INVĂŢĂTURĂ
cum se cade a cânta parastasul
Mergând Preotul unde este gătită coliva, zice: Binecuvântat
este Dumnezeul nostru…, cădind coliva cruciş. Iar noi zicem:
Sfinte Dumnezeule…, şi după ecfonis: Doamne miluieşte (de 12
ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm…, (de trei ori), şi
Psalmul 90: Cela ce locuieşte în ajutorul celui Preaînalt…, Şi după
terminarea lui: Mărire…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori), apoi se
face ectenia pentru cei răposaţi:
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea de sus…
Pentru lăsarea greşalelor acelor ce întru fericită pomenire
s-au mutat, Domnului să ne rugăm.
Pentru pururea pomeniţii robii lui Dumnezeu (N).
Pentru odihna, liniştea şi fericirea lor, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi
cea fără de voie, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca neosândiţi să stea la înfricoşatul Tron al măririi
Domnului, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce plâng şi se chinuiesc, aşteptând mângâierea
lui Hristos, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se elibereze ei de toată durerea, supărarea şi
suspinarea, şi să se aşeze unde cercetează lumina feţei lui
Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele
lor în loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc de repaus, unde
toţi drepţii petrec, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne mântuim noi de toată supărarea…
Apară, mântuieşte, miluieşte…
Mila lui Dumnezeu şi Împărăţia cerului…
Şi după ecfonis: Aliluia (de trei ori), pre glasul al 8-lea, zicând
aceste stihuri:
stihul 1-iu: Fericiţi pre care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
stihul al 2-lea: Şi pomenirea lor din neam în neam.
stihul al 3-lea: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui.
Apoi Troparul, glasul al 8-lea:
Cela ce cu adâncul înţelepciunii prin iubirea de oameni
toate le iconomiseşti, şi cele de folos tuturor le dăruieşti,
Unule Creatorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi,
că spre Tine şi-au pus nădejdea, spre Făcătorul şi
Plăsmuitorul şi Dumnezeul nostru (de două ori).
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Pre tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită
către Dumnezeu, Cela ce s-a născut din tine, Născătoare de
Dumnezeu nenuntită, care eşti credincioşilor mântuire.
Apoi Catisma 17
Fericiţi cei fără prihană în cale... cu stihul: Pomeneşte Doamne,
sufletele robilor Tăi. Şi împărţim Catisma în două stări. La
sfârşitul stării întâi, zicem:
În veac nu voi uita îndreptările Tale. (de trei ori). Apoi Preotul
ectenia:
Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.
Încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor robilor lui
Dumnezeu (N).
Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi
cea fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor, unde
drepţii se odihnesc.
Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi iertarea
păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor să cerem.
Şi zice Diaconul: Domnului să ne rugăm, iar Preotul
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor…, Corul: Doamne miluieşte (de
40 ori). ecfonis Că tu eşti învierea viaţa şi repausul…, şi celelalte
până la sfârşit. Apoi se începe starea a doua: Al Tău sunt eu
mântuieşte-mă…, cu stihul: Odihneşte Doamne, sufletele robilor
Tăi…, şi Caută spre mine şi mă miluieşte…, cu acelaşi stih. Iar la
sfârşit zicem: Viu va fi sufletul meu şi te va lăuda…, (de trei ori).
Deci troparele pentru cei răposaţi, glasul al 5-lea, stihul:
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările.
Ceata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii…, tot de rând până la sfârşit.
Caută-le la Înmormântarea lumenilor pagina 155. Deci Aliluia, (de
trei ori). După acea ectenia cea întâia zisă pentru cei răposaţi. Şi
Preotul pomeneşte pre cei răposaţi, iar clericii zic Doamne
miluieşte (de 40 ori). Apoi ecfonis şi troparul, glasul al 5-lea:
Odihneşte Mântuitorul nostru, cu drepţii pre robii Tăi..., Mărire…,
Şi acum…, a Născătoarei: Cela ce din Fecioară ai strălucit lumii…,
apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule..., În urmare: Canonul
pentru cei morţi, caută-l la înmormântarea lumenilor. După
cântarea a 3-a, ectenia pentru cei morţi, precum mai sus s-a spus.
Şi după ecfonis: Catismala glasul al 6-lea. Cu adevărat
deşertăciune sunt toate..., Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei;
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu în timpul vieţii mele….,
După cântarea a 6-a: ectenia pentru cei morţi, ca mai sus; şi
după ecfonis Condacul, glasul al 8-lea: Cu Sfinţii odihneşte
Hristoase sufletele…, Icosul: Tu singur eşti nemuritor..., Aliluia (de
trei ori). După a 9-a cântare, zice Preotul tămâind: Pre
Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii întru cântări
cinstindu-o să o mărim.
Iar Corul în loc de stih, zice aceasta: Duhurile şi sufletele
drepţilor te vor lăuda pre Tine Doamne. Apoi cântăm Irmosul: Pre
Dumnezeu a-l vedea…, în urmare: Sfinte Dumnezeule…, după Tatăl
nostru…, cântăm troparele glasul al 4-lea: Cu duhurile drepţilor…,
Întru odihna Ta Doamne…, Mărire…, Tu eşti Dumnezeu Carele Teai
pogorât în iad…, Şi acum…, Una Curată şi prea nevinovată
Fecioară... Acestea caută-le la pag 143.
Deci ectenia: Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare
mila Ta..., Încă ne rugăm pentru odihna adormiţilor servilor Tăi…,
şi celelalte pre rând, cum s-au scris mai sus. Preotul zice
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., şi Ecfonis: Că Tu eşti învierea
viaţa...
Preotul: Înţelepciune, citeţul: Ceea ce eşti mai cinstită..., Apoi:
Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea noastră, mărire Ţie...,
Corul: Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei ori), Părinte
binecuvintează; Şi apolis: Cela ce a înviat din morţi..., şi după
apolis, Preotul zice: Întru fericita adormire veşnică odihnă…, şi
celelalte. Iar clericii cântă: Veşnica pomenire (de trei ori).
La sâmbăta Moşilor Ectenia cea mică a morţilor se zice precum
urmează:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor celor
din veac răposaţi întru buna credinţă, a strămoşilor, a
moşilor a părinţilor, a maicilor, a fraţilor, a surorilor a fiilor
şi a celor dintr-o rudenie, şi celor dintr-o seminţie şi a
tuturor sufletelor, care au răposat mai înainte întru
nădejdea învierii, şi a vieţii veşnice, a ctitorilor Sfântului
locaşului acestuia, Arhierei, Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi,
Diaconi şi Monahi, slujitori şi robi, celor ce zac aici şi
pretutindenea drept credincioşi creştini, şi a robilor lui
Dumnezeu celor ce acum se pomenesc (N) şi pentru ca să li
se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor şi numele în
cartea vieţii, şi în sânurile lui Avraam, în latura viilor, întru
Împărăţia Cerurilor, în raiul desfătării, unde drepţii se
odihnesc.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).
Mila lui Dumnezeu, şi Împărăţia Cerului, şi lăsarea
păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel fără de moarte şi
Dumnezeul nostru să le cerem.
Corul; Dă Doamne, Diaconul, sau Preotul zice: Domnului să ne
rugăm. Corul: Doamne miluieşte (de 40 de ori). Şi Preotul citeşte
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul...
RÂNDUIALA
Litiei mici pentru morţi, ce se face
în toate zilele peste an
Seara după apolisul Vecerniei, şi dimineaţa, după apolisul
Utreniei în zilele ordinare.
Iar în zilele de sărbătoare, precum: Duminicile, când se cântă
Polieleu şi Doxologie, la Sărbătorile cele mari, la înainte
sărbătoare şi după sărbătoare, Litia aceasta pentru morţi nu se
face.
Rânduiala ei este următoarea: Seara după apolisul Vecerniei, şi
dimineaţa după apolisul Utreniei, după ce cântăreţii zic: Mulţi ani
îndată Preotul ia cădelniţa cu tămâie şi Eclesiarhul ia sfeşnicul cu
lumânarea aprinsă, mergând înaintea Preotului ce-şi are pus pre
sine Epitrahilul; Iar cântăreţii urmând cântă o stihiră din cele de
la Litia Bisericii, preschimbându-le, altă dată alta, de câte ori se
face Litia; şi când ajung în tinda Bisericii, Preotul stă în mijloc, şi
terminându-se stihira zice:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…. şi celelalte. Corul
răspunde: Amin şi îndată: Sfinte Dumnezeule…. pre glasul stihirei,
însă repede în amândouă părţile de trei ori; apoi: Mărire…. Şi
acum…. şi după Tatăl nostru…. că a Ta este Împărăţia…. şi îndată
cântăreţii încep a cânta troparele acestea ale morţilor, iar Preotul
cădeşte Icoanele numai cele din tindă şi pre popor:
Tropar, glasul al 4-lea
Cu duhurile Drepţilor, celor ce s-a săvârşit, odihneşte,
Mântuitorule, sufletele servilor Tăi păzindu-le în viaţa cea
fericită, care este la Tine, Iubitorule de oameni.
Întru repausul Tău, Doamne, unde toţi Sfinţii Tăi
repausează, odihneşte şi sufletele servilor Tăi, că Însuţi eşti
Iubitor de oameni.
Mărire…
Tu eşti Dumnezeu, Carele Te-ai pogorât la iad şi ai
dezlegat durerile celor ferecaţi, Însuţi şi sufletele servilor Tăi
repausează-le.
Şi acum…
Una Curată şi Preanevinovată Fecioară, ceea ce ai născut
pre Dumnezeu fără de sămânţă, roagă-L să se mântuiască
sufletele noastre.
Şi îndată Preotul zice aceasta Ectenie:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru repausarea şi iertarea sufletelor
celor din veac răposaţi în buna credinţă: a strămoşilor, a
moşilor, a părinţilor, a mamelor, a fraţilor, a surorilor, a
fiilor şi a tuturor sufletelor celor dintr-o rudenie şi seminţie,
care mai înainte au răposat în nădejdea învierii şi a vieţii
veşnice; a ctitorilor sfântului locaşului acestuia, a
miluitorilor şi binefăcătorilor, şi a tuturor celor ce s-au
ostenit şi au servit în sfântul locaşul aceasta: Arhierei,
Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi şi Monahi şi servitori, ce zac
aici şi pretutindeni ortodocşi creştini, şi a servilor lui
Dumnezeu ce acum se pomenesc (le zice numele); şi pentru
ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeu, să aşeze sufletele şi numele lor în
cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, în latura viilor în
Împărăţia Cerurilor şi în raiul de desfătare, unde toţi drepţii
repausează.
Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi lăsarea
păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor şi
Dumnezeul nostru să le cerem.
Diaconul sau Preotul: Domnului să ne rugăm. Corul: Doamne
miluieşte (de 40 de ori), şi Preotul în taină citeşte aceasta
rugăciune:
Dumnezeul duhurilor şi a tot trupului, Carele ai călcat
moartea şi pre diavolul l-ai surpat, şi ai dăruit viaţă lumii
Tale; Însuţi, Doamne, repausează şi sufletele adormiţilor
servilor Tăi (le zice numele, nu însă toate, de sunt multe) în
loc luminos, în loc de verdeaţă, în loc de repaus, de unde a
fugit toată durerea, întristarea şi supărarea; ca un Bun şi
Iubitor de oameni Dumnezeu iartă-le lor tot păcatul ce s-a
făcut de ei cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul; că nu
este om carele să vieţuiască şi să nu păcătuiască; că numai
Tu eşti fără de păcat; dreptatea Ta dreptate în veac şi
cuvântul Tău adevărul.
Că Tu eşti învierea, viaţa şi repaosul adormiţilor servilor
Tăi (le zice numele), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie
mărire înălţăm, împreună şi Tatălui Celui fără de început, şi
Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră,
mărire Ţie.
Corul: Mărire şi acum, Doamne miluieşte, (de trei ori),
Binecuvintează:
Preotul:
Cela ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul
nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, şi ale
Sfinţilor, măriţilor şi a tot lăudaţilor Apostoli, ale
preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri,
şi ale tuturor Sfinţilor; sufletele servilor Săi celor mutaţi de
la noi, în corturile Drepţilor să le aşeze, în sânurile lui
Avraam să le repauzeze, cu drepţii să le numere, şi pre noi
să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.
Preotul:
Veşnica pomenire, vrednicilor de fericire şi pururea
pomeniţilor, părinţilor şi fraţilor noştri, (de trei ori).
Dumnezeu să-i fericească şi să-i repauseze pre dânşii, şi
pre noi să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.
Întru fericita adormire, veşnic repaus dă, Doamne,
adormiţilor şi pururea pomeniţilor ctitorilor sfântului
locaşului acestuia, părinţilor şi fraţilor noştri, ce zac aici şi
pretutindeni ortodocşilor creştini, şi le fă lor veşnica
pomenire.
Coriştii cântă: Veşnica pomenire, pre glasul al 3-lea, (de trei
ori). Iar Eclesiarhul luând sfeşnicul, cădelniţa şi epitrahilul de la
Preot, le duce la locul lor, şi Preotul stând înaintea uşilor zice:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pre noi,
Amin.
RUGĂCIUNEA
ce se citeşte de arhiereu sau duhovnic pentru iertarea
tuturor păcatelor, a tot jurământul şi blestemul
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Fiule şi
Cuvinte al lui Dumnezeu, Păstorule şi mielule, Carele ai
ridicat păcatul lumii şi ai iertat datoria celor doi datornici, şi
femeii celei păcătoase i-ai dat iertare păcatelor ei; cela ce ai
dăruit vindecare paraliticului împreună şi iertare păcatelor
lui; Însuţi Stăpâne, uşurează, lasă, iartă păcatele şi
nelegiuirile şi greşalele cele de voie şi fără de voie, cele din
ştiinţă şi cele din neştiinţă, cele cu călcare de poruncă şi
neascultare, care s-au făcut de robii Tăi (N); şi câte, ca nişte
oameni purtători de trup şi vieţuitori în lume au alunecat de
au greşit, cu fapta ori cu cuvântul, cu gândul, cu ştiinţă sau
cu neştiinţă, noaptea ori ziua; sau au luat blestem şi
afurisanie de la Arhiereu, sau de la Preot, sau însuşi pre sine
s-au blestemat, sau cu jurământ pre numele lui Dumnezeu sau
jurat şi l-au călcat; sau din mânia cea fără de socoteală
pre vreunul din creştini au afurisit sau au blestemat; sau
nebuneşte au vorbit, sau au osândit sau au clevetit, sau
vorbe spurcate au vorbit, sau au pizmuit sau au minţit, şi au
ţinut minte răul, sau cu mânie s-au pornit, sau s-au mândrit
şi au viclenit, sau camătă au luat, sau s-au trândăvit, sau în
deşert s-au mărit şi în iubirea de argint au căzut, sau s-au
îmbătat, sau au alergat la fermecătoare, la vrăjitoare şi
descântătoare şi la alţii asemenea; sau în desfrânări au
căzut, sau alte răutăţi au făcut; sau au scuipat, sau au lovit,
sau au răpit, sau au furat, sau fără milă şi cu scumpete au
îngreuiat pre cineva, sau n-au miluit pre săraci şi nu le-au
făcut bine după puterea lor; sau cu gândul au defăimat şi au
pârât, sau strâmbătate au făcut şi pre fratele lor l-au
întristat, l-au urât şi l-au amărât; sau stând la rugăciune şi la
cântare, mintea lor s-a abătut la viclenii şi la deşertăciuni
lumeşti; sau s-au făcut robi pântecelui şi de frumuseţe
străină şi-au rănit inima, sau au vorbit semeţ şi necuviincios,
sau nebuneşte au râs de păcatul fraţilor lor şi i-au osândit,
iar păcatele şi nelegiuirile lor nu le-au socotit, sau nu s-au
îngrijit de rugăciune, şi poruncile duhovnicilor n-au păzit,
sau s-au lenevit şi răbdare n-au avut, sau cu îndrăzneală
crezându-se a fi înţelepţi, deşertăciuni au grăit; sau altceva
rău au făcut. Pentru toate cestea şi altele asemene acestora,
ştiute şi neştiute, câte ca nişte oameni au greşit robii Tăi
aceştia, fraţii noştri, Iubitorule de oameni Doamne,
miluieşte-i şi le iartă lor toate. Aşa Stăpâne Doamne
Dumnezeul nostru, ascultă-ne pre noi care ne rugăm
bunătăţii Tale pentru robii Tăi aceştia, fraţii noştri, şi iartă
ca unul Carele nu ţii minte răul, toate greşalele şi
fărădelegile pre care ca nişte oameni le-au făcut sau le-au
gândit. Că ei singuri nevrednicii şi păcătoşii mărturisesc
acum înaintea împărăţiei Tale, că acestea şi mai mari decât
acestea au făcut. Dar, după mila Ta, ascultă-mă pre mine
servul Tău, şi scapă-i pre dânşii de muncile cele veşnice; fă-i
moştenitori veşnicelor Tale bunătăţi, împreună cu cei ce din
veac Ţi-au bineplăcut Ţie, şi învredniceşte-i fără osândă a se
împărtăşi cu înfricoşatele şi nemuritoarele Tale Taine. Că Tu
ai zis, Stăpâne, câte veţi lega pre pământ vor fi legate şi în
ceruri, şi câte veţi dezlega pre pământ, vor fi dezlegate şi în
ceruri. Căci numai Tu singur eşti fără de păcat şi puternic a
ierta păcatele, şi Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi
închinăciunea, împreună şi Părintelui Tău celui fără început,
şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Nessun commento:
Posta un commento