NOMOCANONUL,
ADICĂ ADUNAREA LEGILOR ŞI PRAVILELOR, CARE
CUPRINDE PRAVILELE ÎN SCURT A SFINŢILOR APOSTOLI, A
MARELUI VASILIE ŞI A SFINTELOR SOBOARE
Cela ce hirotoneşte afară de hotarul său împreună cu
cel hirotonisit să fie lipsit de dar, după pravila 35 a Sfinţilor
Apostoli.
Cela ce hirotoniseşte pentru bani, împreună cu cel
hirotonisit să fie lipsit de dar, şi să se depărteze, după
pravila 25 a Sfinţilor Apostoli.
Clericul de va ocărî pre Episcopul în faţă, să fie lipsit de
cin, după pravila 55 a Sfinţilor Apostoli.
Curvarul, 7 ani să nu se împărtăşească, după pravila 89
a Sfântului Vasile.
Iar monahul, care nu ştie carte, 60 zile se canoniseşte
cu mâncare de sec, după Marele Vasile.
Iar de este preot, se canoniseşte cu cele preoţeşti.
Mirenii în sfântul altar să nu intre, nici bărbaţi, nici
femei, după can. 69 al Soborului celui din Trulla. Iar
călugăriţa intră şi mătură, după can. 15 al Sfântului Nichifor,
patriarhul Ţarigradului.
Însă nici să se aducă în jertfelnic altceva afară numai
de cele sfinţite, după al 4-lea canon al Sfinţilor Apostoli, nici
prescuri de prisos, ci afară în biserică să se pună.
Pentru călugări
Călugărul sau călugăriţa, de vor veni întru împreunarea
nunţii, adică, de se vor însura, aceea nu se socoteşte nuntă,
ci curvie, sau mai bine să zicem preacurvie, pentru aceasta
până nu se vor despărţi, să nu intre în biserică, ci să se
afurisească, după canonul al 6-lea al Marelui Vasile.
Iar de se va întâmpla lor moartea fără de pocăinţă, să
nu se îngroape, nici pomenire pentru dânşii să se facă, căci
străini sunt de creştini.
Iar pravila 44 a Soborului celui în Trulla, pre unii ca
aceştia după despărţire îi opreşte pre 7 ani, dacă arătat de
voia sa vor veni la pocăinţă.
Iar de nu se vor supune şi vor rămânea întru necurăţie,
şi încă şi vor începe a grăi împotrivă, să se canonisească cu
canonul preacurviei.
Asemenea şi pre călugărul, care a făcut curvie,
canoniseşte tot aceeaşi pravilă, iar nu ca pre preacurvarul,
şi socotesc ca să se ştie pravila aceasta, afară de chipul cel
mare.
De va îndrăzni cineva a tunde pre un călugăr fără de
primitorul, adică fără Stareţ, să fie lipsit de dar, după
canonul 2 al Soborului, care se cheamă întâiul şi al doilea,
adică, de nu este Stareţul la tundere, care să-l primească şi
să-l aibă pre dânsul la ascultare.
Nu se cade a tunde pre călugări fără ispitire, nici a-i
îmbrăca pre dânşii în rasă cu Sfinte Dumnezeule..., ci cu
ispitire; şi ispita a celor ştiuţi şi a celor de loc să fie în
vremea de 6 luni, sau dacă va vedea egumenul scopul
faptelor bune al lor şi al sârguinţei. Iar de sunt ei străini şi
neştiuţi, în 3 ani să fie ispitiţi, după dumnezeieştile pravile;
şi ispita lor trebuie să fie cu straie lumeşti, iar nu cu cele
călugăreşti. Iar de se va afla cineva purtând cele negre, sau
îmbrăcându-se cu rasa în vremea ispitirii, măcar şi fără de
Sfinte Dumnezeule..., să nu mai îndrăznească a se dezbrăca
dintru acestea de acolo înainte; însă şi fără de voie silit să
fie ca să se tundă, de la Episcopul locului, cu oprire şi cu
depărtare după al 3-lea cap. al titlului al împărăteştilor
pravile.
Iar de va călca cineva hotărârile Sfinţilor Părinţi şi fără
de ispitire şi fără de primitorul va tunde pre cineva sau îl va
îmbrăca cu rasa, după pravile să primească pedeapsă, după
canonul 7 al Soborului, care se cheamă întâi şi al doilea, ce
a fost în Ţarigrad.
Iar de se va întâmpla neputinţă celor ce sunt în ispită,
apoi să se tundă fără primirea darurilor, fiind acolo şi
primitorul, care era să aibă pre ei la ascultare, de se vor
însănătoşi cândva.
Pentru femei
Iar femeile să se ispitească, şezând în casă ca în 3 luni
şi să se întrebe, au doară, rămân ele întru acest gând bun, şi
aşa să se tundă, si să se dea primitoarelor sale, care vor să
se primească la ascultare adică, Stareţelor, precum şi
bărbaţii fără nici un dar.
Preotul de mir să nu tundă pre călugări, după porunca
I-a Sfântului Sobor celui din Niceea: căci cum va da altuia un
lucru, care singur nu-l are; cap. 10 al titlului 9 porunceşte: ca
nimeni din părinţi să nu îndrăznească a-i împiedica pre fiii
săi, care vin la viaţa călugărească, sau a-i întoarce din
mănăstire, sau a-i înstrăina pentru aceasta pre ei de la
clironomie. Iar de se va afla cineva că face aceasta, să fie
depărtat de la biserică, până se va pocăi.
Cel ce s-a îmbrăcat în chipul călugăresc de frica
războiului, sau pentru altă oarecare viclenie, precum ar fi
batjocorind cinul, şi pre acesta după trecerea nevoii va
lepăda, în patruzecimi câte trei zile să se canonisească şi
aşa să se apropie către Sfânta Împărtăşire, după pravila 21 a
Sfântului Nichifor, patriarhul Ţarigradului.
Preotul călugăr nu cunună nunta, adică nu o
binecuvintează, că nu se cuvine, nici naş să fie pruncului
călugărul.
Preotul călugăr, slujind cele sfinte la călugăriţe, nu se
cade să se împărtăşească ele de la dânsul, după pravila 22 a
Sfântului Nichifor.
Dacă preotul sau călugărul nu citeşte ceasul 1,3,6,9 nu
este vrednic să mănânce şi dacă nu împlineşte cu totul
pravila sa, unul ca acesta ca un mort se socoteşte de la
Dumnezeu şi să se canonisească precum se cuvine.
Dacă călugărul nu va şti carte, să pună în locul
fiecăruia din arătatele ceasuri câte 8 metanii, zicând:
Doamne miluieşte, de 40 de ori la fiecare ceas. Iar de nu
poate să facă metanii, să zică de 500 de rugăciuni pentru un
ceas, zicând cu luare aminte: Doamne, Iisuse Hristoase,
pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-mă pre mine,
păcătosul.
Iar a aceluiaşi a marelui Vasile altă aşezare
Călugărul care nu ştie carte, să împlinească în loc de
poluloşniţă, frânghiuţe 10, adică metanii ce le poartă
călugării în mână. în locul utreniei, 20 frânghiuţe: în locul
ceasurilor, 10 frânghiuţe, în loc de al 9-lea ceas şi de
vecernie, 10, în locul pavecernitei 10, iar frânghiuţa să aibă
noduri 103 şi la fiecare nod să citească rugăciunea cea mai
sus scrisă. Iar canonul lor este: celor ce sunt în chipul cel
mic, 300 de metanii. Iar schimonahilor 600 de metanii.
Tot a aceluiaşi marelui Vasilie
Dacă oarecare monah vorbeşte sau râde la pravila sa,
să se canonisească cu 50 metanii.
Dacă vreun monah stând la toată slujba bisericească şi
la sfârşit nu se va afla, să pună 50 metanii.
Monahul preot, măcar de va şi schimba chipul, adică va
intra în chipul cel mare, să săvârşească liturghia, pentru că
tunderea nu face nici o împiedicare către aceasta. Dar dacă
arhiereul va schimba chipul, adică de se face schimnic, să
nu mai lucreze nicidecum nimic din cele arhiereşti, nici din
cele preoţeşti, după pravila 29, stihira 5, în Matei.
Monahul schimnic care a făcut curvie, ca un preacurvar,
se canoniseşte 15 ani. Iar fiind în chipul cel mic, ca un
curvar, adică 7 ani.
Monahul, dacă şade la ospeţe cu cei mireni au curvit.
Monahul dacă şade în casa sa, ca pre un mirean îl
socoteşte Dumnezeu.
Monahul dacă îşi va lăsa aşternutul său şi va dormi la
prietenul său, afară de pricina cuviincioasă, are certare 500
de metanii.
Monahul de se îmbată, a curvit, şi de va bora de multa
băutură aşijderea a curvit.
Monahul de va fura ceva din mănăstire sau mănâncă
prin ascuns, aşijderea a curvit.
Monahul de va minţi cu buna voie, are certare 100 de
metanii mari. Iar de va face aceasta pentru ca să mântuiască
sufletul, nu are păcat.
Monahul de va merge la nuntă, are canonul 30 de zile.
Monahul de va râde mai mult de zâmbire, are să pună
50 de metanii.
Monahul de va merge cu femeia o milă de loc, să se
depărteze 7 zile.
Monahul de va săruta pre femeie sau pre prunc, are
oprire, 40 de zile să nu se împărtăşească, pentru că nici la
Sfânta Înviere a Domnului nu se cade monahului a săruta
nici pre mama sa.
Monahul prezbiterul tămăduind, sau sângele luând, să
fie oprit de slujba preoţească 7 zile.
Monahul preot de este lipsit de dar, masă numai să
binecuvinteze.
Monahul prost, de va bate pre cineva, să facă 300
metanii.
Monahul cel ce după pavecerniţă mănâncă şi bea, să
postească o săptămână cu mâncare de sec şi în toate zilele
să pună câte 200 metanii.
Monahul, de se va descinge la aşternutul său, să facă 50
de metanii.
Pre monahul cel ce este tuns întru o mănăstire, după
pravila 40 a sfântului Sobor, celui din Calcedon: iar de va
primi pre el egumenul, să fie lipsit de egumenie.
Iar de va primi episcopul pre unul ca acesta şi-l va avea
ca pre un cleric, să se îndestuleze Episcopul numai cu
oamenii săi, iar ceilalţi să nu aibă împărtăşire cu dânsul,
după pravila 83 a Soborului acelui de la Cartagina.
Monahul de va fugi pre ascuns din mănăstirea la care sa
tuns, să nu se împărtăşească 12 ani, fiind depărtat şi de
biserică după pravila a 4-a a Soborului al patrulea. Iar de s-a
întâmplat o vătămare sufletească şi pentru aceasta a fugit,
datoria lui este să găsească pre un părinte iscusit şi să
primească de la dânsul aşezare sau să i se dea lui canon
după cele ce are.
Egumenul, care cu sârguinţă nu va căuta pre călugărul
cel ce a fugit, să se afurisească, după pravila 3 a Soborului,
care se cheamă întâiul şi al doilea, a celui din Ţarigrad.
Dacă cineva ştie pre vreun frate, care voieşte a ieşi pre
ascuns din mănăstire şi nu va face ştiut egumenului, să se
depărteze.
Pravila 17 a lui Nichifor patriarhul Ţarigradului
Trei pricini gonesc pre călugări din mănăstirea sa.
Întâia: de este egumenul eretic. A doua: de umblă cu femei.
A treia: de se învaţă copiii celor mireni.
Zice Marele Vasilie: Dacă vreun monah se va împotrivi
egumenului său, sau stareţului, sau părintelui său celui
duhovnicesc, pentru oarecare cuvânt ce i s-a zis spre
mântuirea lui, ca potrivnicul lui Dumnezeu se socoteşte, (că
mai bine este a greşi către Dumnezeu, decât către unul
dintre aceştia).
De vrea cineva să lase mănăstirea sa, la care a fost
chemat, şi pre părintele şi pre fraţi, afară de eres, ci pentru
ocară, sau pentru bătaie, sau pentru că a văzut că s-a
tulburat într-o vreme mănăstirea, sau pentru priveghere, sau
pentru culcarea cea de jos, sau pentru nespălare, sau pentru
că este mai mic decât toţi, sau pentru că doreşte de lume şi
de cele ce sunt în lume, sau pentru ca l-au amărât pre el
egumenul, sau vreun frate al lui, şi pentru aceasta vrea să
iasă, vai lui, cui îl voi asemăna pre dânsul; numai lui Iuda
vânzătorului, care s-a despărţit de la Hristos şi de la ucenicii
lui.
A Sfinţilor Apostoli
Dacă vreun bărbat sau femeie va dărui averea sa
bisericii sau mănăstirii, sau o va împărţi pentru suflet; şi
apoi căindu-se, va vrea ia ceva dintru acele ce au dat, de
sunt întru nepricepere, să se oprească, ca nici în minte să nu
aibă aceasta; iar de sunt cu pricepere şi nu se supun, să fie
lepădaţi, ca Anania şi Safira de Apostolul Petru; că cele ce
odată s-au dăruit Bisericii, neclătite sunt, nici se cade să se
ia înapoi. Că scris este şi în alt loc: cel ce a dăruit ţarina nu
mai este stăpân ţarinii.
Dintru cele pustniceşti ale Marelui Vasile
Întrebare: De se cuvine a avea ceva al său întru frăţie.
Răspuns: Aceasta este din împotriva mărturiei celei în
faptele Apostolilor pentru cei ce au crezut, în care este scris:
că nici unul din cele ce află, zicea că este ceva al său. Drept
aceea, care zice că este ceva al său în viaţa cea de obşte,
singur pre sine se face străin de Biserica lui Dumnezeu şi de
dragostea Domnului, care învaţă cu cuvântul şi cu fapta, ca
să punem sufletul nostru pentru prieteni, iar nu numai cele
dinafară.
Fiind cineva în viaţa de obşte, de are al său ceva,
înlăuntrul mănăstirii sau afară de mănăstire, să nu se
împărtăşească.
Al soborului al 4-lea
Omului mirean nu se cade a ocărî, a bate sau a defăima
pre preot, sau a-l cleveti, sau a-l mustra în faţă, de ar fi şi
adevărate cele zise asupra lui. Iar de va îndrăzni mireanul a
face aceasta, să se dea anatemei şi să se lepede de la
biserică, că unul ca acela este despărţit de Sfânta Treime şi
se va trimite la un loc cu Iuda, că scris este: pre mai marele
norodului tău să nu-l grăieşti de rău, aşijderea şi cel ce
necinsteşte pre mai marele său.
Al soborului al 7-lea
Nu se cade mirenilor a porunci preotului, ca să intre în
Biserică la slujbă, sau la orice lucrare nici la cea mică, ci în
voia lui e, când va vrea şi va socoti să slujească Liturghia şi
să cânte.
Iar călugărul sau călugăriţa de va lua camătă, să se
depărteze şi sa se oprească de împărtăşire, până ce se vor
părăsi.
Clericii de vor avea vreo pricină întru dânşii şi lăsând
pre scopul lor, se vor duce la judecata lumească, să se
afurisească pre o vreme, după al 9-lea canon al Sfântului
Sobor al celui din Calcedon.
Preotul de va face jurământ cu latinii, sau Sobor asupra
Episcopului, sau altceva pentru pricina lumească sau pentru
adunarea pietrelor, să i se ia darul, după canonul 80 al
Sfântului Sobor celui din Calcedon, şi după al 34-lea al celui
în Trulla, iar cei mireni să se afurisească.
Preotul, fiind afurisit de al său Episcop, de va îndrăzni a
sluji Liturghia, mai înainte de a se cerceta vinovăţia lui şi de
a-l ierta Episcopul, unuia ca acela măcar de va fi şi fără vină,
să i se ia darul după canonul 22 al Sfântului Sobor din
Cartagina, iar pravila 133 şi 4, a aceluiaşi Sobor supune
canonisirii pre episcopii care afurisesc pre cineva fără de
binecuvântată pricină.
Arhiereul care va primi pre vreun preot sau cleric oprit
de alt Arhiereu şi va da lui voie să slujească, să li se ia
amândurora darul, după canonul 12 al sfinţilor Apostoli.
Pravila 35 a sfinţilor Apostoli opreşte a primi nepreoţi
străini fără de scrisori, iar canonul 17 cel în Trulla supune
lipsirii de dar pre Episcopul, care a primit pre Preotul străin,
fără carte de slobozenie de la Episcopul său.
Iar Sfântul Timotei Alexandrinul, în cap. 9 al pravilelor
sale, zice să nu se primească ereticul în Biserica
binecredincioşilor ca să se roage, când se săvârşeşte
Liturghie, de nu se va făgădui că se va pocăi, căci precum
cei cuvioşi sfinţesc Biserica, aşa cei spurcaţi o pângăresc
pre ea.
Iar pravila 33 a Soborului de la Laodiceea opreşte de a
se ruga cu dânşii, sau a mânca, sau a primi ceva din
binecuvântarea lor, adică milostenie.
Preotul slujind Liturghia, de îi va cădea steluţa de pre
disc, 50 de zile să fie argos (privitor).
De se va întâmpla, să mucegăiască sfintele taine, cât să
nu le poată consuma, să nu îndrăzneşti, preote, nici a le
lepăda, ci cu vin dulce amestecându-le în potir, să le
mănânci.
Preotul de se va ispiti în vis, nu se cade în ziua aceea să
slujească Liturghia, afară de mare nevoie, măcar deşi prea
nepătimaş era, după canonul 30 al Sfântului Ioan Episcopul
Chirului, şi după al 12-lea al lui Timotei Alexandrinul.
Taina maslului nu se face pentru canon, ci numai
pentru cei bolnavi, după aşezarea apostolească.
Iar asupra mortului taina maslului a face, să nu
îndrăzneşti nicidecum.
Aşijderea şi fraţi de cruce să nu faci, căci acestea sunt
lucruri fără de lege.
Trupul mort nu primeşte pricăjenia, după pravila 84 cea
dinTrulla.
De a ştiut cineva pre altul păcătuind şi, putând să
oprească de păcat, nu l-a oprit, sau fiind întrebat de
Episcop, a tăinuit, unul ca acela pre atâta vreme să se
canonească, pre cât şi cel ce a făcut păcatul, după canonul
70 al Marelui Vasilie.
Când încetează pomenirile
În cele 12 zile, adică, de la Naşterea Domnului până la
Botez, în săptămâna dintâi a marelui post, în săptămâna
Paştilor, Duminicile şi sărbătorile cele mari, pomenirea
morţilor nu se face, iar în celelalte vremi peste tot anul se
pomenesc pravoslavnicii creştini.
Procoveţele care aduc creştinii la biserică, nimeni să nu
îndrăznească a le întrebuinţa pentru sine, că lucrul fără de
lege este, după canonul 73 al sfinţilor Apostoli.
În Biserică ospeţe să nu se facă, că şi acest lucru
fărădelege este, după canonul 74 cel în Trulla.
În pridvorul femeiesc al bisericii, afară de nevoie,
nimeni să nu doarmă, după can. 38 al Sfântului Nichifor.
Nu se cuvine ca să se îngroape morţii înăuntrul bisericii
că este sfinţită, căci s-a oprit aceasta, după canonul 9 al
Preasfinţitului episcop al Chitrului.
Nu se cade a cânta cu strigare mare, nici a-şi sili cineva
firea sa spre chiote în biserică, ci să cânte lin şi cu umilinţă,
după canonul 75 cel din Trulla.
Pravila 16 al Soborului 7 supune canonisirii pre
Episcopii şi pre clericii care se împodobesc pre sine cu
haine luminate.
Iar Matei, la cap. 9, stih T, opreşte pre cei credincioşi a
se împodobi, sau a-şi tunde părul bărbii sale, sau a se unge
cu mirosuri, sau a împleti părul capului său, iar pre cei ce nu
se supun, porunceşte să se afurisească şi aceasta o aduce
din pravila 97 al Soborului 6, cel din Trulla.
Cel ce s-a însurat a doua oară, să nu se facă preot după
canonul 12, al Marelui Vasile.
Adunare din felurite pravile pentru păcatele care
opresc de a fi preot, şi ia aminte la aceasta cu pază.
De a fost stricat copilul de mic de cineva, sau el fiind
copil a stricat pre alt copil, sau de a curvit cu femeie, sau cu
bărbat, sau cu dobitoc, sau cu pasăre, sau cu femeia sa
peste fire, sau femeia lui n-a fost fecioară, sau de a fost cu
alta logodit, sau femeia lui cu altul, sau de este cu a doua
nuntă, sau de a stricat pre logodnica lui mai înainte de
cununie, sau de a preacurvit femeia lui după ce a luat-o, sau
de a făcut el ucidere, sau de a jurat, sau de a furat calul, sau
boul, sau din cele sfinţite a jertfelnicului, sau din casele
bisericeşti şi din veşminte a furat ceva, şi este fur de cele
sfinte; de a fost tâlhar, de a fost cuvântător de stele, sau
vrăjitor, sau fermecător, sau vărsător de ceară şi de plumb,
de a legat fiară, sau lupi, sau nunta; de s-a lepădat vreodată
de Hristos, sau de a făcut altceva din cele oprite să nu
îndrăzneşti a-l mărturisi vrednic preoţiei, că vei fi ars şi tu şi
el, şi ia aminte la acestea, duhovnice, cât va fi prin putinţa
ta, ca să nu moşteneşti focul cel veşnic, şi vei fi ca Iuda,
pentru că dai preoţia celor nevrednici.
Iar de va fi preot şi va cădea în vreunele din acestea, să
i se ia darul, după canonul 51 al Marelui Vasile, iar să se
împărtăşească, când va voi.
Iar de a păcătuit mai înainte de hirotonie cu păcatul
trupesc şi după hirotonie se va demasca, sau îl va mărturisi,
să i se ia darul, după canonul 9 al Soborului de la
Neocesareea; căci unii ca aceştia altă doctorie nu au, după
cum învaţă Marele Vasile; măcar şi de se vor nevoi atâta cât
şi morţii să-i învieze.
De a primit cineva fiind copil, de la altul împingere în
coapse, întâi să se canonisească, apoi să se sfinţească, după
cum învaţă Sfântul Ioan pustnicul, pentru că n-a fost cădere
desăvârşit, şi n-a intrat organul lui în dos, iar de a intrat, să
nu îndrăznească a primi preoţia; nu pentru că a păcătuit
nefiind în vârstă, ci pentru că vasul s-a spart şi s-a făcut
netrebnic preoţiei.
Aşijderea şi el, de a făcut împingere altuia, şi de a intrat
organul lui, măcar deşi nevârstnic era, să nu se facă preot.
Pre cel ce vrea să primească preoţia, dator eşti să-l
întrebi, cât şi pre femeia lui cu luare aminte.
Pentru vârsta celor ce se hirotonisesc
Canonul 14 cel în Trulla porunceşte: care se face preot
mai înainte de 30 de ani, diaconul mai înainte de 25 de ani,
ipodiaconul mai înainte de 20 de ani, acelora să li se ia
darul, măcar deşi sunt foarte vrednici de slavă, pentru
aceasta păzeşte, duhovnice, să nu mărturiseşti pentru
dânsul, dacă nu va fi desăvârşit cu anii şi să nu se
hirotonisească cel neînvăţat, după canonul 58 al sfinţilor
Apostoli.
Pentru aceia care se lipsesc de dar şi se afurisesc
Se cade a şti şi aceasta: de vor cădea preoţii în oarecare
oprite patimi, se lipsesc de dar numai, iar de împărtăşire nu
se depărtează, căci destul este lor pedeapsa luării darului,
după canonul 25 al Sfinţilor Apostoli; afară de aceste 3
călcări de lege cele mari, adică, cei ce pentru bani fac
hirotonie, împreună cu hirotonisiţi să se lipsească de dar,
după pravila 29 a Sfinţilor Apostoli şi după alte multe
pravile, care tot acestea hotărăsc.
Episcopii şi mitropoliţii care se mută din cetate mică la
cea mai mare, după canonul 1 şi 2 al Soborului de la
Sardichia, şi cei ce vor să primească episcopia, sau vreo
dregătorie, sau preoţie cu mijlocirea celor puternici, sau a
boierilor, după canonul 1 al Sfinţilor Apostoli; care au căzut
întru fărădelegile acestea se lipsesc de dar şi se afurisesc,
adică, se depărtează de primirea Duhului Sfânt,
(priceaştenie)
Asemenea se lipseşte de dar şi se afuriseşte preotul,
care este fermecător, adică vrăjitor, şi vestitor celor viitoare,
şi cititor de stele, şi cel ce dă nişte lucruri apărătoare de
vătămare, sau leagă fiarele, după canonul 36 al Soborului de
la Laodiceea.
Se depărtează şi preotul care nu pentru postire se
sfieşte ca de lucru spurcat de nuntă şi de mâncarea de
carne, după pravila 51 a sfinţilor Apostoli.
Pentru locul care se cheamă mistuitoare în jertfelnic să
ai locul necălcat, potrivit, deosebit într-un colţ, ca să te speli
după dumnezeiasca Liturghie şi ia seama ca spălătura aceea
să nu cadă afară şi să nu fie călcată.
Aşijderea iarăşi să aibă loc necălcat, unde să se verse
aghiazma cea mare, care rămâne de la Botezul pruncului,
căci mare este aghiazma.
Cum se cuvine a boteza
Când o să botezi pruncul, să ai cristelniţă, sau scafă,
sau blid, adică strachină, sau alt vas deosebit şi când vei
turna untdelemn în cristelniţă, precum porunceşte
rânduiala Botezului, ia din untdelemn cu 3 degete şi unge
pre prunc la toate mădularele, cum zice rânduiala şi după
aceasta să-l iei gol şi stând drept să-l botezi pre el în 3
afundări, zicând aşa: Botează-se robul lui Dumnezeu (N) în
numele Tatălui, Amin. Şi să-l pogori pre el în cristelniţă şi săl
afunzi adică, să-l moi pre dânsul cu totul. Apoi a doua oară;
şi a Fiului, Amin. Şi iarăşi să stai drept, şi să-l pogori a treia
oară, şi să-l afunzi, asemenea zicând: şi al Sfântului Duh,
Amin. Şi să-l moi cu afundarea cea de pre urmă. Deci,
luându-l din cristelniţă, să-l dai naşului. După aceasta zi
molitva Sfântului Mir, şi să-l miruieşti pre el la toate
mădularele, precum zice rânduiala. Iar în cristelniţă să nu
îndrăznească naşul a întinde mâna sa, ca să boteze pre
prunc, că aceasta este un lucru călcător de lege, numai să-l
primească pre el din mâinile Preotului. Pentru aceasta se şi
numeşte primitor, că îl primeşte pre el din Sfântul Botez şi
se face lui fiu ca să-l înveţe pre el buna credinţă.
Zice canonul 49 al Sfinţilor Apostoli: Preotul, care nu va
boteza în 3 afundări, precum s-a scris mai înainte, una a
Tatălui, a doua a Fiului, şi a treia a Sfântului Duh şi de nu va
face aşa într-o taină, să i se ia darul.
Care iarăşi se botează a doua oară, care nu ştiu de s-au
botezat, pentru că au fost în robie, sau pentru altă oarecare
nedumerire şi de nu este nimeni ca să-i încredinţeze pre
dânşii cu adevărat, să se boteze iarăşi, după canonul 72 al
Sfântului Sobor celui de la Cartagina.
Fiii agarenilor, care fiind într-o vreme botezaţi de
cineva, au crescut în legea părinţilor lor, pre urmă de se vor
întoarce de bună voie la adevăr, iarăşi să se boteze şi aceia.
Asemenea se botează de al doilea şi care s-au botezat
de cei nesfinţiţi, adică de mireni, după canonul 3, stih V, cea
din Matei. Însa nu se botează de a doua oară cei ce au fost
botezaţi de la clerici sau de la monahul cel prost, sau de la
diacon, sau de tatăl său, sau vreun creştin pravoslavnic, de
nevoie, nefiind preot numai de nu a fost mâna ereticului cea
întâia.
Iar pentru ereticii care iarăşi se botează şi care numai
cu Mir se ung caută la Matei, pentru că sunt mulţi, cap. 2,
stih A. Iar la sfârşitul pravilelor de acolo, ca într-un cap al
tuturor pravilelor scris, cum că toţi ereticii, care se botează
numai într-o afund iarăşi să se boteze.
Preotul dacă a mâncat, să nu boteze, pentru că şi
aceasta estslujba lui Dumnezeu, însă fiind nevoie să boteze.
Asemenea şi în marea patruzecime nu se cade a boteza
afară de mare nevoie.
Sfântul Botez înaintea Dumnezeieştii Liturghii trebuie
să fie, ca să participe la Liturghie, de va îngădui vremea;
adică, afară de nevoie, pentru că Botezul trebuie să fie
înaintea Liturghiei, iar numele pruncului la Botez se dă.
De nu va fi alt Preot, Preotul singur să boteze pruncul
său iarăşi el să-l boteze cu alt primitor. Iar de va fi primitor
pruncului său, atunci se desparte de femeia sa, adică, de
mama pruncului, pentru că s-a făcut între sineşi cumetri.
Aşijderea şi nunta fiului său binecuvintează, cu alt
prieten al mirelui, de nu va fi alt preot.
Pentru rudenia cea duhovnicească
De vor boteza bărbatul şi femeia lui copil la vreun om,
se opresc ca să nu se mai împreune unul cu altul, pentru că
se socotesc a fi cumetri. Iar de se vor împreuna, să ţie
canonul 15 ani şi să facă în toate zilele o sută de metanii,
mâncând sec Miercuri şi Vineri, iar cel ce iartă pre unii ca
aceştia, să fie blestemat.
Pentru altă rudenie duhovnicească
Doi oameni, care sunt nici rudă între dânşii, de va primi
pre copiii lor un naş din scăldătoarea Sfântului Botez, apoi
copiii aceia nu vin întru împreunarea nunţii, până la a opta
spiţă, pentru că sunt fraţi, că un tată sufletesc i-a născut pre
ei prin Sfântul Botez.
Pentru sfânta proscomidie şi câte prescuri dator eşti să
le aduci,
La Sfânta Proscomidie a Dumnezeieştii Liturghii, cinci
prescuri să ai. Întâia, pentru pâinea Domnească, a doua, a
Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, a treia, pentru Sfinţi,
a patra, pentru oamenii cei vii, pre care vrei sa-i pomeneşti,
a cincea, pentru cei morţi unul în preajma altuia deosebit
fiecare cu rânduiala sa, precum în cartea Liturghiei s-a
arătat şi s-a închipuit. Însă prescura întâi să fie mare ca să
scoată pâinea Domnească, sau cum vei socoti ca să ajungă
ţie pentru anaforă, iar celelalte să fie mici numai. Iar de este
mult norod şi nu este destul o prescură pentru nafură, pune
şi a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei prescură mare, iar
celelalte să fie mici.
De va sluji cu tine Liturghia Diaconul, el să nu scoată
părticele, ci numai preotul, după arătarea Apostolească, cea
de la al doilea canon a lui Petru şi Pavel.
Se cade a şti şi aceasta, că nu binecuvintează Preotul la
Sfânta Proscomidie, când zice molitva proscomidiei, adică:
Dumnezeule, Dumnezeul nostru, cel ce pâinea cea cerească,
după canonul 12 al Sfântului Nichifor.
Pentru Sfânta Patruzecime şi pentru toate miercurile şi
vinerile Canonul 69 al Sfinţilor Apostoli
Dacă vreun Episcop, sau Prezbiter, sau Diacon, sau
citeţul, sau cântăreţul, nu va posti Patruzecimea Sfintelor
Paşti şi în toate Miercurile şi Vinerile peste tot anul, numai
afară de boală, să i se ia darul, iar mireanul să se
afurisească.
Tâlcuirea
Ia seama că, canonul sfinţilor Apostoli a legiuit ca în
Sfânta Patruzecime şi în toate Miercurile şi Vinerile peste tot
anul să fie Postul întocmai, după cum mâncăm în Sfânta
Patruzecime, aşa să mâncăm şi în Miercurile şi Vinerile peste
tot anul, afară de boală şi de praznice. Căci zice pravila:
Cine nu va posti întru acele vremi, Preotul să se lipsească de
dar, iar mireanul să se afurisească, adică, să se depărteze de
Sfânta Taină o vreme, adică, să se canonisească.
Iar Nichifor, patriarhul Ţarigradului, la pravila 8 a sa
zice: de la Preotul care nu posteşte Miercurile şi Vinerile
peste an nu se cade să ne împărtăşim de la dânsul, căci
lucrul necuvios este, de o parte a păzi buna credinţă, iar de
altă parte a face păgânătate. Iar marele Atanasie zice: Cela
ce dezleagă Miercurile Vinerile, unul ca acesta răstigneşte
pre Domnul, precum şi jidovii pentru că Miercurea S-a
vândut, iar Vinerea S-a răstignit, afară numai de cele ce sunt
în săptămâna arătării Dumnezeieşti şi în Penticostie, căci
dezlegând întru acestea fără de vină este.
Iar călugării şi Lunea să păzească peste tot anul ca şi
Miercurile şi Vinerile, precum am luat de la Sfinţii Părinţi.
Căci ce iertare va fi călugărului, de nu va prisosi postul lui,
mai vârtos când şi mirenii cei cu bună cucernicie păzesc
aceasta. Iar Sfântul Simeon făcătorul de minuni zice întru
viaţa lui: Să postească călugărul în toate zilele şi afară de
posturile cele de obşte, numai puţin de al nouălea ceas,
aşijderea zic şi toţi părinţii. Iar pentru posturile cele de
obşte Sfântul Sobor de la Gangra, la canonul 19 al său zice:
Dacă cineva din călugării cei nevoitori, afară de boala
trupească, se va trufi, şi posturile care ni s-au dat nouă şi se
păzesc de obşte la biserică va strica, aflându-se întru
desăvârşita minte, să fie anatema.
Pentru zilele Botezului şi a Naşterii lui Hristos
La ajunul Botezului şi a Naşterii lui Hristos, ori în ce zi
se va întâmpla, postim: peşte şi untdelemn nu mâncăm,
numai bem vin, iar de se va întâmpla Sâmbăta sau
Duminica, atunci după vecernie mâncăm untdelemn şi bem
vin.
Ziua Luminării (adică a Botezului) şi a Naşterii lui
Hristos, de se întâmpla Miercurea sau Vinerea, mirenii
mănâncă carne, iar călugării brânză şi ouă.
Asemenea postim şi în ziua înălţării cinstitei şi de-viaţăfăcătoarei
Cruci, în luna lui Septembrie în 14, ori în ce zi se
va întâmpla, ori Sâmbăta, ori Duminica. Iar mâncăm întru
aceasta zi pentru aflarea cinstitei Cruci ce s-a făcut atunci,
untdelemn şi vin, şi mai mult nimic.
Pentru Postul cel Mare
În Sfânta şi Marea Patruzecime mâncăm de sec o dată
în zi, linte fără untdelemn, iar vin şi untdelemn Sâmbăta şi
Duminica mâncăm, aşijderea şi din fructe.
Iar peşte nu mâncăm, numai în ziua Buneivestiri, după
dumnezeieştile pravile. Însă de se va întâmpla Bunavestire
în Sâmbăta cea Mare, nu mâncăm peşte, numai untdelemn
şi vin.
Pentru Joia cea Mare
Nici în Joia cea Mare nu mâncăm untdelemn după
pravila 10 a Soborului de la Laodiceea, iar cei ce mănâncă
peşte în ziua dreptului Lazăr, sau în Duminica Crucii, sau la
Sfântul Teodor, precum vedem pre mulţi făcând aceasta,
judecată loruşi vor lua, şi mai vârtos şi la Paşti să nu se
împărtăşească Dumnezeieştii Taine, spre certarea iubirii de
dezmierdări a lor, căci cum îndrăznesc în zilele acestea?
Dacă nici în Duminica Floriilor pravila nu lasă pre mireni să-i
dezlege la peşte, măcar deşi oarecari tipice zic aceasta după
canonul 24 al Sfântului Nichifor, patriarhul Ţarigradului.
Pentru postul Sfinţilor Apostoli şi a Naşterii lui Hristos
şi a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu
În posturile Sfinţilor Apostoli şi a Naşterii lui Hristos şi
a Născătoarei de Dumnezeu, mâncăm cu sec trei zile, adică
Lunea, Miercurea şi Vinerea, ne ferim de peşte şi de
untdelemn şi de vin, afară de boală. Şi mâncăm linte fără de
untdelemn precum în marea Patruzecime, iar care vor ca să
placă bine lui Dumnezeu, aceia Sâmbăta şi Duminica numai
mănâncă peşte şi untdelemn.
Când şi unde se dezleagă postul miercurii şi al vinerii
Ştiut să fie aceasta, că se dezleagă postul miercurii şi al
vinerii la peşte peste tot anul, numai la praznice domneşti şi
ale Născătoarei de Dumnezeu. Iar de se va întâmpla ajunul
praznicelor acelora miercurea sau vinerea, nu se dezleagă
postul de cu seară, pentru praznicul cel de dimineaţă,
precum zice Preasfinţitul Ioan, Episcopul Chitrului, la
pravila 28 a sa, în Matei. Iar în miercurile sau în vinerile din
toată Cincizecimea, mirenii dezleagă de peşte, iar călugării
numai la untdelemn şi la vin, dar nu la al 9-lea ceas, însă
aceasta rămâne întru voinţa fiecăruia. Iar la praznicele
Sfinţilor Apostoli, şi ale Sfinţilor Mucenici, şi a Ierarhilor nu
dezlegăm la peşte, de se vor întâmpla miercurea şi vinerea,
ci numai la untdelemn şi la vin, şi mai mult nimic. Iar
mâncăm peşte numai la Naşterea cinstitului
Înaintemergătorului Ioan iar la alt praznic al lui nicidecum,
ci numai untdelemn şi vin. Aşijderea şi în ziua verhovnicilor
Apostoli Petru şi Pavel dezlegăm la peşte, precum zice
sfântul Teodor Studitul în tipicul său.
Când sunt datori să se împărtăşească
Dumnezeieştilor Taine cei ce vieţuiesc drept
Ştiut să fie şi aceasta, că cei ce vieţuiesc drept şi păzesc
Miercurea şi Vinerea peste tot anul, datori sunt să se
împărtăşească Preacuratelor Taine, adică întru Paştele cele
Mari, în ziua Naşterii lui Hristos, la praznicele Sfinţilor
Apostoli şi a Născătoarei de Dumnezeu, dacă şi aceste
posturi vor păzi, adică, de nu sunt sub canon. Iar dacă
cineva nu va păzi postul Sfinţilor Apostoli şi a Naşterii lui
Hristos şi a Născătoarei de Dumnezeu, pre unul ca acela să
nu-l primeşti în Biserică, nici pre fiii lui: dacă şi ei nu
postesc întru acestea, adică, nu se feresc de mâncări.
ALT NOMOCANON A SFINŢILOR APOSTOLI,
A MARELUI VASILIE, ŞI A SFINTELOR SOBOARE
Clericul cel ce face chezaş, să fie lipsit de cinul său,
după canonul 20 al Sfinţilor Apostoli.
Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, cel ce bate pre
credincios sau pre necredincios, să fie lipsit de dar, după
canoanele 20 şi 7 ale Sfinţilor Apostoli, aşijderea de va
ridica sabia şi va lovi pre cineva.
Clericul de va pune pre vreun stăpânitor sau pre boier,
să roage pre Mitropolit pentru Episcopie sau pentru cin, să
fie lipsit de dar şi să se depărteze, după canoanele 20 şi 9
ale Sfinţilor Apostoli.
Cel ce de bună voie a ucis pre om, doi ani să nu se
împărtăşească, după canonul 56 al marelui Vasile.
Cel ce a ucis fără de voie, zece ani, după canonul 11 al
aceluiaşi.
Cel ce va ucide la război sau căzând în tâlhari, când
adică vor năvăli la dânsul cu săbiile, trei ani să nu se
împărtăşească, după canonul 13 al aceluiaşi. Iar dacă
tâlharii n-au venit cu săbiile, ci numai ca să fure sau să ia
ceva dintru ale aceluiaşi şi el având chip a fugi şi n-a fugit, ci
a întrebuinţat sabia şi a ucis pre tâlhari, ca un ucigaş să se
canonească, după al 6-lea canon, stih 30 de la Matei, adică,
20 de ani.
Iar preotul se lipseşte de dar, oricare ucidere făcând,
după canonul 66 al Sfinţilor Apostoli, şi după canonul 85 al
marelui Vasile.
Cel ce s-a lepădat de Hristos fără de nevoie, la sfârşitul
vieţii să se învrednicească împărtăşirii, după can. 73 al
marelui Vasile. Iar care pentru munci se va lepăda de
Hristos, 8 ani să nu se împărtăşească, după can. 81 al
marelui Vasile.
Caută pentru acestea, aşezarea la Sfântul Ioan
Pustnicul, Matei, încheietura 7.
Fermecătorul, adică vrăjitorul, şi proorocitorul,
vărsătorul de ceară şi de plumb, sau cel ce leagă
dobitoacele, ca să nu le mănânce lupul, sau pre vreun
bărbat şi femeie, ca să nu se împreuneze, sau cel ce face
farmece întru vifor, 2 ani să nu se împărtăşească, după can.
65 şi 72 ale marelui Vasile.
Iar de va cădea Preotul întru una ca aceasta adică, de
va face unul ca acesta rău meşteşug, se lipseşte de dar şi se
depărtează, adică se taie de împărtăşire, după can. 36 al
Soborului celui de la Laodiceea; şi de vrei, caută la Matei
tâlcuire pentru acestea, care sunt fermecătorii şi
descântătorii, în stih 40, cap. 1; precum fermecătorii care cu
vrajă trag pre draci spre voinţele sale şi leagă fiarele şi
jigăniile ca să nu se vatăme dobitocul, de va rămâne undeva
afară; aşijderea şi la Zonara după can. 36 al Soborului din
Laodiceea, vei afla asemenea.
Pentru fermecătură
Fermecătorii sunt aceia, care cântând psalmii lui David
şi pomenind numele Mucenicilor şi a însăşi Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu, cu acestea alcătuiesc
fermecăturile, cele de la draci. Fermecăturile deci cheamă
pre dracii cei făcători de rău, descântându-se împrejurul
mormintelor, pentru ca să slăbănogească mădularele
vreunuia sau să-şi petreacă viaţa întru cele rele şi să fie
nesuferită lui viaţa; aşa fermecăturile s-au numit strigarea şi
plângerea cea asupra mormintelor. Fermecătorul şi
descântătorul tot una este. Deci, fermecătura este când cu
descântarea şi cu chemarea dracilor, se face oarecare
lucrare spre vătămarea altora; precum spre slăbănogirea
mădularelor şi spre prelungirea bolii, sau pentru ca să zacă
cineva pre pat în toată viaţa şi spre altele cele ce sunt
asemenea acestora.
Pentru otrăvi
Otrava este când cu adăpările cele aducătoare de
moarte se face vreo mâncare, ca să se otrăvească omul, sau
să-şi iasă din minte şi să-i fie dorită moartea celui ce
pătimeşte; când pentru cele omeneşti, sau pentru cele ale
iubirii ce se întâmplă câteodată, fac să iasă din minte şi aşa
o gătesc; cu cuviinţă dar aceia asemenea cu ucigaşii se
canonesc, precum zice Sfântul Vasilie cel Mare: Care va
mărturisi fermecătura sau otrava, să împlinească cu
pocăinţă anii ucigaşului şi cei ce cheamă pre draci şi făcând
oarecare fermecători, de la aceştia caută ajutor. Pravila pre
unii ca aceşti slujitori de idoli a fi îi zice. Căci fermecătorii şi
pre cei ce fac vrăji, i-au numit slujitorii de idoli.
Pentru proorocire
Iar proorocitorii se zic celor care s-au dat pre sineşi
dracilor, şi cu învăţătura lor prin oarecari semne îndrăznesc
a se arăta a şti cele viitoare.
De vrăji
Vrăjitorii sunt care măcar şi pre cei de bine făcătorii
draci îi cheamă, pentru alcătuirea cea bună a vreunui lucru,
dar toţi sunt ucigaşi spurcaţi şi înşelători de bună voie.
Cei ce se duc la vrăjitori şi vrăjesc, sau citesc stelele,
sau leagă pre lupi, sau pre bărbat şi pre femeie, ca să nu se
împreune, sau ca să înveţe ceva ce nu ştiu, să verse lor
vrăjitorul ceară sau plumb, 6 ani să nu se împărtăşească,
după can. 61 cel din Trulla, şi după can. 80 al marelui Vasile;
iar Preotul care face aceasta, să fie lipsit de dar.
Care vrăjesc cu ţigănci şi care aduc vrăjitorul în casa sa,
unde este bolnav, sau altceva şi fac cu dânsul fermecătorii, 5
ani să nu se împărtăşească, după canonul 1 al Soborului de
la Ancira; iar can. 61 al Soborului al VI-lea, al celui din
Trulla, pre unii ca aceştia 6 ani îi canoneşte, iar pre cei
sfinţiţi îi lipseşte de dar. Şi, de vrei, caută tâlcuirea mai pre
larg a acestora la Ioan Zonara cap. 175.
Aşijderea şi cei ce vrăjesc cu orz, sau cu bob, 6 ani să
nu se împărtăşească, după cap. I, stih 40 de la Matei.
Aşijderea şi cei ce poartă buruieni apărătoare de
otravă, sau altă ceva unele ca acestea, sau înfăşături pun la
copiii săi şi la dobitoace, ca să nu se deoache, 6 ani după
can. 61 al Soborului de la Trulla.
Iar cel ce cheamă pre vrăjitori, ca să facă fermecături
spre vătămarea altor oameni şi acesta se canoniseşte de 20
ani, ca şi cel ce a ucis de voie, după pravila 56 şi 72 a
Marelui Vasile.
Matei cap. 1, stih 40, zice: Cei ce poartă pre urşi, sau
pre alte fiare pentru batjocuri spre vătămarea celor mai
proşti, sau împrăştie norii, sau dau nişte lucruri apărătoare
de vătămare, sau cred norocului şi celor ce spun pentru
naştere, cum că unul adică s-a născut în ziua cea bună, iar
altul în zi rea; sau niscaiva semne cu slove, sau înfăşurături,
adică baieri, şi mătăsuri pun pre capul său la grumaji,
zicând nebuneşte, cum că cu acestea se gonesc neputinţele
şi deocherile, sau şarpe poartă în sânuri, sau lipesc pieliţe
de-a lor pre ochi, sau la buzele sale, socotind aceasta a fi
pentru sănătate sau cercei în Joia cea Mare fac copiilor săi,
sau pomenind psalmii lui David şi numele Mucenicilor, îi
spânzură la grumazul său, sau spre aducerea aminte a
patimilor lui Hristos în Vinerea cea mare, înşişi leagă noduri
după numărul Evangheliilor, sau slovele, sau hârtie care
cuprinde molitva pentru guturai, sau cheamă pre babe la
durere de cap şi de splină, sau la boli şi neputinţe fac
legături şi funii, chemând făcătorii de bine draci spre
ajutorul şi spre sănătatea lor; sau fac legături fiarelor, şi
bărbatului şi femeii, sau cred celor ce au duh pitonicesc,
care învăţându-se de la draci, mai înainte spun cele viitoare,
sau crezând în bobi sau în altă vrajă, vestesc cele pierdute;
sau o fermecătură fac pentru altă oarecare neputinţă şi
pentru vifor, sau altceva din unele ca acestea din cele
fărădelege lucrând, să se oprească pre şase ani; adică, 6 ani
să nu se împărtăşească. Iar pre cei sfinţiţi îi lipseşte de dar;
şi prea cu cuviinţă, adică, după toată dreptatea; de vreme ce
toate acestea de la draci se lucrează şi se săvârşesc. Căci
zice Sfântul Ioan Gură de Aur: măcar deşi a Sfintei Treimi
numele se pomeneşte la acestea, măcar şi pre Sfinţi de-i vor
chema, măcar deşi semnul Crucii se va pune asupra
acestora, însă cu toate acestea se cade să fugim de unele ca
acestea şi să ne depărtăm. Şi de multe ori se ia darul şi
Preoţilor la soboare, ce s-au întâmplat cu unul, care pâinea
cea din Joia cea mare a dat-o unora să mănânce, ca să se
găsească cele furate, cu acest scop, dacă cu anevoie avea
înghiţi pre ea. Altul oarecare, Preot fiind, învinovăţit pentru
că legându-se cu un lemn se învârtea împrejur, şi cu
Evanghelia şi cu psalmii lui David făcea ispite pentru nişte
lucruri, îndată a fost lipsit de dar. Sub această judecată cad
cei ce scriu numele pre hârtie şi cheile bagă în psaltire,
vestind de acolo cele mincinoase. Ci şi femeile care stau
lângă Sfintele icoane şi întăresc, cum că de la dânsele
proorocesc cele viitoare, ca cel ce oarecând a avut duhul
pitonicesc tot sub aceeaşi canonisire cad. Dar cele ce odată
amăgindu-se pre urmă s-au părăsit de răutate, mai puţin se
canonisesc. Tot sub aceeaşi canonisire cad şi cei ce ard pre
aşa numiţii vârcolaci şi dintr-înşii se afumă, şase ani să nu
se împărtăşească.
Aşijderea şi cei ce leapădă copiii săi pre la răspântiile
căilor, sa-i boteze pre ei acela care îi va găsi, pentru ca să fie
viu copilul precum nebuneşte vorbesc; iar de va afla pre el
un turc şi de-l va boteza Preotul pre copil cu turcul, ca cu un
naş, să fie lipsit de dar, după pravila 46 a Sfinţilor Apostoli.
Aşa să se pedepsească şi cel ce a botezat cu vreun eretic şi
cu lepădătorul de lege.
Iar în capitolul al treilea, stih 5, de la Matei, zice pentru
credincioşi, care urmează obiceiurilor celor elineşti şi fac
jocuri la nunţi, sau la uliţe, sau cred în rusalii şi în glasurile
păsărilor, sau în luna cea nouă, sau întru întâmpinare, sau
păzesc întrebările, sau aprinderea focului pre uliţe, ce au
făcut de demult elinii; iar acum precum vedem copiii
creştinilor fac acestea, la ajunurile praznicelor, după
oarecare obiceiuri vechi, sau chemări fac unii în ziua
Înălţării, ca de la aceste proorocirea să se înţeleagă; sau cu
straie femeieşti se îmbracă bărbaţii şi femeile cu bărbăteşti;
sau obrazuri, după cum în părţile latinilor rău obişnuindu-se
fac, în feluri de feţe făcându-se pre sine şi cu acesta de
multe ori batjocoresc şi pre cinul bisericesc. Deci, pre cei ce
sunt cu minte şi fac aceasta, pre cei sfinţiţi îi lipseşte de dar,
iar pre mireni îi depărtează. Aşijderea şi pravila 66 a
soborului 6 opreşte pre cei credincioşi a ieşi şi a privi
alergări pre cai, nici la Paşti, nici la altă vreme. Iar Vasile cel
Mare întru a sa pravilă 70, pre otrăvitori şi pre slujitorii de
idoli, şi pre ucigaşi se osândesc 20 de ani. Iar pre curvarul şi
pre sodomeanul şi pre cel ce păcătuieşte cu dobitocul pre 15
ani îl osândeşte. Şi slujitorii de idoli zic, nu pre cei ce erau
dintâi necredincioşi, ci pre cei ce după Botez fac vrăji şi
fermecături, fiindcă şi aceia cu oarecare chip slujesc
idolilor, chemând pre draci spre ajutorul lor, şi spre
tămăduirea durerii şi a bolilor. Deci cei ce au fost dintâi
slujitori de idoli, botezându-se, îndată se apropie către
Dumnezeiasca Împărtăşire; pentru că păcatul lor cel dintâi
era păcatul neştiinţei; iar cei ce după Botez au jertfit
idolilor, adică, dracilor cu oarecare fermecături, să se
căiască pre toată viaţa sa şi la sfârşitul vieţii sale să se
împărtăşească.
Preacurvarul sau cel ce se culcă cu bărbaţi, sau cu
dobitoace sau cu păsări, de se va pocăi, oprire să primească
15 ani.
Preotul de va curvi, sau de va preacurvi, sau sodomie
făcând sau cu dobitoace, sau cu păsări păcătuind, sau cu
femeia lui peste fire curvind, sau de se va da pre sineşi
vrăjitorilor, să fie lipsit de dar după cincizeci şi una pravilă a
Marelui Vasile.
Cel ce a curvit şi s-a spurcat cu sora lui cea de un tată şi
de o mamă, 20 de ani să nu se împărtăşească, după pravila
66 a marelui Vasile. Iar Matei în Pustnic zice 15 ani. Iar cu
sora care este numai de singur tată, sau de singură mamă,
12 ani, după pravila marelui Vasile.
Iar cel ce va curvi cu nora sa şi cu soacra sa, sau cu
mama soacrei, 11 ani după pravila 77 şi 79 a aceluiaşi.
Iar cu femeia fratelui, 10 ani.
Iar cu vara primară, 10 ani.
Cu a doua vară, 9 ani.
Cu cumătră, adică, cu mama aceleia ce s-a primit din
botez, 11 ani.
Iar cu ceea ce s-a primit din Botez, 20 de ani.
Iar cu sora femeii, 11 ani.
Cu două surori, 11 ani. Aşijderea şi femeia cu doi fraţi,
11 ani.
Care a păcătuit cu naşa, 12 ani, precum şi cu sora cea
de un tată, după pravila 79 a Marelui Vasile.
Pre cel ce va strica copila mai mică de 12 ani, Matei îl
opreşte 12 ani, după Sfântul Ioan pustnicul.
Pentru femei
Aşijderea se opresc şi femeile, care n-au bărbaţi. Iar
care au bărbaţi cu canonul preacurviei canoniseşte; adică,
totdeauna cu ani mai mulţi (mirenii datori sunt a nu se
atinge de femei în tot Sfântul Marele Post. Iar de va păcătui
cu femeia sa în Sfântul Post, apoi nici la Paşti să nu se
împărtăşească, pentru că tot postul a defăimat. Pentru că cei
lumeşti datori sunt a se păzi de femeile sale cele legiuite în
tot postul, precum s-a zis).
Cel ce a umblat cu femeia sa peste fire, 15 ani să nu se
împărtăşească şi preot să nu se facă.
Aşa şi femeia se canoniseşte, de va fi fost cu voia ei. Iar
de va fi fost cu silă, mai uşor şi mai puţin să o canoniseşti,
precum vei pricepe fapta. Aşijderea şi cel ce va umbla cu
femeie străină peste fire, 15 ani.
Călcătorul de jurământ, 10 ani, după pravila 63 a
marelui Vasile.
Iar cel ce a făcut aceasta de nevoie, 6 ani după pravila
52 a aceluiaşi. Aşijderea şi martorul cel mincinos.
Preotul de va călca jurământul, măcar şi de nevoie, să
fie lipsit de dar, după pravila 25 a Sfinţilor Apostoli.
Furul de se va spovedi de bunăvoia lui, un an să nu se
împărtăşească şi de va fi cu putinţă, să plătească ce a furat,
iar de se va vădi, doi ani, după pravila 61 a Marelui Vasile.
Cel ce este gazdă furilor, se canoniseşte precum şi
furul, adică un an să nu se împărtăşească.
Tâlharul ca un ucigaş să se canonisească, după pravila
6 a Sfântului Grigorie de Nissa.
Săpătorul de morminte, adică cel care sapă morminte
ca să fure ceva de acolo, 10 ani să nu se împărtăşească,
după pravila 62 a marelui Vasilie.
Furul de cele sfinte, adică cel ce va fura lucru sfinţit din
Biserică, din Sfântul Jertfelnic, 15 ani să nu se
împărtăşească, după Sfântul Grigorie de Nissa.
Cel ce s-a însurat a doua oară, un an să nu se
împărtăşească, după canonul al 4-lea al Marelui Vasile, iar
alţii zic doi ani.
Cel ce s-a însurat a treia oară, de nu are copii, 4 ani să
nu se împărtăşească, iar de are copii, 5 ani, dacă este mai
jos de 40 de ani cu vârsta. Iar de este mai sus de 40 de ani şi
nu are copii, nu se iartă a treia cununie, după
dumnezeieştile canoane ale lui Matei, stih 3, cap. 4, în
cartea unirii şi nu o lăsa, ca să fie.
Preotul, dacă întru ştiinţă va blagoslovi nunta cea
oprită pentru rudenie, sau pentru cumătrie, sau pentru a
patra cununie, sau pre cei ce nu sunt în vârstă, adică, atunci
când bărbatul nu are 15 ani şi femeia 13 ani, să fie lipsit de
dar şi nunta să nu fie întemeiată.
De se va amesteca cineva cu logodnica până a nu se
cununa, un an să se oprească de împărtăşire, precum
canonul 69 al Marelui Vasile pentru cititor porunceşte: şi
unul ca acesta să nu se facă preot, ca un fur de nuntă.
De va cădea cineva în păcat mai înainte de nuntă cu
mama logodnicii lui, sau cu altă faţă din neamul ei, se
opreşte nunta aceea. Iar dacă după nuntă s-a făcut păcatul,
nu se despart, ci se canonisesc ca şi cei ce au făcut
amestecare de sânge, după cap. 15, stih 3, în Matei. Iar
canonul unora ca aceştia este 11 ani.
Canonul 62 al Soborului 6 hotărăşte ca să se lipsească
de dar Preoţii care, fiind în minte, joacă la nunţi, iar pre acei
mireni îi afuriseşte şi mai vârtos pre femei, ca pre cele ce
vatămă pre mulţi. Tot a aceluiaşi sobor canonul 24, Preoţilor
porunceşte nici se cade jocuri şi glume, sau alergări pre cai;
iar deşi va merge la nuntă, numai să blagoslovească masa şi
când vor intra acolo instrumentele muzicale, îndată
sculându-se, să iasă. Iar canonul 13 al soborului de la
Laodiceea, cu totul opreşte credincioşilor a avea jocuri la
nuntă.
Canonul 72 al soborului 6 porunceşte: nu se cade
bărbatului credincios să se împreune cu femeie eretică, nici
cu bărbatul eretic femeia credincioasă. Iar de se va şi
întâmpla una ca aceasta, nunta să se socotească a fi
netemeinică şi să se dezlege împreună vieţuirea cea
fărădelege. Dar de se va făgădui faţa cea ereticească că se
va pocăi, să rămâie nunta, până se va întări făgăduinţa,
după canonul 14, tot al aceluiaşi sobor. Asemenea, dacă se
va împreuna credincioasa femeie şi cu latinii, cu dezlegarea
nunţii să se şi canonisească după al 12-lea capitol, stih 3, la
Matei. Iar dacă cineva va călca cele poruncite, să se
depărteze.
Cel ce a făcut malahie, să mănânce uscat 40 de zile,
după Sfântul Ioan pustnicul şi în toate zilele să facă câte o
sută de metanii; iar de nu poate să mănânce uscat, să fie
oprit de împărtăşire un an şi câte 50 de metanii în toate
zilele să facă.
Care se amestecă unul cu altul, ca unii ce fac îndoit
malahie, să mănânce sec 80 de zile sau doi ani să nu se
împărtăşească, făcând câte de 50 metanii în toate zilele.
Iar de va cădea vreunul din clerici în patima malahiei
mai înainte de hirotonie, întâi să fie supus canonului
malahiei, apoi să se hirotonisească. Iar cel ce după hirotonie
prin neştiinţă a făcut aceasta, să nu lucreze cele preoţeşti un
an; dar făcând aceasta iarăşi cu ştiinţă, să fie lipsit de dar.
Şi femeile care se tăvălesc cu bărbaţii, sau singure fac
loruşi malahie, să primească atunci canonul malahiei, căci
şi ele fac malahie, ca bărbaţii.
Pravila 7 a lui Timotei Alexandrinul. Femeia ce va fi
întru curgerea sângelui ei, adică: după obicei având cele
fireşti ale sale, să nu se împărtăşească la Paşti, până ce nu
se va curaţi; nici să intre în biserică, până în 7 zile, nici cu
bărbatul ei să se împreune una ca aceasta, până ce nu se va
curaţi, după cum învaţă Sfântul Ioan pustnicul. Iar în altă
vreme să nu oprească datoria unul altuia, după Apostol, fără
numai la vremea împărtăşirii şi a anaforei duminicile, şi la
praznicele cele mari, însă şi aceasta după bunăvoinţă.
Femeia, ce a născut în săptămâna cea mare, este
slobodă să mănânce untdelemn şi să bea vin, după canonul
50 al Sfântului Timotei.
Dacă o călugăriţă va fi silită spre curvie sau fecioară, de
către cineva şi se va afla cea întâia a ei viaţă curată, 40 de
zile se opreşte sau un an să nu se împărtăşească. Iar dacă
vieţuirea ei cea dintâi a fost spurcată, să se canonisească cu
canonul celor ce fac curvie după pravila 50 a Sfântului
Nichifor, patriarhul Ţarigradului. Iar marele Vasile în pravila
sa a 49-a, pre roaba ce a fost silită de către domnul său spre
păcat, o lasă fără de canon. Iar ceea ce cu voia ei va curvi, se
canoniseşte. Canonul Sfinţilor Părinţi celor din Calcedon.
De va muri copilul cuiva nebotezat pentru nepurtarea
de grijă, trei ani unul ca acesta să nu se împărtăşească şi în
toate zilele să facă câte două sute de metanii şi să postească
luni, miercuri şi vineri. Iar de vor chema pre Preot şi Preotul
nu se va sili, atunci rămâne asupra Preotului păcatul.
Femeia care dormind şi la sân a omorât pre pruncul
său, şapte ani să nu se împărtăşească.
Ceea ce n-a purtat grijă de rodul pântecelui său, adică
de pruncul care s-a născut pre cale şi va muri el, ca o
ucigătoare să se canonisească, după pravila 33 a Marelui
Vasile.
Iar dacă din prostime şi nepricepere, sau din lipsa celor
trebuincioase, sau pentru pustietatea locului, nu se
canoniseşte, după pravila 52 a aceluiaşi.
Dacă o oarecare femeie va mânca ierburi sau altceva va
face, şi va omorî pre prunc în pântecele său, ucigătoare este,
după canonul al doilea al Marelui Vasile. Aşijderea şi aceea
ce a gătit şi a dat ierburile acestea, după cum zice Sfântul
Ioan pustnicul.
Iar Sfântul Sobor cel de la Ancira, în pravila sa 21, pe
desfrânate ce-şi strică şi-şi pierd pruncii lor, pre zece ani le
opreşte; aşijderea şi pre cele ce le-au dat lor acestea
stricătoare.
Sub aceeaşi cercetare sunt, după Ioan pustnicul şi cele
ce-şi leapădă copiii lor la răspântii, sau în poarta târgului
pre care nu-i ia nimeni spre creştere şi purtare de grijă a lor,
pentru că ele ucigătoare sunt cu scopul lor.
Femeia de va pierde pruncul său de nevoie, un an să nu
se împărtăşească.
Cei ce adapă pre pruncii săi cu cele ce se numesc
antisicotii, un an să nu se împărtăşească; iar de a fost
pruncul nebotezat, nici un păcat nu este. Pravila 17 a lui
Nichifor, patriarhul Ţarigradului.
Care strică aşezământul părintelui său celui
duhovnicesc, fiind împuns de sigură răutate, în viaţă şi la
moarte să fie blestemat; aşijderea şi cel ce pre părinţii săi
nu-i ascultă la oarecare lucru creştinesc.
Dintru cele pustiniceşti ale marelui Vasilie
Duhovnicul n-are putere a dezlega şi a lega judecata
altui duhovnic; iar dacă unul a legat şi altul a dezlegat, este
despărţire. Hristos nu s-a despărţit. Ci se cade aceluia ce a
legat să şi dezlege,după pravila 32 a Sfinţilor Apostoli. Iar
duhovnici le zicem celor după vrednicie şi cu adevărat
legiuitorii duhovnici şi care după Dumnezeu sunt purtători
de grijă pentru mântuirea omenească, iar nu pre cei cu
mărire deşartă şi neiscusiţi şi mincinoşi, care cu neguţătorie
pentru spurcatul câştig, fiind în chipul duhovnicesc,
aduc tămăduire. Că unii ca aceştia sunt ucigători, căci ucid
sufletele oamenilor, pentru nepurtarea de grijă şi
nevrednicia lor, dar se cuvine Arhiereului să socotească.
Duhovnicescul părinte de va descoperi cuiva păcatul
aceluia ce s-a spovedit la dânsul, să aibă epitimie: trei ani să
fie argos, numai o dată pre lună să se împărtăşească şi să
facă în toată ziua câte o sută de metanii; iar pravila politică
zice, unuia ca acestuia să i se sape limba pre dinapoi. Dacă
Episcopul sau Preotul va descoperi păcatul asupra
duhovnicescului său fiu, ce l-a auzit de la dânsul la
spovedanie, nicidecum nu se cade a crede mărturiei
acestuia, după pravila 133 a soborului de la Cartagina.
Preasfântul patriarh Luca a oprit pre egumenul mănăstirii
Ghirotrofia, care era Arhiepiscopul Iracliei, ca să nu
săvârşească Liturghie, pentru că a mărturisit asupra
duhovnicescului său fiu. Armenopolul, cartea 3, sinodul 1,
cap. 7.
A Apostolului Pavel
Cel ce va avea vrajbă asupra cuiva, în biserică să nu
intre nici el, nici prinoasele lui, până nu se va împăca, că
rugăciunea lui spre blestem şi spre păcat se socoteşte şi să
facă în toată ziua câte 50 de metanii.
Cel ce în vremea împărtăşirii, având scârbă asupra
fratelui, nu se va împăca cu dânsul, să fie depărtat. Iar
preotul, de va sluji Liturghia cu vrajbă să fie argos 60 de zile.
Cel ce ocărăşte şi blesteamă pre aproapele său, trei zile
să se afurisească, mâncând pâine cu apă, că scris este: Cel
ce va zice fratelui său raca (sau nebune), vinovat va fi
gheenei focului.
Iar cel ce va ocărî pre Preot, un an să se oprească. Iar
de-i va da palme sau cu băţul de-l va lovi, trei ani să se
oprească, chiar dacă l-ar ierta Preotul.
De va avea cineva vrajbă asupra cuiva şi va muri unul
dintre ei, să se oprească cel viu pentru cel mort un an şi 40
de zile să meargă la mormântul celui mort, zicând întru
sineşi: Iartă-mă, frate şi Dumnezeu să te ierte, că scris este.
Cine va batjocori pre tatăl său sau pre mama sa, cu
moarte să se omoare, iar de se va căi de ceea ce a făcut, să
se canonească precum se cade, măcar de l-ar şi ierta
părintele cel ocărât de dânsul. Iar de va ridica lemn şi va lovi
pre dânsul, să i se taie mâna. Iar de se va pocăi, după cum
va socoti Arhiereul, să-i dea lui canon.
Părintele care nu-şi iubeşte pre feciorii săi întocmai, ci
pre unul îl blesteamă şi pre altul îl binecuvintează, pre unul
urăşte şi pre altul iubeşte şi averea lui nu o împarte lor
întocmai, ca un urâtor de fii să nu se împărtăşească cu
sfintele Taine până când se va îndrepta şi să se lepede şi de
la Sfânta Biserică.
Dacă pre unul din părinţi pentru ca să călugărească
feciorul său, îl va lipsi din partea moştenirii lui, aşijderea să
se afurisească după al 33-lea canon, L, a titlului.
Cel ce mănâncă mortăciune sau cele răpite de fiară,
adică cele mâncate de lupi sau omorâte de păsări sau de ulii
sau de altă pasăre sau va mânca sânge sau cele sugrumate,
cele ce se găsesc în mreji sau dintre acestea ce sugrumă
latinii; de va fi Preot, să i se ia darul, iar mireanul să se
afurisească după canoni 63 al Sfinţilor Apostoli, adică să nu
se împărtăşească 2 ani şi să aibă şi canon.
Aşijderea şi cel ce va mânca carne şi brânză în postul
cel mare sau miercurile şi vinerile, 2 ani să nu se
împărtăşească.
De va merge cineva la praznicul păgânilor sau al
ereticilor şi va mânca întru acea zi cele ce jertfesc ei pentru
sufletul lor sau va prăznui dimpreună cu dânşii, 2 ani să nu
se împărtăşească, după canonul 7 al Sfântului Sobor de la
Ancira. Iar de va fi Preot, să i se ia darul, după canonul 70 al
Sfinţior Apostoli, căci nici cele ce se jertfesc de la dânşii, nu
se cade nouă să le mâncăm, măcar de le şi dau nouă, ca s-au
oprit cu canonul 38 şi 39 şi 40 al Soborului celui din
Laodiceea.
Iar canonul 11 al celui de-al şaselea Sobor, a celui de la
Trulla, porunceşte: cel ce va îndrăzni la vreme de boală a
chema doctorul jidov şi se va doctorisi de la dânsul, de va fi
Preot, să i se ia darul, iar mireanul să se afurisească.
Preotul vânător sau prinzător de păsări, 3 ani să fie
argos.
Preotul, de va lua din biserică ceară sau untdelemn, să
se afurisească după canonul 72 al Sfinţilor Apostoli.
Episcopul sau Preotul sau Diaconul care ia camătă ori
să se părăsească ori să i se darul, după canonul 44 al
Sfinţilor Apostoli.
Preotul care se îmbată sau glumeşte sau face
neguţătorie, fie să se părăsească, fie să i se ia darul, după
canonul 42 al Sfinţilor Apostoli.
Preotul, de va cere aur sau altceva, pentru Sfânta
Împărtăşanie, să fie lipsit de dar, după canonul 53 cel din
Trulla.
Preotul, de va trimite citeţul sau pre altcineva să
împărtăşească pre vreun om, să se afurisească, după
canonul 14 al Soborului de la Laodichia
Preotul, de se va ruşina a împărtăşi pre preoteasa sa şi
va da Sfântul Potir şi o va împărtăşi altul, unul ca acesta sub
blestem îl pune canonul 102 cel din Trulla.
Aşijderea anatematiseşte canonul 4 al soborului de la
Ancira, pre cel ce se scârbeşte de Preotul mirean şi nu ar
vrea să se împărtăşească de la dânsul.
Preotul, de va vărsa de multa băutură în ziua în care a
slujit Liturghia, 40 de zile să fie argos, după cum învaţă
Sfântul Ioan pustnicul.
Iar neslujind Liturghia de va varsă de multă beţie, pe
jumătate acestora să se canonisească. Iar dacă umblă în
cârciumă să se afurisească. Asemenea şi mireanul să se
canoniseacsă 40 de zile şi să facă în toată ziua câte 100 de
metanii zicând şi psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule...,
de va vărsa după Sfânta Împărtăşanie.
De va ţine cineva Împărtăşania în gura sa şi o va lepăda
între dobitoace sau între albinele sale, 4 ani să nu se
împărtăşească.
Iar Preotul care, fiind lipsit de dar, va sluji Liturghia,
desăvârşit să se lepede de la Biserică, adică să fie depărtat,
după canonul 28 al Sfinţilor Apostoli.
Dacă vreun cleric va sluji lui, şi acela să fie lipsit din
dregătoria sa, după canonul 11 al Sfinţilor Apostoli.
Preotul, de va primi jertfă de la eretici sau va boteza
pruncul turcului sau va primi jertfa lui sau de-l va lua pre el
naş pruncului sau ca vreun prieten mirelui, la nuntă să fie
lipsit de dar, după canonul 46 al Sfinţilor Apostoli. Că ce
parte este credinciosului cu cei necredincioşi, precum zice
apostolul.
Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli zice: Preotul cel ce intră
casă să se închine şi să se roage în bisericile lor, care se
numesc capişti, de este Preot, să i se ia darul, iar de este
mirean să se afurisească.
Iar canonul 10 al Sfinţilor Apostoli porunceşte: cel ce se
roagă împreună cu cei depărtaţi, măcar deşi nu în Biserică,
ci în casă, şi el, aşijderea să fie depărtat.
Preotul, de va vărsa Sfintele Taine din lucrarea
potrivnicului, să fie oprit de slujba lui 6 luni, după canonul
11 al Sfântului Ioan episcopul Chitrului.
Iar de le va vărsa din voia lui, să i se ia darul, însă este
dator să strângă Sfintele bine şi răzuind pământul unde au
căzut, să le dea în foc şi în apă, adică întâi să le pună în foc,
după aceea să strângă de va rămâne ceva în foc şi să le
arunce în mare sau în râu sau în lac, unde niciodată nu se
usucă, asemenea şi piatra de este, să o arunce în apă,
precum am zis.
Duminicile şi la praznice să nu lucreze şi să vină la
Biserică, precum se cuvine credincioşilor. Iar de va lucra
cineva duminica şi la praznice, să se afurisească.
Omul, aflându-se la moarte, măcar de a şi mâncat,
slobod este să se împărtăşească, numai fiind spovedit după
canonul 9 al Sfântului Nichifor, patriarhul Ţarigradului.
Cel ce va pune careva boieri mijlocitori să roage pre
Episcopul ca să-l facă pre el Preot sau altă dregătorie să ia,
unul ca acela să se caterisească şi să se afurisească, cum şi
toţi cei ce se împărtăşesc lui, după canonul 30 al Sfinţilor
Apostoli.
De se va omorî vreun om singur pre sine, nici să cânte
asupra lui, nici să se facă pomenire pentru dânsul, afară
numai de va fi fost ieşit din minte, după canonul 11 al
Sfântului Timotei Alexandreanul.
Preacurvarul sau curvarul cel vestit, să nu se primească
în Biserică de nu se va lăsa de păcat, nici prinosurile lui,
după canonul 39 al marelui Vasilie.
Şi nunta cea fără de lege, cea cu rudenie nu se primeşte
la Biserică până nu se va despărţi şi după ce se va despărţi,
ca nişte amestecători de sânge să se canonisească, adică 15
ani să nu se împărtăşească, după canonul 74 al marelui
Vsilie.
Nici cel cu a patra cununie nu se primeşte la Biserică,
până nu se va despărţi de a patra femeie, iar după
despărţire, 8 ani să nu se împărtăşească.
Cel ce s-a însurat a doua oară, să nu se facă Preot după
canonul 12 al marelui Vasilie.
Câţi vor păzi canonul ce s-a dat lor spre pocăinţă şi
după hotărârea duhovnicescului părinte, nu se împărtăşesc,
pre aceia să îi ai fii duhovniceşti.
Iar pre cei ce nu păzesc canonul său, goneşte-i, să nu
pieri şi tu cu dânşii, făcându-te părtaş păcatelor străine,
după canoanele 84 şi 85 ale marelui Vasilie. Aşa să socoteşti
păcatele celor ce se mărturisesc către tine, ca şi cum ar fi ale
tale şi aşa să ai purtare de grijă, ca să poţi da seamă lui
Dumnezeu; deci pentru aceasta, ia aminte bine, să nu te
ruşinezi de cineva sau să te temi, ca să nu cazi întru această
mare primejdie. Fie-ţi în grijă şi aceasta: ca nu cumva să
îndrăzneşti a cere ceva sau prin cuvânt sau prin semn, de la
cei ce se spovedesc la tine, ca să-ţi dea ţie ceva; căci nu se
cuvine aceasta duhovniceştilor părinţi, iar mai vârtos este şi
fără de lege.
Cel ce n-a vrut să-şi ţină canonul său şi pentru aceasta a
fost izgonit de la tine şi va veni iarăşi şi va voi a-l ţine, să-l
primeşti iarăşti pre el; şi să pună început, după canonul 54
al Sfinţilor Apostoli. Iar de nu va voi, să-l laşi şi nu te teme,
că el însuşi va da seama pentru păcatul său, însă eşti dator
a-l învăţa pre el după puterea ta. Pentru vârsta celor ce încep
a se spovedi Teodor Balsamon, patriarhul Antiohiei, la
întrebarea 48 către Marcu, patriarhul Alexandriei.
Partea bărbătească, după 6 ani a vârstei sale, dator este
a se îndrepta cu spovedanie şi a se sfinţi, în Matei,
încheietura 70, canonul al 4-lea al Episcopului Chitrului.
Dacă femeia cuiva preacurveşte, acela la preoţie nu
poate să fie primit, iar de va preacurvi după hirotonie, sau o
lepede sau să lase preoţia, după canonul 13 al soborului de
la Neocesareea.