sabato 1 novembre 2014
venerdì 31 ottobre 2014
Viața Sfântului Mucenic Epimah
Sfântul Mucenic Epimah era de neam din Egipt și din părinți creștini. El încă din tinerețe L-a iubit pe Dumnezeu, și Lui Unuia voind să-I slujească, s-a dus în pustie, urmând Sfântului Ioan Botezătorul, și a petrecut multă vreme în muntele Pilusiului. Neavând pe cineva din sfinții părinți povățuitor la viața cea pustnicească, se povățuia cu Duhul lui Dumnezeu și dragostea cea către Dumnezeu îi era lui dascăl, învățîndu-l spre toată viața cea îmbunătățită. Pentru că cine poate învăța pe om fapta cea bună mai bine ca dragostea lui Dumnezeu? Aceea i-a învățat pe sfinții apostoli ca, lăsând toate, să meargă în urma Domnului Celui ce a sărăcit, aceea a învățat pe cuvioșii părinți să umble în cojoace și în piei de capră, lipsiți, scârbiți și de rău supărați, aceea a învățat pe sfinții mucenici și mucenițe să pătimească pentru Hristos cu osârdie, în timp ce grăia acestea: „Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine, căutând, mă chinuiesc”. Acea dragoste l-a învățat și pe Sfântul Epimah a suferi nevoințele și ostenelile cele pustnicești, a răbda toate supărările de la vrăjmașii cei nevăzuți, a viețui cu sfințenie după Dumnezeu și pentru Dânsul a fi gata la moarte.
Viețuind Sfântul Epimah în pustnicească singurătate ani îndelungați, a auzit că în Alexandria creștinii sunt chinuiți de păgâni și că, mulți temându-se de chinurile cele cumplite, unii fug prin munți și se ascund prin pustietăți, iar alții cad din credință. De aceea, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască, a lăsat pustia și s-a dus în Alexandria, vrând să pătimească până la sânge pentru mărturisirea lui Hristos. Văzând în cetate fărădelegea păgânilor închinători la idoli și că diavoleasca păgânătate s-a înmulțit foarte mult, iar cinstea lui Hristos s-a împuținat și sfințenia Domnului s-a necinstit cu jertfe, a intrat în capiștea idolească cu îndrăzneală, înaintea tuturor, și în vremea praznicului celui diavolesc a răsturnat jertfele lor, iar pe idoli i-a trântit la pământ și i-a sfărâmat. Pentru aceasta a fost prins și a fost dus la ighemonul Apelian. Acolo, văzând pe ighemon șezând la judecată și pe creștini chinuindu-i, cu inima bărbătească s-a pornit asupra lui, vrând să-l ucidă. Și l-ar fi ucis de nu ar fi fost oprit de cei ce stăteau înaintea lui. Așa a râvnit după Domnul Dumnezeul său. Iar ighemonul s-a mirat de o îndrăzneală ca aceea a unui om prost și a poruncit să fie aruncat în temniță până ce va hotărî cu ce fel de chinuri să-l piardă. În temniță erau o mulțime de credincioși închiși pentru mărturisirea lui Hristos, pe care Sfântul Epimah îi întărea spre nevoință, cu gura cea plină de Sfîntul Duh.
Atât de mult s-au întărit credincioșii spre pătimire prin cuvintele lui, încât nici unul dintre ei nu s-a mai înfricoșat, nici n-a căzut din credință, ci toți cu sârguință și-au vărsat sângele pentru adevăratul Dumnezeu și și-au dat sufletele după multe chinuri. La sfârșit l-au scos la chinurile cele cumplite și pe Sfântul Epimah, nu numai pentru că crede în Hristos, ci și pentru că a făcut din praznicul lor tulburare și mai cu seamă pentru că a îndrăznit să se ridice asupra ighemonului, ca să-l ucidă. Mai întâi l-au spânzurat și l-au strujit cu bare de fier, apoi l-au bătut cu pietre, sfărâmându-i oasele. Iar el, în chinuri, zicea: „Dacă Domnul meu Iisus Hristos a fost răstignit pentru mine, împuns cu sulița și adăpat cu oțet, oare să nu mă fac și eu părtaș patimilor Lui? Doresc mai mari chinuri decât acestea pe care mi le dați. Dați-mi palme, scuipați asupra mea, puneți cunună de spini pe capul meu, dați-mi trestii în mâini și cu fiere să mă adăpați; tot trupul meu o rană să-l faceți, pe cruce să mă pironiți și cu sulițe să mă împungeți. Acestea toate le-a răbdat Domnul meu, pe acestea și eu voiesc ca să le rabd”. În timp ce sfântul era chinuit, mult popor stătea adunat împrejur lui și privea la chinurile lui. În acel popor era o femeie care stătea aproape de el și avea un ochi bolnav de albeață. Ea, văzând pătimirea Sfântului Epimah, plângea și neclintită privea la dânsul. În acele chinuri cumplite, vărsându-se sângele simțului, a sărit o picătură în ochiul cel bolnav al femeii și îndată i s-a tămăduit ochiul și s-a făcut luminos, căpătându-și vederea ca și celălalt. Iar femeia câștigând tămăduire din picătura sângelui celui căzut în ochi, a strigat: „Mare este Dumnezeul pe Care pătimitorul acesta îl mărturisește”. După aceea i-au tăiat capul și astfel și-a dat sfântul lui suflet în mâinile Domnului, pentru Care a pătimit
giovedì 30 ottobre 2014
mercoledì 29 ottobre 2014
Sinaxar 29 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si noua, Sfânta Preacuvioasa Mare Mucenita Anastasia Romana.
martedì 28 ottobre 2014
lunedì 27 ottobre 2014
Sinaxar 27 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Nestor.
domenica 26 ottobre 2014
Sinaxar 26 Octombrie
În această lună, în ziua a douăzeci și șasea, pomenirea Sfântului slăvitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si făcătorul de minuni, din Tesalonic.
sabato 25 ottobre 2014
venerdì 24 ottobre 2014
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Areta şi către cei împreună cu dânsul
Troparul Sfântului Mare Mucenic Areta şi al celor împreună cu dânsul, glasul 1:
Pentru durerile Sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv Doamne şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul:
Cântare să înălţăm, popoare, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a scăpat din robie pe Israel; cântare de biruinţă cântându-I, să strigăm: să cântăm Ţie Unuia Stăpânului.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenice purtătorule de chinuri al lui Hristos, Sfinte Areta Preafericite, cu rugăciunile tale şi cu ale mucenicilor celor împreună cu tine, luminează gândul meu, ca să laud pomenirea voastră cea purtătoare de lumină şi Dumnezeiască.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiindu-ţi vieţuirea sus în ceruri, de Dumnezeu fericite, prin asemănarea lui Hristos pentru dragostea muceniciei, te-ai dat pe sineţi iudeilor celor fărădelege, gânditorule de Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Călcând Cuvântul lui Dumnezeu, iudeul cel fărădelege şi fără dreptate, a stricat turma lui Hristos cea aleasă de Dumnezeu; dar şi-a luat plată, din dreapta şi Dumnezeiasca rânduială.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Umblând pe calea care cu adevărat duce la ceruri, ai adus lui Hristos sobor de mucenici, Sfinte Areta Prealăudate, adunaţi din toată vârsta şi din tot neamul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu cântări să lăudăm, credincioşilor, pe Preacurata Fecioară, Maica lui Dumnezeu cea Plină de daruri, pe Acoperământul cel Dumnezeiesc şi Limanul cel cu bună linişte; pe Mântuirea tuturor credincioşilor.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fii iudeilor celor fărădelege, văzând că adunarea Ta se întăreşte cu harul lui Hristos, topindu-se de pizmă, fără de milă o chinuiau cu multe feluri de torturi, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având păgânii limbă otrăvită şi hulindu-Te pe Tine, Care ai mântuit pe strămoşul lor din tirania cea veche, junghiau pe cei ce credeau întru Tine, Mântuitorule.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu, Cel Ce Singur ai zidit inimile oamenilor, cu voia Ta cea Dumnezeiască, adâncimea purtării Tale de grijă, cine o va putea pricepe? Căci turma pe care ai adunat-o, Hristoase, ai dat-o lupilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Turma Ta cea înţelepţită de Dumnezeu, tăindu-se de săbiile barbarilor, cu osârdie te cheamă pe Tine: primeşte, Mântuitorule, duhurile şi sufletele noastre şi le condu la Lumina Împărăţiei Tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind omorât de demult, iarăşi m-ai adus către Viaţă, Preacurată, Ceea ce Singură ai născut Viaţa Cea Ipostatică; de care lovindu-se moartea cea vrăjmaşă, de faţă s-a zdrobit.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra cru gului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Care n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum grăiesc către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunarea întărită prin Duhul, Ceata cea Dumnezeiască şi prealuminată şi oastea mucenicească, purtătoare de biruinţă, care are arhistrateg pe Sfântul Mucenic Areta, să fie lăudaţi cu cinste de cei ce cântă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunându-se ceata cea gânditoare de Dumnezeu, preafericite, prin a ta înţelepciune, în care străluceşti cu cinstite cărunteţe, s-a luptat bărbăteşte împotriva celor fărădelege; şi ridicând glas, cântă cântare de biruinţă Mântuitorului: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Legea cea nouă a Duhului Celui Făcător de viaţă, fiind îngrădită cetatea cea binecredincioasă, a biruit Legea Vechii Scripturi cu curăţirea sufletului şi cu obiceiurile cele bune, cântând lui Hristos: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu adevărat cetate lui Dumnezeu te-ai arătat, preacinstit locaş Dumnezeiesc al mucenicilor; şi acum prin tine luminat se cântă cântare preaslăvită, mare şi minunată; că ai adus Stăpânului ceata ceea ce cântă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din neamul cel Împărătesc al lui David odrăslind, ai născut, Fecioară, pe Cel Ce Împărăteşte peste toţi, pe Cuvântul Cel Ce a Strălucit în chip de negrăit mai presus de gând, din Tatăl mai înainte de veci. Pentru aceasta, ca pe Născătoarea de Dumnezeu, cu cuget Dumnezeiesc, credincioşii te fericim.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul; ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreaptă căile mele, rogu-mă.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Poporul cel de Dumnezeu ales şi de Dumnezeu fericit, nevoindu-se şi cu căldură întărindu-se unul pe altul şi ajutorându-se între sine, a dorit să se junghie de cei fărădelege pentru Hristos, cu bună laudă bunii biruitori.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-se cu credinţa şi înfierbântându-se cu râvna dreptei credinţe, slugile Tale, Hristoase, nu s-au înspăimântat de îngrozirea celor fărădelege; ci, fiind strâns legaţi cu dragostea Ta, s-au dat lor pe sineşi de bună voie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Spre Dumnezeiasca pronie şi în negrăita şi înţeleaptă hotărâre a lui Dumnezeu, punându-şi toată viaţa poporului cel Dumnezeiesc, au mers vitejii cu bun curaj împotriva uciderilor iudaice celor fărădelege.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Numai în Tine nădăjduind şi crezând în Învierea Ta, vitejii ucenicii Tăi, Mântuitorule, necertându-se, nici strigând, au fost omorâţi de cei fărădelege, pentru mărturisirea Ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu Cel mai înainte de veci, împreună Vecuitor cu Tatăl, pentru bogăţia milostivirii, sălăşluindu-Se în pântecele tău, a sărăcit şi S-a arătat Om pe pământ, făcându-Se Trup, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind însemnaţi Sfinţii cu sângele lui Hristos şi-au vărsat sângiurile lor cu osârdie măriţii mucenici şi acum s-au învrednicit a împăraţi împreună cu El.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Limbile cele mute grăiau prooroceşte de pace; adică vorbele pruncilor propovăduiau pe Hristos; şi fecioare gânditoare de Dumnezeu, s-au adus jertfa pentru dreapta credinţă lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Când a răsărit în tine Lumina lui Hristos cea mult vărsătoare de tămăduiri, Sfinte Areta de Dumnezeu grăitorule, atunci ai alergat către Dânsul încă picurându-ţi sudorile chinuirii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mulţime de mucenici Dumnezeieşti Ţi s-a adus, Mântuitorule, care, dănţuind împrejurul Tău danţurile sfinţilor, cer iertare de păcate, celor ce Te slăvesc pururea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Strălucit-a din Sion bunăcuviinţa Celui Preaînalt, cu îmbrăcămintea trupului pe care din tine L-a luat prin negrăita unire, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă şi lumea ai luminat-o.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Pricină de veselie ne-a venit nouă astăzi, praznicul celui purtător de lupte; pe care lăudându-l, slăvim pe Domnul, Cel Ce este întru Înălţime.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pâraiele sângiurilor purtătorilor tăi de chinuri, izvorăsc tămăduiri celor ce cinstesc cu credinţă pomenirea lor şi cântă Ţie Ziditorule cu osârdie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Maici îndurătoare, fiind rănite de dragostea Ta, Hristoase, nu şi-au cruţat pruncii; ci, arzându-se în cuptor, cântau Ţie Stăpânului: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tot sfatul celor fărădelege, l-au ruşinat pătimitorii, fiind împodobiţi cu Dumnezeiască minte şi isteţime; şi veselindu-se, erau înjunghiaţi, zicând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Aprinzând făcliile luptei şi ale fecioriei luminat şi veselindu-se în Cămara cea de mire, împreună cu fecioarele cele înţelepte, purtătoarele de chinuri cântau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pricină de curăţie şi de mântuire sufletelor, eşti celor ce cu credinţă şi cu dragoste te vestesc pe tine, Maica lui Dumnezeu şi celor ce cântă Fiului tău cu un glas: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori tiranul...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu este în umbra Legii săvârşirea; ci, întru Hristos s-a dat mântuirea; de faţă grăiau mucenicii spunând ucigaşilor de Dumnezeu: pentru aceasta, cu veselie poftim să murim toţi şi murind cu dragoste şi-I cântăm: popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pruncul învăţa şi îndrepta pe cei nepricepuţi, să se uite la Icoana Ta cea Preacurată, Hristoase şi să primească credinţa venirii Tale pe pământ; şi smulgându-se din mâinile celor fărădelege, a intrat în văpaie, împreună cu ceea ce l-a născut, cântând: popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dreaptă credinţă au pătimit mucenicii pe pământ şi după vrednicie au primit cununa de la Hristos în ceruri; mergând cu bucurie unde este Locaşul celor ce se bucură, care cu credinţă cântau: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Biruind sfinţilor pe biruitorul lumii cel cumplit şi pe cei ce slujesc voirilor lui, v-aţi mutat către Atotţiitorul şi Domnul tuturor, cântând cu îndrăzneală şi cu bucurie negrăită: preoţi, binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Roagă pe Fiul tău şi Domnul, Preacurată, pentru noi cei ce curat şi lămurit strigăm către tine, mărturisindu-te Născătoare de Dumnezeu şi cerem dezlegare păcatelor; ca să dobândim mântuire cei ce cu credinţă cântăm: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi cu Putere mai bună, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat: tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Părtaşi Slavei lui Hristos v-aţi făcut, împărtăşindu-vă cu moartea, sfinţilor mucenici; şi v-aţi împodobit luminat cu diadema Împărăţiei şi acum staţi înaintea lui Dumnezeu, cerând pentru noi mântuire sufletească, vrednicilor de laudă.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După Lege v-aţi arătat ostaşi lui Hristos şi mucenici nebiruiţi, Sfinte Areta Preaînţelepte şi cei ce au pătimit cu râvnă împreună cu tine, împreună cu femei răbdătoare de chinuri şi fecioare tinere. Pentru aceea ne rugăm, neîncetat rugaţi-vă pentru noi.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mulţimea stă înaintea noastră, adunare de mucenici de Dumnezeu aleasă; veniţi, iubitorilor de Dumnezeu, să-i lăudăm cu laude, ca pe nişte purtători de biruinţă, ca pe nişte slugi ale lui Dumnezeu, ca pe cei ce se roagă neîncetat pentru noi Iubitorului de oameni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cuvântule al lui Dumnezeu, îndreaptă viaţa mea şi o cârmuieşte, Stăpâne, pentru rugăciunile slugilor Tale care Te iubesc; şi trecând cu vederea păcatele mele, învredniceşte-mă să mă fac părtaş cu dânşii; ca un Bun şi Iubitor de oameni.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Locaş te-ai făcut lui Dumnezeu, încăpând în pântecele tău pe Cel Neîncăput şi ai Întrupat pe Cuvântul Cel mai înainte Neîntrupat; pe Care acum roagă-L, Preacurată, tuturor celor ce cu credinţă te măresc pe tine pururea.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, făcându-Se Om din pântece fecioresc. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu Puterea Crucii într-armându-te şi cu credinţa îngrădindu-ţi cetatea ta, cu faptele ai ruşinat trufia tiranului şi făcându-te pildă de răbdare îndumnezeită, printr-însa ai adus lui Hristos pe mucenici. Pentru aceea, adunându-te după datorie, cinstim pomenirea ta cea pururea prăznuită, purtătorule de chinuri, Fericite Areta, pururea pomenite. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Ca Una care eşti Mireasă fără de prihană a Făcătorului, ca o Maică Neispitită de bărbat a Mântuitorului, Preacurată, ca Una ce eşti Locaş Mângâietorului, pe mine, care sunt locaş întinat al fărădelegii şi care m-am făcut întru cunoştinţă batjocură demonilor, grăbeşte de mă izbăveşte de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin fapte bune, Ceea ce eşti Primitoare de Lumină, Preacurată. Alungă-mi norul patimilor şi mă învredniceşte Împărtăşirii Celei de sus şi Luminii Celei Neînserate, cu rugăciunile tale.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Suindu-Te, Cuvinte, pe Cruce, văzând zidirea bogăţiei bunătăţii Tale, Cel Ce eşti Necuprins de minte, tremura şi toată clătinându-se, era cuprinsă de frică. Iar poporul iudeilor striga către Pilat: ia-L, ia-L pe Acesta, ca pe un făcător de rele; spânzură-L pe Cruce, pironeşte-L cu cuie şi-L împunge cu suliţa şi-L dă la moarte! Iar Maica Ta, văzând că pătimeşti acestea, striga cu durere: vai Mie, Stăpâne! Mă minunez de smerenia Ta cea desăvârşită, Cuvinte!
Pentru durerile Sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv Doamne şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul:
Cântare să înălţăm, popoare, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a scăpat din robie pe Israel; cântare de biruinţă cântându-I, să strigăm: să cântăm Ţie Unuia Stăpânului.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenice purtătorule de chinuri al lui Hristos, Sfinte Areta Preafericite, cu rugăciunile tale şi cu ale mucenicilor celor împreună cu tine, luminează gândul meu, ca să laud pomenirea voastră cea purtătoare de lumină şi Dumnezeiască.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiindu-ţi vieţuirea sus în ceruri, de Dumnezeu fericite, prin asemănarea lui Hristos pentru dragostea muceniciei, te-ai dat pe sineţi iudeilor celor fărădelege, gânditorule de Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Călcând Cuvântul lui Dumnezeu, iudeul cel fărădelege şi fără dreptate, a stricat turma lui Hristos cea aleasă de Dumnezeu; dar şi-a luat plată, din dreapta şi Dumnezeiasca rânduială.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Umblând pe calea care cu adevărat duce la ceruri, ai adus lui Hristos sobor de mucenici, Sfinte Areta Prealăudate, adunaţi din toată vârsta şi din tot neamul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu cântări să lăudăm, credincioşilor, pe Preacurata Fecioară, Maica lui Dumnezeu cea Plină de daruri, pe Acoperământul cel Dumnezeiesc şi Limanul cel cu bună linişte; pe Mântuirea tuturor credincioşilor.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fii iudeilor celor fărădelege, văzând că adunarea Ta se întăreşte cu harul lui Hristos, topindu-se de pizmă, fără de milă o chinuiau cu multe feluri de torturi, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având păgânii limbă otrăvită şi hulindu-Te pe Tine, Care ai mântuit pe strămoşul lor din tirania cea veche, junghiau pe cei ce credeau întru Tine, Mântuitorule.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu, Cel Ce Singur ai zidit inimile oamenilor, cu voia Ta cea Dumnezeiască, adâncimea purtării Tale de grijă, cine o va putea pricepe? Căci turma pe care ai adunat-o, Hristoase, ai dat-o lupilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Turma Ta cea înţelepţită de Dumnezeu, tăindu-se de săbiile barbarilor, cu osârdie te cheamă pe Tine: primeşte, Mântuitorule, duhurile şi sufletele noastre şi le condu la Lumina Împărăţiei Tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind omorât de demult, iarăşi m-ai adus către Viaţă, Preacurată, Ceea ce Singură ai născut Viaţa Cea Ipostatică; de care lovindu-se moartea cea vrăjmaşă, de faţă s-a zdrobit.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra cru gului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Care n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum grăiesc către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunarea întărită prin Duhul, Ceata cea Dumnezeiască şi prealuminată şi oastea mucenicească, purtătoare de biruinţă, care are arhistrateg pe Sfântul Mucenic Areta, să fie lăudaţi cu cinste de cei ce cântă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunându-se ceata cea gânditoare de Dumnezeu, preafericite, prin a ta înţelepciune, în care străluceşti cu cinstite cărunteţe, s-a luptat bărbăteşte împotriva celor fărădelege; şi ridicând glas, cântă cântare de biruinţă Mântuitorului: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Legea cea nouă a Duhului Celui Făcător de viaţă, fiind îngrădită cetatea cea binecredincioasă, a biruit Legea Vechii Scripturi cu curăţirea sufletului şi cu obiceiurile cele bune, cântând lui Hristos: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu adevărat cetate lui Dumnezeu te-ai arătat, preacinstit locaş Dumnezeiesc al mucenicilor; şi acum prin tine luminat se cântă cântare preaslăvită, mare şi minunată; că ai adus Stăpânului ceata ceea ce cântă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din neamul cel Împărătesc al lui David odrăslind, ai născut, Fecioară, pe Cel Ce Împărăteşte peste toţi, pe Cuvântul Cel Ce a Strălucit în chip de negrăit mai presus de gând, din Tatăl mai înainte de veci. Pentru aceasta, ca pe Născătoarea de Dumnezeu, cu cuget Dumnezeiesc, credincioşii te fericim.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul; ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreaptă căile mele, rogu-mă.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Poporul cel de Dumnezeu ales şi de Dumnezeu fericit, nevoindu-se şi cu căldură întărindu-se unul pe altul şi ajutorându-se între sine, a dorit să se junghie de cei fărădelege pentru Hristos, cu bună laudă bunii biruitori.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-se cu credinţa şi înfierbântându-se cu râvna dreptei credinţe, slugile Tale, Hristoase, nu s-au înspăimântat de îngrozirea celor fărădelege; ci, fiind strâns legaţi cu dragostea Ta, s-au dat lor pe sineşi de bună voie.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Spre Dumnezeiasca pronie şi în negrăita şi înţeleaptă hotărâre a lui Dumnezeu, punându-şi toată viaţa poporului cel Dumnezeiesc, au mers vitejii cu bun curaj împotriva uciderilor iudaice celor fărădelege.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Numai în Tine nădăjduind şi crezând în Învierea Ta, vitejii ucenicii Tăi, Mântuitorule, necertându-se, nici strigând, au fost omorâţi de cei fărădelege, pentru mărturisirea Ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu Cel mai înainte de veci, împreună Vecuitor cu Tatăl, pentru bogăţia milostivirii, sălăşluindu-Se în pântecele tău, a sărăcit şi S-a arătat Om pe pământ, făcându-Se Trup, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind însemnaţi Sfinţii cu sângele lui Hristos şi-au vărsat sângiurile lor cu osârdie măriţii mucenici şi acum s-au învrednicit a împăraţi împreună cu El.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Limbile cele mute grăiau prooroceşte de pace; adică vorbele pruncilor propovăduiau pe Hristos; şi fecioare gânditoare de Dumnezeu, s-au adus jertfa pentru dreapta credinţă lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Când a răsărit în tine Lumina lui Hristos cea mult vărsătoare de tămăduiri, Sfinte Areta de Dumnezeu grăitorule, atunci ai alergat către Dânsul încă picurându-ţi sudorile chinuirii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mulţime de mucenici Dumnezeieşti Ţi s-a adus, Mântuitorule, care, dănţuind împrejurul Tău danţurile sfinţilor, cer iertare de păcate, celor ce Te slăvesc pururea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Strălucit-a din Sion bunăcuviinţa Celui Preaînalt, cu îmbrăcămintea trupului pe care din tine L-a luat prin negrăita unire, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă şi lumea ai luminat-o.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Pricină de veselie ne-a venit nouă astăzi, praznicul celui purtător de lupte; pe care lăudându-l, slăvim pe Domnul, Cel Ce este întru Înălţime.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pâraiele sângiurilor purtătorilor tăi de chinuri, izvorăsc tămăduiri celor ce cinstesc cu credinţă pomenirea lor şi cântă Ţie Ziditorule cu osârdie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Maici îndurătoare, fiind rănite de dragostea Ta, Hristoase, nu şi-au cruţat pruncii; ci, arzându-se în cuptor, cântau Ţie Stăpânului: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tot sfatul celor fărădelege, l-au ruşinat pătimitorii, fiind împodobiţi cu Dumnezeiască minte şi isteţime; şi veselindu-se, erau înjunghiaţi, zicând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Aprinzând făcliile luptei şi ale fecioriei luminat şi veselindu-se în Cămara cea de mire, împreună cu fecioarele cele înţelepte, purtătoarele de chinuri cântau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pricină de curăţie şi de mântuire sufletelor, eşti celor ce cu credinţă şi cu dragoste te vestesc pe tine, Maica lui Dumnezeu şi celor ce cântă Fiului tău cu un glas: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori tiranul...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu este în umbra Legii săvârşirea; ci, întru Hristos s-a dat mântuirea; de faţă grăiau mucenicii spunând ucigaşilor de Dumnezeu: pentru aceasta, cu veselie poftim să murim toţi şi murind cu dragoste şi-I cântăm: popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pruncul învăţa şi îndrepta pe cei nepricepuţi, să se uite la Icoana Ta cea Preacurată, Hristoase şi să primească credinţa venirii Tale pe pământ; şi smulgându-se din mâinile celor fărădelege, a intrat în văpaie, împreună cu ceea ce l-a născut, cântând: popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dreaptă credinţă au pătimit mucenicii pe pământ şi după vrednicie au primit cununa de la Hristos în ceruri; mergând cu bucurie unde este Locaşul celor ce se bucură, care cu credinţă cântau: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Biruind sfinţilor pe biruitorul lumii cel cumplit şi pe cei ce slujesc voirilor lui, v-aţi mutat către Atotţiitorul şi Domnul tuturor, cântând cu îndrăzneală şi cu bucurie negrăită: preoţi, binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Roagă pe Fiul tău şi Domnul, Preacurată, pentru noi cei ce curat şi lămurit strigăm către tine, mărturisindu-te Născătoare de Dumnezeu şi cerem dezlegare păcatelor; ca să dobândim mântuire cei ce cu credinţă cântăm: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi cu Putere mai bună, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat: tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Părtaşi Slavei lui Hristos v-aţi făcut, împărtăşindu-vă cu moartea, sfinţilor mucenici; şi v-aţi împodobit luminat cu diadema Împărăţiei şi acum staţi înaintea lui Dumnezeu, cerând pentru noi mântuire sufletească, vrednicilor de laudă.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După Lege v-aţi arătat ostaşi lui Hristos şi mucenici nebiruiţi, Sfinte Areta Preaînţelepte şi cei ce au pătimit cu râvnă împreună cu tine, împreună cu femei răbdătoare de chinuri şi fecioare tinere. Pentru aceea ne rugăm, neîncetat rugaţi-vă pentru noi.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mulţimea stă înaintea noastră, adunare de mucenici de Dumnezeu aleasă; veniţi, iubitorilor de Dumnezeu, să-i lăudăm cu laude, ca pe nişte purtători de biruinţă, ca pe nişte slugi ale lui Dumnezeu, ca pe cei ce se roagă neîncetat pentru noi Iubitorului de oameni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cuvântule al lui Dumnezeu, îndreaptă viaţa mea şi o cârmuieşte, Stăpâne, pentru rugăciunile slugilor Tale care Te iubesc; şi trecând cu vederea păcatele mele, învredniceşte-mă să mă fac părtaş cu dânşii; ca un Bun şi Iubitor de oameni.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Locaş te-ai făcut lui Dumnezeu, încăpând în pântecele tău pe Cel Neîncăput şi ai Întrupat pe Cuvântul Cel mai înainte Neîntrupat; pe Care acum roagă-L, Preacurată, tuturor celor ce cu credinţă te măresc pe tine pururea.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, făcându-Se Om din pântece fecioresc. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu Puterea Crucii într-armându-te şi cu credinţa îngrădindu-ţi cetatea ta, cu faptele ai ruşinat trufia tiranului şi făcându-te pildă de răbdare îndumnezeită, printr-însa ai adus lui Hristos pe mucenici. Pentru aceea, adunându-te după datorie, cinstim pomenirea ta cea pururea prăznuită, purtătorule de chinuri, Fericite Areta, pururea pomenite. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Ca Una care eşti Mireasă fără de prihană a Făcătorului, ca o Maică Neispitită de bărbat a Mântuitorului, Preacurată, ca Una ce eşti Locaş Mângâietorului, pe mine, care sunt locaş întinat al fărădelegii şi care m-am făcut întru cunoştinţă batjocură demonilor, grăbeşte de mă izbăveşte de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin fapte bune, Ceea ce eşti Primitoare de Lumină, Preacurată. Alungă-mi norul patimilor şi mă învredniceşte Împărtăşirii Celei de sus şi Luminii Celei Neînserate, cu rugăciunile tale.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Suindu-Te, Cuvinte, pe Cruce, văzând zidirea bogăţiei bunătăţii Tale, Cel Ce eşti Necuprins de minte, tremura şi toată clătinându-se, era cuprinsă de frică. Iar poporul iudeilor striga către Pilat: ia-L, ia-L pe Acesta, ca pe un făcător de rele; spânzură-L pe Cruce, pironeşte-L cu cuie şi-L împunge cu suliţa şi-L dă la moarte! Iar Maica Ta, văzând că pătimeşti acestea, striga cu durere: vai Mie, Stăpâne! Mă minunez de smerenia Ta cea desăvârşită, Cuvinte!
Sinaxar 24 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Areta si cu cei care îl însoteau.
giovedì 23 ottobre 2014
Sinaxar 23 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si treia, pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic si Apostol Iacov, fratele Domnului.
Acest sfânt Iacov, fratele Domnului, a fost cel întâi episcop la Ierusalim, hirotonit de însusi Domnul si întâi el a izvodit si a scris dumnezeiasca Liturghie, învatata de la însusi Hristos. Pe care Liturghie în urma o a facut mai pe scurt marele Vasile si dupa dânsul dumnezeiescul Ioan Gura de Aur pentru neputinta omeneasca. Pastorind sfânta Biserica din Ierusalim si învatând pe multi din iudei si din elini si întorcându-i spre Domnul, a pornit pe iudei asupra-si cu urgie, care, prinzându-l, l-au aruncat jos de pe aripa templului si fiind înca viu l-au omorât cu un lemn. Iar cuvântul, fratele Domnului se trage din predanie. Ca Iosif logodnicul împartindu-si pamântul fiilor ce-i avea cu femeia sa cea dintâi si vrând sa faca parte si celui din sfânta Fecioara, Fiu si Dumnezeu, ceilalti nu-l primira; iar Iacov luându-l partas de mostenire pe partea sa, s-a chemat nu numai frate al Domnului, ci si drept.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului.
Acest între sfinti Parintele nostru Ignatie a fost fecior al împaratului Mihail Rangave si al împaratesei Procopia, frate lui Teofil si nepot împaratului Nichifor. Si fiind eunuc, s-a facut calugar si a ajuns egumen la Mânastirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum îi zic a lui Satir. Dupa aceea a fost patriarh al Constantinopolului si a îndreptat Biserica unsprezece ani si cinci luni. Apoi a fost scos de împaratul Mihail, fiul lui Teofil, care a pus patriarh în locul lui pe Fotie protospatarul si protasicritul, dupa ce fusese facut mai întâi monah. Dupa aceea si pe el l-a scos împaratul Vasilie Machedon si a pus iarasi pe Ignatie si l-a tinut zece ani, si iarasi a fost scos; si în locul lui a facut patriarh pe cel între sfinti Stefan, fiul împaratului Vasilie; iar Sfântul Ignatie, mergând la Mânastirea Satirului, cu pace s-a savârsit; vietuind de toti anii vietii sale saptezeci si noua.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Macarie Romanul.
Trei oarecare sfinti batrâni: Serghie, Ighin si Teofil, din Mânastirea Sfântului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, cu buna socoteala, se vorbira într-una din zile, si pusera gând pâna în sfârsit sa umble, sa înconjure pamântul; si plecând întru acea cale, aveau adesea groaza si din pricina oamenilor si din pricina fiarelor cu scârba si cu patima rea; câte odata lipsiti chiar si de hrana buruienilor salbatice. Deci calatorind multe zile, au ajuns la un loc, unde se vedeau urme de om; dupa care s-au si îndreptat de au mers la o pestera, în care se vedea ca locuieste om, ca era îngrijita binisor. Si intrând într-însa au asteptat ca sa vada pe cel ce locuia acolo. Si peste putin simtind un miros frumos, au vazut o asemanare de om împodobit cu parul sau. Si acesta era Preacuviosul lui Dumnezeu Macarie Romanul. Venind acesta spre pestera, l-a simtit de departe, si aruncându-se batrânul jos la pamânt, a facut rugaciune, si strigând cu glas mare, a zis: "De sunteti de la Dumnezeu, iviti-va la mine, iar de sunteti de la diavolul, va departati de la mine smeritul si pacatosul". Iar ei raspunsera, zicând: "Binecuvânteaza-ne robul lui Dumnezeu, ca suntem crestini si ne-am lepadat de diavolul". Atunci sculându-se staretul, a venit catre dânsii si desfacându-si parul de pe obraz, i-a binecuvântat; parul îi era alb ca zapada, iar pielea trupului sau era ca tesut de broasca, si de multa batrânete îi erau lasate sprâncenele pe ochi si unghiile mâinilor si ale picioarelor sale mai lungi decât o palma erau, iar barba ajungea pâna la picioare. Si a început a-i întreba: "De unde sunteti, fiii mei, si pentru ce ati venit aici?" Iar ei îi spusera toata întâmplarea si gândul lor. Si el zise: "Fiii mei, nu se va afla om ca sa poata pricepe puterea lui Dumnezeu; ca eu nevrednicul m-am nevoit sa fac aceasta, si mi s-a aratat unul noaptea si mi-a zis: "Nu te pune a ispiti pe Cel ce te-a zidit, ca nu vei putea trece mai departe din locul acesta". Deci auzind ei acestea foarte se înfricosara. Si fiind îndeseara, le zise: "Fiii mei, stati putintel înlaturi, caci am doi copii aicea, care vin în toata seara la mine, ca nu cumva vazându-va straini sa va vatame". Si iata doi lei veneau din pustie repede si cazura la picioarele lui racnind; iar aceia de frica cazura cu fata la pamânt. Punând batrânul mâinile peste fiare, le zise: "Fiii mei, din pamântul omenesc au venit oarecare la mine, dar sa nu le faceti vreun rau". Si îndata batrânul întorcându-se catre monahi, le zise: "Veniti, fratilor, sa facem Vecernia; si daca se sculara aceia înfricosati, se repezira leii la dânsii si le lingeau picioarele. Iar când fu a doua zi, zisera sfântului: "Spune-ne cinstite parinte, cum ai venit aici"; si el raspunzând, zise: "Eu am fost fiul unui oarecare boier Ioan Romanul, singliticul si m-au logodit parintii mei ca sa ma însoare fara voia mea, si s-a facut nunta, si când au vrut sa ma închida la asternut, jucând oamenii si umblând ei încoace si încolo eu am iesit singur afara si m-am ascuns într-o casa a unei femei vaduve, sapte zile.
Iar parintii mei plângând si cautându-ma, eu la miezul noptii am iesit la drum si am aflat un batrân si l-am întrebat: "Unde mergi, parinte?" Iar el îmi raspunse: "Unde gândesti tu, acolo merg si eu"; si ma luai dupa dânsul, si peste trei ani am ajuns aici împreuna cu dânsuL Iar mai înainte cu putine zile pâna a nu veni aici, dormind noi, cum ma desteptai, n-am mai vazut pe împreuna-calatorul meu si am început a plânge si a ma întrista si numaidecât mi se arata, zicând: "Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci da slava lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut întunericul si ai venit la lumina". Zicându-mi acestea, iarasi s-a facut nevazut de la ochii mei. Iar eu am plecat si dupa cinci zile am ajuns aici si am aflat în aceasta pestera o leoaica moarta si puii amândoi tipau neavând ce suge si luându-i i-am hranit cu mugur de prin copaci, ca pe niste fii ai mei; iar pe leoaica am îngropat-o în pamânt. Si daca s-au împlinit doi ani am iesit în al saptelea ceas si am sezut cu acesti leisori, si iata vazui o basma jos, foarte subtire si frumoasa si eu ma miram în cugetul meu si ziceam: de unde sa fie aceasta; iar a doua zi am gasit niste papuci de matase si m-am mirat si de acelea. Si cautând împrejur am vazut o femeie sezând deasupra unei pietre, si era împodobita cu haine de aur de mult pret si frumoasa. Si i-am zis: "De unde ai venit si ce este acest chip diavolesc?" Iar ea plângea cu amar zicând: "Eu, ticaloasa, sunt fiica unui oarecare boier roman, si m-au silit parintii de m-au maritat fara voia mea. Si fugind eu de la împreunare nestiind nimeni dintr-însii fuga mea, ma ratacesc prin munti, prin pesteri si pustietati; si am nimerit aici nestiind unde merg; dar nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme ce si eu sunt zidirea lui Dumnezeu". Si ea era ispita diavoleasca, si-mi graia cu mestesug, si eu nu stiam. Deci zisei catre dânsa: "Unde vrei sa mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lasa sa te afli aici cu mine?" Iar ea zise: "Venit-am sa locuiesc aici în pustiul acesta". Si luând-o de mâna am dus-a în pestera si i-am dat sa manânce mugur, de care mâncam si eu.
Si lacrimile îi curgeau ca un izvor, încât îmi tremura si mie sufletul; si daca s-a înserat si-mi facui ruga Vecerniei, m-am culcat pe pamânt sa ma odihnesc putin, si a început a ma tulbura satana. Si eu cel ce niciodata n-am poftit vreun pacat trupesc, am îndragit femeia; si când am vrut sa ma împreun cu dânsa, îndata a pierit dinainea mea. Si cunoscând ca am gresit înaintea lui Dumnezeu, am zis: "Gresit-am înaintea Ta, Doamne, miluieste-ma!" Si în sfârsit venindu-mi în sine mi-am cunoscut pacatul, ca nici leii acestia nu mai veneau la mine de zece zile, cum faceau mai înainte. Si am pus gând sa ma mut de aici, ca nu cândva sa ma amageasca iarasi si sa fiu lepadat de la fata Domnului. Si sculându-ma am iesit din aceasta pestera si umblând cale de doua zile mi s-a aratat îngerul Domnului, si-mi zise: "Unde mergi, Macarie?" Iar eu i-am zis: "Fug de fata pacatelor mele!" Si-mi zise îngerul: "O ispita nu ai putut rabda? întoarce-te la chilie-ti"; si eu i-am zis: "Dar cine esti tu, Doamne?" Si zise: "Eu sunt Rafail, care te-am povatuit la calea aceasta". Si acestea zicând s-a facut nevazut de la mine, si întorcându-ma la chilia aceasta am îngenunchiat catre Domnul, petrecând patruzeci de zile si patruzeci de nopti nemâncat.
Si sculându-ma am vazut ca erau lumini în pestera la câte patru unghiuri, si un om îmbracat în porfira, si cu cununa de aur în cap de pietre scumpe, si cânta o cântare minunata si glasul lui era ca de popor mult cântând. Si daca a sfârsit cântarea s-a facut miros prea minunat si îndata s-a facut nevazut dinaintea mea cel ce se aratase. Eram atunci de 48 de ani. Iata acestea le-ati auzit, fratilor; de veti putea sa suferiti, ramâneti cu noi; iar de nu, Domnul sa va îndrepteze. Si slobozindu-i, le zise: "Mântuiti-va cu pace, duhovnicestii mei fii, si rugati-va si pentru mine". Si i-au petrecut leii trei zile; care sarutând urmele picioarelor lor, se întoarsera catre staretul; iar monahii calatorind câteva zile au sosit la un râu si culcându-se sa doarma putintel au fost rapiti de dumnezeiestii îngeri si au fost dusi în Ierusalim.
Deci desteptându-se si cugetând câta cale ca prin vis trecusera, au slavit pe Dumnezeu, si facând ruga si închinându-se la sfintele locuri, s-au întors la mânastirea lor, povestind afara din celelalte ce vazusera si patimisera ei si cele ale Sfântului Macarie.
Tot în aceasta zi, Cuviosul Parintele nostru Nichifor, cel ce a asezat Manastirea cea din Harsian, care în pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Cuviosul Petronie (Petroniu) cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfintii doi tineri, fiind siliti a alerga peste foc asternut pe pamânt, s-au savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului.
Acest între sfinti Parintele nostru Ignatie a fost fecior al împaratului Mihail Rangave si al împaratesei Procopia, frate lui Teofil si nepot împaratului Nichifor. Si fiind eunuc, s-a facut calugar si a ajuns egumen la Mânastirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum îi zic a lui Satir. Dupa aceea a fost patriarh al Constantinopolului si a îndreptat Biserica unsprezece ani si cinci luni. Apoi a fost scos de împaratul Mihail, fiul lui Teofil, care a pus patriarh în locul lui pe Fotie protospatarul si protasicritul, dupa ce fusese facut mai întâi monah. Dupa aceea si pe el l-a scos împaratul Vasilie Machedon si a pus iarasi pe Ignatie si l-a tinut zece ani, si iarasi a fost scos; si în locul lui a facut patriarh pe cel între sfinti Stefan, fiul împaratului Vasilie; iar Sfântul Ignatie, mergând la Mânastirea Satirului, cu pace s-a savârsit; vietuind de toti anii vietii sale saptezeci si noua.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Macarie Romanul.
Trei oarecare sfinti batrâni: Serghie, Ighin si Teofil, din Mânastirea Sfântului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, cu buna socoteala, se vorbira într-una din zile, si pusera gând pâna în sfârsit sa umble, sa înconjure pamântul; si plecând întru acea cale, aveau adesea groaza si din pricina oamenilor si din pricina fiarelor cu scârba si cu patima rea; câte odata lipsiti chiar si de hrana buruienilor salbatice. Deci calatorind multe zile, au ajuns la un loc, unde se vedeau urme de om; dupa care s-au si îndreptat de au mers la o pestera, în care se vedea ca locuieste om, ca era îngrijita binisor. Si intrând într-însa au asteptat ca sa vada pe cel ce locuia acolo. Si peste putin simtind un miros frumos, au vazut o asemanare de om împodobit cu parul sau. Si acesta era Preacuviosul lui Dumnezeu Macarie Romanul. Venind acesta spre pestera, l-a simtit de departe, si aruncându-se batrânul jos la pamânt, a facut rugaciune, si strigând cu glas mare, a zis: "De sunteti de la Dumnezeu, iviti-va la mine, iar de sunteti de la diavolul, va departati de la mine smeritul si pacatosul". Iar ei raspunsera, zicând: "Binecuvânteaza-ne robul lui Dumnezeu, ca suntem crestini si ne-am lepadat de diavolul". Atunci sculându-se staretul, a venit catre dânsii si desfacându-si parul de pe obraz, i-a binecuvântat; parul îi era alb ca zapada, iar pielea trupului sau era ca tesut de broasca, si de multa batrânete îi erau lasate sprâncenele pe ochi si unghiile mâinilor si ale picioarelor sale mai lungi decât o palma erau, iar barba ajungea pâna la picioare. Si a început a-i întreba: "De unde sunteti, fiii mei, si pentru ce ati venit aici?" Iar ei îi spusera toata întâmplarea si gândul lor. Si el zise: "Fiii mei, nu se va afla om ca sa poata pricepe puterea lui Dumnezeu; ca eu nevrednicul m-am nevoit sa fac aceasta, si mi s-a aratat unul noaptea si mi-a zis: "Nu te pune a ispiti pe Cel ce te-a zidit, ca nu vei putea trece mai departe din locul acesta". Deci auzind ei acestea foarte se înfricosara. Si fiind îndeseara, le zise: "Fiii mei, stati putintel înlaturi, caci am doi copii aicea, care vin în toata seara la mine, ca nu cumva vazându-va straini sa va vatame". Si iata doi lei veneau din pustie repede si cazura la picioarele lui racnind; iar aceia de frica cazura cu fata la pamânt. Punând batrânul mâinile peste fiare, le zise: "Fiii mei, din pamântul omenesc au venit oarecare la mine, dar sa nu le faceti vreun rau". Si îndata batrânul întorcându-se catre monahi, le zise: "Veniti, fratilor, sa facem Vecernia; si daca se sculara aceia înfricosati, se repezira leii la dânsii si le lingeau picioarele. Iar când fu a doua zi, zisera sfântului: "Spune-ne cinstite parinte, cum ai venit aici"; si el raspunzând, zise: "Eu am fost fiul unui oarecare boier Ioan Romanul, singliticul si m-au logodit parintii mei ca sa ma însoare fara voia mea, si s-a facut nunta, si când au vrut sa ma închida la asternut, jucând oamenii si umblând ei încoace si încolo eu am iesit singur afara si m-am ascuns într-o casa a unei femei vaduve, sapte zile.
Iar parintii mei plângând si cautându-ma, eu la miezul noptii am iesit la drum si am aflat un batrân si l-am întrebat: "Unde mergi, parinte?" Iar el îmi raspunse: "Unde gândesti tu, acolo merg si eu"; si ma luai dupa dânsul, si peste trei ani am ajuns aici împreuna cu dânsuL Iar mai înainte cu putine zile pâna a nu veni aici, dormind noi, cum ma desteptai, n-am mai vazut pe împreuna-calatorul meu si am început a plânge si a ma întrista si numaidecât mi se arata, zicând: "Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci da slava lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut întunericul si ai venit la lumina". Zicându-mi acestea, iarasi s-a facut nevazut de la ochii mei. Iar eu am plecat si dupa cinci zile am ajuns aici si am aflat în aceasta pestera o leoaica moarta si puii amândoi tipau neavând ce suge si luându-i i-am hranit cu mugur de prin copaci, ca pe niste fii ai mei; iar pe leoaica am îngropat-o în pamânt. Si daca s-au împlinit doi ani am iesit în al saptelea ceas si am sezut cu acesti leisori, si iata vazui o basma jos, foarte subtire si frumoasa si eu ma miram în cugetul meu si ziceam: de unde sa fie aceasta; iar a doua zi am gasit niste papuci de matase si m-am mirat si de acelea. Si cautând împrejur am vazut o femeie sezând deasupra unei pietre, si era împodobita cu haine de aur de mult pret si frumoasa. Si i-am zis: "De unde ai venit si ce este acest chip diavolesc?" Iar ea plângea cu amar zicând: "Eu, ticaloasa, sunt fiica unui oarecare boier roman, si m-au silit parintii de m-au maritat fara voia mea. Si fugind eu de la împreunare nestiind nimeni dintr-însii fuga mea, ma ratacesc prin munti, prin pesteri si pustietati; si am nimerit aici nestiind unde merg; dar nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme ce si eu sunt zidirea lui Dumnezeu". Si ea era ispita diavoleasca, si-mi graia cu mestesug, si eu nu stiam. Deci zisei catre dânsa: "Unde vrei sa mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lasa sa te afli aici cu mine?" Iar ea zise: "Venit-am sa locuiesc aici în pustiul acesta". Si luând-o de mâna am dus-a în pestera si i-am dat sa manânce mugur, de care mâncam si eu.
Si lacrimile îi curgeau ca un izvor, încât îmi tremura si mie sufletul; si daca s-a înserat si-mi facui ruga Vecerniei, m-am culcat pe pamânt sa ma odihnesc putin, si a început a ma tulbura satana. Si eu cel ce niciodata n-am poftit vreun pacat trupesc, am îndragit femeia; si când am vrut sa ma împreun cu dânsa, îndata a pierit dinainea mea. Si cunoscând ca am gresit înaintea lui Dumnezeu, am zis: "Gresit-am înaintea Ta, Doamne, miluieste-ma!" Si în sfârsit venindu-mi în sine mi-am cunoscut pacatul, ca nici leii acestia nu mai veneau la mine de zece zile, cum faceau mai înainte. Si am pus gând sa ma mut de aici, ca nu cândva sa ma amageasca iarasi si sa fiu lepadat de la fata Domnului. Si sculându-ma am iesit din aceasta pestera si umblând cale de doua zile mi s-a aratat îngerul Domnului, si-mi zise: "Unde mergi, Macarie?" Iar eu i-am zis: "Fug de fata pacatelor mele!" Si-mi zise îngerul: "O ispita nu ai putut rabda? întoarce-te la chilie-ti"; si eu i-am zis: "Dar cine esti tu, Doamne?" Si zise: "Eu sunt Rafail, care te-am povatuit la calea aceasta". Si acestea zicând s-a facut nevazut de la mine, si întorcându-ma la chilia aceasta am îngenunchiat catre Domnul, petrecând patruzeci de zile si patruzeci de nopti nemâncat.
Si sculându-ma am vazut ca erau lumini în pestera la câte patru unghiuri, si un om îmbracat în porfira, si cu cununa de aur în cap de pietre scumpe, si cânta o cântare minunata si glasul lui era ca de popor mult cântând. Si daca a sfârsit cântarea s-a facut miros prea minunat si îndata s-a facut nevazut dinaintea mea cel ce se aratase. Eram atunci de 48 de ani. Iata acestea le-ati auzit, fratilor; de veti putea sa suferiti, ramâneti cu noi; iar de nu, Domnul sa va îndrepteze. Si slobozindu-i, le zise: "Mântuiti-va cu pace, duhovnicestii mei fii, si rugati-va si pentru mine". Si i-au petrecut leii trei zile; care sarutând urmele picioarelor lor, se întoarsera catre staretul; iar monahii calatorind câteva zile au sosit la un râu si culcându-se sa doarma putintel au fost rapiti de dumnezeiestii îngeri si au fost dusi în Ierusalim.
Deci desteptându-se si cugetând câta cale ca prin vis trecusera, au slavit pe Dumnezeu, si facând ruga si închinându-se la sfintele locuri, s-au întors la mânastirea lor, povestind afara din celelalte ce vazusera si patimisera ei si cele ale Sfântului Macarie.
Tot în aceasta zi, Cuviosul Parintele nostru Nichifor, cel ce a asezat Manastirea cea din Harsian, care în pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Cuviosul Petronie (Petroniu) cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfintii doi tineri, fiind siliti a alerga peste foc asternut pe pamânt, s-au savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Iscriviti a:
Commenti (Atom)