RUGĂCIUNEA la toată litia, sau procesiunea pentru a chema mila lui Dumnezeu

RUGĂCIUNEA

la toată litia, sau procesiunea pentru a chema mila lui

Dumnezeu

Domnului să ne rugăm

Doamne, Cel singur bogat în milă, Carele din îndurările

bunătăţii Te pleci spre rugăciunile noastre ale păcătoşilor şi

nevrednicilor servi; Cela ce îndreptezi şi cârmuieşti toate

spre folosul nostru; Carele cu pronia Ta cea înţeleaptă

conduci viaţa noastră şi doreşti în tot chipul mântuirea

noastră; Cela ce din fire eşti îndelung-Îngăduitor şi mult-

Miluitor; Carele pedepseşti şi iarăşi vindeci, şi tinzi

pedeapsa cu bunătate de iubire de oameni; nu spre

pierderea făpturii mâinilor Tale, ci mai vârtos spre a o

readuce la frumuseţea cea veche şi nobleţea cea dintâi, pre

care am pierdut-o prin simplitatea minţii şi prin sfatul

duşmanului; şi voind Tu iarăşi a ne ridica, întrebuinţezi

toate chipurile ca să scapi ceea ce ne-a mai rămas din

căderea aceea. Însuţi, Stăpâne Atotţiitorule, caută spre noi

şi ia aminte la rugăciunile noastre ale păcătoşilor; că

mulţimea nelegiuirilor noastre ne-a făcut neîndrăzneţi, şi

nici chiar nu îndrăznim a cere iertare de păcate. Dar ştiind

iubirea Ta de oameni, îndurarea, mila cea mare, îndelunga

răbdare, îngăduirea răului şi prea marea bunătate,

îndrăznind spre adâncul acestora şi spre noianul bunătăţii

Tale, întindem mâinile şi cu stăruinţă strigăm Ţie: Păcătuitam,

nelegiuit-am, călcat-am credinţa, că am uitat poruncile

Tale, şi am umblat după cugetul nostru cel viclean; căci ne

purtăm nevrednic de chemarea şi de Evanghelia Hristosului

Tău, de Sfintele Lui patimi şi de înjosirea Sa pentru noi;

batjocură ne-am făcut pentru Iubitul Tău Fiu; noi, Preoţii şi

poporul, împreună ne-am îndepărtat: toţi ne-am abătut,

împreună netrebnici ne-am făcut; nu este cine să facă

judecată şi dreptate, nu este până la unul; încuiat-am îndurările

Tale şi iubirea Ta de oameni, şi îndurările milei

Dumnezeului nostru, pentru răutatea noastră şi viclenia

întreprinderilor în care am petrecut. Tu eşti Bun, dar noi am

nelegiuit. Tu îndelung-Răbdător, dar noi vrednici de bătăi;

cunoaştem bunătatea Ta deşi suntem neînţelegători; puţin

am fost bătuţi, pentru cele ce am greşit. Tu eşti înfricoşat, şi

cine se va împotrivi Ţie? Cutremur de la Tine va cuprinde

munţii; şi cine va sta contra măririi braţului Tău? De vei

închide cerul, cine-l va deschide? De vei încuia izvoarele

Tale, cineva suferi? Uşor este în ochii Tăi a sărăci şi a

înavuţi, a învia şi a omorî, a lovi şi a vindeca, şi voinţa Ta

este faptă îndeplinită. Tu Te-ai mâniat şi noi am păcătuit,

zicea oarecine din cei vechi, îndreptăţindu-se. Dar nouă este

timp a zice din potrivă: Noi am păcătuit şi Tu Te-ai mâniat;

pentru aceasta ne-am făcut batjocura vecinilor noştri; întorsai

faţa şi ne-am umplut de necinste. Ci încetează, Doamne;

iartă, Doamne; îndură-Te, Doamne; să nu ne dai la moarte

pentru nelegiuirile noastre, nici să înveţi pre alţii prin

bătăile noastre. Dă nouă a ne înţelepţi prin certarea altora,

adică ale acelor naţii, ce nu Te cunosc, şi a împărăţiilor, ce

nu s-au supus puteri Tale. Iar noi suntem poporul Tău şi

toiagul moştenirii Tale; pentru aceea certă-ne pre noi, însă

cu blândeţe şi nu cu urgia Ta, ca să nu ne împuţinezi şi să ne

faci de dispreţ între popoarele ce locuiesc pământul. Că

mila Ta este nespusă, iubirea de oameni neîntrecută şi

avuţia bunătăţii Tale neurmărită; la care şi îndrăznind ne

rugăm şi ne cucerim plecând genunchii inimii noastre:

Încetează cu bătaia urgiei Tale, rugămu-ne, precum de

demult sub David ai încetat-o de la poporul Tău, de şi nu

arătăm pocăinţă asemenea; ci ca un Preabun opreşte mânia

Ta, îmblânzeşte-Ţi urgia Ta cea dreaptă. Şi dă celor bolnavi

sănătate, celor neputincioşi întărire, iar pre cei sănătoşi îi

păzeşte. Toată boala şi toată neputinţa respinge-o de la

poporul Tău; fereşte-i pre toţi de această ameninţare,

păzindu-i nesupăraţi de orice boală vătămătoare, şi

păstrându-i cu mâna Ta cea Atotputernică neatinşi de orice

răutate cumplită şi strivire pierzătoare. Că cu adevărat

aprinderea mâniei Tale pre toţi i-a uimit şi i-a cutremurat; şi

chiar de nu ne-am întoarce cu totul de la răutăţile noastre,

totuşi scapă pre toţi de conştiinţa cea rea, şi ne dă a-Ţi

mulţumi Ţie pentru toată binefacerea. Pentru rugăciunile

preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre Născătoarei

de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu solirile Sfinţilor

dumnezeieştilor Îngeri şi cu ale tuturor Sfinţilor. Că Tu eşti

izvorul milei şi adâncul cel neurmărit al îndurării, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui celui fără început şi Unuia-Născut

Fiului Tău şi Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în

vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNILE DE BLESTEM sau exorcismele Marelui Vasilie

RUGĂCIUNILE DE BLESTEM

sau exorcismele Marelui Vasilie

pentru cei ce pătimesc de diavol şi pentru toată neputinţa

Domnului să ne rugăm

Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, făcătorul

cetelor celor de foc, creatorul puterilor celor nemateriale şi

maestrul celor cereşti şi al celor pământeşti; pre Carele

nimeni dintre oameni nu L-a văzut nici poate a-L vedea, de

Carele se teme şi se cutremură toată făptura; Carele a surpat

la pământ pre arhistrategul ce oarecând şi-a încordat

cerbicia şi s-a lepădat de servirea sa, prin neascultare, şi a

aruncat în întunericul cel mai adânc al tartarului pre Îngerii

cei împreună cu dânsul revoltaţi, făcându-se demoni; fă ca

blestemul acesta ce se face în numele Tău cel înfricoşat să

fie spre înfricoşarea acestui Înger al vicleniei şi a tuturor

legiunilor lui care cu dânsul împreună au căzut din lumina

cea de sus, şi pleacă-l spre fugă şi porunceşte lui şi

diavolilor lui să se depărteze cu totul; ca să nu mai facă nici

o vătămare acestui chip de Tine însemnat, ci aceşti

însemnaţi de Tine să ia tărie şi putere a călca peste şerpi şi

peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului. Că se

laudă, se măreşte şi cu frică se preamăreşte de toată

suflarea Preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului şi al

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Blestemu-te pre tine, începătorul răutăţii şi al defăimării,

capul răscoalei şi însuşi lucrătorul vicleniei. Te blestem pre

tine cel aruncat din lumina cea de sus, şi surpat pentru

mândrie în întunericul adâncului. Te blestem pre tine şi pre

toată puterea cea căzută, următoare voinţei tale. Blestemute

pre tine duh necurat, cu Dumnezeu Savaot şi cu toată

oastea Îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai, cu Eloi,

Dumnezeu Atotputernicul, ieşi şi te depărtează de la servul

lui Dumnezeu (N). Te blestem cu Dumnezeu Carele a făcut

toate cu cuvântul, şi cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Cel

Unic-Născut, Carele mai înainte de veci negrăit şi fără

pătimire S-a născut din Tatăl; cu Cela ce a făcut făptura

văzută şi nevăzută, şi a plăsmuit pre om după chipul Său; şi

pre lege fireşte mai înainte prin lege l-a învăţat acestea, şi

cu îngrădire de Înger l-a păzit; cu Cela ce a înecat păcatul cu

apă de sus şi a desfăcut adâncurile de sub cer şi a pierdut

pre uriaşii cei necucernici, şi turnul spurcăciunilor l-a

surpat, şi pământul Sodomei şi al Gomorei cu foc şi cu

pucioasă l-a ars, şi spre mărturisire fumegă fum nestins; cu

Cela ce a despicat marea cu toiagul, şi a trecut poporul cu

picioare neudate, iar pre tiranul Faraon şi oastea cea de

Dumnezeu luptătoare, lagărul păgânătăţii l-a afundat sub

valuri în veci. Te conjur cu Cela ce mai pre urmă negrăit s-a

întrupat din Fecioară Curată, şi i-a păzit întregi peceţile

curăţiei; Carele a binevoit a spăla prin botez vechea noastră

întinăciune, cu care prin neascultare noi ne întinasem. Te

blestem pre tine cu Cela ce s-a botezat în Iordan, şi ne-a dat

nouă în apă, după har, chipul nestricăciunii; de Carele

Îngerii şi toate puterile s-au mirat, văzând umilit pre

Dumnezeu Cel întrupat, când Tatăl Cel fără început a

descoperit naşterea cea fără început a Fiului, şi pogorârea

Duhului Sfânt a mărturisit unimea Treimii. Te conjur cu Cela

ce a certat vântul şi a alinat furtuna mării; Carele a alungat

cetele demonilor, şi a format din tină, spre vedere orbilor,

lumini de ochi lipsite din naştere, şi a reînnoit plăsmuirea

cea veche a neamului nostru, şi celor muţi le-a îndreptat

vorbirea; Cela ce a curăţit ranele leproşilor şi pre morţi i-a

înviat din mormânturi; Cela ce s-a asemănat oamenilor până

la înmormântare, şi iadul a prădat cu învierea, şi a făcut pre

toată omenirea a fi nevânată de moarte. Te blestem pre tine

cu Dumnezeu Atotţiitorul, Carele a inspirat pre oameni cu

grai de Dumnezeu insuflat, şi cu Apostolii a conlucrat, şi

toată lumea a umplut-o de buna credinţă. Teme-te, pleacă,

fugi, îndepărtează-te diavole necurate şi spurcate, cel din

cele de desubt, din adânc, înşelătorule, fără figură, văzut

pentru neruşinare, nevăzut pentru făţărnicie, ori unde eşti

sau unde mergi, de eşti însuşi beelzebul, sau

înspăimântătorul, de te arăţi ca şarpele sau ca fiara, sau ca

aburul, sau ca fumul, ori ca bărbat, ori ca femeie, ori ca

târâtor, ori ca zburător, ori grăitor noaptea, ori surd, ori mut;

ori de sperii fără veste, ori sfâşii, ori unelteşti rele, sau în

somn greu, sau în boală, sau în neputinţă, sau porneşti spre

râs, sau aduci lacrimi de dezmierdări, ori eşti desfrânat, ori

puturos, ori pofticios, ori destrămat, ori fermecător, ori

înfierbântător dragostei, ori ghicitor în stele, ori şezător în

casă, ori neruşinos, ori sfadnic, ori neastâmpărat; sau te

schimbi cu luna, ori te întorci după un timp; sau eşti cela de

dimineaţă, sau cela de amiază-zi, sau de la miezul nopţii,

fără nici un timp, sau în revărsatul zorilor; ori te-ai întâlnit

din întâmplare, ori eşti trimis de cineva, ori te-ai apropiat

fără veste; sau din mare, sau din râu, sau eşti de sub

pământ, sau din fântână, sau din surpătură, sau din groapă,

sau din baltă, sau din trestii, sau din noroi, sau de pre uscat,

sau din spurcăciuni, sau din luncă, sau din pădure, sau din

copaci, sau din pasăre; sau din tunet, sau din

acoperământul băii, sau din scăldătoarea de ape sau din

monument idolesc, ori de unde ştim, ori de unde nu mai

ştim, ori cunoscut, ori necunoscut şi din loc necercat; pieri şi

te depărtează, ruşinează-te de chipul cel plăsmuit şi format

din mâna lui Dumnezeu. Teme-te de asemănarea

Întrupatului Dumnezeu, şi să nu te ascunzi în servul lui

Dumnezeu (N); că toiag de fier, cuptor de foc, tartarul şi

scrâşnirea dinţilor te aşteaptă ca răsplată pentru

neascultare. Teme-te, amuţeşte, fugi, să nu te mai întorci,

nici să te ascunzi cu cealaltă viclenire de duhuri necurate, ci

pleacă în pământ fără apă, deşert, necultivat, în care om nu

locuieşte, ci-l cercetează singur Dumnezeu, Carele leagă pre

toţi cei ce pizmuiesc şi sfătuiesc rele asupra chipului Său;

Carele cu lanţuri legat te-a aruncat în întunericul tartarului,

în noaptea şi ziua cea lungă pre tine, diavole, încercătorul şi

aflătorul tuturor răutăţilor. Că mare este frica de Dumnezeu

şi mare este slava Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul

Îngerilor celor de sub tăria Ta, Dumnezeul Arhanghelilor

celor de sub domnirea Ta, Dumnezeu măritelor domnii,

Dumnezeul Sfinţilor, Părintele Domnului nostru Iisus

Hristos, Cela ce ai dezlegat sufletele cele legate cu moartea,

şi prin Unul-Născut Fiul Tău ai luminat pre omul cel pătruns

de întuneric, Cela ce ai desfăcut durerile noastre,

împrăştiind toată greutatea şi ai depărtat de la noi toată

asuprirea duşmanului. Şi Tu, Fiule şi Cuvinte a lui

Dumnezeu, Carele cu moartea Ta ne-ai făcut nemuritori şi

ne-ai mărit cu mărirea Ta, înlesnindu-ne cu scularea Ta, să

mergem de la oameni la Dumnezeu, Cela ce ai ţinut pe

Crucea Ta toată sarcina păcatelor noastre, şi ai luat asupra

Ta zdruncinarea noastră şi o ai vindecat Doamne; Carele ai

făcut nouă cale la ceruri şi ai prefăcut stricăciunea în

nestricăciune, auzi-mă pre mine carele cu dor şi cu frică

strig Ţie, de a Cărui frică se topesc munţii împreună cu

firmamentul de sub cer; de puterea Căruia sufletele

necuvântătoare ale stihiilor se cutremură, păzind hotarele

lor; pentru Carele focul răsplătirii cereşti nu va trece

marginile ce i s-au pus, ci oftând aşteaptă voinţa Ta; pentru

Carele toată făptura în durere suspină cu suspinuri negrăite,

având poruncă să aştepte timpuri; de Carele toată firea

protivnică a fugit şi oastea vrăjmaşului s-a potolit, diavolul a

căzut, şarpele s-a călcat şi balaurul s-a strivit; prin Carele

naţiile ce Te-au mărturisit, s-au luminat şi s-au întărit în

Tine, Doamne; prin Carele viaţa s-a arătat, nădejdea s-a

întemeiat, credinţa s-a întărit, Evanghelia s-a predicat; prin

Carele omul pământesc s-a replăsmuit, crezând în Tine. Cine

este ca Tine, Dumnezeu Atotputernic? Pentru care ne rugăm

Ţie, Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei,

Preavrednicule şi mai presus de fire, primeşte pre cela ce a

venit la Tine pentru numele Cel Sfânt al Tău şi al Iubitului

Tău prunc Iisus Hristos şi al Sfântului, Atotputernicului şi deviaţă-

făcătorului Tău Duh. Depărtează de la sufletul robului

Tău acesta toată neputinţa, toată necredinţa, tot duhul

necurat, sfâşietor, de sub pământ, înfocat, puturos,

pofticios, iubitor de aur, iubitor de argint, turbat, curvesc,

tot demonul necurat, întunecos, fără figură, neruşinos.

Aşa Dumnezeule respinge de la servul Tău (N) toată

lucrarea diavolului, toată magia, toată fermecătura, toată

idolatria, ghicirea în stele, astrologia, vraja cu mort sau cu

păsări, patima curviei, iubirea de argint, beţia, preacurvia,

destrămarea, neruşinarea, mânia, iubirea de ceartă,

neastâmpărarea şi toată cugetarea vicleană. Aşa, Doamne

Dumnezeul nostru, insuflă în el Duhul Tău cel paşnic, ca

păzit de dânsul să facă roduri de credinţă, de virtute, de

înţelepciune, de curăţie, de înfrânare, de iubire, de

bunătate, de nădejde, de blândeţe, de îndelungă răbdare, de

îngăduinţă, de cumpătare, de pricepere; că este numit serv

al Tău, în numele lui Iisus Hristos, crezând în Treimea cea de

o fiinţă, despre care mărturisesc şi Îngerii, Arhanghelii,

măritele Domnii, şi toată oastea cerului. Păzeşte împreună

cu dânsul şi inimile noastre, că puternic eşti Doamne; şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA

Sfântului Ioan Hrisostom

Domnului să ne rugăm

Dumnezeule Cel veşnic Carele ai răscumpărat neamul

omenesc din robia diavolului, izbăveşte pre servul Tău (N),

de toată lucrarea duhurilor necurate; porunceşte viclenilor

şi necuratelor duhuri şi demoni să se îndepărteze de la

sufletul şi trupul servului Tău acesta (N), şi să nu stea nici să

se ascundă într-însul; să fugă pentru numele Tău cel Sfânt şi

de al Unuia-Născut Fiului Tău şi de al Făcătorului de viaţă

Duhului Tău, de la plăsmuirea mâinilor Tale ca, fiind curăţit

de toată încercarea diavolească, să vieţuiască cuvios, drept

şi cucernic, învrednicindu-se de curatele Taine ale Unuia-

Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru; cu Carele eşti

binecuvântat şi Preamărit, împreună cu Preasfântul Bunul şi

de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor, Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Cela ce ai certat toate duhurile necurate şi, cu puterea

cuvântului ai alungat legeonul, arată-Te şi acum, prin Unul-

Născut Fiul Tău spre făptura ce o ai făcut după chipul Tău şi

scoate-o pre dânsa de la protivnicul ce o tiraniseşte; ca, fiind

miluită şi curăţită, să se numere cu sfânta Ta turmă şi să se

păzească ca o biserică însufleţită a Sfântului Duh şi a

dumnezeieştilor şi curatelor Taine; cu harul, îndurările şi

iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Carele eşti

binecuvântat, împreună cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă

făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Pre Tine Te chemăm Stăpâne, Dumnezeule, Atotţiitorule

Preaînalte, neîncercate Împărate al păcii ; Te chemăm pre

Tine, Cela ce ai făcut cerul şi pământul, că din Tine a răsărit

Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Că Tu ai dat să asculte

de oameni dobitoacele cele cu patru picioare şi

necuvântătoare, şi Tu le-ai supus, Doamne; tinde mâna Ta

cea tare şi braţul Tău cel Înalt şi Sfânt şi căutând la făptura

Ta aceasta, cercetează-o; şi trimite acestuia Înger paşnic,

Înger tare, păzitor sufletului şi trupului, carele să certe şi să

alunge de la dânsul tot demonul viclean şi necurat. Că Tu,

Doamne, Singur eşti Preaînalt, Atotţiitor şi binecuvântat în

vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi

Domnului să ne rugăm

Dumnezeiasca şi Sfânta, marea şi înfricoşata şi nesuferita

numire şi chemare facem pentru alungarea ta, apostate;

asemenea şi de certare spre pierderea ta, diavole.

Dumnezeu Cel Sfânt, Cel neînceput, Cel înfricoşat, Cel

nevăzut în fiinţă, Cel neasemănat în putere şi neînţeles în

Dumnezeire, Împăratul măririi şi Stăpânul Atotţiitorul Te va

certa pre tine, diavole; Cela ce cu cuvântul a format întregi

toate din nefiinţă în fiinţă, şi umblă pre aripile vânturilor.

Ceartă-te pre tine, diavole Domnul Dumnezeu, Cela ce

cheamă apa mării şi o revarsă peste faţa a tot pământului;

Domnul Puterilor este numele Lui. Ceartă-te, diavole,

Domnul cel cu frică servit şi cântat de nenumărate cete

cereşti de foc, şi cu cutremur închinat şi preamărit de

mulţimea corurilor de Îngeri şi arhangheli. Ceartă-te pre

tine, diavole, Domnul cel cinstit de puterile împrejur

stătătoare, şi de preaînfrcoşaţii Heruvimi cei cu mulţi ochi şi

Serafimii cei cu câte şase aripi şi, care cu două aripi îşi

acopăr feţele sale, pentru nevăzuta şi neurmărita Lui

dumnezeire, iar cu două aripi îşi acopăr picioarele lor,

pentru a nu se arde de negrăita lui mărire şi de neînţeleasa

măreţie, şi cu două aripi zboară şi umplu cerul de strigarea

lor: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi

pământul de mărirea Lui. Ceartă-te pre tine Domnul,

diavole, Dumnezeu Cuvântul cela din cer pogorât din sânul

Tatălui şi prin întruparea cea închinată, nespusă şi curată,

din Sfânta Fecioară, negrăit S-a arătat lumii spre a o mântui,

şi cu puterea Sa cea dumnezeiască te-a aruncat din cer şi

tuturor te-a arătat lepădat. Ceartă-te pre tine, diavole,

Domnul, Carele a zis mării: taci linişteşte-te; şi din poruncă

îndată s-a alinat. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele

cu curată scuipare făcând tină, lumină a dăruit orbului.

Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele cu cuvântul a

înviat fata mai marelui sinagogii, şi pre fiul văduvei răpindul

din gura morţii, mamei sale întreg şi sănătos l-a dăruit.

Ceartă-te pre tine diavole, Domnul Cela ce a înviat pre Lazăr

din morţi a patra zi, neputred, ca şi cum n-ar fi murit, şi

nestricat, spre mirarea mulţimii. Ceartă-te pre tine, diavole,

Domnul, Carele prin pălmuire a desfăcut blestemul, şi prin

lancea din curata Sa coastă a îndepărtat arma de foc ce

păzea raiul. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul Carele prin

scuiparea cinstitului Său obraz, a şters toată lacrima de la

toată faţa. Ceartă-te pre tine diavole, Domnul, Carele a înfipt

Crucea spre sprijinirea şi mântuirea lumii, şi spre căderea ta

şi a tuturor îngerilor de sub tine. Ceartă-te pre tine diavole

Domnul Carele dând glas de pre Crucea Sa, catapeteasma

bisericii s-a rupt, pietrele s-au despicat, mormintele s-au

deschis şi morţii cei din veac s-au sculat. Ceartă-te, diavole,

Domnul Carele cu moarte pre moarte a omorât, şi cu scularea

Sa viaţă oamenilor a dăruit. Ceartă-te pre tine, diavole,

Domnul, Carele în iad S-a pogorât, şi toate mormintele lui

răsturnându-le, şi pre toţi cei ţinuţi într-însul legaţi

slobozindu-i, la Sine i-a chemat; pre care portarii văzându-L

s-au înfricoşat şi în fundul iadului ascunzându-se nu s-au

mai văzut. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele din

morţi S-a sculat Hristos Dumnezeul nostru, şi tuturor

învierea sa a dăruit. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul,

Carele la ceruri cu mărire S-a înălţat către Părintele Său, şi a

şezut pre tronul slavei în dreapta măreţiei Lui. Ceartă-te

diavole, Domnul, Cela ce iarăşi are să vie cu mărire pre norii

cerului, cu Sfinţii Săi Îngeri, ca să judece viii şi morţii.

Ceartă-te, diavole, Domnul Cela ce a pregătit ţie spre muncă

veşnică focul cel nestins, viermele cel neadormit şi

întunericul cel mai din afară. Să te certe, diavole, Domnul,

de Carele toate se tem, şi de faţa puterii Lui se cutremură;

că nesuferită este urgia ameninţării Lui asupra ta. Acela te

ceartă pre tine, diavole, cu numele Său cel înfricoşat.

Spăimântează-te, cutremură-te, teme-te, îndepărtează-te,

pieri, fugi tu carele ai căzut din cer, şi cu tine toate cetele

cele viclene; tot duhul viclean, duhul necurăţiei, duhul

viclenirii, duhul cel de noapte, duhul cel de zi, cel de miazăzi

şi cel de seară, duhul cel de miazănoapte, duh de nălucire,

duhul întâmpinării, sau de pre uscat, sau din apă, sau din

păduri, sau din trestii, sau din prăpăstii, sau din răspântii,

sau din trei căi, din bălţi şi din râuri, carele cutreieri prin

case, curţi şi băi, şi vatămi şi strici mintea omenească.

Pieriţi numai decât de la făptura creatorului Domnului

Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi vă

depărtaţi de la servul lui Dumnezeu (N) din minte, din suflet,

din inimă, din rănuncni, din simţuri şi din toate membrele,

pentru ca el să fie sănătos, întreg şi liber, cunoscând pre

Stăpânul Său şi Făcătorul tuturor Dumnezeu Carele adună

pre cei rătăciţi şi le dă lor pecetea mântuirii prin renaşterea

şi reînnoirea dumnezeiescului Botez, pentru ca aceştia să se

învrednicească de curatele, cereştile şi înfricoşatele Taine, şi

să se unească cu turma cea adevărată, sălăşluindu-se la loc

de verdeaţă, şi nutrindu-se la apă de repaus, şi fiind

păstoreşte povăţuit neclintit cu toiagul Crucii spre iertarea,

păcatelor şi spre viaţă veşnică. Că Aceluia se cuvine toată

mărirea cinstea, închinăciunea măreţia, împreună şi

Părintelui Său celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi

de-viaţă-făcătorului Său Duh acum şi pururea şi în vecii

vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE la împăcarea celor ce au fost învrăjbiţi

RUGĂCIUNE

la împăcarea celor ce au fost învrăjbiţi

Mulţămim Ţie, Stăpâne Iubitorule de oameni, Împăratul

veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Cela ce ai stricat peretele

cel din mijloc al vrajbei, şi ai dăruit pace neamului omenesc,

şi ai dăruit şi acum pace servilor Tăi (N), înrădăcinează într

înşii frica Ta, şi întăreşte-le iubirea unuia către altul. Stinge

toată cearta; curmă toate smintelile de împerechere. Că Tu

eşti pacea noastră, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA la dezlegarea de epitimii, sau pedepse canonice

RUGĂCIUNEA

la dezlegarea de epitimii, sau pedepse canonice

Îndurate Doamne, Bunule şi Iubitorule de oameni, Carele

pentru îndurările Tale ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău în

lume, ca să rupă înscrisul păcatelor cel asupra noastră, şi să

dezlege legăturile celor legaţi de păcate, şi să predice

iertare celor robiţi; Tu Stăpâne, cu bunătatea Ta eliberează

şi pre servul Tău (N) de legătura pusă asupra lui, şi

dăruieşte-i lui fără de păcat în tot timpul şi locul să se

apropie de măreţia Ta, spre a cere cu îndrăznire şi cu

conştiinţă curată mila Ta cea mare. Că milostiv şi Iubitor de

oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi

Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE pentru cei ce sunt sub epitimii sau pedepse canonice

RUGĂCIUNE

pentru cei ce sunt sub epitimii sau pedepse canonice,

şi pentru cei ce sau legat pre sine cu jurământ

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Unule-Născut, Fiule

şi Cuvântul Tatălui, Cela ce ai rupt prin patima Ta toată

legătura păcatelor noastre şi ai suflat în feţele Apostolilor

Tăi şi ai zis: Luaţi Duh Sfânt; oricărora veţi ierta păcatele se

vor ierta lor, şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute; Tu Stăpâne

prin Sfinţii Tăi Apostoli ai dăruit celor ce după timpuri

săvârşesc cele Sfinte în Biserica Ta, a ierta păcatele pre

pământ, şi să lege şi să dezlege orice legătură de

nedreptate. Deci şi acum Te rugăm pentru fratele nostru (N),

ce stă înaintea Ta, dăruieşte-i lui mila Ta, rupe-i legătura

păcatelor lui şi ori ce a greşit din neştiinţă, ori neluare

aminte, sau de a lucrat ceva din micime de suflet, Cela ce

ştii slăbiciunea omenească, ca un Stăpân şi bun Iubitor de

oameni, iartă-i lui toate păcatele, cele de voie şi cele fără de

voie. Că Tu eşti Cela ce dezlegi pre cei legaţi, Cela ce ridici

pre cei surpaţi, nădejdea celor deznădăjduiţi, repausul celor

căzuţi; dezleagă şi pre servul Tău acesta de legătura

păcatelor. Că s-a preamărit Preasfânt numele Tău, împreună

cu al Părintelui Tău celui fără de început, şi cu al

Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

INVĂŢĂTURĂ cum se cade a cânta parastasul

INVĂŢĂTURĂ

cum se cade a cânta parastasul

Mergând Preotul unde este gătită coliva, zice: Binecuvântat

este Dumnezeul nostru…, cădind coliva cruciş. Iar noi zicem:

Sfinte Dumnezeule…, şi după ecfonis: Doamne miluieşte (de 12

ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm…, (de trei ori), şi

Psalmul 90: Cela ce locuieşte în ajutorul celui Preaînalt…, Şi după

terminarea lui: Mărire…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori), apoi se

face ectenia pentru cei răposaţi:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus…

Pentru lăsarea greşalelor acelor ce întru fericită pomenire

s-au mutat, Domnului să ne rugăm.

Pentru pururea pomeniţii robii lui Dumnezeu (N).

Pentru odihna, liniştea şi fericirea lor, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi

cea fără de voie, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca neosândiţi să stea la înfricoşatul Tron al măririi

Domnului, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce plâng şi se chinuiesc, aşteptând mângâierea

lui Hristos, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se elibereze ei de toată durerea, supărarea şi

suspinarea, şi să se aşeze unde cercetează lumina feţei lui

Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele

lor în loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc de repaus, unde

toţi drepţii petrec, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne mântuim noi de toată supărarea…

Apară, mântuieşte, miluieşte…

Mila lui Dumnezeu şi Împărăţia cerului…

Şi după ecfonis: Aliluia (de trei ori), pre glasul al 8-lea, zicând

aceste stihuri:

stihul 1-iu: Fericiţi pre care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.

stihul al 2-lea: Şi pomenirea lor din neam în neam.

stihul al 3-lea: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui.

Apoi Troparul, glasul al 8-lea:

Cela ce cu adâncul înţelepciunii prin iubirea de oameni

toate le iconomiseşti, şi cele de folos tuturor le dăruieşti,

Unule Creatorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi,

că spre Tine şi-au pus nădejdea, spre Făcătorul şi

Plăsmuitorul şi Dumnezeul nostru (de două ori).

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Pre tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită

către Dumnezeu, Cela ce s-a născut din tine, Născătoare de

Dumnezeu nenuntită, care eşti credincioşilor mântuire.

Apoi Catisma 17

Fericiţi cei fără prihană în cale... cu stihul: Pomeneşte Doamne,

sufletele robilor Tăi. Şi împărţim Catisma în două stări. La

sfârşitul stării întâi, zicem:

În veac nu voi uita îndreptările Tale. (de trei ori). Apoi Preotul

ectenia:

Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor robilor lui

Dumnezeu (N).

Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi

cea fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor, unde

drepţii se odihnesc.

Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi iertarea

păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor să cerem.

Şi zice Diaconul: Domnului să ne rugăm, iar Preotul

rugăciunea: Dumnezeul duhurilor…, Corul: Doamne miluieşte (de

40 ori). ecfonis Că tu eşti învierea viaţa şi repausul…, şi celelalte

până la sfârşit. Apoi se începe starea a doua: Al Tău sunt eu

mântuieşte-mă…, cu stihul: Odihneşte Doamne, sufletele robilor

Tăi…, şi Caută spre mine şi mă miluieşte…, cu acelaşi stih. Iar la

sfârşit zicem: Viu va fi sufletul meu şi te va lăuda…, (de trei ori).

Deci troparele pentru cei răposaţi, glasul al 5-lea, stihul:

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările.

Ceata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii…, tot de rând până la sfârşit.

Caută-le la Înmormântarea lumenilor pagina 155. Deci Aliluia, (de

trei ori). După acea ectenia cea întâia zisă pentru cei răposaţi. Şi

Preotul pomeneşte pre cei răposaţi, iar clericii zic Doamne

miluieşte (de 40 ori). Apoi ecfonis şi troparul, glasul al 5-lea:

Odihneşte Mântuitorul nostru, cu drepţii pre robii Tăi..., Mărire…,

Şi acum…, a Născătoarei: Cela ce din Fecioară ai strălucit lumii…,

apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule..., În urmare: Canonul

pentru cei morţi, caută-l la înmormântarea lumenilor. După

cântarea a 3-a, ectenia pentru cei morţi, precum mai sus s-a spus.

Şi după ecfonis: Catismala glasul al 6-lea. Cu adevărat

deşertăciune sunt toate..., Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei;

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu în timpul vieţii mele….,

După cântarea a 6-a: ectenia pentru cei morţi, ca mai sus; şi

după ecfonis Condacul, glasul al 8-lea: Cu Sfinţii odihneşte

Hristoase sufletele…, Icosul: Tu singur eşti nemuritor..., Aliluia (de

trei ori). După a 9-a cântare, zice Preotul tămâind: Pre

Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii întru cântări

cinstindu-o să o mărim.

Iar Corul în loc de stih, zice aceasta: Duhurile şi sufletele

drepţilor te vor lăuda pre Tine Doamne. Apoi cântăm Irmosul: Pre

Dumnezeu a-l vedea…, în urmare: Sfinte Dumnezeule…, după Tatăl

nostru…, cântăm troparele glasul al 4-lea: Cu duhurile drepţilor…,

Întru odihna Ta Doamne…, Mărire…, Tu eşti Dumnezeu Carele Teai

pogorât în iad…, Şi acum…, Una Curată şi prea nevinovată

Fecioară... Acestea caută-le la pag 143.

Deci ectenia: Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare

mila Ta..., Încă ne rugăm pentru odihna adormiţilor servilor Tăi…,

şi celelalte pre rând, cum s-au scris mai sus. Preotul zice

rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., şi Ecfonis: Că Tu eşti învierea

viaţa...

Preotul: Înţelepciune, citeţul: Ceea ce eşti mai cinstită..., Apoi:

Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea noastră, mărire Ţie...,

Corul: Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei ori), Părinte

binecuvintează; Şi apolis: Cela ce a înviat din morţi..., şi după

apolis, Preotul zice: Întru fericita adormire veşnică odihnă…, şi

celelalte. Iar clericii cântă: Veşnica pomenire (de trei ori).

La sâmbăta Moşilor Ectenia cea mică a morţilor se zice precum

urmează:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor celor

din veac răposaţi întru buna credinţă, a strămoşilor, a

moşilor a părinţilor, a maicilor, a fraţilor, a surorilor a fiilor

şi a celor dintr-o rudenie, şi celor dintr-o seminţie şi a

tuturor sufletelor, care au răposat mai înainte întru

nădejdea învierii, şi a vieţii veşnice, a ctitorilor Sfântului

locaşului acestuia, Arhierei, Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi,

Diaconi şi Monahi, slujitori şi robi, celor ce zac aici şi

pretutindenea drept credincioşi creştini, şi a robilor lui

Dumnezeu celor ce acum se pomenesc (N) şi pentru ca să li

se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).

Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor şi numele în

cartea vieţii, şi în sânurile lui Avraam, în latura viilor, întru

Împărăţia Cerurilor, în raiul desfătării, unde drepţii se

odihnesc.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).

Mila lui Dumnezeu, şi Împărăţia Cerului, şi lăsarea

păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel fără de moarte şi

Dumnezeul nostru să le cerem.

Corul; Dă Doamne, Diaconul, sau Preotul zice: Domnului să ne

rugăm. Corul: Doamne miluieşte (de 40 de ori). Şi Preotul citeşte

rugăciunea: Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul...

RÂNDUIALA

Litiei mici pentru morţi, ce se face

în toate zilele peste an

Seara după apolisul Vecerniei, şi dimineaţa, după apolisul

Utreniei în zilele ordinare.

Iar în zilele de sărbătoare, precum: Duminicile, când se cântă

Polieleu şi Doxologie, la Sărbătorile cele mari, la înainte

sărbătoare şi după sărbătoare, Litia aceasta pentru morţi nu se

face.

Rânduiala ei este următoarea: Seara după apolisul Vecerniei, şi

dimineaţa după apolisul Utreniei, după ce cântăreţii zic: Mulţi ani

îndată Preotul ia cădelniţa cu tămâie şi Eclesiarhul ia sfeşnicul cu

lumânarea aprinsă, mergând înaintea Preotului ce-şi are pus pre

sine Epitrahilul; Iar cântăreţii urmând cântă o stihiră din cele de

la Litia Bisericii, preschimbându-le, altă dată alta, de câte ori se

face Litia; şi când ajung în tinda Bisericii, Preotul stă în mijloc, şi

terminându-se stihira zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…. şi celelalte. Corul

răspunde: Amin şi îndată: Sfinte Dumnezeule…. pre glasul stihirei,

însă repede în amândouă părţile de trei ori; apoi: Mărire…. Şi

acum…. şi după Tatăl nostru…. că a Ta este Împărăţia…. şi îndată

cântăreţii încep a cânta troparele acestea ale morţilor, iar Preotul

cădeşte Icoanele numai cele din tindă şi pre popor:

Tropar, glasul al 4-lea

Cu duhurile Drepţilor, celor ce s-a săvârşit, odihneşte,

Mântuitorule, sufletele servilor Tăi păzindu-le în viaţa cea

fericită, care este la Tine, Iubitorule de oameni.

Întru repausul Tău, Doamne, unde toţi Sfinţii Tăi

repausează, odihneşte şi sufletele servilor Tăi, că Însuţi eşti

Iubitor de oameni.

Mărire…

Tu eşti Dumnezeu, Carele Te-ai pogorât la iad şi ai

dezlegat durerile celor ferecaţi, Însuţi şi sufletele servilor Tăi

repausează-le.

Şi acum…

Una Curată şi Preanevinovată Fecioară, ceea ce ai născut

pre Dumnezeu fără de sămânţă, roagă-L să se mântuiască

sufletele noastre.

Şi îndată Preotul zice aceasta Ectenie:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru repausarea şi iertarea sufletelor

celor din veac răposaţi în buna credinţă: a strămoşilor, a

moşilor, a părinţilor, a mamelor, a fraţilor, a surorilor, a

fiilor şi a tuturor sufletelor celor dintr-o rudenie şi seminţie,

care mai înainte au răposat în nădejdea învierii şi a vieţii

veşnice; a ctitorilor sfântului locaşului acestuia, a

miluitorilor şi binefăcătorilor, şi a tuturor celor ce s-au

ostenit şi au servit în sfântul locaşul aceasta: Arhierei,

Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi şi Monahi şi servitori, ce zac

aici şi pretutindeni ortodocşi creştini, şi a servilor lui

Dumnezeu ce acum se pomenesc (le zice numele); şi pentru

ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeu, să aşeze sufletele şi numele lor în

cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, în latura viilor în

Împărăţia Cerurilor şi în raiul de desfătare, unde toţi drepţii

repausează.

Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi lăsarea

păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor şi

Dumnezeul nostru să le cerem.

Diaconul sau Preotul: Domnului să ne rugăm. Corul: Doamne

miluieşte (de 40 de ori), şi Preotul în taină citeşte aceasta

rugăciune:

Dumnezeul duhurilor şi a tot trupului, Carele ai călcat

moartea şi pre diavolul l-ai surpat, şi ai dăruit viaţă lumii

Tale; Însuţi, Doamne, repausează şi sufletele adormiţilor

servilor Tăi (le zice numele, nu însă toate, de sunt multe) în

loc luminos, în loc de verdeaţă, în loc de repaus, de unde a

fugit toată durerea, întristarea şi supărarea; ca un Bun şi

Iubitor de oameni Dumnezeu iartă-le lor tot păcatul ce s-a

făcut de ei cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul; că nu

este om carele să vieţuiască şi să nu păcătuiască; că numai

Tu eşti fără de păcat; dreptatea Ta dreptate în veac şi

cuvântul Tău adevărul.

Că Tu eşti învierea, viaţa şi repaosul adormiţilor servilor

Tăi (le zice numele), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie

mărire înălţăm, împreună şi Tatălui Celui fără de început, şi

Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră,

mărire Ţie.

Corul: Mărire şi acum, Doamne miluieşte, (de trei ori),

Binecuvintează:

Preotul:

Cela ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul

nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, şi ale

Sfinţilor, măriţilor şi a tot lăudaţilor Apostoli, ale

preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri,

şi ale tuturor Sfinţilor; sufletele servilor Săi celor mutaţi de

la noi, în corturile Drepţilor să le aşeze, în sânurile lui

Avraam să le repauzeze, cu drepţii să le numere, şi pre noi

să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.

Preotul:

Veşnica pomenire, vrednicilor de fericire şi pururea

pomeniţilor, părinţilor şi fraţilor noştri, (de trei ori).

Dumnezeu să-i fericească şi să-i repauseze pre dânşii, şi

pre noi să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.

Întru fericita adormire, veşnic repaus dă, Doamne,

adormiţilor şi pururea pomeniţilor ctitorilor sfântului

locaşului acestuia, părinţilor şi fraţilor noştri, ce zac aici şi

pretutindeni ortodocşilor creştini, şi le fă lor veşnica

pomenire.

Coriştii cântă: Veşnica pomenire, pre glasul al 3-lea, (de trei

ori). Iar Eclesiarhul luând sfeşnicul, cădelniţa şi epitrahilul de la

Preot, le duce la locul lor, şi Preotul stând înaintea uşilor zice:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne

Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pre noi,

Amin.

RUGĂCIUNEA

ce se citeşte de arhiereu sau duhovnic pentru iertarea

tuturor păcatelor, a tot jurământul şi blestemul

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Fiule şi

Cuvinte al lui Dumnezeu, Păstorule şi mielule, Carele ai

ridicat păcatul lumii şi ai iertat datoria celor doi datornici, şi

femeii celei păcătoase i-ai dat iertare păcatelor ei; cela ce ai

dăruit vindecare paraliticului împreună şi iertare păcatelor

lui; Însuţi Stăpâne, uşurează, lasă, iartă păcatele şi

nelegiuirile şi greşalele cele de voie şi fără de voie, cele din

ştiinţă şi cele din neştiinţă, cele cu călcare de poruncă şi

neascultare, care s-au făcut de robii Tăi (N); şi câte, ca nişte

oameni purtători de trup şi vieţuitori în lume au alunecat de

au greşit, cu fapta ori cu cuvântul, cu gândul, cu ştiinţă sau

cu neştiinţă, noaptea ori ziua; sau au luat blestem şi

afurisanie de la Arhiereu, sau de la Preot, sau însuşi pre sine

s-au blestemat, sau cu jurământ pre numele lui Dumnezeu sau

jurat şi l-au călcat; sau din mânia cea fără de socoteală

pre vreunul din creştini au afurisit sau au blestemat; sau

nebuneşte au vorbit, sau au osândit sau au clevetit, sau

vorbe spurcate au vorbit, sau au pizmuit sau au minţit, şi au

ţinut minte răul, sau cu mânie s-au pornit, sau s-au mândrit

şi au viclenit, sau camătă au luat, sau s-au trândăvit, sau în

deşert s-au mărit şi în iubirea de argint au căzut, sau s-au

îmbătat, sau au alergat la fermecătoare, la vrăjitoare şi

descântătoare şi la alţii asemenea; sau în desfrânări au

căzut, sau alte răutăţi au făcut; sau au scuipat, sau au lovit,

sau au răpit, sau au furat, sau fără milă şi cu scumpete au

îngreuiat pre cineva, sau n-au miluit pre săraci şi nu le-au

făcut bine după puterea lor; sau cu gândul au defăimat şi au

pârât, sau strâmbătate au făcut şi pre fratele lor l-au

întristat, l-au urât şi l-au amărât; sau stând la rugăciune şi la

cântare, mintea lor s-a abătut la viclenii şi la deşertăciuni

lumeşti; sau s-au făcut robi pântecelui şi de frumuseţe

străină şi-au rănit inima, sau au vorbit semeţ şi necuviincios,

sau nebuneşte au râs de păcatul fraţilor lor şi i-au osândit,

iar păcatele şi nelegiuirile lor nu le-au socotit, sau nu s-au

îngrijit de rugăciune, şi poruncile duhovnicilor n-au păzit,

sau s-au lenevit şi răbdare n-au avut, sau cu îndrăzneală

crezându-se a fi înţelepţi, deşertăciuni au grăit; sau altceva

rău au făcut. Pentru toate cestea şi altele asemene acestora,

ştiute şi neştiute, câte ca nişte oameni au greşit robii Tăi

aceştia, fraţii noştri, Iubitorule de oameni Doamne,

miluieşte-i şi le iartă lor toate. Aşa Stăpâne Doamne

Dumnezeul nostru, ascultă-ne pre noi care ne rugăm

bunătăţii Tale pentru robii Tăi aceştia, fraţii noştri, şi iartă

ca unul Carele nu ţii minte răul, toate greşalele şi

fărădelegile pre care ca nişte oameni le-au făcut sau le-au

gândit. Că ei singuri nevrednicii şi păcătoşii mărturisesc

acum înaintea împărăţiei Tale, că acestea şi mai mari decât

acestea au făcut. Dar, după mila Ta, ascultă-mă pre mine

servul Tău, şi scapă-i pre dânşii de muncile cele veşnice; fă-i

moştenitori veşnicelor Tale bunătăţi, împreună cu cei ce din

veac Ţi-au bineplăcut Ţie, şi învredniceşte-i fără osândă a se

împărtăşi cu înfricoşatele şi nemuritoarele Tale Taine. Că Tu

ai zis, Stăpâne, câte veţi lega pre pământ vor fi legate şi în

ceruri, şi câte veţi dezlega pre pământ, vor fi dezlegate şi în

ceruri. Căci numai Tu singur eşti fără de păcat şi puternic a

ierta păcatele, şi Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi

închinăciunea, împreună şi Părintelui Tău celui fără început,

şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

ÎNVĂŢĂTURĂ cum se face înmormântarea la Sfintele Paşti

ÎNVĂŢĂTURĂ

cum se face înmormântarea la Sfintele Paşti,

şi în toată Săptămâna Luminată

Ştiut să fie că de va răposa vreunul dintre creştini de sfintele

Paşti sau în orice zi din săptămâna luminată, până la Duminica

Tomii, nu cântăm rânduiala înmormântării ştiute, din cauza

măririi şi stimei sărbătorii Învierii, pentru că sunt zile de bucurie

şi de veselie, iar nu de bocete şi plângeri, şi toţi în Hristos înviem,

de murim în nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice. Biserica aşa

învaţă şi aşa ne porunceşte a ţine. Deci venind Preotul cu clericii

în casa în care zace mortul, pune pre sine Epitrahilul, Felonul, şi

cădeşte ca totdeauna. Începând: Binecuvântat este Dumnezeul

nostru. Apoi tot Preotul cântă troparul, glasul al 5-lea:

Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând,

şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le. (de trei ori).

Apoi zice stihurile acestea:

Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să

fugă de la faţa Lui cei ce-l urăsc pre Dânsul.

Iar cântăreţii după fiecare stihul cântă: Hristos a înviat din

morţi.

Stihul al 2-lea:

Cum piere fumul să piară, cum se topeşte ceara de faţa

focului.

Stihul al 3-lea:

Aşa să piară păcătoşii de faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să

se veselească.

Stihul al 4-lea:

Aceasta este ziua, care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm

şi să ne veselim într-însa.

Mărire…, Hristos a înviat…, Şi acum…, Hristos a înviat...

Iar după cântarea acestora, pun trupul mortului în sicriu. Şi

Diaconul zice ectenia ştiută pentru morţi; iar Preotul rugăciunea :

Dumnezeul duhurilor…, caută-le la pagina 144. Şi după ecfonis, se

citeşte: Învierea lui Hristos văzând...

În urmare, ridicând sicriul cu mortul, mergem la Biserică:

Preoţii înainte cu Diaconii, după dânşii clericii şi tot poporul,

cântăm canonul Paştilor: Ziua învierii să ne luminăm, popoare…,

până când ajungem la Biserică. Iar după ce am intrat în Biserică şi

se pune trupul jos. Preotul cădeşte după datină, începând

Canonul din capăt pre 8.

Cântarea 1-a, glasul 1-iu, Irmos:

Ziua învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului

Paştile; că din moarte la viaţă şi de pre pământ la cer,

Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi, cei ce cântăm cântare

de biruinţă.

Să ne curăţim simţurile, şi vom vedea pre Hristos

strălucind cu lumina cea neapropiată a Învierii, şi-L vom

auzi lămurit zicându-ne: Bucuraţi-vă, cântându-I cântare de

biruinţă.

Cerurile, după cuviinţă să se veselească şi pământul să se

bucure şi să serbeze toată lumea, cea văzută şi cea

nevăzută; că Hristos s-a sculat, veselie veşnică.

Apoi zice ectenia cea mică şi ecfonis:

Că a Ta este Stăpânirea şi a Ta este împărăţia, puterea şi

mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Veniţi să bem băutură nouă nu din piatră seacă, făcută cu

minune, ci din mormântul lui Hristos, Carele a izvorât izvor

de nestricăciune, întru Carele ne întărim.

Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi

cele de desubt. Deci să serbeze toată făptura Învierea lui

Hristos, întru care s-a întărit.

Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă

scol împreună cu Tine, înviind Tu; răstignitu-m-am ieri

împreună cu Tine, Însuţi mă preamăreşte, Mântuitorule,

întru Împărăţia Ta.

Diaconul ectenia ştiută, Preotul rugăciunea şi ecfonisul. Că Tu

eşti învierea, viaţa...

Apoi Ipacoi, glasul al 4-lea:

Venit-au mai înainte de dimineaţă cele ce au fost cu

Maria, şi aflând piatra răsturnată de pre mormânt, auzit-au

de la Înger: pre Cela ce este în lumina cea de a pururea,

pentru ce-L căutaţi între morţi ca pre un om? Vedeţi

înfăşurăturile cele de înmormântare, alergaţi şi predicaţi

lumii că s-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul

lui Dumnezeu, Carele a mântuit neamul omenesc.

Cântarea a 4-a, Irmos:

La dumnezeiasca strajă, grăitorul de Dumnezeu Avacum,

să stea cu noi şi să ne arate pre Îngerul cel luminos, carele a

grăit cu mare glas: Astăzi este mântuirea lumii, ca a înviat

Hristos, ca un atotputernic.

Parte bărbătească, ca Cela ce a deschis pântecele cel

fecioresc, fost-a Hristos; iar, ca om, Miel S-a numit, fără

prihană; că n-a gustat spurcăciune, Paştile noastre, şi ca un

Dumnezeu adevărat, desăvârşit S-a numit.

Ca un Miel de un an, cununa cea binecuvântată de noi

Hristos, de voie pentru toţi s-a jertfit, Paştile cele

curăţitoare; şi iarăşi din mormânt, frumos a strălucit nouă

Soarele dreptăţii.

Dumnezeiescul Părinte David înaintea chivotului umbrei

a săltat jucând; iar noi poporul cel Sfânt al lui Dumnezeu,

plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte că

a înviat Hristos, ca un atotputernic.

Ecfonis: Că bun şi iubitor de oameni...

Cântarea a 5-a, Irmos:

Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir cântare

să aducem Stăpânului; şi vom vedea pre Hristos Soarele

dreptăţii tuturor viaţă răsărind.

Mila Ta cea nemăsurată văzându-o cei ţinuţi în legăturile

iadului, la lumină au alergat, Hristoase cu picioare vesele,

lăudând Paştile cele veşnice.

Noi cei purtători de lumină, să ne apropiem de Hristos,

Carele a ieşit din mormânt ca un Mire, şi să serbăm, cu

cetele cele iubitoare de serbări, Paştile lui Dumnezeu cele

mântuitoare.

Ecfonis: Că s-a sfinţit şi s-a preamărit…

Cântarea a 6, Irmos:

Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai

sfărâmat încuietorile cele veşnice, unde se ţineau cei legaţi,

Hristoase, şi a treia zi precum Iona din chit, ai înviat din

mormânt.

Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt,

Cela ce n-ai stricat cheile fecioriei cu naşterea Ta, şi ne-ai

deschis nouă uşile raiului.

Mântuitorul meu, vie şi nejertfită jertfă ca un Dumnezeu,

pre Tine Însuţi de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pre

Adam cu tot neamul, sculându-Te din mormânt.

Ectenia ştiută, cu rugăciunea şi Ecfonisul: Că Tu eşti învierea,

viaţa...

Deci Condacul:

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului

robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin,

ci viaţă fără de sfârşit.

Tu singur eşti nemuritor, Carele ai făcut şi ai plăsmuit pre

om, iar noi pământenii din pământ suntem plăsmuiţi şi în

acelaşi pământ vom merge precum ai poruncit cela ce m-ai

plăsmuit şi mi-ai zis: Că pământ eşti şi în pământ te vei

întoarce, unde toţi pământenii mergem, făcând la mormânt

cântare de plângere: Aliluia.

Cu Sfinţii odihneşte Hristoase, sufletul robului Tău..., Iar în loc

de: Sfinte Dumnezeule…, cântăm: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în

Hristos v-aţi îmbrăcat…, (de trei ori). După aceia Apostolul: Din

cartea Faptelor, al zilei, în care se face înmormântarea; iar de nu

se va afla Apostol, se zice cel de la înmormântarea comună. Apoi

cântăm: Aliluia glasul al 8-lea;

Şi întâia Evanghelie a Învierii, de la Matei: 28;16-20

În timpul acela cei unsprezece discipoli au mers în

Galileea, în muntele unde le-a poruncit lor Iisus. Şi văzându-

L I s-au închinat Lui, iar unii s-au îndoit. Şi apropiindu-se

Iisus le-a grăit zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pre

pământ. Drept aceea mergând învăţaţi toate naţiile,

botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului

Duh; învăţându-i pre dânşii să păzească toate câte am

poruncit vouă; şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la

sfârşitul veacului, Amin.

După aceea:

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului

Domnului Iisus Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne

închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o

mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară din Tine pre altul

nu ştim; numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm

sfintei învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce

bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pre

Domnul, lăudăm învierea Lui. Că crucea răbdând pentru noi,

cu moartea pre moarte a stricat.

Şi Stihira, glasul al 6-lea:

Înviind Iisus din mormânt, precum mai înainte a zis, a

dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă. (de trei ori):

Cântarea a 7-a Irmos:

Cela ce a mântuit pre tineri din cuptor, făcându-Se om,

pătimeşte ca un muritor, şi prin patimă pre cel muritor îl

îmbracă cu măreţia nestricăciunii Cela ce singur este

binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preamărit.

Femeile cele de Dumnezeu înţelepţite în urma Ta cu

miruri au alergat, şi ca pre un mort cu lacrimi Te căutau; dar

bucurându-se, s-au închinat Ţie Dumnezeului celui viu, şi

Paştile cele tainice le-au binevestit, Hristoase, discipolilor

Tăi.

Serbăm omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi

începătura altei vieţi veşnice, şi săltând cântăm pre

Pricinuitorul, pre Unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi

preamărit.

Cât de Sfinţită şi mult serbată este cu adevărat această

noapte mântuitoare şi strălucitoare, fiind prevestitoare zilei

celei purtătoare de lumină a Învierii; întru care lumina cea

fără de ani, din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Această numită şi Sfântă zi, una împărăteasă şi doamnă a

sâmbetelor, al praznicelor praznic şi sărbătoare este a

sărbătorilor; întru care binecuvântăm pre Hristos în veci.

Veniţi cu rodul viţei celei nouă al dumnezeieştii veselii, în

ziua cea vestită a Învierii, să ne împărtăşim de Împărăţia lui

Hristos, lăudându-L ca pre un Dumnezeu în veci.

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi, că iată au venit

la Tine ca nişte luminători de Dumnezeu luminaţi, de la apus

şi de la miază-noapte, de la mare şi de la răsărit fiii tăi, întru

tine binecuvântând pre Hristos în veci.

Părinte Atotţiitorule, şi Cuvinte şi Duhule, fire unită în trei

ipostasuri, mai pre sus de fire şi de dumnezeire, în Tine neam

botezat, şi pre Tine Te binecuvântăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a Irmos:

stih: Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară,

bucură-te, şi iarăşi zic bucură-te; că Fiul Tău a înviat a treia zi din

mormânt, şi pre morţi i-a ridicat, popoare, bucuraţi-vă.

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime; că mărirea

Domnului peste tine a răsărit; saltă acum şi te bucură

Sioane, iar tu, Curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te

întru învierea Celui Născut al tău.

stih: Hristos Paştile cele nouă, jertfa cea viu jertfită, Mielul lui

Dumnezeu Carele ridică păcatul lumii.

O dumnezeiescul! O iubitul! O prea dulcele Tău glas! Că

cu noi Te-ai făgăduit fără de minciună să fii până la sfârşitul

veacului, Hristoase; pre care noi credincioşii avându-l

întărire în nădejde, ne bucurăm.

stih: Femeile au alergat să spună Apostolilor: îndrăzniţi dar,

îndrăzniţi şi strigaţi, că Hristos a înviat.

O Paştile cele mari şi preaSfinţite, Hristoase; O

Înţelepciune şi Cuvinte al lui Dumnezeu şi putere! Dă-ne

nouă să ne împărtăşim mai adevărat cu Tine, în ziua cea

neînserată a împărăţiei Tale.

Ecfonis: Că pre Tine Te laudă toate puterile cereşti şi Ţie mărire

înălţăm Tatălui…

Exapostilaria:

Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a

treia zi ai înviat, pre Adam din stricăciune ridicând, şi

moartea pierzând, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.

(de trei ori).

Apoi troparele învierii, glasul al 5-lea:

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale

Ceata Îngerilor s-a mirat văzându-Te pre Tine între cei

morţi socotit, dar puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi cu

Tine pre Adam sculând, şi din iad pre toţi slobozindu-i.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale

Pentru ce, o uceniţe, din milă amestecaţi mirurile cu

lacrimi? A zis purtătoarelor de miruri îngerul, care a strălucit

în mormânt: vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi, că

Mântuitorul a înviat din mormânt.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale

Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la

mormântul Tău tânguindu-se; dar Îngerul a stătut lângă

dânsele şi a zis: timpul plângerii a încetat, nu plângeţi, ci

învierea spuneţi Apostolilor.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale

Purtătoarele de mir femei, venind cu miruri la mormântul

Tău, Mântuitorule, plângeau; iar îngerul a grăit către dânsele

lămurit zicând: pentru ce socotiţi pre Cel viu între morţi?

căci ca un Dumnezeu a înviat din mormânt.

Mărire… Treimica:

Închinămu-ne Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Sfintei

Treimi într-o fiinţă, strigând cu serafimii: Sfânt, Sfânt, Sfânt

eşti, Doamne.

Şi acum… a Născătoarei:

Pre dătătorul de viaţă născându-L Fecioară, de păcat pre

Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei în locul întristării i-ai

dăruit; şi pre cei căzuţi din viaţă, i-ai îndreptat către dânsa,

Cela ce din tine s-a întrupat Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia; Mărire Ţie Dumnezeule.

Şi după tropare îndată stihirile Paştilor:

stih: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui...

Paştile cele Sfinţite nouă astăzi s-au arătat, Paştile cele

nouă şi sfinte, Paştile cele tainice, Paştile cele preacinstite,

Paştile Hristos Răscumpărătorul, Paştile cele neprihănite,

Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a

deschis nouă uşile raiului, Paştile care sfinţesc pre toţi

credincioşii.

stih: Precum se stinge fumul să se stingă…

Veniţi de la vedere, femei binevestitoare, şi ziceţi

Sionului: primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale

învierii lui Hristos; veseleşte-te, săltează şi te bucură,

Ierusalime, văzând pre Împăratul Hristos din mormânt

ieşind ca un Mire.

stih: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu…

Purtătoarele de mir femei foarte de dimineaţă sosind la

mormântul dătătorului de viaţă, aflat-au înger pre piatră

şezând, şi acela grăind către dânsele aşa a zis: Ce căutaţi

pre Cel viu între cei morţi? Ce plângeţi pre Cel nestricăcios

ca fiind în stricăciune? Mergând vestiţi discipolilor lui.

stih: Aceasta este ziua, ce a făcut-o Domnul…

Paştile cele frumoase, Paştile Domnului Paştile, Paştile

cele preacinstite nouă ne-a răsărit, Paştile cu bucurie unul

pre altul să ne îmbrăţişăm. O Paştile scutirea de întristare;

că astăzi din mormânt ca dintr-o cameră de nuntă strălucind

Hristos, pre femei de bucurie le-a umplut zicând: vestiţi

Apostolilor.

Mărire… Şi acum… glasul al 5-lea:

Ziua Învierii şi să ne luminăm cu serbarea şi unul pre altul

să ne îmbrăţişăm; să zicem, fraţilor şi celor ce ne urăsc pre

noi, să iertăm toate pentru înviere, şi aşa să strigăm: Hristos

a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, şi celor

din mormânturi viaţă dăruindu-le.

Hristos a înviat, (de trei ori). Şi în timp ce cântăm stihirile de

mai sus, facem sărutare mortului zicând: Hristos a înviat. Iar după

stihiri ectenia cuvenită. Şi Arhiereul sau Preotul citeşte

rugăciunea sonor aproape de mort. Apoi ecfonis: Că tu eşti

învierea viaţa…

În urmare se face apolis şi se citeşte rugăciunea de dezlegare,

pre care caută-o la prohodul mirenilor pag. 166-167. Şi aşa ieşind

ducem trupul la mormânt, cântând: Hristos a înviat. Şi-l

înmormântăm cu mulţumită şi cu bucurie, zicând toate cele scrise

la rânduiala înmormântării lumenilor. Caută-le la pagina 170.

Cântăm şi troparul. Pământule deschizându-te, primeşte pre cel

plăsmuit din Tine...

EVANGHELIILE ÎNVIERII

ce se citesc la Stâlpi

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 28;16-20

În vremea aceea cei unsprezece ucenici au mers în

Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Şi văzându-

L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Şi apropiindu-Se, Iisus

le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe

pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,

botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului

Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit

vouă, şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul

veacului. Amin!

Din Sfânta Evanghelie de la Marcu: 16;1-8

În vremea aceea, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria

Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Salomeea au cumpărat

miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima

zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.

Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la

uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra

fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în

mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă,

îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis:

Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel

răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar

mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că merge în

Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum va

spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse

de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se

temeau.

Din Sfânta Evanghelie de la Marcu: 16;9-20

În vremea aceea, după ce a înviat dimineaţa, în ziua cea

dintâi a săptămânii, El S-a arătat întâi Mariei Magdalena, din

care scosese şapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei

ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. Şi ei,

auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. După

aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la

o ţarină. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei

nu i-au crezut. La urmă pe când cei unsprezece şedeau la

masă, S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi

împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră

înviat. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi

Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza

se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor ce

vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni

vor izgoni, în limbi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar

ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei

bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. Deci

Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a

şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au

propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul,

prin semnele care urmau, Amin.

Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 29;1-12

În ziua cea dintâi a săptămânii, foarte de dimineaţă, au

venit femeile la mormânt, aducând miresmele pe care le

pregătiseră. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi

intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Şi fiind ele încă

nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor,

în veşminte strălucitoare. Şi înfricoşându-se ele şi plecânduşi

feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe

Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă

aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul

Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să

fie răstignit, iar a treia zi să învieze. Şi ele şi-au adus aminte

de cuvintele Lui. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit

toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Iar ele

erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte

împreună cu ele, care ziceau către Apostol acestea. Şi

cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu leau

crezut. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi,

plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat,

mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.

Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 24;12-35

În vremea aceea, sculându-se Petru, a alergat la mormânt

şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a

plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase. Şi iată,

doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe

de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era

Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările

acestea. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus

Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor

erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El a zis către ei: Ce sunt

cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în

drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.

Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur

eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el

zilele acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele

despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în

faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului

popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii

şi mai-marii noştri; iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea

să izbăvească pe Israel; şi cu toate acestea, astăzi este a

treia zi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei de

ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă

la mormânt, şi negăsind trupul Lui, au venit zicând că au

văzut arătare de Îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii

dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum

spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Şi El a zis către

ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate

câte au spus proorocii! Nu trebuia, oare, ca Hristos să

pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi începând de la

Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate

Scripturile cele despre El. Şi s-au apropiat de satul unde se

duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei îl rugau

stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a

plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi când a stat

împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi,

frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au

cunoscut; şi El S-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către

altul: Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe

cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi, în ceasul acela

sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe

cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau

că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei

au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de

ei la frângerea pâinii.

Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 24;36-53

În vremea aceea, sculându-Se din morţi, Iisus a stat în

mijlocul ucenicilor Săi şi le-a zis: Pace vouă! Iar ei,

spăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi

Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică

astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi

picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că

duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.

Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei

încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi

aici ceva de mâncare? Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript

şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor.

Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către

voi, fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească

toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci

şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă

Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuia să

pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi, şi să se

propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea

păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi

sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi

făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă

veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre

Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când

îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat Ia cer. Iar ei,

închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând

pe Dumnezeu, Amin.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 20;1-10

Iar în ziua întâi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la

mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut

piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat şi a venit la

Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus şi le-a

zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au

pus. Deci au ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la

mormânt. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic,

alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la

mormânt. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar

n-a intrat. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat

în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care

fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci

înfăşurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt

ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.

Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din

morţi. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 20;11-18

În vremea aceea Maria stătea afară lângă mormânt plângând.

Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. Şi a

văzut doi Îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi

altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. Şi aceia iau

zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au

luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. Zicând

acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu

ştia că este Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine

cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă

Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu îl voi ridica. Iisus 

a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni!

(adică, învăţătorule). Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci

încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune:

Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi

Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena vestind

ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a spus ei.

Din Sfânta Evanghelie de Ia Ioan: 20;19-31

Şi fiind seară, în ziua aceea, întâi a săptămânii, şi uşile

fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a

venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând

acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat

ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace

vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.

Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh

Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le

veţi ţine vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel

numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis

lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă

nu voi vedea în mâinile Lui semnele cuielor, şi dacă nu voi

pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune

mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile,

ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi

a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis:

Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi

vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi

nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis:

Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai

văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Şi încă

multe alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care

nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să

credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând,

să aveţi viaţă în numele Lui.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 21;1-14

În vremea aceea, sculându-Se din morţi, Iisus S-a arătat

iarăşi ucenicilor la Marea Tiberiadei şi S-a arătat aşa: Erau

împreună Simon-Petru şi Toma, cel numit Geamănul, şi

Natanael, cel din Cana Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi

din ucenicii Lui. Simon-Petru le-a zis: Mă duc să pescuiesc. Şi

i-au zis ei: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în

corabie, şi în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar făcându-se

dimineaţă, Iisus a stat la ţărm; dar ucenicii n-au ştiut că este

Iisus. Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de

mâncare? Ei i-au răspuns: Nu. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja

în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi

nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor. Şi a zis lui

Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci

Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci

era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. Şi ceilalţi ucenici au

venit cu corabia, căci nu erau departe de ţărm, ci la două

sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti. Deci, când au ieşit Ia

ţărm au văzut jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine.

Iisus le-a zis: Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.

Simon-Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină

de peşti mari: o sută cincizeci şi trei şi, deşi erau atâţia, nu sa

rupt mreaja. Iisus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul

din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că

este Domnul. Deci a venit Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat lor,

şi de asemenea şi peştele. Aceasta este, acum, a treia oară

când Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 21;15-25

În vremea aceea S-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce Sa

sculat din morţi, şi a zis lui Simon-Petru: Simone, fiul lui

Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El i-a zis: Da,

Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui; Paşte mieluşeii Mei.

Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă

iubeşti? EI i-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a

Iisus lui: Păstoreşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară:

Simone, fiul Iui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis

a treia oară: Mă iubeşti? Şi i-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu

ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele. Adevărat,

adevărat zic ţie: Când erai mai tânăr te încingeai singur şi

umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde

mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu

voieşti. Iar aceasta a zis-o, înseninând cu cel fel de moarte

va preaslăvi pe Dumnezeu. Şi zicând aceasta, i-a zis:

Urmează Mie. Dar întorcându-se, Petru a văzut venind după

el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la cină s-a

rezemat de pieptul Lui şi i-a zis: Doamne, cine este cel ce Te

va vinde? Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus:

Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? Zis-a lui Iisus:

Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu

urmează Mie. De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că

ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va

muri, ci: dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce

ai tu? Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre aceasta

şi care a scris acestea, să ştim că mărturia lui e adevărată.

Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care,

dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta nar

cuprinde cărţile ce s-ar fi scris, Amin.

ALTE EVANGHELII

care pot fi citite ca adaos de podoabă la stâlpi,

precum şi în drum spre locul de înmormântare.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 5;17-24

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Tatăl

Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta

căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că

dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este

Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A

răspuns deci Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă:

Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe

Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul

întocmai. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El

şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă

miraţi. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă

viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. Tatăl nu judecă

pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Ca toţi să

cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu

cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, Care L-a trimis.

Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi

crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu

va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 6;40-44

Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul:

Aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi

crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea

de apoi. Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese:

Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer. Şi ziceau: Au nu este

Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe

mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer? Iisus

a răspuns şi le-a zis: Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu

poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a

trimis, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 12;16-21

Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din

belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că nam

unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face:

Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge

acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu:

Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani;

odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a

zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul

tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu

cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în

Dumnezeu.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 22;23-33

În vremea aceea, s-au apropiat de Iisus saducheii, cei ce

zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule,

Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să

ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.

Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a

murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său.

Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. în

urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, deci, a cărui

dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie.

Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi, neştiind Scripturile,

nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară,

nici nu se mărită, ci sunt ca Îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar

despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de

Dumnezeu, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi

Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Nu este

Dumnezeul morţilor, ci al viilor. Iar mulţimile, ascultându-L,

erau uimite de învăţătura Lui.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 24;27-33,42-51

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Precum fulgerul iese de la

răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului

Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar

îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca

şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer

şi puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer

semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile

pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii

cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe Îngerii

Săi, cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai

Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la

celelalte margini. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa

lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara

este aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate

acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Privegheaţi deci, că

nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că

de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar

priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea, şi voi fiţi

gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.

Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a

pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp?

Fericită este sluga aceea pe care venind stăpânul său, o va

afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile

sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în

inima sa: Stăpânul meu întârzie, şi va începe să bată pe cei

ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,

veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi

în ceasul pe care nu-l cunoaşte, şi o va tăia din dregătorie şi

partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi

scrâşnirea dinţilor.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 6 ;22-33

Zis-a Domnul către dânşii: Luminătorul trupului este

ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.

Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci,

dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu

cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni,

căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul

se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui

Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi

pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul

vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult

decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la

păsările cerului că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu

adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare

nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre

voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar

de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii

câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun

vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat

ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi

este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o

îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin

credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom

mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după

toate acestea se străduiesc păgânii; ştie doar Tatăl vostru

Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia

lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga

vouă.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 6;48-54

Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: Eu sunt

pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au

murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care,

dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie,

care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta

viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa

lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau între ei, zicând:

Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi le-a

zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca

trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea

viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu

are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 14;1,12-15

În vremea aceea a intrat Iisus, într-o sâmbătă, în casa

uneia intre căpeteniile fariseilor, ca să mănânce pâine; şi a

zis celui ce-L chemase: când faci prânz sau cină, nu chema

pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici

vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor,

pe tine şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă

pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi

că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea

drepţilor. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El

la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui

Dumnezeu!

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 25;31-46

Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi

toţi Sfinţii Îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.

Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi

pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va

pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va

zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii

Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la

întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să

mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost

şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost

şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am

văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să

bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi

Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în

temniţă şi am venit la Tine? Iar împăratul, răspunzând, va

zice către ei: Adevărat zic vouă: întrucât aţi făcut unuia

dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci

va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine,

blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi

Îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc;

însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost

şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în

temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei,

zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau

străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?

El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: întrucât nu

aţi făcut unuia din aceştia prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.

Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă

veşnică.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 5;42-48

Zis-a Domnul: Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel

ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi

auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe

vrăjmaşul tău. Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri,

binecuvântaţi pe cel ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă

urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca

să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară

soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste

cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă

iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi

lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi

mai mult? Au nu fac şi păgânii acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi

desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei : 13;44-54

Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăţia

Cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o

un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are

şi cumpără ţarina aceea. Iarăşi este asemenea Împărăţia

Cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi

aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate

câte avea şi l-a cumpărat. Asemenea este iarăşi Împărăţia

Cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul

de peşti. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi,

şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat

afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi Îngerii şi vor

despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. Şi îi vor arunca

în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea

dinţilor. Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.

Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre

Împărăţia Cerurilor este asemenea unui om gospodar, care

scoate din vistieria sa noi şi vechi. Iar după ce Iisus a sfârşit

aceste pilde, a trecut de acolo. Şi venind în patria Sa, îi

învăţa pe ei în sinagoga lor.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 8;51-59

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul:

Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul

Meu, nu va vedea moartea în veac. Iudeii i-au zis: Acum am

cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi

proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va

gusta moartea în veac. Nu cumva eşti Tu mai mare decât

Tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii.

Cine Te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe

Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel

care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul

vostru. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu îl ştiu; şi, dacă aş zice că

nu-L ştiu, aş fi mincinos, asemenea vouă. Ci îl ştiu şi păzesc

cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să

vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. Deci au zis iudeii

către El: încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?

Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai

înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca să arunce

asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând

prin mijlocul lor, S-a dus.

Din Sfânta Evanghelic de la Matei: 12;30-37

Zis-a Domnul: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi

cine nu adună cu Mine, risipeşte. De aceea vă zic: Orice

păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva

Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva

Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva

Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici

în cel ce va să fie. Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui

e bun, ori spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău, căci

după roadă se cunoaşte pomul. Pui de vipere, cum puteţi să

grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul

inimii grăieşte gura. Omul cel bun din comoara lui cea bună

scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui

cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice

cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală

în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi

din cuvintele tale vei fi osândit.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 12;24-26,35-36

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Adevărat, adevărat zic

vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va

muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.

Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte

sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică.

Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo

va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va

cinsti. Deci le-a zis Iisus: încă puţină vreme Lumina este cu

voi. Umblaţi cât aveţi Lumină, ca să nu vă prindă întunericul.

Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi

Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii.

Din Sfânta Evanghelie de Ia Luca: 12;32-40

Zis-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl

vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile

voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc,

comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se

apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara

voastră, acolo va fi şi inima voastră. Să fie mijloacele

voastre încinse şi făcliile voastre aprinse. Şi voi fiţi

asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se

va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-I

deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind,

stăpânul le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va

încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji. Fie

că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le

va găsi aşa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să ştiţi, că, de ar

şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar

lăsa să i se spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în

care nu gândiţi Fiul Omului va veni.