RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE către Preasfânta şi de viaţă începătoarea Treime

RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE

către Preasfânta şi de viaţă începătoarea Treime

(se cântă la timp de boli molipsitoare şi omorâtoare

ca holera şi ciuma)

Preotul face început aşa: Binecuvântat este Dumnezeul

nostru..., iar citeţul: Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule...,

Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul: Că a Ta este

Împărăţia..., citeţul: Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne

închinăm…, (de trei ori), şi Psalmul 87: Doamne Dumnezeul

mântuirii mele ziua am strigat..., apoi Diaconul zice ectenia cea

mare: Cu pace Domnului să ne rugăm, şi celelalte până la: pentru

cei ce plutesc pre mare…, şi îndată adaugă acestea:

Pentru ca să nu-Şi aducă aminte de nelegiuirile şi

smintelile noastre, ale păcătoşilor şi nevrednicilor servilor

Săi, ci cu milă să curăţească păcatele noastre şi să-Şi

întoarcă mânia Sa, cea cu dreptate pornită asupra noastră,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca nu cu urgia Sa să ne mustre pre noi, nici cu

mânia Sa să ne pedepsească, ci să-Şi aducă aminte că trup

suntem, duh ce iese şi nu se întoarce, şi cu îndurare să

ferească de moarte sufletele noastre, şi în mânie să-Şi aducă

aminte de milă, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu intre la judecată cu robii Săi şi să caute

spre nelegiuirile noastre, ci să le curăţească; şi să fie

Milostiv şi să scape pre oamenii cei în deznădăjduire,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-Şi aducă aminte de îndurările şi de milele

sale cele din veac, şi să nu pomenească păcatul tinereţii, al

neştiinţei şi al bătrâneţii noastre, ci să ne miluiască pre noi,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să audă din Casa cea Sfântă a Sa glasul nostru

şi să tămăduiască durerile morţii ce ne-au cuprins, şi să

usuce râurile fărădelegilor, care ne turbură pre noi,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca curând să ne scape din lanţurile morţii, care ne

încătuşează, şi să ne izbăvească de durerile iadului ce ne-au

cuprins pre noi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca cu îndurare să îngăduie servilor Săi timp de

pocăinţă, şi să nu ne taie înainte de timp ca pre un smochin

neroditor, ci cu milă să sape împrejur şi să ne arunce

gunoiul milei, aşteptând încă cu iubire de oameni roadă de

pocăinţă şi de întoarcere, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne ridice pre noi din porţile morţii, de la

sabia cea ameninţătoare, şi de la arcul cel întins, şi cu milă

să întoarcă de la noi uneltele morţii, care cu dreptate sunt

gătite asupra noastră ca nişte săgeţi arzătoare, Domnului să

ne rugăm.

Pentru ca să audă rugăciunea noastră, cererea să o ia în

seamă şi lacrimile să nu le treacă, ci să ne uşureze spre a ne

repausa mai înainte până nu pierim, că apoi nu vom mai fi,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim de toată supărarea, mânia şi

nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte…, Pre Preasfânta, curata,

preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine toată mărirea,

deci: Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă...

Tropar glasul al 2-lea:

Întru mânia Ta, Dumnezeule, adu-Ţi aminte de îndurările

Tale, că pulbere şi ţărână suntem, duh ce iese şi nu se

întoarce, şi nu cu urgia Ta să ne cerţi pre noi, ca să nu

pierim cu totul, ci păzeşte sufletele noastre ca un iubitor de

oameni (de două ori).

Mărire…, Şi acum…, glasul al 6-lea Ceea ce eşti solitare

creştinilor neruşinată…, caută la pagina 275 apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă Dumnezeule….

Canonul

Cântarea I, glasul al 8-lea

Irmos: Pre Faraon cela ce se purta în car...

stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să

ne cerţi

Mărirea cea atotcreatoare, şi de o fiinţă, de un tron şi de o

putere şi în trei străluciri, Părinte necuprinse, Fiule şi

Duhule Sfinte, mântuieşte pre servii Tăi de cumplita boală,

ca cu mulţumită să Te mărim.

Furtuna păcatelor m-a împins în adâncul neputinţei, şi

îndesitele dureri, ca valuri întreite mă învăluiesc pre mine

nenorocitul. Stăpânire de o putere, Treime Sfântă, îndură-Te

şi mă mântuieşte pre mine cela ce pier cumplit.

Mărire…

Treime nedespărţită, scapă pre servii Tăi de păcatul ce

ne-a cuprins, stingând cu roua milei Tale arşiţa cea cumplită

a durerilor, şi ne dă sănătate, ca cu bună credinţă să Te

lăudăm.

Şi acum… a Născătoarei:

Purtat-ai, preacurată, în pântece pre Răscumpărătorul şi

Făcătorul a toate şi pre Domnul, Carele a purtat neputinţele

noastre. Pre Acela roagă-L acum să scape pre servii tăi de

boală cumplită, singură ajutătoarea oamenilor.

Cântarea a 3-a

Irmos: Făcătorul sferei cereşti...

Minţile cereşti, cetele Îngereşti, tronurile şi începătoriile,

puterile şi domniile, Te roagă pre Tine, Bunule Mântuitorule,

scapă de boala cea molipsitoare pre servii Tăi.

Ca să arăţi adâncul cel mare al iubirii de oameni; Stăpâne

Atotputernice, mântuieşte de boala cea omorâtoare şi de

chinurile cele cumplite pre servii Tăi, Unule, multÎngăduitorule.

Mărire…

Ca nişte duhuri înainte stătătoare şi lui Dumnezeu

servitoare, Îngeri şi arhangheli, rugaţi-L pre Acela să

înceteze boala, să împrăştie pierirea şi să ne scape de sorta

aducătoare de moarte.

Şi acum… a Născătoarei:

Izvor de vindecări şi adânc de bunătăţi, pre tine te-a

arătat Hristos Domnul, Cela ce s-a născut din tine, Fecioară

cu totul neprihănită; pentru acea mântuieşte pre servii tăi,

care se îneacă în viforul durerilor.

Catavasie:

Mântuieşte de nevoi pre servii Tăi Îndurate, că noi

neîncetat la Tine alergăm, către înduratul şi

răscumpărătorul, Stăpânul tuturor, Dumnezeule Cel mărit în

Treime.

Alta:

Mântuieşte de nevoi pre servii tăi, Preasfântă Născătoare

de Dumnezeu Fecioară, că neîncetat la tine alergăm, ca şi

către un zid nesurpat şi folositor.

Şi îndată Diaconul zice ectenia: Miluieşte-ne pre noi

Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie auzi-ne şi ne

miluieşte şi celelalte. Apoi să se adauge acestea:

Greşit-am şi am făcut nelegiuire, pentru aceasta mânia Ta

cea dreaptă ne-a ajuns pre noi, Doamne Dumnezeul nostru,

şi umbra morţii ne-a acoperit şi de porţile iadului ne-am

apropiat; dar către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea

noastră cu umilinţă strigăm: fie-Ţi milă de poporul Tău şi nul

pierde cu totul, cu umilinţă ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Doamne Cela ce Stăpâneşti moartea şi viaţa, nu închide

spre moarte sufletele servilor Tăi, ci conteneşte mânia şi

lasă urgia, că pier ca fumul zilele noastre; ofiliţi suntem ca

iarba şi s-a uscat tăria noastră, ci cu totul ne pierdem pentru

păcatele noastre; fie-Ţi milă de servii Tăi, întru pocăinţă cu

lacrimi ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Adu-Ţi aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese şi nu

se întoarce, şi cu îndurare întoarce mânia Ta, ce cu dreptate

este pornită asupra noastră, cu care ca cu o sabie înainte de

timp ne tai pre noi; slăbeşte boala şi încetează rana, care în

curând ne pierde pre toţi; că nu morţii Te vor lăuda pre Tine,

nici toţi cei ce se pogoară la iad, ci noi aceşti vii Te lăudăm,

şi cu durere de inimă suspinând ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Mai mult de cât toţi am păcătuit Ţie, şi nelegiuire am

făcut, Stăpâne, şi chiar de nu am câştigat pocăinţă, primeşte

cugetul nostru în loc de pocăinţă, şi întorcându-Te spre milă

ca un bun şi Preaputernic, slobozeşte pre robii Tăi de boala

cea omorâtoare şi de cumplitele dureri, suspinând cu durere

ne rugăm Ţie, auzi-ne curând şi ne miluieşte.

Să nu-Ţi aduci aminte de nelegiuirile şi de strâmbătăţile

poporului Tău şi să nu intri la judecată cu robii Tăi, nici să

Te întorci cu mânie de la cei ai Tăi; că de vei căuta la

nelegiuire, Doamne, cine va suferi? Că pulbere şi ţărână

suntem şi statura noastră ca o nimica înaintea Ta, ci ca un

Îndurat şi de oameni Iubitor, îndură-te şi nu ne pierde pre

noi în mânia Ta, pentru nelegiuirile noastre, rugămu-ne Ţie,

Preabunule Dumnezeule, auzi-ne şi ne miluieşte.

Cela ce nu voieşti moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă şi

să fie vii; ca un izvor al vieţii fă-ne vii pre noi cei vrednici

morţii, după judecata Ta cea dreaptă; că Tu eşti Dumnezeu,

Carele stăpâneşti viii şi morţii, şi nu ne pierde cu urgia

certării Tale; cu strigare tare din amărăciunea inimii şi cu

lacrimi ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Caută cu milă, Doamne, spre răutatea poporului Tău, şi

Te îndură şi porunceşte Îngerului, ce şi-a întins mâna sa spre

pierzarea noastră a tuturor, precum I-ai poruncit odinioară

în zilele lui David să-şi retragă cât mai curând mâna sa, spre

a nu ne pierde cu totul, că şi noi întru pocăinţă

mărturisindu-Te, ca David, strigăm Ţie: Păcătuit-am şi am

făcut nelegiuire, şi nu suntem vrednici de îndurarea Ta, ci Tu

Însuţi, ca un Îndurat, plecat fiind de singură mila Ta, arată

milele Tale cele multe şi păzeşte poporul Tău şi oile turmei

Tale, rugămu-ne Ţie, curând ne auzi şi ne miluieşte.

Preotul ecfonis: Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul

nostru...

Catismala, glasul al 5-lea:

Supărările ne-au încunjurat pre noi, Doamne, şi chinurile

iadului ne-au aflat, Mântuitorule, şi ne-a acoperit umbra

morţii pentru păcatele noastre, Iubitorule de oameni, şi ne

lipsim de viaţă înainte de timp, şi ce să facem nu ne

pricepem; numai la Tine Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi

adâncul milei, cu durere de inimă şi cu umilinţă căzând

strigăm: Izvorule al vieţii, iartă şi miluieşte pre poporul cel

deznădăjduit, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule

mult-Milostive.

Cântarea a 4-a

Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne...

Acum cu adevărat umbra morţii ne-a acoperit pre noi şi

de porţile iadului ne-am apropiat; ci Tu, Mântuitorule, ca un

puternic ridică-ne şi fă minunată mila Ta, mântuind pre cei

ce cu credinţă neîndoită strigă: Mărire puterii Tale,

Iubitorule de oameni.

Apostoli tăinuitori şi prezicători şi însuşi văzători ai lui

Hristos, cei ce aţi luat darul vindecării, fiind doctori

sufleteşti, scoateţi-ne din nevoi şi de boala ce ne-a cuprins,

rugând pre Stăpânul Hristos, Mântuitorul şi Domnul.

Mărire…

Viforul păcatelor acum ne-a cuprins pre noi şi valurile

neputinţei ne învăluie, îndesite dureri ne îneacă, întristări şi

chinuri ne-au aflat pre noi păcătoşii. Apostoli ai Domnului,

cu rugăciunile voastre tindeţi-ne mână de ajutor.

Şi acum… a Născătoarei:

Fiind loviţi de pretutindeni cu dureri cumplite, Fecioară,

toţi cădem înaintea ta, la puternicul acoperământ, Curată;

mântuieşte-ne pre noi, îndură-te de toţi, Mireasă

Dumnezeiască, şi ne scapă de pierire, de cumplita boală, şi

vindecă durerile, Stăpână.

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Sfinţilor Profeţi, adăpaţi-ne cu rugăciunile voastre cele

îndulcitoare, acoperind marea înşelăciunii şi schimbaţi

toată amărăciunea bolii de acum în dumnezeiască dulceaţă

a însănătoşirii.

Pătrunşi suntem de săgeţile durerilor din porunca Ta,

Doamne, şi ne-a apăsat pre noi mâna Ta, Preaputernice; dar

ca Dumnezeu îndurător, îndură-te de noi toţi cu mila Ta,

pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi Mucenici.

Mărire…

Precum pre fiul văduvei cel mort de demult l-ai înviat cu

porunca Ta, Cuvinte, pre robii Tăi scăpându-i de cumplita

boală, ca un Bun şi Miluitor, înviază-i, Unule Iubitorule de

oameni.

Şi acum… a Născătoarei:

În noaptea vieţii viforul a toată răutatea ne-a cuprins, şi

ne-a acoperit adâncul întunecoasei slăbiciuni; dar, Fecioară,

străluceşte-ne o rază de răsuflare şi la lumina sănătăţii ne

îndreptează.

Cântarea 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

În luciul nemărginit al neputinţei mă aflu, şi în valurile de

restrişte ale bolii mă învăluiesc, Ocârmuitorule Doamne,

tinde-mi mână de ajutor acum şi mă mântuieşte.

Precum mai de demult pre cel paralitic cu dumnezeiasca

Ta voie l-ai ridicat din neputinţa bolii şi din patul răutăţii,

aşa uşurându-mă de boala cea prea grea, dă-mi sănătate,

mult-Milostive.

Mărire…

Ceata Profeţilor, adunarea Apostolilor şi mulţimea

Mucenicilor acum Te roagă pentru poporul Tău, Unule

Milostive; îndură-te de dânsul, Bunule.

Şi acum… a Născătoarei:

Marie, curată vistierie a fecioriei, tu mântuieşte-ne pre

noi de întristări, de neputinţe şi de boala care ne ţine acum,

ca cu credinţă să te mărim.

După aceea Diaconul zice ectenia cea mică. Preotul, Ecfonis:

Că Tu eşti Împăratul păcii...

Condac glasul al 6-lea:

Durerile iadului ne-au înconjurat, şi ne-a acoperit umbra

morţii, şi ca ceara de faţa focului, zilele noastre s-au topit de

faţa mâniei Tale, Doamne; ci ca un Îndurat adu-Ţi aminte în

mânie de mila Ta, şi iartă pre poporul Tău, ca fiind vii, cu pocăinţă

să Te mărim pre Tine, Unule Iubitorule de omeni.

Apoi Antifonul 1 al glasului al 6-lea:

Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, îndură-Te de

mine ca să viez Ţie.

Miluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună

treabă Ţie, Cuvinte.

Mărire… Şi acum…

Duhul Sfânt este pricina cea a tot mântuitoare; de suflă

Acesta în cineva după cum se cuvine, curând îl ridică de la

cele pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.

Prochimen glasul al 4-lea:

Doamne, nu cu mânia Ta să ne cerţi pre noi, nici cu urgia Ta să

ne pedepseşti.

stih: Nu este vindecare trupului meu de faţa mâniei Tale, nu

este pace întru oasele mele de către faţa păcatelor mele.

APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire: (XII, 1-10)

Fraţilor, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să

lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să

alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi

asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru

bucuria pusă înainte-I, a suferit Crucea, n-a ţinut seama de ocara

ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luaţi bine

aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de

mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele

voastre. în lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până

la sânge. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: „Fiul

meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja când

eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi

biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”. Răbdaţi spre înţelepţire.

Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe

care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de

care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi, şi nu fii adevăraţi.

Apoi, dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe,

şi ne sfiam de ei, oare, nu ne vom supune cu atât mai vârtos

Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? Pentru că ei, precum găseau

cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul

nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.

Preotul: Pace ţie. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 4-lea:

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 8;14-23

În timpul acela venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pre

soacra lui zăcând şi aprinsă de friguri; şi S-a atins de mâna

ei, şi a lăsat-o frigurile; şi s-a sculat şi slujea Lui. Iar făcânduse

seară, adus-au la Dânsul mulţi demonizaţi, şi a scos

duhurile cu cuvântul, şi a vindecat pre toţi cei ce erau

bolnavi. Ca să se plinească ce s-a zis de Isaia profetul ce

grăieşte: Acesta neputinţele noastre a luat, şi bolile a purtat.

Şi văzând Iisus mulţime multă împrejurul său a poruncit să

meargă de cealaltă parte. Şi apropiindu-se un cărturar, a zis

lui: Învăţătorule, voi să Te urmez ori unde vei merge. Şi i-a

zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi păsările cerului cuiburi; iar

Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Iar altul dintre

ucenicii Lui i-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să

înmormântez pre tatăl meu. Şi Iisus i-a zis lui: Urmează Mie,

şi lasă pre morţi să-şi înmormânteze morţii lor. Şi intrând el

în corabie, au mers după dânsul ucenicii Lui.

Deci, Mărire…, glasul al 2-lea: Părinte, Cuvinte şi Duhule,

Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre, Şi acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curăţeşte

mulţimea păcatelor noastre.

stih: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta şi

după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte păcatele noastre.

Stihira aceasta, glasul al 6-lea:

Înfricoşat eşti Doamne şi cine va suferi dreapta Ta mânie?

Sau cine Te va ruga pre Tine pentru poporul cel păcătos şi

deznădăjduit? Dar pentru îndurările Tale cele nemăsurate, şi

a Ta iubire de oameni, şi pentru rugăciunile Preacuratei

Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor, care se

roagă Ţie pentru noi, pleacă-Te spre îndurare, că noi toţi

suntem fără răspuns de îndreptare, ca nişte servi greşiţi;

pentru aceea degrab îndură-Te şi miluieşte făptura Ta,

Stăpâne, ca să nu pierim noi servii Tăi, Îndurate de reaua

certare în care ne aflăm.

După aceea Diaconul zice: Mântuieşte Dumnezeule, poporul

Tău... Preotul, Ecfonis: Cu mila şi cu îndurările...

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat...

Mă arde şi mă topeşte cuptorul durerilor celor

nenumărate, înfierbântându-se neîncetat flacăra bolii celei

pierzătoare, ci cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreştemă,

ca să cânt: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor

noştri.

Profeţilor, Apostolilor, ceata Mucenicilor şi

dumnezeieştilor învăţători, alinaţi cu rugile voastre durerile

celor ce zac, şi sănătate dăruiţi celor ce cântă: binecuvântat

eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Mărire…

Cu cuvântul pre Lazăr înviind, acum şi pre noi ne ridică

din mormântul cumplitei boli, înviindu-ne, Doamne ca să

cântăm cântare de mulţămită: binecuvântat eşti, Dumnezeul

părinţilor noştri.

Şi acum… a Născătoarei:

Milostivă fiind şi Maica Celui cu totul Milostiv, miluindune

scapă pre poporul ce cheamă, Fecioară, milele Tale şi

cântă: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul…

Cu durere gemând, din patul durerii noastre şi din boala

cea pierzătoare strigăm către Tine, Iubitorule de oameni, şi

ridicând acum ochii inimii cerem sănătate: cercetează-ne

pre noi, Mântuitorule, şi ne scoală ca să-Ţi cântăm: popoare,

preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cu a noastră neputinţă îmbrăcându-Te, Îndurate, şi voind

a Te asemăna oamenilor, pentru rugăciunile Cuvioşilor Tăi,

mântuieşte-ne pre noi cei deznădăjduiţi şi ne ridică din

groapa a toată neputinţa, ca să cântăm Ţie: tineri,

binecuvântaţi; preoţi, lăudaţi; popoare, preaînălţaţi-L întru

toţi vecii.

Mărire…

Făcătorul firii, dăruitorul vindecărilor, ca Cela ce ai inima

blândă şi adânc de îndurare, îndelung-Răbdătorule, cu luare

aminte cercetează poporul Tău de boala cea pierzătoare, şi-l

înviază să-Ţi cânte: Preoţi, binecuvântaţi; popoare înălţaţi-L

întru toţi vecii.

Şi acum… a Născătoarei:

Tare ajutătoare şi neclintită apărătoare, nădejdea

deznădăjduiţilor, cu totul neprihănită, cercetează pre

poporul tău cela ce în dureri pătimeşte şi-i uşurează

greutatea bolii celei amare; alungă neputinţa şi primejdia, şi

mântuieşte pre servii tăi, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a cerul de aceasta...

Multe minuni, cărora nu este număr, făcând Tu

Nemuritorule, arată mila Ta spre servii Tăi, ca un Dumnezeu

Milostiv, şi de boala ce ne-a cuprins acum slobozeşte-ne,

pentru rugăciunile Celei ce Te-a născut şi ale cetei

Mucenicilor Tăi.

Pentru rugăciunile Îngerilor, arhanghelilor, Profeţilor,

Apostolilor, Mucenicilor, preacuvioşilor, ierarhilor şi ale

tuturor Sfinţilor Tăi, plânsul servilor Tăi întoarce-l,

Atotputernice, în bucurie, şi vindecă durerea, uşurează

neputinţa, şi ne dăruieşte nouă sănătate.

Mărire…

Doctorul sufletelor şi al trupurilor, Doamne Cel bogat în

milă, pre Tine Te rog, vindecă multele mele patimi, scapămă

de dureri şi de întristări, ca un Bun şi singur Binefăcător

şi mântuieşte pre cei ce cu dreaptă credinţă Te măresc.

Şi acum… a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pre Înduratul şi Milostivul Stăpân, pre

Creatorul şi Domnul, acum arată spre mine obişnuitele tale

îndurări, şi mă scapă de boala cumplită ce-mi topeşte

sufletul meu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu; dă-mi

sănătate ca neîncetat să te măresc.

După aceea: Cuvine-se cu adevărat să te fericim…, Sfinte

Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., şi Troparele

glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi Doamne..., Mărire…, Doamne

miluieşte-ne…, Şi acum…, Uşa milostivirii…, pag. 78.

După aceea citeşte Preotul rugăciunile acestea, sau câte va voi,

lăsând pentru alte zile, pre a doua sau pre a treia rugăciune.

Rugăciuni

la moartea cea neaşteptată şi furioasă a ciumei

(compunere a sfinţitului patriarh Filoteiu)

Diaconul zice: Cu lacrimi, întru umilinţă şi cu inimă înfrântă

plecând genunchii sufletelor şi ale trupurilor noastre, Domnului

să ne rugăm. Atunci toţi zic: Doamne miluieşte (de 3 ori), şi-şi

pleacă genunchi. Iar Preotul cu genunchi plecaţi, cu lacrimi şi cu

toată umilinţa, citeşte rugăciunea aceasta.

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, izvorul cel

nedeşertat al îndurărilor, noianul cel neurmărit al iubirii de

oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelung-răbdării şi al

bunătăţii, Cela ce chiar şi multele feluri de bătăi şi de răni,

ce vin după timpuri asupra neamului omenesc, le aduci spre

folosul lui, prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca

neînfrânarea şi totala noastră pornire la păcat să o opreşti,

ca şi cu un frâu, cu frica de Dumnezeu, ca să nu se vatăme

necuviincios chipul cel dumnezeiesc, şi să nu se înjosească

rău nobleţea sufletului nostru; opreşte, rugămu-ne această

armă tăioasă şi neaşteptată a morţii adusă asupra firii

noastre, ca să nu ne împuţinezi mai mult decât toate

neamurile, nici să ne dai spre batjocura duşmanilor noştri

celor înţelegători şi simţitori. Pustiitu-s-au cetăţile, stricatus-

au oraşele; sărbătorile cele Sfinţite, servirile şi armonia

cântărilor celor dumnezeieşti, în mare parte au tăcut; case

bune şi mari, (după cum zice scriptura) au pierit, şi nu este

cine să locuiască într-însele. Frică şi tremur a venit asupra

noastră, şi pre toţi i-au acoperit întunericul cel negru al

acestei morţi înfricoşate. Nu apucăm Stăpâne, să plângem

după datina rudelor pre cei ce mor, şi iată soseşte şi

sfârşitul nostru, căutând pre alţii să ne plângă şi să ne

predea mormântului celui comun. În cât noi cei vii şi văzuţi

nu ne mai credem a fi vii, de frica acestei bătăi înfricoşate, ci

mai că nu ne mai încredem nici în noi înşine; închipuindu-şi

fiecare că are în sine semnul şi rana morţii, şi înainte de

moarte, de frica morţii cumplit murim. Aceasta este răsplata

răutăţii noastre; acesta sfârşitul cel potrivit al faptelor

noastre celor viclene şi necurate; acestea sunt isprăvile cele

rele ale desfrânării, ale nedreptăţii şi ale călcărilor noastre

de jurământ; acest şarpe cu trei capete înfigându-şi în noi

dinţii săi cei veninoşi, ne-a adus pierzare şi această moarte.

Că zice: pentru aceasta, vine urgia lui Dumnezeu peste fiii

neascultării, pentru care nu putem nici a ridica ochii minţii,

nici a ne ruga liniştit şi a atrage mila Ta; fiecare fiind

împilat, de greutatea conştiinţei sale ca de o cătuşă de fier.

Dar să nu ne părăseşti cu totul pentru numele Tău cel Sfânt,

nici să strici aşezământul Tău, ca noi ticăloşii să nu fim

lipsiţi de timpul pocăinţei şi al reîntoarcerii. De aceea şi

această mare bătaie de moarte cu iubirea de oameni o ai

adus. Ştim că de multe ori făgăduind pocăinţă şi de multe

ori minţind, spre tăiere suntem osândiţi ca şi smochinul cel

neroditor. Ci încă tot mai îngăduie ca un cultivator, de

oameni Iubitor, Carele nu voieşti moartea păcătosului, ci

întoarcerea şi vieţuirea lui; Cela ce ai poruncit a ierta

păcatele fraţilor de şaptezeci de ori câte şapte; Carele poţi

ridica fii lui Avraam şi din pietre vârtoase şi neroditoare; că

numai Ţie sunt cu putinţă toate cele ce în oameni sunt cu

neputinţă, Iubitorule de oameni Stăpâne. Ca şi între noi, în

neamuri de neamuri, să se preamărească Preasfânt numele

Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune la rană de moarte

Domnului să ne rugăm

Păcătuit-am, nelegiuit-am, nedreptăţit-am înaintea Ta,

Preabunule Stăpâne, călcat-am poruncile Tale cele

mântuitoare, şi făgăduinţele noastre cele Sfinţite, care le-am

făcut la Sfântul botez înaintea marelui Tău jertfelnic şi

înaintea Îngerilor şi a oamenilor; lepădatu-ne-am de

înfricoşatul sânge al legii, prin care ne-am Sfinţit, socotindul

de nimic şi înjosind harul Duhului şi dispreţuind înfierea

cea mai pre sus de fire. Toată Scriptura şi legea cea

dumnezeiască şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu, ca

un sunet deşert şi graiuri lipsite de fapte s-au socotit de noi.

Numai cu numele şi cu vorbele noi mişeii purtăm Cinstita

Evanghelie şi adevărata creştinătate. Mâinile noastre s-au

făcut îndemânatice spre toată răpirea şi lăcomia, iar

picioarele, grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea şi

strâmbătatea şi cădem la Tine, primeşte-ne, Stăpâne. Şi deşi

suntem foarte departe de întoarcerea şi adevărata lor

căinţă, lipsa să o îndeplinească nemărginita Ta bunătate, ba

chiar totul; fiindcă de toate cu totul suntem lipsiţi. Pentru că

ai îndurare şi milă care Te înduplecă: Crucea şi moartea cea

de voie, ce ai suferit pentru noi nerecunoscătorii, luptele

Apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele Mucenicilor, şi

înainte de toate, nădejdea şi mântuirea cea comună a

tuturor, pre Născătoarea de Dumnezeu, ce Te-a născut fără

sămânţă mai pre sus de minte. Ale căror rugăciuni primindule

cu iubire de oameni, slobozeşte-ne pre noi de întristarea

cea de acum şi de viitoarea muncă cea veşnică. Cu harul şi

iubirea de oameni a Părintelui Tău celui fără început, cu

Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi viaţă

făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune la boală de ciumă

Domnului să ne rugăm

Atotţiitorule Stăpâne, îndelung-Răbdătorule, mult-

Miluitorule, lesne-Iertătorule, de oameni-Iubitorule,

Atotbunule, Preabune, Atotputernice Hristoase, Dumnezeul

nostru; Tu din nefiinţă în fiinţă ai produs firea noastră,

numai din prisosinţa bunătăţii; Tu ai insuflat în noi suflet şi

cuvânt înţelegător, şi cu chipul Tău cinstindu-ne, ne-ai

învrednicit minunat desfătării raiului, purtării celei

asemenea lui Dumnezeu şi cuminecării dumnezeieşti; Tu pre

cei ce au călcat porunca Ta, şi s-au supus înşelăciunii şi

amăgirii diavoleşti, căzând din mărirea Ta, şi schimbând

viaţa cu moartea şi Împărăţia cu robia cea ruşinoasă, nu i-ai

trecut cu vederea, pentru adâncul cel negrăit al îndelungrăbdării

şi bunătăţii, ci I-ai cercetat în tot chipul prin părinţi

şi Profeţi. Tu ai dat nouă legea cea scrisă spre întoarcere şi

învăţătură; pus-ai Îngeri îndreptători şi păzitori, învăţândune

şi conducându-ne oarecum spre aflarea a ce este mai

bine. Dar fiindcă toate acestea le-am arătat a fi deşarte şi

zadarnice, prin plecarea cea nemăsurată a noastră către

răutate, însuţi Tu la sfârşitul veacurilor nespus ai făcut a

doua creare şi replăsmuire a firii noastre, şi întreg omul

nostru unindu-l minunat cu întreaga Ta Dumnezeire, şi

Sfinţind trupul cu trup, şi sufletul cu suflet, şi cu moartea şi

patimile Tale scăpându-ne pre noi de patimile cele peste fire

şi de moarte, prin paza dumnezeieştilor Tale porunci, ne-ai

învrednicit vieţii celei nemuritoare. Dar noi iarăşi călcând

aceste porunci dumnezeieşti ale Tale, şi umblând după

poftele şi voinţele noastre, cu stăruinţă facem tot păcatul în

fiecare zi: clevetire, defăimare, ţinere în minte de rău,

călcare de jurământ, minţire, vorbire de ruşine, înşelăciune,

ceartă, pizmă, şi toată fapta de ruşine necuviincioasă,

firească şi peste fire, ce nu se află nici la dobitoacele

necuvântătoare; acestea toate păgâneşte din nou le

născocim. Stinsu-s-au în deşertăciune zilele noastre; suntem

lipsiţi de ajutorul Tău; ne-am făcut de batjocură şi dispreţ

celor din împrejurul nostru; numele Tău Cel Preasfânt şi

închinat s-a făcut prin noi defăimat de păgâni, că am

îmbătrânit în răutate şi neînţelepţeşte pre căi şchiopătăm.

Toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut, nu este

cine să înţeleagă, nu este până la unul: preoţii şi poporul neam

abătut împreună. Pentru aceasta, cu dreaptă judecată,

suntem respinşi de la Tine, şi aruncaţi de la ajutorul Tău cel

mare, şi noi păcătoşii am întors spre întărâtare multa Ta

iubire de oameni. Ciume şi robie, strâmtorare şi sărăcie,

morţi felurite şi necontenite ne-au sfâşiat pre noi

nemernicii, pentru ca prin astfel de bătăi să ne tragi cu sila

la Tine, Iubitorule de oameni. Dar nici aşa nu s-a făcut ceva

mai mult din partea noastră. Datu-ne-ai spre robie păgânilor,

şi celor nelegiuiţi spre jefuire, spre junghiere şi spre pradă,

şi nici aşa nu ne-am înţelepţit, nici ne-am depărtat de la

răutăţile şi nelegiuirile noastre. Puţin numai ne-ai fost scos

minunat din robie, şi ne-ai slobozit peste nădejdea noastră

de la necredincioşi, şi încă mai mult am adăugat nelegiuire

peste nelegiuire, semeţindu-ne de binefacere şi de libertate,

şi rău întrebuinţând iertarea. Pentru aceasta, Preabunule

Stăpâne, ca pre unii care, nici prin cele de întristare, nici

prin cele cumplite, nu ne-am înţelepţit, nici ne-am făcut mai

buni prin binefacerile şi harurile Tale, cu dreapta judecată

ne-ai osândit pre noi, şi ne-ai trădat la pierire, la sfărâmare

şi deplină stingere. Şi este arătat, că suntem osândiţi a fi de

tot striviţi şi nimiciţi, pentru că ai şi secerat aşa fără cruţare

înainte de timp prelungirea neamului nostru, ca nici

rădăcină, nici sămânţă să nu rămână în Israel, după cum

este scris, ci să ne facem ca Sodoma şi ca Gomora, pre care

de demult cu totul le-a nimicit înecul de foc. Căci boala nu

ne cuprinde încet, răpind cu cumpătare pre cei ce mor, ci ca

un junghietor stând de faţă şi pre fiecare cu sabia de moarte

lovindu-l; aşa, mulţi de odată cu rana au primit şi semnul

morţii, şi pre toţi împreună repede i-a acoperit întunericul,

încât abia zicem a fi răniţi, şi moartea îndată ne şi calcă pre

urmă. Aşa că din una şi aceeaşi casă se scot câte doi şi câte

trei, aruncaţi grămadă pre un pat, încât cei rămaşi nu mai

pot fi în stare a da rudelor cele cuvenite după lege, nici le

este cu putinţă a se gândi la care dintre rude mai întâi să

meargă, că toţi cu totul se sting amar, şi se trimit la iad! Ci

de pretutindeni constrânşi de nepricepere şi nedumerire, nu

ştim care parte din nenorocire se cuvine mai vârtos a o

plânge: oare moartea cea fără timp, sau răpirea cea

neaşteptată, sau pre cei mai înainte muriţi, ori pre cei ce

acum îşi dau sufletul, sau pre cei ce au peste puţin să

pătimească aceasta, ori pre cei ce se par a scăpa şi a fi mai

tari decât boala? Dar, mai vârtos, se cade a ne tângui şi

plânge, ne mai rămânând nici o nădejde, că peste puţin vom

fi şi noi număraţi între morţi; aşa, de pretutindeni

deznădăjduiţi, zăcem ca nişte vite aşteptând junghierea.

Astăzi stă în jurul părinţilor şi a mamelor ceata copiilor,

ceata fiilor, ceata altor rude şi cunoscuţi încât casele sunt

strâmte pentru mulţimea celor ce se adună în familii şi

rudenii; iar mâine sunt fără fii, lipsiţi amărâţi, părăsiţi, ca

nişte scopiţi şi ca cum şi-ar fi pierdut toată nădejdea de

viaţă şi de bătrâneţe şi de prelungirea neamului de

moştenire, şi ca nişte lipsiţi de toate cele fireşti, de cei mai

iubiţi şi de cele mai trebuitoare. Spăimântatu-ne-am deci,

Iubitorule de oameni Stăpâne, de această mare şi nesuferită

restrişte şi bătaie; şi puţin de nu ne-am ieşit din fire, că neau

cuprins pre noi nepricepere şi nedumerire; şi a venit

asupră-ne frică şi tremur, şi ne-a acoperit umbra morţii, şi

ne-am uimit şi deznădăjduit cu totul. Că nu ne mai credem a

fi între cei vii, nici suntem în liniştea minţii; ci fiecare

închipuindu-şi a avea în sine rana şi simptomul adesea

pipăindu-şi membrele, în toată ora se înspăimântă, chiar de

s-ar pune vreun ţânţar, ori l-ar muşca vre-o vietate, i se pare

de frică că a sosit pieirea, şi înainte de moarte ni se pare că

murim. Pentru care toţi ne şi învârtim ca nişte morţi pre

jumătate şi leşinaţi şi cu totul uimiţi, neaflând nici o

scăpare; şi ce este mai rău, noi ticăloşii nu îndrăznim nici a

ridica la cer ochii noştri, nici a deschide gura noastră şi a ne

ruga înaintea Ta, fiind împunşi de boldul conştiinţei; şi

având înaintea ochilor faptele noastre cele viclene şi pline

de toată necurăţia, acoperindu-ne de ruşine feţele, ne

judecăm nevrednici de ajutorul Tău şi sprijinirea Ta. Striviţi

fiind, umiliţi şi ruşinaţi, de aceasta numai strigăm către

Tine, Dumnezeule Cel Bun: Drept eşti, Doamne, şi dreaptă

este judecata Ta în toate cele ce le-ai adus asupra noastră!

Iar mai ales, n-ai făcut nouă după nelegiuirea noastră, nici

după păcatele noastre ne-ai răsplătit nouă; ci şi această

bătaie adusă asupra noastră mărturisim a fi mai mult după

iubirea de oameni decât după dreptate; căci toată bătaia şi

rana şi toată pierzarea adusă asupră-ne, este mică şi puţină

către prea multele noastre nelegiuiri. Deci pentru mulţimea

păcatelor noastre, nu putem nici a îndrăzni, drepte

Judecătorule Doamne, ca să rugăm bunătatea Ta spre a afla

dezlegare de această înfricoşată certare. Dar mila Ta cea

prea mare şi adâncul îndurărilor Tale, mult-Miluitorule

Stăpâne, ne sileşte a îndrăzni şi a căuta cele peste meritul

nostru. Pentru care, Dumnezeule Preabune şi Doamne al

milei, ne rugăm măreţiei Tale: Opreşte această ascuţită

sabie a morţii, ce înainte de timp se aduce asupra noastră;

ca nu cu mânia Ta să ne mustri pre noi, nici să ne dai cu

totul la pieire, pentru numele Tău cel Sfânt, nici să

îndepărtezi de la noi mila Ta, Iubitorule de oameni, nici să

strici aşezământul Tău care L-ai făcut cu părinţii noştri, nici

să ne împuţinezi mai mult decât toate naţiile. Pune contra

mulţimii răutăţilor noastre adâncul îndurărilor Tale; numai

Ţie păcătuim, Doamne, dar şi numai Ţie unuia servim; afară

de Tine alt Dumnezeu nu cunoaştem; numai Ţie stăm înainte

cu inima înfrântă şi umilită, şi lăcrimând strigăm: Doamne,

miluieşte-ne. Primeşte, Iubitorule de oameni, această

comună umilinţă a noastră şi durere de inimă, precum ai

primit lacrimile lui Ezechia în întristarea inimii sale, şi l-ai

scăpat pre dânsul de moarte, şi i-ai dăruit timp de viaţă

peste cel pus pentru sfârşitul lui; căci, zice, întors-a Ezechia

faţa sa către părete şi a plâns; şi îndată ca un Stăpân Iubitor

de oameni ai trimis pre profetul şi i-a zis lui: Auzit-am

rugăciunea Ta şi am văzut lacrimile Tale, şi voi adăuga la

anii Tăi, ani cincisprezece. Deci, răbdătorule de răutate

Doamne, Însuţi ai zis: Nu voiesc moartea păcătosului, ci

întoarcerea şi vieţuirea lui; îndură-Te şi de noi nevrednicii, şi

întoarce mânia Ta cea dreaptă de la noi, şi să nu ne urgiseşti

pre noi în veci. Vezi, Stăpâne, că ne-am împuţinat şi am

scăzut noi moştenirea Ta, şi poporul Tău cel Sfânt, şi

plinirea a tot pământului, a căruia umbră cuprindea şi

munţii. Adu-Ţi aminte, Iubitorule de oameni, de Cruce, de

moarte şi de patima cea de voie, care ai suferit-o pentru noi

osândiţii, şi să nu răpească moartea ca un leu sufletele

noastre, nefiind cine să scape, nici să ne mântuiască. Ştii,

îndelung-Răbdătorule, că nici o bătaie n-a atins aşa pre nesimţitorii

egipteni, ca stricarea şi pierzarea întâi născuţilor;

iar asupra noastră nenorocirea este neînchipuită şi răutatea

neasemănată, deoarece toţi împreună, şi cei dintâi, şi cei de

mijloc, şi cei din urmă se răpesc fără timp asa de iute.

Îndură-Te deci, lesne-Iertătorule Doamne, de lacrimile şi

plângerea tinerilor şi a pruncilor şi de toată vârsta,

neformată şi necoaptă; opreşte-Ţi întărâtarea Ta cea dreaptă

asupra noastră, şi încetează sfărâmarea, mult-Miluitorule

Doamne. Căci pruncii primind rana şi semnul morţii, şi

venind în cunoştinţă de rău şi de pieire, la noi se uită, îşi

aţintesc ochii, îşi întind mâinile, şi prin lacrimi, prin

gângăviri, prin sunete neînţelese şi prin toate mişcările

putincioase arată junghierea, plângându-şi pieirea, şi în

toate chipurile se silesc cum ne-ar atrage spre ajutorul lor.

Iar noi neputând nicicum a le întinde mână de ajutor şi

dezlegare de răutate, la Tine alergăm şi cerem ajutor contra

acestei cumplite bătăi. Că Ţie unuia sunt putincioase cele ce

la oameni sunt cu neputinţă; că binecuvântat eşti în veci

Amin.

Altă rugăciune către Dumnezeu, ce se zice în timp de ciumă şi

foamete, compunere a sfinţitului patriarh Calist.

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Carele cu porunca cea

creatoare ai produs din nefiinţă în fiinţă aceasta făptură

văzută; apoi prin marea Ta bunătate ai plăsmuit cu mâinile

Tale şi pre om, şi mai întâi toată pregătirea lui spre mâncare

şi băutură ai făcut-o lesnicioasă şi fără cheltuială; dar îndată

după călcarea poruncii l-ai lipsit pre dânsul de acea

desfătare nestricăcioasă, şi spre folosul lui i-ai dat alt trai

mai anevoios; aşa că ai poruncit pământului să producă

roade spre nutrirea noastră şi chiar a vietăţilor

necuvântătoare, în multe feluri şi în multe chipuri. Unora

dintre ele le-ai dat cele trebuincioase numai din seminţele

pământului, iar altora în alt fel, după puterea Ta cea

prevăzătoare, prin care Te îngrijeşti cu bunătatea Ta şi de

peştii mării, deschizând dreapta Ta şi umplând toată

vietatea de buna Ta voinţă. Cela ce ai făcut semne mari şi

minunate în Testamentul Vechi şi cel Nou, auzi-mă şi pre

mine păcătosul şi nevrednicul servul Tău. Şi precum

odinioară prin Iosif, ce purta chipul Unuia-Născut Fiului Tău,

ai nutrit cu îndestulare pre tot poporul israelit, aşa şi acum,

prin Unul-Născut Fiul Tău Adevăratul Dumnezeul nostru,

dăruieşte cele de nutrire şi de repausul nostru, şi ne dă 

scăpare de toate cele întristătoare; de ciumă, de foamete, şi ne

scuteşte pre noi de chinul şi nevoia ce ne aşteptă; ca să se

preamărească Preasfânt numele Tău, al Tatălui celui fără de

început, şi al Unuia-Născut Fiului Tău, şi al Preasfântului şi

de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Dumnezeul minunilor, Carele ai făcut mari şi minunate;

Cela ce prin Moisi ai slobozit pre vechiul Israil din robia cea

amară a lui Faraon; Cela ce cu mâna Ta cea dreaptă l-ai

condus şi nevătămat l-ai adus în pământul făgăduinţei;

Carele mai întâi prin păsările acelea ai nutrit spre saţiu în

deşertul cel prea uscat un popor nu lesne de numărat;

Carele ai plouat mană ca apa din izvor pururea curgător;

Cela ce ai pregătit ca piatra cea vârtoasă să izvorască izvor

de apă, şi ai săturat prin revărsarea apei, pre toţi cei chinuiţi

de sete; aşa şi acum nutreşte-ne pre noi cu ştiuta Ta iubire

de oameni şi bunătate; dăruieşte nouă cele trebuitoare, şi

ne îndestulează spre servirea şi hrana noastră; arată şi în

noi marele Tale minuni, şi ne hrăneşte spre saţiu cu

binecuvântarea bunătăţii Tale; că toate sunt Ţie cu putinţă,

şi nu-Ţi este nimic neputincios. Aşa, Doamne Dumnezeul

nostru, Cela ce ai nutrit mii de popoare cu puţine pâini în

deşert, nutreşte-ne şi pre noi acum cu negrăita Ta îndurare,

şi să nu treci cu vederea rugăciunile noastre ale păcătoşilor

şi nevrednicilor Tăi servi; ca să se preamărească Preasfânt

numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNE la izbăvirea de cutremur

RUGĂCIUNE

la izbăvirea de cutremur

(se citeşte după ce a fost săvârşită Sfânta Liturghie)

Domnului să ne rugăm

Împărate Sfinte, Iubitorule de oameni Stăpâne, îndelung-

Răbdătorule, Doamne, Făcătorule a toată făptura cea văzută

şi cea nevăzută, Care toate le chiverniseşti cu cuvântul

negrăitei Tale puteri şi singur ai stăpânire asupra vieţii şi a

morţii; Cel ce pedepseşti cu dreptate, şi cu iubire de oameni

iarăşi vindeci; Care vremelnica noastră viaţă o cârmuieşti cu

preaînţeleapta Ta purtare de grijă şi în tot chipul mântuirea

noastră bine o întocmeşti. Ştim că păcatele noastre cele

multe au cutremurat pământul şi l-au tulburat, şi din pricina

lor frică şi cutremur au venit asupra noastră de la faţa

mâniei Tale, îndelung-Răbdătorule; inima noastră s-a

tulburat, clătinându-se pământul, şi frica morţii a căzut

asupra noastră, ca nu cumva ca un leu să răpească sufletele

noastre, nefiind cine să le izbăvească; ca nu cumva să ne

înghită şi să ne acopere stricăciunea, nefiind Cel ce

izbăveşte, nici Cel ce mântuieşte. Pentru aceasta la Tine cu

umilinţă cerem şi Te rugăm pe Tine, singurul Stăpân, Care

nu ţii minte răul, să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele

de demult şi cele de acum, nici să cumpăneşti greutatea

păcatelor noastre cu răsplătirea cea cuvenită; că de vei intra

în judecată cu neamul nostru acesta, nimeni nu se va

îndrepta înaintea Ta, ci va pieri cu totul de pe pământ

pomenirea noastră a tuturor.

Adu-Ţi aminte, îndelung-Răbdătorule, de îndurările Tale

cele din veac şi de milele Tale şi de legământul Tău cel

adevărat către părinţii noştri şi să nu ne înghită pe noi

adâncul pământului, nici să ne mănânce gura lui, ci

milostiveşte-Te spre noi cei umiliţi şi ne miluieşte pe noi cei

smeriţi şi ne cercetează pe noi cei ce ne tulburăm de

înfricoşătoarea îngrozire a cutremurului şi suntem cuprinşi

de temerea şi frica cea multă. Şi de sunt undeva între noi

unii care se tem de numele Tău şi păzesc poruncile Tale - o

parte mică oarecare, aleasă, sămânţă binecuvântată,

vistierie ascunsă, pe care Tu unul o ştii şi o păzeşti, ascultă,

ca un bun, pe aceştia care cheamă facerea Ta de bine şi mila

Ta asupra noastră, şi primeşte rugăciunile lor ce se aduc Ţie,

pentru poporul cel ce a greşit, Stăpâne Iubitorule de oameni,

precum ai ascultat pe Avraam pentru cei din Sodoma,

pe Daniel şi pe Ieremia, dumnezeieştii Tăi prooroci, care au

îmblânzit bunătatea Ta asupra robiei lui Israel. Ca din neam

în neam să se slăvească adâncul cel de nepătruns al iubirii

Tale de oameni şi al îndelung-răbdării Tale, şi ca noi să-Ţi

aducem Ţie dar de mulţumire întoarcerea şi pocăinţa

noastră, fiind întăriţi cu puternică mâna Ta, pentru

rugăciunile şi cererile întru tot preacuratei Maicii Tale, şi ale

tuturor Sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie, Amin.

RUGĂCIUNE la îngrozirea de tunete şi de fulgere

RUGĂCIUNE

la îngrozirea de tunete şi de fulgere

(de obicei se adaugă la cea de mai înainte)

Domnului să ne rugăm

Iarăşi ne aducem aminte de pedeapsa Ta, Doamne,

Iubitorule de oameni Stăpâne, iarăşi rugăciuni de iertare de

la robii Tăi cei netrebnici, care ştim că, cu cât prisoseşte

mulţimea păcatelor, cu atât mai mult le covârşeşti pe

acestea cu milostivirea Ta care nu ţine minte răul. Pentru

aceea ne rugăm Ţie: întoarce mânia Ta de la noi, ca nu în

veac să Te mânii pe noi, ci cu mila Ta să ne înviezi pe noi cu

îndurările Tale. Doamne, Dumnezeul nostru, Care întăreşti

tunetul şi slobozeşti fulgerele şi toate le faci spre mântuirea

lucrurilor mâinilor Tale, caută cu iubirea de oameni şi ne

izbăveşte pe noi de tot necazul, mânia şi nevoia şi de

îngrozirea cea de acum; că ai tunat din cer, Doamne, şi

_______________________________BOTEZUL___________________________3_0 3

fulgerele ai înmulţit şi ne-ai tulburat pe noi; îndură-Te spre

noi, Milostive; la Tine scăpăm, şi milele Tale cele bogate

trimite peste noi şi miluieşte pe robii Tăi, ca un bun şi

iubitor de oameni, ca să nu ne ardă pe noi focul mâniei Tale,

nici să ne topească pe noi iuţimea fulgerelor şi a tunetelor

Tale; ci după ştiută milostivirea Ta potoleşte-Ţi mânia şi

schimbă văzduhul în bună linişte, şi cu razele soarelui

risipeşte întunecimea care este asupra noastră şi împrăştie

norii cei întunecaţi. Că Tu eşti Dumnezeul milelor, al

îndurărilor şi al iubirii de oameni, şi Ţie slavă înălţăm,

Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor, Amin.

RÂNDUIALA ce se cântă la timp nesenin

RÂNDUIALA

ce se cântă la timp nesenin,

adică la ploaie prea multă şi peste măsură

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., citeţul:

Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime…,

Tatăl nostru..., Preotul: Că a Ta este Împărăţia..., Doamne

miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul

68: Mântuieşte-mă Dumnezeule, că a intrat ape până la sufletul

meu.

Diaconul zice ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne

rugăm…, şi celelalte până la: Pentru cei ce plutesc pre marea…, şi

îndată zice aceste:

Pentru ca nu cu urgia certării Sale să ne piardă pre noi,

pentru păcatele şi nelegiuirile noastre, ci aducându-Şi

aminte de milele şi îndurările Sale cele din veac, să ne

miluiască pre noi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-Şi aducă aminte de aşezământul Său cel cu

Noe, ca nu cu umezeala cea nemăsurată şi cu schimbarea şi

întunecarea aerului şi cu negură întunecoasă să strice

pământul şi poporul Său, ci cu milă păzind moştenirea Sa să

poruncească ca să strălucească soare aducător de roade, şi

căldură paşnică să lumineze pământul, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să poruncească norilor să înceteze ploaia cea

nemăsurată şi să împrăştie întunecarea, ca să strălucească

lumina soarelui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ferească oamenii, vietăţile şi tot pământul şi

să nu le vatăme cu revărsarea ploilor celor nemăsurate,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea moştenirii sale înseninare şi să

înmulţească roadele pământului, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu ne dea nouă şi să ne pedepsească, după

păcatele noastre, ci, după multă mila Sa şi după îndurarea

Sa, să arate nouă în curând iubirea Sa de oameni şi

bunătatea Sa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu strice roadele şi semănăturile pământului

pentru păcatele noastre, cu revărsarea ploilor celor

nemăsurate, ci cu senin priitor să le păzească şi să le

înmulţească pentru săracii poporului Său, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca bine primită să fie rugăciunea noastră şi să ne

ferească pre noi de foamete, de ciumă, de holeră de

cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de

încălcarea străinilor şi de războiul dintre noi, şi de toate

rănile cele aducătoare de moarte, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne mântuim noi…, Apără, mântuieşte, miluieşte...,

şi celelalte. Ecfonis: Că Ţie se cade toată mărirea, cinstea şi

închinăciunea…, apoi: Dumnezeu este Domnul…, glasul al 2-lea:

Caută spre poporul Tău cel păcătos, Îndurate

Dumnezeule, şi nu trece cu vederea pre cei ce cad la Tine cu

pocăinţă, ci ca un bun miluieşte-i şi curând îi scapă de

dreapta Ta certare, pentru rugăciunile Născătoarei de

Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni (de două ori).

Slavă… Şi acum… a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, grabnică ajutătoarea

lumii, cerem a ta grabnică folosinţă şi tare sprijinire; îndurăte

de poporul cel îngrijorat şi roagă pre Înduratul tău Fiu şi

Dumnezeu, să ne scape de nevoia ce ne-a cuprins şi de

dreapta Sa ameninţare, ceea ce eşti singură între femei

binecuvântată.

Deci psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule. Şi îndată:

Canonul

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos. Ca pre uscat umblând Israil.

stih: Miluieşte-ne Doamne, pre noi poporul cel greşit...

Veniţi, credincioşilor, cântare nouă să cântăm lui

Dumnezeu grăind: Milostiveşte-Te, Îndurate, şi miluieşte-ne,

Stăpâne, pre noi cei ce fără de număr am greşit (de două

ori).

Mărire…

Primeşte rugăciunile şi lacrimile robilor Tăi, Hristoase

Dumnezeule, care Te rugăm acum pre Tine şi ne dăruieşte

timp senin pentru aducerea de roade pământului.

Şi acum… a Născătoarei:

Grăbeşte, Stăpână Marie, a ridica preacinstitele mâini

către Înduratul Fiul tău şi Dumnezeu, ca să dea senin şi

hrană credincioşilor tăi robi.

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este Sfânt precum Tu Doamne

Nu cu urgia Ta să ne mustri pre noi, precum profetul

strigă, nici cu mânia Ta să ne cerţi, ci, pentru rugăciunile

preacuratei Maicii Tale, varsă spre noi cu îndestulare milele

Tale.

Mărire…

Noi, naţiile cele de curând chemate, cu lacrimi strigăm

Ţie, Stăpâne, milostiveşte-te ca un Îndurat şi ne dăruieşte

nouă senin şi bună temperatură a aerului, îndestulare şi

mare milă.

Şi acum… a Născătoarei:

Nu trece lacrimile noastre, Născătoare de Dumnezeu

Stăpână, nici să-ţi fie urâtă suspinarea noastră, ci cu

deadinsul roagă pre Fiul Tău, să dăruiască senin pre pământ

poporului tău şi mare milă.

Catavasie:

Scapă de nevoi pre robii Tăi, Îndurate, că noi cu stăruinţă

către Tine alergăm, către înduratul şi răscumpărătorul

tuturor, Stăpânul Iisus Hristos.

Mântuieşte de nevoi pre robii tăi, Născătoare de

Dumnezeu Fecioară, că noi toţi, după Dumnezeu, către tine

alergăm, ca şi către o solitoare şi zid nesurpat.

Diaconul, ecteniile: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule...

Lucruri vrednice de pedeapsă am făcut şi dreapta Ta

judecată ne-a ajuns pre noi, Doamne, ci iartă, iartă pre

poporul cel păcătos şi întoarce urgia Ta cea dreaptă ce a

venit asupra noastră, cu pocăinţă cădem către Tine şi cu

umilinţă Te rugăm, auzi-ne şi ne miluieşte.

Să nu ne înece pre noi viforul apei şi să nu strici

pământul, şi cu foamete să nu ne omori pre noi poporul Tău;

ci, ca un Bun, încetează revărsarea apelor şi porunceşte, ca

un Puternic, să strălucească pre pământ căldura soarelui, cu

deadinsul ne rugăm Ţie, Împărate Preasfinte, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Pentru săracii poporului Tău şi pentru toate vietăţile,

porunceşte, Atotândurate Doamne, întunecimii aerului şi

negurii celei întunecoase să se împrăştie şi să strălucească

razele soarelui, ca să nu murim mai înainte de timp,

rugămu-ne Ţie curând ne auzi şi ne miluieşte.

Mântuieşte-ne de tină, Doamne, şi de noroiul adâncului şi

de mulţimea apei, ca să nu se stingă în deşert zilele noastre

şi anii noştri în suspinuri, ci-Ţi adu aminte de aşezământul

Tău cel cu Noe, şi fă cu noi după mila Ta, ne rugăm cu inimă

umilită auzi-ne şi ne miluieşte.

Supărările şi chinurile noastre ne-au turburat foarte, de

aceea către Tine, Dumnezeul nostru şi Domnul, cu umilinţă

strigăm: Să fie primită rugăciunea noastră şi să ridici din

stricăciune viaţa noastră, ca nu înainte de timp să pierim;

Îndurate, auzi glasul săracilor poporului Tău şi cu iubire de

oameni miluieşte-i.

Nu spre curcubeu, pre care L-ai pus ca semn de

aşezământ, Doamne, ci spre îndurarea şi mila Ta căutând,

cerem a le câştiga de la Tine Cel bogat în milă şi nemăsurat

întru îndurări, cu inima înfrântă ne rugăm: Dă nouă senin

paşnic şi aducător de roade, prin schimbarea cea bună a

aerului, ca un Îndurat, curând auzi-ne şi ne miluieşte.

Preotul Ecfonis: Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul

nostru...

Catismala glasul al 5-lea

Către Tine Mântuitorul nostru, Dumnezeule preaveşnice,

alergăm noi păcătoşii robii Tăi, şi cu lacrimi de pocăinţă

căzând strigăm Ţie: Iartă, iartă, Îndurate, pre poporul cel

fără răspuns de îndreptare, şi să nu ne pierzi pre noi cu

revărsarea ploilor celor nemăsurate şi cu reaua schimbare a

aerului, ci dă senin şi înmulţeşte rodurile pământului, ca un

Iubitor de oameni.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Ceea ce eşti mai sfântă de cât Heruvimii şi mai înaltă

decât cerul, prealăudată Născătoare de Dumnezeu cu

adevărat te mărturisim, că pre tine noi păcătoşii te-am aflat

folositoare în timpul de nevoie. Pentru aceea nu înceta

rugându-te pentru noi, sprijinirea şi scăparea sufletelor

noastre.

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este puterea mea...

În mâinile Tale, Stăpâne Hristoase, ţii cele de deasupra

cerului şi apa cea de sub cer şi căldura lui, pentru aceea Te

rugăm pre Tine amândouă după măsura trebuinţei,

dăruieşte-le, spre folosul robilor Tăi.

Mărire…

Mărturisim stăpânirea, Ta Creatorule a toată făptura,

Hristoase, Cela ce ţii sceptrul cerului şi cârmuieşti toată

făptura, dă bună temperare aerului şi îndestulare

pământului, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.

Şi acum… a Născătoarei:

Ca ceea ce ai îndrăznire multă ca nimeni altul, către Unul-

Născut din tine, Stăpână, roagă-te pentru robii tăi să fim

scutiţi de foamete şi de încălcarea străinilor.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu dumnezeiască lumina Ta...

Hristoase, limanul celor înviforaţi şi nădejdea celor

deznădăjduiţi, întărirea împăraţilor şi tuturor creştinilor în

nevoi curând ajutător, auzi-ne şi pre noi acum şi dă senin

pământului pentru aducerea de roade.

Mărire…

Doctorul bolnavilor, Mângâitorul întristaţilor, Împărate

ceresc Hristoase, caută din sfânt locaşul Tău şi auzi

suspinurile şi plângerea servilor Tăi, şi nu-Ţi aminti de

răutăţile noastre cele nenumărate, şi, ca un îndurat, dă

senin pământului spre înmulţirea roadelor.

Şi acum… a Născătoarei:

Primeşte curând, împărăteasă, rugăciunile servilor tăi şi

nu-ţi aduce aminte de răutăţile noastre cele nenumărate, ci

cere nouă, Fecioară, senin spre folos, pentru creşterea

roadelor pământului.

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzându-o înălţându-se...

Prin ruga profetului Tău, Doamne, ai închis cerul trei ani

şi şase luni, spre înţelepţirea şi pocăirea celor neascultători,

cu care acum să nu ne cerţi pre noi, ci din mila Ta îndură-Te

spre noi.

Mărire…

Hristoase, Cela ce ai primit pocăinţa tâlharului şi într-o

oră L-ai mântuit, când a strigat: Pomeneşte-mă Mântuitorule,

întru Împărăţia Ta; îndură-Te şi de noi cei ce acum cădem la

Tine cu pocăinţă, şi ne miluieşte.

Şi acum… a Născătoarei:

Roagă-te pentru noi, Stăpână, către Fiul tău şi Dumnezeu,

nu ca şi sub Noe, prin revărsarea apelor să ne piardă pre noi,

pentru păcatele noastre, ci, ca pre ninivitenii ce s-au pocăit,

să ne miluiască.

Deci ectenia cea mică, Preotul, ecfonis: Că Tu eşti Împăratul

păcii…, Apoi, Condac, glasul al 2-lea:

Nu lepăda cu totul pre poporul Tău, Stăpâne, nici să abaţi

mila Ta şi îndurările Tale de la noi ci ca Cela ce eşti adâncul

îndurărilor şi noianul milei, primeşte rugăciunile noastre şi

ne scapă de toată nevoia şi nenorocirea ce a venit asupra

noastră, ca un bun şi lesne iertător.

Apoi Antifonul 1 al glasului al 6-lea:

Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, îndură-Te de

mine ca să viez Ţie.

Miluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună

treabă Ţie, Cuvinte.

Mărire… Şi acum…

Sfântul Duh este pricina a tot mântuitoare, de suflă

Acesta în cineva, după cum se cuvine, curând îl ridică de la

cele pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.

Prochimen glasul al 4-lea:

Mântuieşte-mă Dumnezeule, că a intrat ape până la sufletul

meu.

stih: Afundatu-m-am în tina noroiului şi nu este stare.

Evanghelia de la Matei: 7;7-11

Zis-a Domnul: Cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi veţi afla,

bateţi şi se va deschide vouă; că tot cela ce cere va lua, şi

cela ce caută va afla, şi celui ce bate i se va deschide. Sau

care este, dintre voi, omul acela căruia cerându-i fiul său

pâine, îi va da lui piatră? sau de va cere peşte, va da lui

şarpe? Deci dacă voi fiind răi, ştiţi da cele bune fiilor voştri,

cu cât mai vârtos Părintele vostru Cel Ceresc va da cele bune

celor ce cer de la Dânsul?

Apoi Mărire…, Părinte, Cuvinte şi Duhule..., Şi acum…, Pentru

rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu..., apoi: Miluieşte-ne pre noi

Dumnezeule..., şi cântăm stihira aceasta glasul al 6-lea:

Înfricoşat eşti, Doamne, şi cine va suferi dreaptă mânia

Ta? sau cine Te va ruga pentru poporul cel greşit şi

deznădăjduit? Numai cereştii Îngeri, începătoriile şi

puterile, tronurile şi domniile, heruvimii şi serafimii,

neîncetat strigând Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt, eşti Doamne;

pentru aceşti Sfinţi, Stăpâne, nu trece făptura mâinilor Tale,

ci, pentru îndurarea milei Tale, mântuieşte poporul Tău şi

cetatea cea în pieire.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Nimenea din cei ce aleargă la Tine, nu iese ruşinat,

preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci cerând har

primeşte dăruirea spre folosul cererii.

Diaconul: Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău şi

binecuvintează moştenirea Ta…, şi Ecfonis: Cu mila şi cu

îndurările...

Cântarea a 7-a

Irmos: Dătător de rouă cuptorul...

Nici cum să Te depărtezi de noi, Îndurate Mântuitorule, ca

păstorul de oile sale, ci petrece cu noi pururea nedepărtat,

eliberându-ne de toate nevoile, ca cu credinţă din inimă să

strigăm Ţie: Binecuvântat şi Preamărit eşti, Dumnezeule.

Mărire…

Tu Dumnezeule Atotputernice şi Împărate Preasfinte, Cela

ce ai întins cerul ca un cort, şi marea o ai ţărmurit cu nisip,

trimite nouă căldura soarelui şi bună prefacerea aerului, ca

cu credinţă să strigăm Ţie: Binecuvântat eşti, Dumnezeule şi

Preamărit.

Şi acum… a Născătoarei:

Stăpână, nădejdea tuturor marginilor pământului, învaţă,

limba mea a grăi cele de folos, şi roagă pre Fiul tău şi

Dumnezeu să dea senin pre pământ, şi să miluiască pre cei

ce strigă lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeule, şi

preamărit.

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaia credincioşilor...

A cui servi şi plăsmuire suntem, oare nu ai Tăi,

Preaveşnice Dumnezeule? Auzi dar umilitele noastre

rugăciuni şi trimite senin pre pământ şi rouă folositoare, ca

să Te Preaînălţăm întru toţi vecii.

Mărire…

Zis-ai, Îndurate Stăpâne, îndemnându-ne pre noi către

pocăinţă: căutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide vouă;

cereţi şi veţi lua. Pentru aceea la Tine cădem şi cu deadinsul

ne rugăm: Apără-ne pre noi, Îndurate, cei ce Te preaînălţăm

întru toţi vecii.

Şi acum… a Născătoarei:

Curată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, fereşte cu

rugăciunile tale poporul tău de suferinţe şi de toate

războaiele, dăruindu-ne cu îndestulare milă şi roade spre

hrana celor ce te cinstesc şi te preaînalţă în toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Pre Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor...

Pavel gonaciul pocăindu-se s-a făcut vas ales Ţie, Stăpâne

şi Dumnezeule al tuturor, şi noi păcătoşii nădăjduind spre

mila Ta, cu pocăinţă strigăm către Tine: Iartă toate greşalele

noastre şi trimite senin pre pământ şi rouă bună şi

folositoare, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.

Slavă…

Petru, corifeul şi ucenicul, Tău, de trei ori lepădându-se

de Tine şi iar întorcându-se şi plângând cu amar, a luat de la

Tine, Hristoase, iertare, şi noi râvnind pocăinţa aceluia, Ţie

întru umilinţă cu lacrimi strigăm: Greşit-am! Iartă, Îndurate

şi ne fereşte de tot răul, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum… a Născătoarei:

Scapă-ne pre noi, Curată, de răutatea ce ne înconjoară şi

de revărsarea ploilor cea multă, ce acum a venit peste noi, şi

din înălţime, de la Fiul Tău şi Dumnezeu, cere să dea

răzbunare de senin servilor Tăi, şi pământului îndestulare de

roade, spre hrana poporului, ca neîncetat pre tine să te

mărim.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., şi îndată: Sfinte

Dumnezeule..., Preasfântă Treime…, Tatăl nostru..., şi Troparul:

Miluieşte-ne pre noi Doamne, miluieşte-ne pre noi…, Mărire…,

Doamne miluieşte-ne pre noi…, Şi acum…, Uşa milostivirii

deschide-o nouă…, caută-le la pagina 78. După aceea Diaconul

zice ectenia aceasta:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru preaînălţatul Regele nostru (N),

pentru sănătatea şi mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru PreaSfinţitul şi Arhiepiscopul

nostru (N), pentru sănătatea şi mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru ca Domnul Dumnezeu să întoarcă

toată mânia Sa cea cu dreptate pornită asupra noastră şi să

ierte nouă toate păcatele cele de voie şi cele fără de voie, şi

să ne miluiască pre noi nevrednicii robii Săi, să zicem toţi cu

inimă înfrântă; Doamne auzi-ne şi ne miluieşte!

Încă ne rugăm ca Domnul Dumnezeu să audă glasul

rugăciunii noastre şi să ne miluiască pre noi, trimiţându-ne

timp senin pre pământ, şi să mângâie chinurile noastre ale

servilor Săi, să zicem toţi cu lacrimi, auzi-ne, Îndurate, şi ne

miluieşte.

Cela ce ridici nori cu ape de la marginea pământului, cu

porunca Ta opreşte-i pre dânşii şi trimite senin pre pământ,

cu umilinţă rugămu-ne Ţie, Atotândurate Stăpâne, auzi-ne şi

cu milă ne miluieşte.

Cela ce chemi apa mării şi cu porunca Ta, ca un

Atotputernic, iarăşi o poţi opri, şi luminezi cele de sub cer,

rugămu-ne Ţie cu pocăinţă, Doamne Atotândurate, auzi-ne,

Iubitorule de oameni, şi ne miluieşte.

Senin trimite, Doamne, pre pământ şi curând ne scapă de

stricăciune, cu durere de inimă ne rugăm Ţie, auzi-ne ca un

Îndurat şi ne miluieşte.

Cela ce cercetezi pământul şi înmulţeşti rodurile lui, Cela

ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă de trebuinţă

oamenilor, miluieşte oamenii şi vietăţile şi opreşte

revărsarea cea nemăsurată a ploilor, şi soare cu timp bun

străluceşte pre pământ, şi porunceşte ca rodurile lui să se

înmulţească, rugămu-ne Ţie, Îndurate Doamne, auzi-ne ca

un bun şi ne miluieşte.

Precum sunt ochii servilor în mâinile Domnilor lor, aşa şi

ochii noştri cu credinţă caută la Tine, Doamne Dumnezeul

nostru, până ce Te vei milostivi spre noi. Pentru aceea nu ne

pierde cu ploaia cea nemăsurată, ci din milă caută spre noi

cu timp senin, şi cu îndurare ne miluieşte.

Cela ce răsari soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi dai

senin şi rouă aducătoare de roade; şi bună prefacere a

aerului spre folosul făpturii Tale, nu cu urgia Ta să ne mustri

pre noi, ci cu milă înmulţeşte seminţele pământului şi

roadele lui, cu pocăinţă ne rugăm Ţie, Iubitorule de oameni

Doamne, auzi-ne ca un Îndurat şi ne miluieşte.

Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, străluceşte

lumina soarelui pre pământ şi usucă umezeala acestuia, cea

contrară spre producerea de roade, rugămu-ne Ţie auzi-ne şi

cu milă ne miluieşte.

Nu pomeni nelegiuirile noastre, Stăpâne, că de vei căută

la fărădelegi, nimenea nu va sta înaintea Ta, ci curând să ne

întâmpine îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte; iar

umezeala cea nemăsurată să nu ne vatăme şi cu totul să ne

piardă, rugămu-ne, curând ne auzi şi cu milă ne miluieşte.

Nădejdea şi mântuirea ortodocşilor care cred în Tine,

Doamne scuteşte (de eşti în mânăstire, zi) locaşul acesta,

(de eşti în oraş, zi) cetatea aceasta şi toate oraşele şi ţările

(de eşti în comună, zi) comuna aceasta, de foamete, de

ciumă, de holeră, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de

încălcarea celor străini, de războiul dintre noi şi de toate

rănile aducătoare de moarte; şi milostiv, blând şi lesne

iertător fii, Iubitorule de oameni, pentru păcatele noastre, şi

ne miluieşte pre noi şi întoarce de la noi toată mânia ce cu

dreptate este pornită asupra noastră şi ne scapă de dreapta

Ta certare ce ne ameninţă, şi străluceşte harul Tău peste

toate cele de sub cer, pentru creşterea roadelor pământului

şi hrana vieţii noastre; să zicem toţi cu lacrimi, Doamne

Sfinte, curând auzi-ne şi cu milă ne miluieşte.

Şi cântăm toţi: Doamne miluieşte (de trei ori), iar Diaconul zice:

Cu umilinţă toţi plecând genunchii Domnului să ne rugăm.

Plecând şi Preotul genunchii citeşte rugăciunea aceasta cu glasul

sonor:

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce de demult ai

ascultat rugăciunea zelosului Ilie profetului Tău şi ai oprit

ploaia pentru un timp, şi acum, Iubitorule de oameni,

făcătorule şi îndurate Doamne, caută spre noi nevrednicii şi

umiliţii servii Tăi şi spre umilitele rugi, şi ca un Îndurat treci

păcatele noastre, înduplecat fiind de singura Ta iubire de

oameni; dă senin moştenirii Tale, şi luminează soarele spre

trebuinţa celor ce cer de la Tine milă. Veseleşte faţa

pământului pentru săracii poporului Tău, pentru prunci,

dobitoace şi toate celelalte vietăţi, care se îndestulează din

bunătatea Ta, şi le dă lor hrană la timp. Aşa, Doamne

Dumnezeul nostru, să nu se întoarcă în deşert rugăciunea

noastră, nici să ne ruşinezi pre noi de la aşteptarea noastră,

ci ne apără după mare mila Ta, şi ne cercetează cu

îndurările Tale; că s-au stins în deşertăciuni zilele noastre, şi

s-a împuţinat de dureri viaţa noastră. Deci să nu ne pierzi

pre noi pentru nelegiuirile noastre; că din neluare-aminte

am atras asupră-ne mânia Ta, ci fă cu noi după blândeţile

Tale, şi după mulţimea milei Tale; că iată cu suflete umilite

şi cu inimă înfrântă cădem înaintea Ta, şi ca nişte robi

netrebnici şi vrednici de mari pedepse, prin pocăinţă cu

umilinţă Ţie strigăm: Greşit-am, nelegiuit-am, în toate am

păcătuit, călcând poruncile Tale. Pentru aceasta câte ai adus

asupra noastră, întru adevăr şi judecată le-ai adus; ci nu ne

da de tot stricăciunii, foametei şi daunei, nici să ne înece

viforul apei, ci în mânia Ta adu-Ţi aminte de milă, şi pentru

îndurările Tale în dar ne miluieşte pre noi făptura Ta şi

lucrul mâinilor Tale, şi ca un bun scapă-ne degrab de toată

răutatea.

Că Ţie se cuvine să ne miluieşti pre noi, Dumnezeul

nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul: Înţelepciune, iar Preotul face apolisul zilei, sau al

sărbătorii.

RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE LA TIMP DE SECETĂ ŞI NEPLOAIE

RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE

LA TIMP DE SECETĂ ŞI NEPLOAIE

Preotul începe: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iară

citeţul îndată zice, Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, Că

a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), şi Psalmul 64;

Ţie se cuvine cântare în Sion Dumnezeule…, Mărire…, Şi acum…,

Aliluia (de trei ori), Mărire Ţie Dumnezeule.

Iară Diaconul zice ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne

rugăm…, până la: Pentru cei ce plutesc pre mare…, apoi adaugă

acestea:

Pentru ca să nu pomenească păcatele şi nedreptăţile

poporului său, şi să întoarcă de la noi toată urgia, care cu

dreptate este pornită asupra noastră, şi să nu ne piardă pre

noi cu foamete şi secetă, Domnului să ne rugăm.

Pentru bună prefacerea aerului, şi pentru ca cu îndurarea

Sa să trimită la timp ploaie aducătoare de roadă pământului

şi poporului Său, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca nu cu urgia Sa să piardă pre poporul Său şi

dobitoacele, ci să poruncească norilor de sus să plouă şi să

răcorească pământul, spre a produce roadă, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să poruncească pământului să răsară roade

spre veselia şi nutrirea poporului său, verdeaţă spre

trebuinţa oamenilor, şi iarbă dobitoacelor, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca cu milă să caute spre strigarea, plângerea,

suspinarea şi umilinţa rugăciunilor bătrânilor şi tinerilor,

pruncilor şi a tot poporului; şi să nu ne piardă cu foamete,

pentru păcatele noastre, ci să scape sufletele noastre de

moarte, şi să ne nutrească în foamete, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca rugăciunile noastre să fie bine primite, ca

oarecând ale lui Ilie, şi cu ploaie să ne asculte pre noi, şi cu

bună temperatură a aerului să ne miluiască, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca cu milă să asculte glasul rugăciunii noastre, şi

să ne scape de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de

foc, de grindină, de sabie, de încălcarea străinilor, de

războiul dintre noi şi de toate ranele cele aducătoare de

moarte, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne mântuim…, Apără, mântuieşte…, Pre Preasfânta

curata, preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine mărirea...,

Corul: Amin. Şi îndată cântă: Dumnezeu este Domnul..., glasul al

2-lea:

Doamne, Cela ce din porunca Ta faci a se schimba

temperatura aerului, dăruieşte peste noi revărsarea de

ploaie priitoare, trimiţând roade îndestule, ca să se sature

toată vietatea de bunătatea Ta, pentru rugăciunile

Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.

Mărire…

Creator şi făcător tuturor şi dătător de bunătăţi ştiindu-Te

pre Tine, Doamne, către Tine cădem şi cu deadinsul ne

rugăm; apără, Îndurate, şi iartă ca un Bun nelegiuirile

noastre, şi de dreapta mânie cea ameninţătoare fereşte pre

robii Tăi, şi dăruieşte ca un Bun ploaie bine roditoare

pământului celui însetat.

Şi acum… a Născătoarei:

Ceea ce eşti solitare creştinilor, şi rugătoare neîncetată

către Creatorul, nu trece rugăciunile noastre, ale robilor tăi

celor smeriţi, ci sârguieşte ca o bună spre a ajuta nouă,

celor care cu credinţă strigăm către tine: sârguieşte spre

rugăciune către Fiul tău şi Dumnezeu, apărând pururi pre

cei ce te cheamă pre tine Născătoare de Dumnezu.

Apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule...

Canon de rugă către Domnul Iisus Hristos

Cântarea I-a glasul al 2-lea Irmos:

Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos

Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pre

poporul, ce L-a eliberat din robia Egiptenilor, că S-a

preamărit.

stih: Mult Îndurate Doamne, auzi-ne pre noi păcătoşii, rugămune

Ţie

Primeşte, Mântuitorule, rugăciuni din gurile noastre cele

nevrednice, şi trimite din cer pământului ploaie aducătoare

de roduri, ca un Iubitor de oameni şi mult-Milostiv.

Treci cu vederea, Doamne, păcatele noastre şi înlătură

mânia, care cu dreptate ai revărsat-o peste noi,

Mântuitorule, şi dă din cer ploi de ape pământului.

Mărire…

Veniţi, popoare, să plângem înaintea Dumnezeului

tuturor cu umilinţă strigând: Cruţă, Iubitorule de oameni,

greşalele noastre şi trimite din cer apă pământului celui

însetat.

Şi acum… a Născătoarei:

Prin tine, Născătoare de Dumnezeu, lumină am cunoscut;

pentru aceea te rugăm şi cerem: Roagă-te neîncetat

Făcătorului şi Fiului tău să trimită pământului ploaie.

Cântarea a 3-a Irmos:

Întăreşte-ne pre noi în Tine, Doamne, Carele prin lemn ai

omorât păcatul, şi frica Ta o înrădăcinează în inimile

noastre celor ce Te lăudăm pre Tine.

Doamne, Cela ce ţii toată făptura cu palma, ascultă ca un

Îndurat rugăciunile servilor Tăi şi trimite apă pre faţa a tot

pământul.

Fiind bun şi lesne iertător, ca unul ce ai adânc de

îndurare, Doamne, nu trece rugăciunile noastre, ci trimite

ploaie paşnică pre faţa a tot pământul.

Mărire…

Avuţia care ne-ai dat nouă am risipit-o în desfrânări; dar

Doamne, ca Unul ce ai adânc de milă, Părinte bun fiind,

îndură-Te şi dă ploi anuale pre faţa pământului.

Şi acum… a Născătoarei:

Curată, ceea ce ai îndrăznire bineprimită către Iubitorul

de oameni Fiul tău, roagă-L să dea ploaie aducătoare de

roade pământului, cu mijlocirea ta.

Catavasie:

Mântuieşte din nevoi pre robii Tăi, Îndurate, că noi cu

umilinţă către Tine alergăm, ca spre Mântuitorul şi

Răscumpărătorul tuturor, Stăpânul Domnul Iisus Hristos.

Cântarea a 4-a Irmos:

Pre Tine Te cânt, Doamne, că auzire am auzit şi m-am

spăimântat: Venit-ai până la mine, căutându-mă pre mine

cel rătăcit. Pentru aceea măresc marea Ta pogorâre către

mine, mult-Milostive.

Caută din înălţime, Bunule, spre noi cei ce am păcătuit, şi

dăruieşte, Doamne, mila Ta peste tot pământul, şi trimite,

rugămu-ne Ţie, bogatele Tale mile poporului Tău; Iubitorule

de oameni.

Venit-a spre noi păcătoşii urgia Ta, Iubitorule de oameni;

încuiatu-s-au cerurile spre a nu da ploi pământului Tău;

pentru aceea noi robii Tăi ne rugăm Ţie: să nu ne cerţi pre

noi, Cuvinte, cu mânia Ta.

Mărire…

Doamne, Carele prefaci temperatura aerului cu porunca

Ta, dăruieşte peste noi revărsare de ploaie priitoare,

trimiţând roduri cu îndestulare, ca toată vietatea să se

sature de bunătatea Ta.

Şi acum… a Născătoarei:

Tu, Născătoare de Dumnezeu, Maică te-ai făcut

Dumnezeului nostru; pentru aceea cu credinţă toţi te rugăm

pre tine ca, ceea ce ai îndrăznire, pre Acela roagă-L pentru

noi toţi, să trimită apă peste tot pământul.

Cântarea 5-a, Irmos:

Dătătorule de lumină şi făcătorul veacurilor Doamne,

întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pre noi, că afară

de Tine pre alt Dumnezeu nu ştim.

Pentru rugăciunile celor fără de trupuri, Mântuitorule, cu

blândeţe auzi-ne pre noi toţi, cei ce Te rugăm pururea, şi dă

ploaie pământului Tău celui însetat, ca un Iubitor de

oameni.

Fii nouă, Doamne bun şi blând în timpul încercărilor, şi

ne fereşte pre noi de ameninţarea ce stă asupra noastră, şi

trimite pământului Tău ploaie priitoare, ca un Iubitor de

oameni.

Mărire…

Sfinţilor doisprezece Apostoli, cu purtătorii de lupte

Mucenici, faceţi rugăciune către Dumnezeu pentru noi, ca să

ne scape de toată nevoia, urgia şi întristarea.

Şi acum… a Născătoarei:

Toţi pământenii te avem acum cu adevărat, mijlocitoare

către Dumnezeu, Fecioară; pentru aceea te rugăm, Curată

mântuieşte cu acoperământul tău cetatea ta de toată

vătămarea.

Cântarea a 6-a, Irmos:

De adâncul păcatelor fiind cuprins, chem adâncul cel

neurmat al îndurării Tale, Dumnezeul meu, din stricăciune

scoate-mă.

Mulţimea Mucenicilor rugaţi-vă, ca cei ce aveţi îndrăznire

multă către Domnul, ca să dăruiască acum ploaie şi roduri

de îndestulare la tot pământul, ca un Milostiv.

Te rugăm, Doamne, pentru rugile învăţăceilor Tăi

uşurează, lasă greşalele noastre, şi întoarce de la noi mânia

Ta, şi pământului Tău dă ploaie.

Mărire…

Cu dor sufletesc Te rugăm pre Tine, Stăpâne Doamne, ca

un bun şi Iubitor de oameni: Cruţă-ne şi dăruieşte

pământului celui însetat ploaie aducătoare de roade.

Şi acum… a Născătoarei:

Rugămu-ne nu înceta a ruga pre Fiul tău, Preacurată

Născătoare de Dumnezeu, pentru noi robii tăi să ne împace

şi să ne mântuiască de toată urgia, şi să dea pământului

ploaie binefăcătoare.

Cântarea 7, Irmos:

Chipul cel de aur fiind închinat în câmpul Deira, trei tineri

ai Tăi au dispreţuit porunca cea fără de Dumnezeu; şi

aruncaţi în mijlocul focului, fiind rouraţi cântau:

Binecuvântat eşti, Dumnezeule al părinţilor noştri.

Domn tuturor sufletelor pre Tine ştiindu-Te, Bunule, Te

rugăm: Cruţă, iartă-ne ca un Bun şi de oameni Iubitor, şi ne

scapă de dreapta Ta ameninţare cea de acum, şi dă ca un

Bun ploaie pământului celui însetat.

Precum oarecând, Mântuitorule, ai scăpat din boul cel de

aramă pre Manasi care s-a căit, şi L-ai mântuit de

întâmplarea cea aducătoare de moarte, aşa Te îndură şi de

noi, Milostive, şi ne scapă de foamete, de cutremur şi de

toate relele.

Mărire…

Îndură-Te acum spre noi ca un Bun şi mult-Milostiv;

păcătuit-am, nelegiuire făcut-am, şi toţi am nedreptăţit;

pentru aceea cu frică Te rugăm, nu cu urgia Ta, Iubitorule de

oameni, să pedepseşti clerul şi poporul, ci trimite apă

pământului celui însetat.

Şi acum… a Născătoarei:

Pre tine toţi muritorii scăpare tare şi armă neînvinsă,

Născătoare de Dumnezeu, te ştim, şi te rugăm noi servii Tăi:

scuteşte de ameninţarea altor limbi poporul şi cetatea ta, de

foamete, de cutremur, de ciumă de holeră şi de toată

vătămarea.

Cântarea a 8-a Irmos:

Dumnezeu, Carele s-a pogorât în cuptorul de foc la tinerii

evreieşti, şi văpaia în rouă a prefăcut, pre Domnul toate

făpturile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Prin cuvântul lui Ilie oarecând s-a oprit ploaia, şi iarăşi

prin cuvântul lui s-a pogorât ploaie din cer pre pământ;

pentru aceea cu rugăciunile aceluia cerem, Îndurate, să

trimiţi din cer ploi de ape peste pământul Tău.

Cu cetele Îngerilor, ale Apostolilor, prorocilor şi

Mucenicilor, adunarea preoţilor şi mulţimea cuvioşilor, ca

pre Făcătorul tuturor şi Domnul, Te roagă să mântuieşti pre

cei ce pururea pre Tine Te cântă.

Mărire…

Precum pre Iona de fiară şi de mare ca un Dumnezeu l-ai

mântuit, şi pre Daniil în groapa cu lei, Bunule, aşa auzi-ne

pre noi servii Tăi şi scapă de toată nevoia pre poporul Tău.

Şi acum… a Născătoarei:

Pre tine ceea ce ai născut pre Iisus, Născătoare de

Dumnezeu, spre rugă acum te chemăm să te înduri şi să

mântuieşti pre poporul tău cel păcătos, carele iarăşi cu dor

aleargă la tine şi te preaînalţă în toţi vecii.

Cântarea a 9-a Irmos:

Pre Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu

negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pre Adam cel

căzut cumplit pentru mâncare în stricăciune, nespus din

Sfânta Fecioară întrupându-se pentru noi credincioşii, cu o

inimă întru cântări să-L mărim.

Pentru pământul cel însetat, Îndurate, cerând noi iubirea

Ta de oameni, Bunule, arată-Te blând, Stăpâne, ca un

Dumnezeu Atotputernic; şi dăruieşte ca un Bun ploi

aducătoare de roade şi mântuieşte sufletele noastre.

Miluieşte, Miluitorule, făptura mâinilor Tale, iertându-ne

pre noi ca un Bun; nu cu mânia Ta să cerţi pre poporul Tău,

ci pleacă urechea Ta şi ia aminte acum la rugăciunea

noastră, Doamne, şi dăruieşte pământului Tău râuri de ape.

Mărire…

Scuteşte de naţii vrăjmaşe, de barbari şi de tot duşmanul

ţara, cetatea Ta şi pre tot poporul, şi dăruieşte-ne nouă,

Îndurate, ploi roditoare spre îndestulare de toate roadele, şi

trimite nouă mântuire, Iubitorule de oameni.

Şi acum… a Născătoarei:

Văzându-ne neputincioşi la suflet şi la trup, şi loviţi de

patimi cumplite, vindecă-ne pre noi cu îndurarea ta,

Stăpână, şi ne slobozeşte de întristările ce ne apasă acum,

ca toţi cu cântări neîncetat să te mărim.

Deci: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., Sfinte

Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este

Împărăţia…, troparele glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi

Doamne..., caută-le înapoi la faţa 78. După care Preotul zice

Ecfonis:

Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru Sfinţi odihneşti şi

Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi cântăm: Sfinte Dumnezeule…, iar Diaconul zice: Să luăm

aminte…, Preotul: Pace tuturor…, citeţul: Şi duhului Tău; Diaconul

Înţelepciune;

Citeţul: Prochimen glasul al 4-lea:

Brazdele pământului adapă-le, şi înmulţeşte roadele lui.

stih: Întru picăturile lui veselise-va răsărind...

După aceea Diaconul: Înţelepciune!

Citire din Soborniceasca carte a Sfântului Apostol Iacob:

5;79,17-18

Fraţilor, fiţi îndelung răbdători până la venirea Domnului;

iată, agricultorul primeşte roada cea preţioasă a pământului

mult aşteptând pentru dânsa, până ce va primi ploaie

timpurie şi târzie. Răbdaţi dar şi voi îndelung, întărind

inimile voastre, că venirea Domnului s-a apropiat. Nu oftaţi

unul asupra altuia, fraţilor, ca să nu vă osândiţi; iată

Judecătorul înaintea uşilor stă. Ilie om era asemenea nouă

pătimaş, şi cu rugăciune s-a rugat să nu plouă; şi n-a plouat

pre pământ trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat, şi cerul a

dat ploaie, şi pământul a produs roada sa.

Aliluia.

stih 1: Binecuvânta-vei cununa anului bunătăţii Tale, şi câmpii

Tăi se vor sătura de grăsime.

stih 2: Îngrăşase-vor cele frumoase ale deşertului şi cu bucurie

dealurile se vor încinge.

Diaconul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie.

Citire din Sfânta Evanghelie de la Matei: 16;1-3; Lc. 4;24-26;

In.6;30-33

În timpul acela, apropiindu-se către Iisus fariseii şi

saducheii, şi cercându-L pre El cereau să le arate lor semn

din cer. Iar răspunzând a zis lor: Făcându-se seară, ziceţi:

Senin va fi, că se roşeşte cerul; şi dimineaţa: astăzi timp

turbure va fi, că se roşeşte cerul înnorându-se. Făţarnicilor,

faţa cerului ştiţi a cunoaşte, iar semnele timpurilor nu le

ştiţi? Adevăr zic vouă, că nici un profet nu este primit în

patria sa; adevăr încă grăiesc vouă, multe văduve erau în

zilele lui Ilie în Israil, când s-a închis cerul trei ani şi şase

luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul; şi către

nici una dintr-însele n-a fost trimis Ilie, fără numai la o

femeie văduvă din Sarepta Sidonului. Zis-au lui iudeii: Ce

semn oare faci Tu, ca să vedem şi să credem Ţie, ce lucrezi?

Părinţii noştri mană au mâncat în pustie, precum este scris:

Pâine din cer le-a dat lor să mănânce. Zis-a deci lor Iisus:

amin, amin zic vouă, nu Moisi a dat vouă pâine din cer, ci

Tatăl Meu dă vouă pâinea cea adevărată din cer; că pâinea

lui Dumnezeu este aceea ce se pogoară din cer şi dă viaţă

lumii.

Corul zice: Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie, Şi îndată

Diaconul zice cu toată umilinţa în auzul tuturor ectenia aceasta:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Doamne miluieşte (de 3 ori)

Cela ce nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţi

întoarcerea şi pocăinţa lui auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm

Ţie şi ne miluieşte.

Cela ce ridici norii de la marginea pământului,

porunceşte lor să dea peste dânsul ploaie paşnică, auzi-ne

pre noi cei ce ne rugăm Ţie şi ne miluieşte.

Cela ce chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot

pământul, trimite binecuvântarea Ta spre noi, cei ce ne

rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Precum sunt ochii servitoarei în mâinile doamnei sale,

aşa ochii noştri către Tine Dumnezeule; caută spre noi, cu

ochii blânzi, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Ploaie priitoare, destulă şi paşnică, şi bună rodire dă

pământului celui însetat, şi mântuieşte toate făpturile şi pre

noi cei ce ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Cela ce îmbraci cerul cu nori şi găteşti pământului ploaie,

trimite nouă milele Tale, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Cela ce răsari pământului iarba şi verdeaţă spre trebuinţă

oamenilor, mântuieşte oamenii şi dobitoacele, rugămu-ne

Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Trimite ploile Tale, Iubitorule de oameni, peste locurile

cele lipsite şi care simt trebuinţă, auzi-ne pre noi cei ce ne

rugăm Ţie şi ne miluieşte.

Cela ce răsari soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi dai

ploaie peste drepţi şi peste păcătoşi, caută spre noi cu milă

şi înmulţeşte seminţele pământului cu îndurarea Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Îndură-Te şi Te milostiveşte, miluieşte şi trimite peste noi

îndurările Tale, Iubitorule de oameni, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, caută spre

noi, Stăpâne, şi revarsă peste noi ploaie, cu mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Cela ce locuieşti întru cele înalte şi cauţi spre cele

umilite, priveşte cu blândeţe şi îndurare spre poporul Tău

cel ales ce Te-a mâniat, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie

auzi-ne şi ne miluieşte.

Să nu pomeneşti nelegiuirile noastre, Stăpâne, că de vei

căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?

Rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi cu milostivire ne miluieşte.

Auzi-ne pre noi, Doamne, că Blând şi Îndurat eşti, şi

trimite pământului Tău binecuvântarea Ta din cer, rugămune

Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Auzi-ne pre noi, Dumnezeule, că bună este mila Ta, şi ne

miluieşte pre noi cu îndurarea Ta, şi udă pământul cu ploaia

binecuvântării Tale rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Degrab să ne întâmpine pre noi îndurările Tale, Doamne,

că am sărăcit foarte, ajută nouă, Dumnezeule Mântuitorul

nostru, şi caută spre pământ cu ploaie aducătoare de roade,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm Ţie, Doamne Dumnezeule Mântuitorul

nostru, să se scutească (de eşti în mânăstire, zi) sfânt

locaşul aceasta, (de eşti în oraş zi) oraşul acesta (iar de eşti

în comună zi) comuna aceasta, cetăţile, satele şi toate ţările,

şi cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, de foamete, de

potop, de cutremur, de ciumă, de holeră, de grindină, de foc,

de sabie, de încălcarea celor străini, de războiul cel dintre

noi şi de toate rănile cele aducătoare de moarte; şi Îndurat,

Blând şi lesne iertător să fie Bunul şi Iubitorul de oameni

Dumnezeul nostru, pentru păcatele poporului, şi să întoarcă

şi să împrăştie toată urgia cea pornită asupra noastră, şi să

ne ferească de dreapta Sa ameninţare asupra noastră; şi să

ne trimită nouă ploaie paşnică, şi să verse pre pământ râuri

de bunătate şi de roade aducătoare, şi să ne miluiască pre

noi; întru pocăinţă cu umilinţă ne rugăm Ţie, să zicem toţi:

Iubitorule de oameni curând auzi-ne cu milă şi ne miluieşte.

Preotul: Auzi-ne pre noi Dumnezeule..., apoi Arhiereul, sau

Preotul, zice: Pace tuturor, corul: Şi duhului Tău, Diaconul: Cu

umilinţă şi întru frângerea inimii, toţi plecând genunchii

sufletelor şi ale trupurilor noastre, Domnului să ne rugăm.

Tot poporul pleacă capetele şi genunchii, şi însuşi Arhiereul,

sau Preotul plecându-şi genunchii cu pătrundere şi inimă umilită

citeşte rugăciunile acestea, Compunerea lui Calist Patriarhul

Constantinopolei.

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai ascultat

pre Ilie Tesviteanul pentru zelul cel către Tine, şi ploii ce se

trimitea pământului la timp I-ai poruncit să se oprească;

apoi iarăşi prin rugăciunea lui ai dăruit ploaie aducătoare

de roadă; Însuţi Stăpâne a toate, fiind plecat de singură îndurarea

Ta, trimite ploaie liniştită moştenirii Tale; şi trecând

cu vederea toate greşalele noastre, trimite ploile Tale peste

locurile cele lipsite şi care au trebuinţă. Veseleşte faţa

pământului pentru săracii poporului Tău şi pentru prunci,

pentru dobitoace şi pentru toate celelalte, că de la Tine

aşteaptă să le dai hrană la timp bun. Că Tu eşti Dumnezeul

nostru, Dumnezeu Carele miluieşti şi mântuieşti; şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA A 2-a a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce ridici norii de

la marginea pământului; Cela ce ai făcut fulgerele spre

ploaie; Cela ce scoţi vânturile din vistieriile Tale; Cela ce

chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot pământul; de la

Tine cerem şi Ţie ne rugăm, mărturisind păcatele noastre, şi

cerând de la Tine mila cea bogată; porunceşte norilor ca să

plouă ploaie. Miluieşte toate cele pământeşti ale Tale, ai

milă de bătrâni, de tineri şi de pruncii ce sug ţâţă, de servi şi

de serve, de fii şi de fiice şi de toate dobitoacele pământului,

şi fă să crească nouă pâine de mâncare şi iarbă dobitoacelor;

primeşte rugăciunile a tot poporul Tău şi nu respinge

suspinurile săracilor, nici cu mânia Ta să ne mustri pre noi,

nici cu urgia Ta să ne cerţi, nici să pierzi cu foame şi cu sete

pre poporul Tău; că ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc, ca

să ia de la Tine hrană la timp; în Tine ne încredem şi afară

de Tine pre altul nu ştim; de la Tine aşteptăm milele Tale

cele bogate. Că Dumnezeu eşti Bun şi de oameni Iubitor, şi

Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A 3-a, a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, ştim că nevrednici ne aflăm

de îndurările Tale şi nu suntem vrednici a ridica ochii noştri

şi a căuta la cer şi a sta înaintea Ta şi a spune Ţie cererile

noastre. Că ce bine am făcut ca să ne câştigăm cererile? Că

prin bunătatea Ta cea nemăsurată aducându-ne din nefiinţă

în fiinţă, cu chipul Tău ne-ai cinstit şi toată făptura o ai

supus nouă. Dar noi primind atâtea binefaceri, ca nişte

duşmani ne-am arătat, şi poruncile Tale ale Binefăcătorului

am călcat, şi viaţă prihănită şi cuget întinat şi necurat ne-am

agonisit. Şi nu numai că am lepădat iubirea Ta, ci şi ca

fiarele unii asupra altora ne purtăm, şi ne mâncăm carnea

unul altuia, prin porniri de lăcomie şi prin voinţa noastră

cea nedreaptă. Deci cum vom fi vrednici a ne bucura de

binefacerile Tale? Că Tu eşti drept, iar noi nedrepţi; Tu

iubeşti, noi duşmănim; Tu îndurat, noi neînduraţi; Tu

binefăcător, noi răpitori; ce împărtăşire avem cu Tine, ca să

ne împărtăşim de bunurile Tale? Mărturisim dreptatea Ta;

cunoaştem osânda noastră; vestim binefacerile Tale; de mii

de morţi suntem vinovaţi. Iată ne aflăm sub mâna Ta cea

prea puternică şi a toate ţinătoare; lesne este mâinii Tale

celei atotputernice ca într-o clipă să ne piardă pre noi; şi

întrucât priveşte gândul şi purtarea noastră, cu dreptul este

ca noi să fim daţi pierzării, Preadrepte Judecătorule! Dar,

Stăpâne Preaiubitorule de oameni, acest lucru nu este în

totul vrednic de îndurarea Ta cea neînvinsă şi de bunătatea

Ta cea negrăită. Pentru aceea, îndrăznind spre milostivirea

Ta cea neurmată şi în îndurarea Ta ce nu ţine minte răul, ne

apropiem la Tine, Binefăcătorule, noi cei nerecunoscători şi

nemulţumitori. Nu ne da pre noi pentru păcatele noastre în

mâinile uscăciunii, nici pentru nelegiuirile noastre să ne

striveşti pre noi cu legătura foametei; ci pentru bunătatea Ta

dă pământului care L-ai hotărât, ploaie îndestulă moştenirii

Tale şi umple sânurile pământului de apele Tale cele viu

făcătoare. Că iată stă acesta înainte ca o mamă cu sânii

uscaţi; căci precum sânii aceleia lipsiţi de lapte aduc moarte

pruncului, aşa şi pământul, stând cu brazdele sale

neîmpărtăşite de umezeală, face veştejire ierbii şi aduce

stricăciune rodurilor lui, iar pre noi ne ameninţă cu foamete

îngrozitoare şi moarte; căci arşiţa din uscăciune ca o

fierbinţeală arzătoare veştejind semănăturile prevesteşte

pierderea roadelor lui. Dar cu mila Ta cercetează-L pre

dânsul şi bine întocmeşte aerul cu nori de ploaie, şi

rourează pământul cu ploaia Ta cea bogată şi înviază creşterile

lui, şi cu suflări de vânturi mai bune fă rodurile lui

întregi şi depline, şi înmulţeşte-le cu îndurarea Ta; că prin

acestea ai dispus a se întreţine viaţa cea trupească. Căci de

nu vei da Tu bunătatea cea din ploile Tale cele

îndestulătoare, pământul nostru nu-şi va da roadele sale. Ci

pentru mulţimea îndurărilor Tale, ascultă rugăciunea

noastră a nevrednicilor servilor Tăi. Că Tu eşti izvorul milei

şi dătătorul bunătăţilor şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi

Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

RUGĂCIUNEA a 4-a, a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Doamne, Doamne, Carele prin profetul Tău Ilie ai

dezlegat seceta şi cu curgeri de ploi ai plouat peste faţa

pământului, şi cu prisosinţa roadelor ai săturat îndestul pre

poporul Tău; Însuţi şi acum, plecat de fireasca Ta bunătate

dăruieşte pământului ploi paşnice spre producerea roadelor

anuale. Că Tu eşti Cela ce ai aşezat apele la locurile lor şi ai

făcut văzut pământul cel acoperit de dânsele. Tu eşti Cela ce

ai poruncit lui să răsară tot telul de roade spre îndulcirea

noastră. Tu eşti Cela ce pentru păcatul oamenilor celor din

timpul lui Noe, ai desfăcut izvoarele adâncului şi ai deschis

cataractele cerului, şi ai făcut faţa pământului ca o mare,

spre pierderea a tot trupului. Tu eşti Cela ce acoperi cu ape

înălţimile sale. Tu eşti Cela ce ridici norii şi le porunceşti să

sloboadă picături de ploaie. Tu eşti Cela ce ridici apa mării

şi o reverşi pre faţa pământului. Tu eşti Cela ce ai pus hotar

ploii şi ai rânduit ploi îndestulătoare, şi râurile le umpli de

ape şi adapi pământul, şi saturi de apă brazdele lui, spre

înmulţirea roadelor lui celor frumoase. Tu eşti Cela ce ai

despărţit marea, şi râul umblat l-ai făcut, şi apă din piatră ai

izvorât, şi amărăciunea apelor în dulceaţă o ai prefăcut. Ştie

firea apelor pre Făcătorul lor, cunoaşte pre Stăpânul său, nu

uită datoria servirii sale. De Te vede pre Tine Stăpânul mâniat

asupra noastră, atunci ea ori pornindu-se nemăsurat

aduce pierire, ori încetând se opreşte, şi locul ei îl ia seceta

şi aerul ca o văpaie se face, şi rodurile pământului se

veştejesc, şi noi cădem în mâinile restriştii. Şi iarăşi de Te

vede pre Tine, Iubitorule de oameni Dumnezeu, blând şi

lesne iertător, ploi găteşte şi râuri se pogoară pre pământ, şi

aerul se face bun de respirare, şi pământul, plecându-se

poruncii Tale, roduri de prisosit răsare din copăile sale. Deci

pre Tine, Creatorul şi Ţiitorul tuturor, Te rugăm zicând:

Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte-ne pre noi. Adu-Ţi

aminte că făptura mâinilor Tale suntem noi. Ia aminte la

neputinţa firii noastre, că Tu ne-ai făcut pre noi. Vezi

suspinul păsărilor, mugirea dobitoacelor, plânsul pruncilor,

strigarea tinerilor, chinuirea bătrânilor, lipsa orfanilor,

părăsirea văduvelor, trebuinţa săracilor şi glasul cel de

rugăciune a tot poporul Tău; cercetează pământul şi-L adapă

cu ploi îngrăşătoare; că lipsit de umezeală ameninţă rodurile

sale cu veştejire, iar pre oameni şi dobitoace cu

pierzare. Prin apă aducând oarecând pierzare, Ţi-ai adus

aminte de Noe, ce era purtat în corabie de acele ape

nemăsurate; Ţi-ai amintit de dânsul, de păsări, de vite, de

fiare şi de târâtoare, şi ai adus vânt pre pământ şi a contenit

apa; şi pre Noe şi pre vietăţile cele cu dânsul le-ai păstrat ca

o sămânţă pentru facerea lumii a doua. Şi acum, prin arşiţa

ce a cuprins aerul ne ameninţi cu foamete şi cu moarte! AduŢi

aminte Doamne, de poporul ce nădăjduieşte spre Tine;

aminteşte-Ţi de păsări; aminteşte-Ţi de vietăţi; şi dă suflare

de rouă şi să înceteze arşiţa; şi seminţele pământului fă-le

să crească spre hrana oamenilor şi a dobitoacelor, şi le

învredniceşte pre toate iarăşi de purtarea Ta de grijă. Că Tu

eşti Cela ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre

trebuinţa oamenilor; şi Tu eşti Cela ce scoţi pâine din

pământ şi produci vinul, şi cu untdelemn veseleşti feţele

oamenilor. Ca împărtăşindu-ne cu îndestulare de bunătăţile

cele de Tine dăruite, întru veselia inimii, să preamărim

bunătatea Ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA a 5-a, a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,

Carele cu cuvântul Tău toate le-ai produs din nefiinţă; Cela

ce ai luat ţărână din pământ şi ai format pre om şi L-ai

cinstit pre dânsul cu suflet cuvântător şi cu chipul Tău, şi ai

zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul; Cela ce dai

hrană vietăţilor şi puilor corbilor; Carele în marea şi

mântuitoarea petrecere a Ta în trup, ai săturat multe mii

când cu şapte, când cu cinci pâini; Însuţi, preabunule

Stăpâne, şi pre poporul Tău aceasta, Carele cheamă numele

Tău Cel Preasfânt, cu îndestulare nutreşte-l prin dreapta Ta

cea a toate făcătoare şi mult dăruitoare. Caută, Doamne

spre săracii poporului Tău, Tu Cela ce deschizi mâna Ta şi

umpli de bunătate toată vietatea. Îndură-Te cu milostivire de

noi toţi. Că Tu, Stăpâne, Iubitorule de oameni, singur eşti

Părintele nostru al tuturor, şi numai către Tine ridicăm ochii

ca cel înţărcat de maica sa. Al Tău este, Preabunule Stăpâne,

cuvântul aceasta: cereţi şi se va da vouă; căutaţi şi veţi afla.

Dă deci acum, Stăpâne, împreună cu hrana cea sufletească

şi pre cea trebuitoare trupului, şi nutreşte pre poporul Tău

cel flămând. Ploi la timp, bună temperatură a aerului şi

îndestulare de roade de tot felul dăruieşte pământului;

cercetează pre cei ce se chinuiesc în neputinţe, în rea

patimă, în friguri şi în tot felul de boli; fereşte cetatea

aceasta numită cu numele Tău şi tot oraşul şi ţara de

foamete, de ciumă, de cutremur, de inundaţie, de foc, de

sabie şi de omorâre, dăruindu-ne nouă milele Tale. Cu harul

Părintelui Tău celui fără de început şi de o fiinţă, şi al

Preasfântului şi întocmai cinstit Duhului Tău, cu rugăciunile

şi mijlocirile preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu,

ale de Dumnezeu grăitorilor Tăi Apostoli, şi ale tuturor

Sfinţilor Tăi. Amin.

RUGĂCIUNEA a 6-a

Domnului să ne rugăm

Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru Cela ce ai

binevoit pentru mântuirea noastră a purta trup, ca minunat

să măreşti firea cea cuvântătoare cu îndurarea Ta cea

negrăită şi cu bunătatea, şi Te-ai făgăduit a cerceta pre cei

ce cu adevărată cunoştinţă se întorc din adâncul păcatului.

Căci când vor căuta spre Tine cu chip umilit şi înfrânat prin

plinirea dumnezeieştilor Tale porunci, atunci şi ei cu

îndrăznire vor putea a Te avea Dumnezeu Blând şi Milostiv.

Deci acum lasă toate nelegiuirile noastre şi pleacă către noi

urechea Ta, şi ne auzi pre noi, umiliţii şi păcătoşii, precum

oarecând ai auzit pre Tesviteanul Ilie, încât numai cu

cuvântul a legat cerul spre înţelepţirea poporului celui

neascultător. După aceea iarăşi printr-însul cu ştiuta Ta

iubire de oameni poruncind norilor, tot pământul L-ai

adăpat cu apă bună. Aşa şi acum, precum de demult, pentru

rugăciunile acelui serv al Tău, şi pentru aceste rugăciuni

fierbinţi, treci nelegiuirile şi păcatele noastre, şi primeşte

rugăciunile noastre şi ne ascultă pre noi cei ce cu căldură ne

rugăm Ţie în ora aceasta; încetează arşiţa aceasta a

pământului, pentru mărturisirea şi strigarea poporului Tău,

şi trimite peste noi ploaie bună, ca să ne săturăm de apă şi

pământul nostru să-şi dea roadele la timpul cuvenit, spre

hrana noastră şi chiar a vietăţilor necuvântătoare. Aşa,

Doamne Dumnezeul nostru, auzi-ne pre noi păcătoşii şi

nevrednicii servii Tăi, şi să nu treci cererile noastre, nici să

învingă nelegiuirea noastră mila Ta, ci pleacă, Doamne,

urechea Ta şi ne auzi pre noi. Vezi umilinţa şi Te

milostiveşte; priveşte din sfântul Tău locaş şi vezi suspinul

săracilor; vezi vârsta cea fragedă a pruncilor ofilită de prea

mare sete; vezi suferinţa pruncilor celor nevinovaţi; vezi

pântecele mamelor şi sâni secaţi de moartea pruncilor; vezi

pre cei în vârstă înaintaţi şi pre tineri, ca pre nişte

încătuşaţi, daţi în mâinile celor fără de lege. Deci treci

greşalele noastre cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele în minte

şi în cuget, şi nu ne respinge pre noi cu totul. Că ne topim nu

numai de setea apei, ci şi de multe nenumărate alte rele

pentru păcatele noastre. Dar la Tine căutăm ca să se reverse

peste noi ploaie, cât mai timpurie şi mai îndestulătoare, şi

să opreşti urgia Ta cea dreaptă şi să înlături această

cumplită nenorocire. Acestea amândouă le cerem, şi ne rugăm

Ţie, Iubitorule de oameni, ca să umpli cu apă fântânile

şi ţarinile noastre, şi holdele noastre cele sufleteşti întru

săturare să le adapi, şi să umpli de bunătatea Ta şi fântânile

inimilor noastre, şi să le îmbeţi de veselie, de bucurie

negrăită şi de desfătare. Că Tu eşti slobozitorul sufletelor şi

al trupurilor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi

Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea aceluiaşi Calist Patriarhul Constantinopolei,

la neplouare şi schimbarea vânturilor

Domnului să ne rugăm

Bunule şi Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce ai creat

făptura numai cu cuvântul, şi din ea ai plăsmuit pre om; iar

mai în urmă, prin nespusa Ta iubire de oameni, căzând

acelaşi om dându-se la păcat, L-ai ridicat şi L-ai Sfinţit, ca

făptura mâinilor Tale să nu piară cu totul, şi i-ai dat lui şi poruncile

Tale spre aducere aminte de venirea Ta, şi de

învăţăturile Tale despre Dumnezeiasca Ta întrupare. Pentru

care Te-ai ostenit şi Te-ai nevoit, ai flămânzit şi ai însetat,

plinind toate cele omeneşti, precum se cuvenea, pentru noi;

intrând în corabie, umblând pre mare şi înfrânând valurile

cele sălbatice şi repejunea vânturilor, şi toate ai suferit a

pătimi, până şi crucea şi moartea; ca în ceea ce ai pătimit,

Însuţi fiind ispitit să ajuţi nouă celor neputincioşi. Însuţi şi

acum, Împărate Sfinte, Cela ce după iubirea de oameni, ai

luat neputinţa noastră, îndură-Te de noi cei foarte înviforaţi

şi apăsaţi de lipsa celor trebuitoare; dăruieşte-ne nouă

bunătatea Ta; adapă pământul nostru cu apă curată spre

producere de roade; dăruieşte-ne aer folositor; şi precum

oarecând pre ucenicii Tăi, ce se afundau, I-ai mântuit din

mare şi de repejunea vânturilor, aşa şi acum mântuieşte-ne

pre noi de restriştea ce ne-a cuprins. Opreşte şi acum

sălbăticirea mării, alină vânturile cele contrare, cu

dumnezeiasca Ta poruncă; dă-ne nouă linişte şi repaos de

întristări. Aşa, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru,

vezi şi caută din sfânt locaşul Tău spre via aceasta şi o

deplineşte pre ea, pre care o a sădit dreapta Ta; şi dă Duh

drept spre scăparea de nenorocirile ce ne ameninţă; pentru

rugăciunile Maicii Tale ce Te-a născut şi ale tuturor Sfinţilor

Tăi, Amin.