Acatistul Sfântului Cuvios Maxim Kavsokalivitul 13 Ianuarie

Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Maxim Cavsocalivitul (13 ianuarie)

Sfântul Ierarh Iacob, episcop de Nisibe, Turcia (13 ianuarie)

Sfântul Ierarh Iacob, episcop de Nisibe, Turcia (13 ianuarie)

Cuviosul Iacob s-a născut şi a crescut în marea cetate a Nisibei. Şi iubind viaţa cea paşnică şi liniştită s-a retras în munţi şi s-a supus vitejeşte lipsurilor pustiului, vara fiind ars de soare, iarna chinuit de ger şi de îngheţ. Hrana lui erau ierburile sălbatice, băutură apa, cu măsură, iar haină, un biet acoperământ. În timp ce îşi secătuia trupul în acest chip, dobândea multă hrană duhovnicească pentru suflet. De aici îi venea îndrăzneală către Dumnezeu şi puterea de a vedea cele viitoare; iar din harul Duhului Sfânt a primit puterea de a face minuni. Trecând odată pe o cărare, a văzut câteva femei stând fără ruşine lângă un izvor. El a făcut ca izvorul să sece, iar femeilor le-a albit părul capului. Rugat fiind, a făcut ca apa să izvorască iarăşi, însă pe femei le-a lăsat cu capul înălbit. Pe un judecător persan, care făcuse o judecată nedreaptă, l-a îngrozit. Căci aflându-se acolo o piatră mare, sfântul a blestemat-o de s-a zdrobit, aşa că a îngrozit pe cei ce erau de față. Şi temându-se judecătorul a înnoit judecata şi a dat hotărâre dreaptă. Nişte scamatori, lăsând să se creadă că unul din ei este mort, au cerut ajutor de la fericitul Iacob, care trecea pe acolo. Fericitul a dat cu adevărat morţii pe cel prefăcut mort; dar după aceasta iarăşi l-a înviat. Când era episcop în patria sa Nisibe, a fost de față şi el la sinodul de la Niceea, unde necuratul Arie a fost anatematizat. Acesta după ce a fost caterisit, vrând prin viclenie să intre în biserică şi să slujească, a murit, datorită rugăciunilor lui Iacob, vărsându-şi intestinele. Când Sapor, împăratul perşilor, a venit şi a înconjurat Nisibe cu multe meşteşugiri, şi se gătea să intre în cetate, sfântul numai s-a arătat, iar perşii au fost puşi pe fugă, căci un nor de muşte şi de ţânţari războindu-se cu ei, le-a înţepat caii şi elefanţii, de au rupt legăturile şi s-au împrăştiat. Iar împăratul, cuprins de nedumerire, s-a întors în ţara lui, fără nici un câştig. Făcând aceste minuni şi ajungând la adânci bătrâneţi, fericitul Iacob a încetat din viaţă.

Schimbându-și petrecerea vieții singuratice și sălășluindu-se cu cetățenii, nu își schimbă nici hrana, nici hainele, ci numai locul îi era altul, iar rânduiala vieții îi era aceeași, însă ostenelile îi erau mai multe ca cele dintâi, căci pe lângă post, privegheri, culcare pe jos și purtarea rasei, i se adăugă grija de popor, de sărmani, de văduve, ca să sprijinească pe toți și să ajute tuturor, povățuindu-i pe toți la fapte bune.

În anul 325, când sfântul împărat Constantin el Mare, văzând răspândindu-se erezia lui Arie, adună 318 sfinți ierarhi ai Bisericii, veni și sfântul Iacob.

Întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea

Frescă din veacul al XVI-lea, Mănăstirea Stavronichita, Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://www.ruicon.ru/arts-new/)

Fiind caterisit Arie și vrând să intre în biserică și să slujească, muri, pentru rugăciunile sfântului Iacob, vărsându-și intestinele, căci nu se cuvenea a pune cele necinstite alături de cele adevărate și cinstite.

După moartea, slăvitului împărat Constantin cel Mare, împăratul perșilor, Saporie, veni și înconjură cetatea Nisibe cu multe meșteșuguri și se pregătea să intre în cetatea, însă sfântul Iacob numai se arătă și perșii fură pe dată puși pe fugă, căci un nor de muște și țânțari războindu-se cu ei, le înțepă caii și elefanții, de rupseră legăturile și se împrăștiară. Iar împăratul, cuprins de nedumerire, se întoarse în țara lui fără niciun câștig.

După aceasta, fiind înaintat în zile, sfântul ierarh se mută în locașurile cele de sus gătite de Domnul plăcuților Săi și de atunci pururea acoperă cu rugăciunile sale pe cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe, Iacob, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre. (Troparul Sfântului, glasul 4)

Dumnezeiescule tunet, trâmbița cea duhovnicească, săditorul credinței și risipitorule al eresurilor, mare slujitor al Treimii, sfințitule, cu Îngerii înainte stând, pururea te roagă pentru noi toți. (Condacul Sfântului, glasul 8)

+ * + * +

Mormântul Sfântului Ierarh Iacob

Biserica Sfântului Ierarh Iacob din Nisibe, Turcia

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic 13 Ianuarie

În aceasta lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea sfinților mucenici Ermil și Stratonic.

Acesti doi sfinți mucenici au trăit pe vremea împăratului Liciniu (307-324).

Sfântul Ermil era diacon și, marturisind înaintea împăratului numele lui Hristos, mai întâi a fost bătut cu toiege de arămă peste față.

Și cu toate ca era plin de răni, el îndemna pe prietenul său Stratonic să nu se spăimânteze și să-și țină firea, căci atunci când Ermil era bătut cu toiege, Stratonic plângea de mila lui. Atunci au priceput călăii că și el este de un gând și de o voință cu Ermil. Deci, fiind întrebat de împărat, a mărturisit că este creștin. Atunci, bătându-l și pe el, l-au aruncat împreună cu Ermil în apa Istrului, adică în Dunăre, unde amândoi au primit fericit sfârșit.

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic

13 Ianuarie

Troparul Sfinţilor Mucenici Ermil şi Stratonic, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstiţi întocmai ca nişte stele Dumnezeiesc strălucitoare v-aţi arătat pe cerul Bisericii, înţelepţflor, luminându-ne pe noi cu Străluciri Dumne­zeieşti, mucenicilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-vă cu Focul Duhului, v-aţi arătat ca nişte cărbuni înţelegători, pururea lăudaţilor şi aţi stins văpaia idolilor, cu apele sângiurilor voastre.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Spălându-vă cu apele lui Hristos, Cel Ce a înecat în Iordan nelegiuirea noastră, aţi uscat râurile necredinţei, mucenicilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Opreşte curgerile păcatelor mele, Ceea ce ai veştejit stricăciunea morţii, cu naşterea ta. Şi-mi dă umilinţă, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Cântarea a 3-a. Irmos: Frica Ta, Doamne...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Urând nestatornicia celor trecătoare, aţi dorit desfătarea cea netrecătoare a celor, viitoare, vitejilor ostaşi ai Împăratului tuturor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Vitejeşte aţi stat, cugetătorilor de Dumnezeu, împotriva celui ce în chip nelegiuit poruncea să vă plecaţi la necredinţă şi aţi primit cununi de biruinţă din ceruri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Surpat-aţi la pământ chipurile înşelăciunii, nerătăcitorilor mucenici al lui Hristos; şi v-aţi ridicat pe voi locaşuri cinstite şi stâlpi ai cunoaşterii de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sabia, care mai înainte se întorcea asupra mea, îmi dă mie acum intrare în Rai, ruşinându-se de suliţa care a împuns pe Cel Născut din tine, Maică Fecioară.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un slujitor al Cuvântului, Sfinte Mucenice Ermil, cu mare înflăcărare ai înfruntat, cu cuvintele tale, nebunia cea necuvântătoare a celor fărădelege.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetătorii de Dumnezeu propovăduind o Singură fire a Dumnezeirii, o Putere şi o Domnie, au defăimat înşelă­ciunea mulţimii idolilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfâşiat fiind, spânzurat şi de tot felul de suferinţe înconjurat, ai rămas neclintit, Luptătorule Ermil, Mucenice, înţelepţitule de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dormind în lenevire şi cu păcatul fiind acoperit, deşteaptă-mă iarăşi la pocăinţă, Preacurată, ca Una ce eşti Maică a Cuvântului.

Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Norii chinurilor nu au acoperit vitejia voastră, mucenici prealăudaţi că s-au arătat cu mult mai strălucitori decât soarele, povăţuind la Lumină pe cei binecredincioşi, cu lumina dreptei cinstiri de Dumnezeu şi risipind întunericul demonilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Trecând peste hotarele ome­nirii, de Dumnezeu fericiţilor şi unindu-vă, prin desăvârşite curăţiri, cu Cel mai presus de fire, aţi suferit, cu inimă neînduplecată suferinţele cele amare şi sfâşierile şi chinurile.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Vitejeşte ai stat împotriva judecătorului, Mărite Mucenice Ermil şi te-ai învrednicit să auzi Glas din cer, preafericite şi să vorbeşti, cu dragoste, cu Cel Ce te-a chemat, ca şi cu un Întâistătător al întrecerilor şi Întăritor al mucenicilor Lui.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o Frumoasă, ca o Împodo­bită, ca Una ce Străluceşti întru curăţie ai Întrupat pe Cuvântul Cel Frumos întru frumuseţe, Maică Fecioară şi ai născut pe Cel Ce dă tuturor fiinţă, cu lucrare Dumnezeiască, din bogăţia bunătăţii.

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciune înalţ către Domnul...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Plini fiind de ape făcătoare de viată, ati fost aruncaţi în apele râurilor; şi întru acelea primind sfârşitul, aţi înecat pe întâistătătorul răutăţii; iar acum ne izvorâţi nouă izvoare de tămăduire, prealăudaţilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fără de împotrivire aruncaţi fiind într-un coş, aţi fost daţi adâncimii, purtătorilor de biruinţă şi v-aţi înălţat la Viaţa Cea Dumnezeiască, aflând cu bucurie cele din veac nădăjduite de voi, sfinţilor mucenici, cei mari la suflet.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai, Sfinte Mucenice Stratonic, pe când te chinuiau amarnic şi te băteau, stâlp nemişcat de răbdare, sprijinindu-te pe temelia credinţei şi nimicind, prin cuvinte şi prin fapte, împotrivirea prigonitorilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Patimile sufletului meu celui neputincios şi durerea inimii, Fecioară şi răzvrătirile cele de multe feluri ale gândului meuvindecă-le, Născătoare de Dumnezeu, ca o Milostivă şi te rog fă să înceteze viforul cel cumplit al patimilor mele.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

De zbuciumul cel lumesc aţi fugit şi la limanul cel lin v-aţi mutat, prin sângiurile muceniciei; şi cu ostenelile pustniciei v-aţi încununat. Pentru aceasta v-aţi şi arătat cu mucenicii şi cuvioşii împreună locuitori.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei în cuptor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Limba ta cea picurătoare demiere se aude din gura ta, liniştind amărăciunea mâhnirii Sfântului Mucenic Stratonic, cel împreună luptător cu tine, Sfinte Mucenice Ermil, care striga: Dumnezeule, bine eşti cuvântat în veci.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Toiag puternic având Crucea cea mântuitoare, viteazule mucenice şi răbdând toiege, cu osârdie cânţi: bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce a mântuit, în chip minunat, din pântecele chitului pe Proorocul cel ţinut într-însul, Acela mântuieşte, după moarte, din apele râurilor, moaştele cele purtătoare de biruinţă ale voastre, cei ce aţi câştigat răsplată în lupte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca să dezlegi blestemul Evei te-ai sălăşluit în pântecele cel fără prihană, Hristoase, făcând să ţâşnească izvoare de binecu­vântare celor ce strigă: binecu­vântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Vrednicule de laudă, Sfinte Mucenice Ermil, rabzi cu bărbăţie să fii bătut şi cu sabia cumplit lovit şi de mulţimea necazurilor înconju­rat; iar Sfântului Stratonic te-ai făcut povăţuitor, în luptele pentru dreapta cinstire de Dumnezeu, cu care şi strigai: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei cu cugetul neplecat şi viteji în luptă şi vrednici de darurile cele cereşti, pietrele cele nestemate, turnurile de apărare a credincioşilor, când li s-a poruncit să se închine pietrelor, nu le-au dat cinstire. Iar lui Dumnezeu, Stăpânul tuturor, strigau: popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfâşiind cu ghiare de fier coastele tale tiranul şi cu săbiile lovindu-te fără de milă, nu ţi-ai abătut gândul ce era întărit cu dragostea cea Dumnezeiască şi cugeta la frumuseţea Izbăvi­torului. Căruia acum, fără teamă, cu îndrăzneală strigi: popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce este în toate Desăvârşit şi cu Firea Neapropiat, S-a arătat mie apropiat, îmbrăcându-Se cu Trup, din tine, Ceea ce nu ştii de nuntă. Pe Acela cu sârguinţă roagă-L să risipească sarcina fărădelegilor mele şi să mă mântuiască pe mine, cel ce cânt: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Trecând noianul chinurilor cu vetreala lui Hristos, mucenicilor, aţi ajuns la limanul odihnei, unde sunt cetele mucenicilor şi adunarea drepţilor; acolo este Lumina Cea Neapusă şi Bucuria celor ce prăznuiesc în Duhul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei luminaţi de Strălucirea Dumnezeiască, vitejii mucenici ai adevărului, trecând întune­ricul cel adânc al chinurilor, au plecat către Soarele Cel Neapus, Care a Strălucit mai înainte de Luceafăr, iar acum luminează sufletele noastre, Lumina mântuirii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi Biserica lui Hristos săvârşind sfântă pomenirea nevoinţelor voastre, preafericiţilor, prăznuieşte sărbătoare de veselie şi purtătoare de lumină, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce v-a dat vouă cununi şi mărindu-vă pe voi ca pe nişte robi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicaţi aţi fost cu adevărat, sfinţilor, către strălucita înălţime a muceniciei şi aţi ajuns la capătul doririi voastre, cu adevărat fericiţilor, luând Împărăţia lui Dumnezeu cea netulburată, Mucenice Stratonic, împreună cu Sfântul Ermil cel Înţelept şi de Dumnezeu înţelepţit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îndură-Te de mine, Mântui­torule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit, după naştere, Nestricată pe Ceea ce Te-a născut, când vei şedea să judeci faptele mele, trecând cu vederea nelegiuirile şi păcatele mele, ca Cel Ce eşti fără de păcat, ca un Dumnezeu Milostiv şi Iubitor de oameni.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

În ape dimpreună aţi luat fericitul sfârşit, înţelepţilor, înecând pe Veliar în ele, cu harul Dumnezeului nostru, mucenicilor. Pentru aceasta primind cununi, ca nişte purtători de biruinţă, vă veseliţi cu Cetele îngerilor, cu care, împreună, aduceţi-vă aminte şi de noi.

SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cel Ce Se îmbarcă cu lumina ca şi cu o haină, Se îmbracă acum în apele Iordanului, Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care Îl mărturiseşte, de sus, împreună şederea pe Scaun cu Tatăl, iar de jos, Slava Domnului, care a venit peste Dânsul. Acesta este Cel Ce ne luminează şi ne sfinţeşte pe noi.