientele lor religios-pagâne si prin experimentele lor psihiste ele pun în pericol sanatatea mintala a celor care le devin victime, ducând la dezastru psihic si la pierderea sufletului pentru totdeauna, stiind ca fara Hristos si fara Biserica, nu este mântuire.
2. Mai precis, experientele de “tacere spirituala” pe care le ofera diferitele tipuri de meditatie, fie cele asa-zis lipsite de continut religios (precum meditatia transcendentala, unele forme de Yoga si Zen si cultele seculariste), fie cele cu continut religios pagân (precum Hare Krishna, “Divine Light Mission”, “Organizatia celor 3H” etc.), conduc în întregime într-o zona spirituala “cosmica” unde partea cea mai profunda a personalitatii umane intra în contact cu fiinte spirituale reale.
Aceste fiinte, pentru omul aflat în starea de dupa caderea din Rai, nu sunt altceva decât demonii sau spiritele cazute, care se afla în cea mai mare apropiere fata de om .
3. Partea cea mai periculoasa a acestor “initieri” consta în aceea ca ele scapa controlului constient al vointei omului; astfel, odata “initiat” în aceste “culte de constiinta”, este adesea cu neputinta sa te mai opui participarii la experiente psihice nedorite.
Rezulta ca “noua constiinta religioasa” este un dusman al Crestinismului cu mult mai puternic si mai periculos decât au fost vechile erezii din trecut. Deoarece atunci când se pune accentul pe experienta în detrimentul doctrinei, atunci însasi învatatura, dupa care putem distinge si identifica binele de rau, cade sau devine inoperanta, iar duhurile necurate au cale libera de atac, datorita pasivitatii si “deschiderii” pe care le exalta toate aceste noi culte; ele nu fac altceva decât sa transforme persoana umana în unealta pasiva a manifestarilor demonice.
Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au facut asupra acestor “culte de constiinta”. Ele dau în vileag evolutia progresiva a acestor experiente, care la început sunt “bune” sau “neutre”, pentru a deveni în final ciudate, terifiante si în ultima instanta indubitabil demonice. Chiar latura strict fizica a unor discipline psihice, precum Yoga, este periculoasa pentru ca aceasta deriva din ea si predispune la atitudini si experimente psihice care sunt de fapt scopul initial si permanent al practicii Yoga.
Puterea de seductie a “noii constiinte religioase” este atât de mare încât ea se poate înstapâni chiar si asupra acelora care afirma cu tarie ca sunt crestini. Nu este vorba aici doar despre cei care se complac în sincretismele sau combinatiile artificiale dintre crestinism si cultele orientale la care ne-am referit mai sus, ci, mai grav, este vorba si despre cei care se considera pe ei însisi niste crestini înflacarati. Profunda ignorare a autenticei trairi crestine din zilele noastre creeaza conditiile proliferarii unei false “spiritualitati” crestine, a carei natura este strâns înrudita cu “noua constiinta religioasa”.
Parintii Bisericii Ortodoxe au stabilit ca: Cei ce practica yoga, zen, bioenergie, radiestezie sau altceva asemanator acestora (care accepta reîncarnarea, destinul, soarta sau predestinatia), sa se supuna canoanelor pentru vrajitori, pâna la îndreptare.