RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE
LA TIMP DE SECETĂ ŞI NEPLOAIE
Preotul începe: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iară
citeţul îndată zice, Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, Că
a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), şi Psalmul 64;
Ţie se cuvine cântare în Sion Dumnezeule…, Mărire…, Şi acum…,
Aliluia (de trei ori), Mărire Ţie Dumnezeule.
Iară Diaconul zice ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne
rugăm…, până la: Pentru cei ce plutesc pre mare…, apoi adaugă
acestea:
Pentru ca să nu pomenească păcatele şi nedreptăţile
poporului său, şi să întoarcă de la noi toată urgia, care cu
dreptate este pornită asupra noastră, şi să nu ne piardă pre
noi cu foamete şi secetă, Domnului să ne rugăm.
Pentru bună prefacerea aerului, şi pentru ca cu îndurarea
Sa să trimită la timp ploaie aducătoare de roadă pământului
şi poporului Său, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca nu cu urgia Sa să piardă pre poporul Său şi
dobitoacele, ci să poruncească norilor de sus să plouă şi să
răcorească pământul, spre a produce roadă, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să poruncească pământului să răsară roade
spre veselia şi nutrirea poporului său, verdeaţă spre
trebuinţa oamenilor, şi iarbă dobitoacelor, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca cu milă să caute spre strigarea, plângerea,
suspinarea şi umilinţa rugăciunilor bătrânilor şi tinerilor,
pruncilor şi a tot poporului; şi să nu ne piardă cu foamete,
pentru păcatele noastre, ci să scape sufletele noastre de
moarte, şi să ne nutrească în foamete, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca rugăciunile noastre să fie bine primite, ca
oarecând ale lui Ilie, şi cu ploaie să ne asculte pre noi, şi cu
bună temperatură a aerului să ne miluiască, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca cu milă să asculte glasul rugăciunii noastre, şi
să ne scape de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de
foc, de grindină, de sabie, de încălcarea străinilor, de
războiul dintre noi şi de toate ranele cele aducătoare de
moarte, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne mântuim…, Apără, mântuieşte…, Pre Preasfânta
curata, preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine mărirea...,
Corul: Amin. Şi îndată cântă: Dumnezeu este Domnul..., glasul al
2-lea:
Doamne, Cela ce din porunca Ta faci a se schimba
temperatura aerului, dăruieşte peste noi revărsarea de
ploaie priitoare, trimiţând roade îndestule, ca să se sature
toată vietatea de bunătatea Ta, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.
Mărire…
Creator şi făcător tuturor şi dătător de bunătăţi ştiindu-Te
pre Tine, Doamne, către Tine cădem şi cu deadinsul ne
rugăm; apără, Îndurate, şi iartă ca un Bun nelegiuirile
noastre, şi de dreapta mânie cea ameninţătoare fereşte pre
robii Tăi, şi dăruieşte ca un Bun ploaie bine roditoare
pământului celui însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
Ceea ce eşti solitare creştinilor, şi rugătoare neîncetată
către Creatorul, nu trece rugăciunile noastre, ale robilor tăi
celor smeriţi, ci sârguieşte ca o bună spre a ajuta nouă,
celor care cu credinţă strigăm către tine: sârguieşte spre
rugăciune către Fiul tău şi Dumnezeu, apărând pururi pre
cei ce te cheamă pre tine Născătoare de Dumnezu.
Apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule...
Canon de rugă către Domnul Iisus Hristos
Cântarea I-a glasul al 2-lea Irmos:
Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos
Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pre
poporul, ce L-a eliberat din robia Egiptenilor, că S-a
preamărit.
stih: Mult Îndurate Doamne, auzi-ne pre noi păcătoşii, rugămune
Ţie
Primeşte, Mântuitorule, rugăciuni din gurile noastre cele
nevrednice, şi trimite din cer pământului ploaie aducătoare
de roduri, ca un Iubitor de oameni şi mult-Milostiv.
Treci cu vederea, Doamne, păcatele noastre şi înlătură
mânia, care cu dreptate ai revărsat-o peste noi,
Mântuitorule, şi dă din cer ploi de ape pământului.
Mărire…
Veniţi, popoare, să plângem înaintea Dumnezeului
tuturor cu umilinţă strigând: Cruţă, Iubitorule de oameni,
greşalele noastre şi trimite din cer apă pământului celui
însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
Prin tine, Născătoare de Dumnezeu, lumină am cunoscut;
pentru aceea te rugăm şi cerem: Roagă-te neîncetat
Făcătorului şi Fiului tău să trimită pământului ploaie.
Cântarea a 3-a Irmos:
Întăreşte-ne pre noi în Tine, Doamne, Carele prin lemn ai
omorât păcatul, şi frica Ta o înrădăcinează în inimile
noastre celor ce Te lăudăm pre Tine.
Doamne, Cela ce ţii toată făptura cu palma, ascultă ca un
Îndurat rugăciunile servilor Tăi şi trimite apă pre faţa a tot
pământul.
Fiind bun şi lesne iertător, ca unul ce ai adânc de
îndurare, Doamne, nu trece rugăciunile noastre, ci trimite
ploaie paşnică pre faţa a tot pământul.
Mărire…
Avuţia care ne-ai dat nouă am risipit-o în desfrânări; dar
Doamne, ca Unul ce ai adânc de milă, Părinte bun fiind,
îndură-Te şi dă ploi anuale pre faţa pământului.
Şi acum… a Născătoarei:
Curată, ceea ce ai îndrăznire bineprimită către Iubitorul
de oameni Fiul tău, roagă-L să dea ploaie aducătoare de
roade pământului, cu mijlocirea ta.
Catavasie:
Mântuieşte din nevoi pre robii Tăi, Îndurate, că noi cu
umilinţă către Tine alergăm, ca spre Mântuitorul şi
Răscumpărătorul tuturor, Stăpânul Domnul Iisus Hristos.
Cântarea a 4-a Irmos:
Pre Tine Te cânt, Doamne, că auzire am auzit şi m-am
spăimântat: Venit-ai până la mine, căutându-mă pre mine
cel rătăcit. Pentru aceea măresc marea Ta pogorâre către
mine, mult-Milostive.
Caută din înălţime, Bunule, spre noi cei ce am păcătuit, şi
dăruieşte, Doamne, mila Ta peste tot pământul, şi trimite,
rugămu-ne Ţie, bogatele Tale mile poporului Tău; Iubitorule
de oameni.
Venit-a spre noi păcătoşii urgia Ta, Iubitorule de oameni;
încuiatu-s-au cerurile spre a nu da ploi pământului Tău;
pentru aceea noi robii Tăi ne rugăm Ţie: să nu ne cerţi pre
noi, Cuvinte, cu mânia Ta.
Mărire…
Doamne, Carele prefaci temperatura aerului cu porunca
Ta, dăruieşte peste noi revărsare de ploaie priitoare,
trimiţând roduri cu îndestulare, ca toată vietatea să se
sature de bunătatea Ta.
Şi acum… a Născătoarei:
Tu, Născătoare de Dumnezeu, Maică te-ai făcut
Dumnezeului nostru; pentru aceea cu credinţă toţi te rugăm
pre tine ca, ceea ce ai îndrăznire, pre Acela roagă-L pentru
noi toţi, să trimită apă peste tot pământul.
Cântarea 5-a, Irmos:
Dătătorule de lumină şi făcătorul veacurilor Doamne,
întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pre noi, că afară
de Tine pre alt Dumnezeu nu ştim.
Pentru rugăciunile celor fără de trupuri, Mântuitorule, cu
blândeţe auzi-ne pre noi toţi, cei ce Te rugăm pururea, şi dă
ploaie pământului Tău celui însetat, ca un Iubitor de
oameni.
Fii nouă, Doamne bun şi blând în timpul încercărilor, şi
ne fereşte pre noi de ameninţarea ce stă asupra noastră, şi
trimite pământului Tău ploaie priitoare, ca un Iubitor de
oameni.
Mărire…
Sfinţilor doisprezece Apostoli, cu purtătorii de lupte
Mucenici, faceţi rugăciune către Dumnezeu pentru noi, ca să
ne scape de toată nevoia, urgia şi întristarea.
Şi acum… a Născătoarei:
Toţi pământenii te avem acum cu adevărat, mijlocitoare
către Dumnezeu, Fecioară; pentru aceea te rugăm, Curată
mântuieşte cu acoperământul tău cetatea ta de toată
vătămarea.
Cântarea a 6-a, Irmos:
De adâncul păcatelor fiind cuprins, chem adâncul cel
neurmat al îndurării Tale, Dumnezeul meu, din stricăciune
scoate-mă.
Mulţimea Mucenicilor rugaţi-vă, ca cei ce aveţi îndrăznire
multă către Domnul, ca să dăruiască acum ploaie şi roduri
de îndestulare la tot pământul, ca un Milostiv.
Te rugăm, Doamne, pentru rugile învăţăceilor Tăi
uşurează, lasă greşalele noastre, şi întoarce de la noi mânia
Ta, şi pământului Tău dă ploaie.
Mărire…
Cu dor sufletesc Te rugăm pre Tine, Stăpâne Doamne, ca
un bun şi Iubitor de oameni: Cruţă-ne şi dăruieşte
pământului celui însetat ploaie aducătoare de roade.
Şi acum… a Născătoarei:
Rugămu-ne nu înceta a ruga pre Fiul tău, Preacurată
Născătoare de Dumnezeu, pentru noi robii tăi să ne împace
şi să ne mântuiască de toată urgia, şi să dea pământului
ploaie binefăcătoare.
Cântarea 7, Irmos:
Chipul cel de aur fiind închinat în câmpul Deira, trei tineri
ai Tăi au dispreţuit porunca cea fără de Dumnezeu; şi
aruncaţi în mijlocul focului, fiind rouraţi cântau:
Binecuvântat eşti, Dumnezeule al părinţilor noştri.
Domn tuturor sufletelor pre Tine ştiindu-Te, Bunule, Te
rugăm: Cruţă, iartă-ne ca un Bun şi de oameni Iubitor, şi ne
scapă de dreapta Ta ameninţare cea de acum, şi dă ca un
Bun ploaie pământului celui însetat.
Precum oarecând, Mântuitorule, ai scăpat din boul cel de
aramă pre Manasi care s-a căit, şi L-ai mântuit de
întâmplarea cea aducătoare de moarte, aşa Te îndură şi de
noi, Milostive, şi ne scapă de foamete, de cutremur şi de
toate relele.
Mărire…
Îndură-Te acum spre noi ca un Bun şi mult-Milostiv;
păcătuit-am, nelegiuire făcut-am, şi toţi am nedreptăţit;
pentru aceea cu frică Te rugăm, nu cu urgia Ta, Iubitorule de
oameni, să pedepseşti clerul şi poporul, ci trimite apă
pământului celui însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
Pre tine toţi muritorii scăpare tare şi armă neînvinsă,
Născătoare de Dumnezeu, te ştim, şi te rugăm noi servii Tăi:
scuteşte de ameninţarea altor limbi poporul şi cetatea ta, de
foamete, de cutremur, de ciumă de holeră şi de toată
vătămarea.
Cântarea a 8-a Irmos:
Dumnezeu, Carele s-a pogorât în cuptorul de foc la tinerii
evreieşti, şi văpaia în rouă a prefăcut, pre Domnul toate
făpturile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Prin cuvântul lui Ilie oarecând s-a oprit ploaia, şi iarăşi
prin cuvântul lui s-a pogorât ploaie din cer pre pământ;
pentru aceea cu rugăciunile aceluia cerem, Îndurate, să
trimiţi din cer ploi de ape peste pământul Tău.
Cu cetele Îngerilor, ale Apostolilor, prorocilor şi
Mucenicilor, adunarea preoţilor şi mulţimea cuvioşilor, ca
pre Făcătorul tuturor şi Domnul, Te roagă să mântuieşti pre
cei ce pururea pre Tine Te cântă.
Mărire…
Precum pre Iona de fiară şi de mare ca un Dumnezeu l-ai
mântuit, şi pre Daniil în groapa cu lei, Bunule, aşa auzi-ne
pre noi servii Tăi şi scapă de toată nevoia pre poporul Tău.
Şi acum… a Născătoarei:
Pre tine ceea ce ai născut pre Iisus, Născătoare de
Dumnezeu, spre rugă acum te chemăm să te înduri şi să
mântuieşti pre poporul tău cel păcătos, carele iarăşi cu dor
aleargă la tine şi te preaînalţă în toţi vecii.
Cântarea a 9-a Irmos:
Pre Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu
negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pre Adam cel
căzut cumplit pentru mâncare în stricăciune, nespus din
Sfânta Fecioară întrupându-se pentru noi credincioşii, cu o
inimă întru cântări să-L mărim.
Pentru pământul cel însetat, Îndurate, cerând noi iubirea
Ta de oameni, Bunule, arată-Te blând, Stăpâne, ca un
Dumnezeu Atotputernic; şi dăruieşte ca un Bun ploi
aducătoare de roade şi mântuieşte sufletele noastre.
Miluieşte, Miluitorule, făptura mâinilor Tale, iertându-ne
pre noi ca un Bun; nu cu mânia Ta să cerţi pre poporul Tău,
ci pleacă urechea Ta şi ia aminte acum la rugăciunea
noastră, Doamne, şi dăruieşte pământului Tău râuri de ape.
Mărire…
Scuteşte de naţii vrăjmaşe, de barbari şi de tot duşmanul
ţara, cetatea Ta şi pre tot poporul, şi dăruieşte-ne nouă,
Îndurate, ploi roditoare spre îndestulare de toate roadele, şi
trimite nouă mântuire, Iubitorule de oameni.
Şi acum… a Născătoarei:
Văzându-ne neputincioşi la suflet şi la trup, şi loviţi de
patimi cumplite, vindecă-ne pre noi cu îndurarea ta,
Stăpână, şi ne slobozeşte de întristările ce ne apasă acum,
ca toţi cu cântări neîncetat să te mărim.
Deci: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., Sfinte
Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este
Împărăţia…, troparele glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi
Doamne..., caută-le înapoi la faţa 78. După care Preotul zice
Ecfonis:
Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru Sfinţi odihneşti şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Şi cântăm: Sfinte Dumnezeule…, iar Diaconul zice: Să luăm
aminte…, Preotul: Pace tuturor…, citeţul: Şi duhului Tău; Diaconul
Înţelepciune;
Citeţul: Prochimen glasul al 4-lea:
Brazdele pământului adapă-le, şi înmulţeşte roadele lui.
stih: Întru picăturile lui veselise-va răsărind...
După aceea Diaconul: Înţelepciune!
Citire din Soborniceasca carte a Sfântului Apostol Iacob:
5;79,17-18
Fraţilor, fiţi îndelung răbdători până la venirea Domnului;
iată, agricultorul primeşte roada cea preţioasă a pământului
mult aşteptând pentru dânsa, până ce va primi ploaie
timpurie şi târzie. Răbdaţi dar şi voi îndelung, întărind
inimile voastre, că venirea Domnului s-a apropiat. Nu oftaţi
unul asupra altuia, fraţilor, ca să nu vă osândiţi; iată
Judecătorul înaintea uşilor stă. Ilie om era asemenea nouă
pătimaş, şi cu rugăciune s-a rugat să nu plouă; şi n-a plouat
pre pământ trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat, şi cerul a
dat ploaie, şi pământul a produs roada sa.
Aliluia.
stih 1: Binecuvânta-vei cununa anului bunătăţii Tale, şi câmpii
Tăi se vor sătura de grăsime.
stih 2: Îngrăşase-vor cele frumoase ale deşertului şi cu bucurie
dealurile se vor încinge.
Diaconul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie.
Citire din Sfânta Evanghelie de la Matei: 16;1-3; Lc. 4;24-26;
In.6;30-33
În timpul acela, apropiindu-se către Iisus fariseii şi
saducheii, şi cercându-L pre El cereau să le arate lor semn
din cer. Iar răspunzând a zis lor: Făcându-se seară, ziceţi:
Senin va fi, că se roşeşte cerul; şi dimineaţa: astăzi timp
turbure va fi, că se roşeşte cerul înnorându-se. Făţarnicilor,
faţa cerului ştiţi a cunoaşte, iar semnele timpurilor nu le
ştiţi? Adevăr zic vouă, că nici un profet nu este primit în
patria sa; adevăr încă grăiesc vouă, multe văduve erau în
zilele lui Ilie în Israil, când s-a închis cerul trei ani şi şase
luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul; şi către
nici una dintr-însele n-a fost trimis Ilie, fără numai la o
femeie văduvă din Sarepta Sidonului. Zis-au lui iudeii: Ce
semn oare faci Tu, ca să vedem şi să credem Ţie, ce lucrezi?
Părinţii noştri mană au mâncat în pustie, precum este scris:
Pâine din cer le-a dat lor să mănânce. Zis-a deci lor Iisus:
amin, amin zic vouă, nu Moisi a dat vouă pâine din cer, ci
Tatăl Meu dă vouă pâinea cea adevărată din cer; că pâinea
lui Dumnezeu este aceea ce se pogoară din cer şi dă viaţă
lumii.
Corul zice: Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie, Şi îndată
Diaconul zice cu toată umilinţa în auzul tuturor ectenia aceasta:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Doamne miluieşte (de 3 ori)
Cela ce nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţi
întoarcerea şi pocăinţa lui auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm
Ţie şi ne miluieşte.
Cela ce ridici norii de la marginea pământului,
porunceşte lor să dea peste dânsul ploaie paşnică, auzi-ne
pre noi cei ce ne rugăm Ţie şi ne miluieşte.
Cela ce chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot
pământul, trimite binecuvântarea Ta spre noi, cei ce ne
rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Precum sunt ochii servitoarei în mâinile doamnei sale,
aşa ochii noştri către Tine Dumnezeule; caută spre noi, cu
ochii blânzi, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Ploaie priitoare, destulă şi paşnică, şi bună rodire dă
pământului celui însetat, şi mântuieşte toate făpturile şi pre
noi cei ce ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Cela ce îmbraci cerul cu nori şi găteşti pământului ploaie,
trimite nouă milele Tale, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Cela ce răsari pământului iarba şi verdeaţă spre trebuinţă
oamenilor, mântuieşte oamenii şi dobitoacele, rugămu-ne
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Trimite ploile Tale, Iubitorule de oameni, peste locurile
cele lipsite şi care simt trebuinţă, auzi-ne pre noi cei ce ne
rugăm Ţie şi ne miluieşte.
Cela ce răsari soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi dai
ploaie peste drepţi şi peste păcătoşi, caută spre noi cu milă
şi înmulţeşte seminţele pământului cu îndurarea Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Îndură-Te şi Te milostiveşte, miluieşte şi trimite peste noi
îndurările Tale, Iubitorule de oameni, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, caută spre
noi, Stăpâne, şi revarsă peste noi ploaie, cu mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Cela ce locuieşti întru cele înalte şi cauţi spre cele
umilite, priveşte cu blândeţe şi îndurare spre poporul Tău
cel ales ce Te-a mâniat, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie
auzi-ne şi ne miluieşte.
Să nu pomeneşti nelegiuirile noastre, Stăpâne, că de vei
căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
Rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi cu milostivire ne miluieşte.
Auzi-ne pre noi, Doamne, că Blând şi Îndurat eşti, şi
trimite pământului Tău binecuvântarea Ta din cer, rugămune
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Auzi-ne pre noi, Dumnezeule, că bună este mila Ta, şi ne
miluieşte pre noi cu îndurarea Ta, şi udă pământul cu ploaia
binecuvântării Tale rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Degrab să ne întâmpine pre noi îndurările Tale, Doamne,
că am sărăcit foarte, ajută nouă, Dumnezeule Mântuitorul
nostru, şi caută spre pământ cu ploaie aducătoare de roade,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm Ţie, Doamne Dumnezeule Mântuitorul
nostru, să se scutească (de eşti în mânăstire, zi) sfânt
locaşul aceasta, (de eşti în oraş zi) oraşul acesta (iar de eşti
în comună zi) comuna aceasta, cetăţile, satele şi toate ţările,
şi cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, de foamete, de
potop, de cutremur, de ciumă, de holeră, de grindină, de foc,
de sabie, de încălcarea celor străini, de războiul cel dintre
noi şi de toate rănile cele aducătoare de moarte; şi Îndurat,
Blând şi lesne iertător să fie Bunul şi Iubitorul de oameni
Dumnezeul nostru, pentru păcatele poporului, şi să întoarcă
şi să împrăştie toată urgia cea pornită asupra noastră, şi să
ne ferească de dreapta Sa ameninţare asupra noastră; şi să
ne trimită nouă ploaie paşnică, şi să verse pre pământ râuri
de bunătate şi de roade aducătoare, şi să ne miluiască pre
noi; întru pocăinţă cu umilinţă ne rugăm Ţie, să zicem toţi:
Iubitorule de oameni curând auzi-ne cu milă şi ne miluieşte.
Preotul: Auzi-ne pre noi Dumnezeule..., apoi Arhiereul, sau
Preotul, zice: Pace tuturor, corul: Şi duhului Tău, Diaconul: Cu
umilinţă şi întru frângerea inimii, toţi plecând genunchii
sufletelor şi ale trupurilor noastre, Domnului să ne rugăm.
Tot poporul pleacă capetele şi genunchii, şi însuşi Arhiereul,
sau Preotul plecându-şi genunchii cu pătrundere şi inimă umilită
citeşte rugăciunile acestea, Compunerea lui Calist Patriarhul
Constantinopolei.
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai ascultat
pre Ilie Tesviteanul pentru zelul cel către Tine, şi ploii ce se
trimitea pământului la timp I-ai poruncit să se oprească;
apoi iarăşi prin rugăciunea lui ai dăruit ploaie aducătoare
de roadă; Însuţi Stăpâne a toate, fiind plecat de singură îndurarea
Ta, trimite ploaie liniştită moştenirii Tale; şi trecând
cu vederea toate greşalele noastre, trimite ploile Tale peste
locurile cele lipsite şi care au trebuinţă. Veseleşte faţa
pământului pentru săracii poporului Tău şi pentru prunci,
pentru dobitoace şi pentru toate celelalte, că de la Tine
aşteaptă să le dai hrană la timp bun. Că Tu eşti Dumnezeul
nostru, Dumnezeu Carele miluieşti şi mântuieşti; şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA A 2-a a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce ridici norii de
la marginea pământului; Cela ce ai făcut fulgerele spre
ploaie; Cela ce scoţi vânturile din vistieriile Tale; Cela ce
chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot pământul; de la
Tine cerem şi Ţie ne rugăm, mărturisind păcatele noastre, şi
cerând de la Tine mila cea bogată; porunceşte norilor ca să
plouă ploaie. Miluieşte toate cele pământeşti ale Tale, ai
milă de bătrâni, de tineri şi de pruncii ce sug ţâţă, de servi şi
de serve, de fii şi de fiice şi de toate dobitoacele pământului,
şi fă să crească nouă pâine de mâncare şi iarbă dobitoacelor;
primeşte rugăciunile a tot poporul Tău şi nu respinge
suspinurile săracilor, nici cu mânia Ta să ne mustri pre noi,
nici cu urgia Ta să ne cerţi, nici să pierzi cu foame şi cu sete
pre poporul Tău; că ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc, ca
să ia de la Tine hrană la timp; în Tine ne încredem şi afară
de Tine pre altul nu ştim; de la Tine aşteptăm milele Tale
cele bogate. Că Dumnezeu eşti Bun şi de oameni Iubitor, şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNEA A 3-a, a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, ştim că nevrednici ne aflăm
de îndurările Tale şi nu suntem vrednici a ridica ochii noştri
şi a căuta la cer şi a sta înaintea Ta şi a spune Ţie cererile
noastre. Că ce bine am făcut ca să ne câştigăm cererile? Că
prin bunătatea Ta cea nemăsurată aducându-ne din nefiinţă
în fiinţă, cu chipul Tău ne-ai cinstit şi toată făptura o ai
supus nouă. Dar noi primind atâtea binefaceri, ca nişte
duşmani ne-am arătat, şi poruncile Tale ale Binefăcătorului
am călcat, şi viaţă prihănită şi cuget întinat şi necurat ne-am
agonisit. Şi nu numai că am lepădat iubirea Ta, ci şi ca
fiarele unii asupra altora ne purtăm, şi ne mâncăm carnea
unul altuia, prin porniri de lăcomie şi prin voinţa noastră
cea nedreaptă. Deci cum vom fi vrednici a ne bucura de
binefacerile Tale? Că Tu eşti drept, iar noi nedrepţi; Tu
iubeşti, noi duşmănim; Tu îndurat, noi neînduraţi; Tu
binefăcător, noi răpitori; ce împărtăşire avem cu Tine, ca să
ne împărtăşim de bunurile Tale? Mărturisim dreptatea Ta;
cunoaştem osânda noastră; vestim binefacerile Tale; de mii
de morţi suntem vinovaţi. Iată ne aflăm sub mâna Ta cea
prea puternică şi a toate ţinătoare; lesne este mâinii Tale
celei atotputernice ca într-o clipă să ne piardă pre noi; şi
întrucât priveşte gândul şi purtarea noastră, cu dreptul este
ca noi să fim daţi pierzării, Preadrepte Judecătorule! Dar,
Stăpâne Preaiubitorule de oameni, acest lucru nu este în
totul vrednic de îndurarea Ta cea neînvinsă şi de bunătatea
Ta cea negrăită. Pentru aceea, îndrăznind spre milostivirea
Ta cea neurmată şi în îndurarea Ta ce nu ţine minte răul, ne
apropiem la Tine, Binefăcătorule, noi cei nerecunoscători şi
nemulţumitori. Nu ne da pre noi pentru păcatele noastre în
mâinile uscăciunii, nici pentru nelegiuirile noastre să ne
striveşti pre noi cu legătura foametei; ci pentru bunătatea Ta
dă pământului care L-ai hotărât, ploaie îndestulă moştenirii
Tale şi umple sânurile pământului de apele Tale cele viu
făcătoare. Că iată stă acesta înainte ca o mamă cu sânii
uscaţi; căci precum sânii aceleia lipsiţi de lapte aduc moarte
pruncului, aşa şi pământul, stând cu brazdele sale
neîmpărtăşite de umezeală, face veştejire ierbii şi aduce
stricăciune rodurilor lui, iar pre noi ne ameninţă cu foamete
îngrozitoare şi moarte; căci arşiţa din uscăciune ca o
fierbinţeală arzătoare veştejind semănăturile prevesteşte
pierderea roadelor lui. Dar cu mila Ta cercetează-L pre
dânsul şi bine întocmeşte aerul cu nori de ploaie, şi
rourează pământul cu ploaia Ta cea bogată şi înviază creşterile
lui, şi cu suflări de vânturi mai bune fă rodurile lui
întregi şi depline, şi înmulţeşte-le cu îndurarea Ta; că prin
acestea ai dispus a se întreţine viaţa cea trupească. Căci de
nu vei da Tu bunătatea cea din ploile Tale cele
îndestulătoare, pământul nostru nu-şi va da roadele sale. Ci
pentru mulţimea îndurărilor Tale, ascultă rugăciunea
noastră a nevrednicilor servilor Tăi. Că Tu eşti izvorul milei
şi dătătorul bunătăţilor şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
RUGĂCIUNEA a 4-a, a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Doamne, Doamne, Carele prin profetul Tău Ilie ai
dezlegat seceta şi cu curgeri de ploi ai plouat peste faţa
pământului, şi cu prisosinţa roadelor ai săturat îndestul pre
poporul Tău; Însuţi şi acum, plecat de fireasca Ta bunătate
dăruieşte pământului ploi paşnice spre producerea roadelor
anuale. Că Tu eşti Cela ce ai aşezat apele la locurile lor şi ai
făcut văzut pământul cel acoperit de dânsele. Tu eşti Cela ce
ai poruncit lui să răsară tot telul de roade spre îndulcirea
noastră. Tu eşti Cela ce pentru păcatul oamenilor celor din
timpul lui Noe, ai desfăcut izvoarele adâncului şi ai deschis
cataractele cerului, şi ai făcut faţa pământului ca o mare,
spre pierderea a tot trupului. Tu eşti Cela ce acoperi cu ape
înălţimile sale. Tu eşti Cela ce ridici norii şi le porunceşti să
sloboadă picături de ploaie. Tu eşti Cela ce ridici apa mării
şi o reverşi pre faţa pământului. Tu eşti Cela ce ai pus hotar
ploii şi ai rânduit ploi îndestulătoare, şi râurile le umpli de
ape şi adapi pământul, şi saturi de apă brazdele lui, spre
înmulţirea roadelor lui celor frumoase. Tu eşti Cela ce ai
despărţit marea, şi râul umblat l-ai făcut, şi apă din piatră ai
izvorât, şi amărăciunea apelor în dulceaţă o ai prefăcut. Ştie
firea apelor pre Făcătorul lor, cunoaşte pre Stăpânul său, nu
uită datoria servirii sale. De Te vede pre Tine Stăpânul mâniat
asupra noastră, atunci ea ori pornindu-se nemăsurat
aduce pierire, ori încetând se opreşte, şi locul ei îl ia seceta
şi aerul ca o văpaie se face, şi rodurile pământului se
veştejesc, şi noi cădem în mâinile restriştii. Şi iarăşi de Te
vede pre Tine, Iubitorule de oameni Dumnezeu, blând şi
lesne iertător, ploi găteşte şi râuri se pogoară pre pământ, şi
aerul se face bun de respirare, şi pământul, plecându-se
poruncii Tale, roduri de prisosit răsare din copăile sale. Deci
pre Tine, Creatorul şi Ţiitorul tuturor, Te rugăm zicând:
Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte-ne pre noi. Adu-Ţi
aminte că făptura mâinilor Tale suntem noi. Ia aminte la
neputinţa firii noastre, că Tu ne-ai făcut pre noi. Vezi
suspinul păsărilor, mugirea dobitoacelor, plânsul pruncilor,
strigarea tinerilor, chinuirea bătrânilor, lipsa orfanilor,
părăsirea văduvelor, trebuinţa săracilor şi glasul cel de
rugăciune a tot poporul Tău; cercetează pământul şi-L adapă
cu ploi îngrăşătoare; că lipsit de umezeală ameninţă rodurile
sale cu veştejire, iar pre oameni şi dobitoace cu
pierzare. Prin apă aducând oarecând pierzare, Ţi-ai adus
aminte de Noe, ce era purtat în corabie de acele ape
nemăsurate; Ţi-ai amintit de dânsul, de păsări, de vite, de
fiare şi de târâtoare, şi ai adus vânt pre pământ şi a contenit
apa; şi pre Noe şi pre vietăţile cele cu dânsul le-ai păstrat ca
o sămânţă pentru facerea lumii a doua. Şi acum, prin arşiţa
ce a cuprins aerul ne ameninţi cu foamete şi cu moarte! AduŢi
aminte Doamne, de poporul ce nădăjduieşte spre Tine;
aminteşte-Ţi de păsări; aminteşte-Ţi de vietăţi; şi dă suflare
de rouă şi să înceteze arşiţa; şi seminţele pământului fă-le
să crească spre hrana oamenilor şi a dobitoacelor, şi le
învredniceşte pre toate iarăşi de purtarea Ta de grijă. Că Tu
eşti Cela ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre
trebuinţa oamenilor; şi Tu eşti Cela ce scoţi pâine din
pământ şi produci vinul, şi cu untdelemn veseleşti feţele
oamenilor. Ca împărtăşindu-ne cu îndestulare de bunătăţile
cele de Tine dăruite, întru veselia inimii, să preamărim
bunătatea Ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA a 5-a, a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Carele cu cuvântul Tău toate le-ai produs din nefiinţă; Cela
ce ai luat ţărână din pământ şi ai format pre om şi L-ai
cinstit pre dânsul cu suflet cuvântător şi cu chipul Tău, şi ai
zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul; Cela ce dai
hrană vietăţilor şi puilor corbilor; Carele în marea şi
mântuitoarea petrecere a Ta în trup, ai săturat multe mii
când cu şapte, când cu cinci pâini; Însuţi, preabunule
Stăpâne, şi pre poporul Tău aceasta, Carele cheamă numele
Tău Cel Preasfânt, cu îndestulare nutreşte-l prin dreapta Ta
cea a toate făcătoare şi mult dăruitoare. Caută, Doamne
spre săracii poporului Tău, Tu Cela ce deschizi mâna Ta şi
umpli de bunătate toată vietatea. Îndură-Te cu milostivire de
noi toţi. Că Tu, Stăpâne, Iubitorule de oameni, singur eşti
Părintele nostru al tuturor, şi numai către Tine ridicăm ochii
ca cel înţărcat de maica sa. Al Tău este, Preabunule Stăpâne,
cuvântul aceasta: cereţi şi se va da vouă; căutaţi şi veţi afla.
Dă deci acum, Stăpâne, împreună cu hrana cea sufletească
şi pre cea trebuitoare trupului, şi nutreşte pre poporul Tău
cel flămând. Ploi la timp, bună temperatură a aerului şi
îndestulare de roade de tot felul dăruieşte pământului;
cercetează pre cei ce se chinuiesc în neputinţe, în rea
patimă, în friguri şi în tot felul de boli; fereşte cetatea
aceasta numită cu numele Tău şi tot oraşul şi ţara de
foamete, de ciumă, de cutremur, de inundaţie, de foc, de
sabie şi de omorâre, dăruindu-ne nouă milele Tale. Cu harul
Părintelui Tău celui fără de început şi de o fiinţă, şi al
Preasfântului şi întocmai cinstit Duhului Tău, cu rugăciunile
şi mijlocirile preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu,
ale de Dumnezeu grăitorilor Tăi Apostoli, şi ale tuturor
Sfinţilor Tăi. Amin.
RUGĂCIUNEA a 6-a
Domnului să ne rugăm
Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru Cela ce ai
binevoit pentru mântuirea noastră a purta trup, ca minunat
să măreşti firea cea cuvântătoare cu îndurarea Ta cea
negrăită şi cu bunătatea, şi Te-ai făgăduit a cerceta pre cei
ce cu adevărată cunoştinţă se întorc din adâncul păcatului.
Căci când vor căuta spre Tine cu chip umilit şi înfrânat prin
plinirea dumnezeieştilor Tale porunci, atunci şi ei cu
îndrăznire vor putea a Te avea Dumnezeu Blând şi Milostiv.
Deci acum lasă toate nelegiuirile noastre şi pleacă către noi
urechea Ta, şi ne auzi pre noi, umiliţii şi păcătoşii, precum
oarecând ai auzit pre Tesviteanul Ilie, încât numai cu
cuvântul a legat cerul spre înţelepţirea poporului celui
neascultător. După aceea iarăşi printr-însul cu ştiuta Ta
iubire de oameni poruncind norilor, tot pământul L-ai
adăpat cu apă bună. Aşa şi acum, precum de demult, pentru
rugăciunile acelui serv al Tău, şi pentru aceste rugăciuni
fierbinţi, treci nelegiuirile şi păcatele noastre, şi primeşte
rugăciunile noastre şi ne ascultă pre noi cei ce cu căldură ne
rugăm Ţie în ora aceasta; încetează arşiţa aceasta a
pământului, pentru mărturisirea şi strigarea poporului Tău,
şi trimite peste noi ploaie bună, ca să ne săturăm de apă şi
pământul nostru să-şi dea roadele la timpul cuvenit, spre
hrana noastră şi chiar a vietăţilor necuvântătoare. Aşa,
Doamne Dumnezeul nostru, auzi-ne pre noi păcătoşii şi
nevrednicii servii Tăi, şi să nu treci cererile noastre, nici să
învingă nelegiuirea noastră mila Ta, ci pleacă, Doamne,
urechea Ta şi ne auzi pre noi. Vezi umilinţa şi Te
milostiveşte; priveşte din sfântul Tău locaş şi vezi suspinul
săracilor; vezi vârsta cea fragedă a pruncilor ofilită de prea
mare sete; vezi suferinţa pruncilor celor nevinovaţi; vezi
pântecele mamelor şi sâni secaţi de moartea pruncilor; vezi
pre cei în vârstă înaintaţi şi pre tineri, ca pre nişte
încătuşaţi, daţi în mâinile celor fără de lege. Deci treci
greşalele noastre cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele în minte
şi în cuget, şi nu ne respinge pre noi cu totul. Că ne topim nu
numai de setea apei, ci şi de multe nenumărate alte rele
pentru păcatele noastre. Dar la Tine căutăm ca să se reverse
peste noi ploaie, cât mai timpurie şi mai îndestulătoare, şi
să opreşti urgia Ta cea dreaptă şi să înlături această
cumplită nenorocire. Acestea amândouă le cerem, şi ne rugăm
Ţie, Iubitorule de oameni, ca să umpli cu apă fântânile
şi ţarinile noastre, şi holdele noastre cele sufleteşti întru
săturare să le adapi, şi să umpli de bunătatea Ta şi fântânile
inimilor noastre, şi să le îmbeţi de veselie, de bucurie
negrăită şi de desfătare. Că Tu eşti slobozitorul sufletelor şi
al trupurilor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi
Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea aceluiaşi Calist Patriarhul Constantinopolei,
la neplouare şi schimbarea vânturilor
Domnului să ne rugăm
Bunule şi Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce ai creat
făptura numai cu cuvântul, şi din ea ai plăsmuit pre om; iar
mai în urmă, prin nespusa Ta iubire de oameni, căzând
acelaşi om dându-se la păcat, L-ai ridicat şi L-ai Sfinţit, ca
făptura mâinilor Tale să nu piară cu totul, şi i-ai dat lui şi poruncile
Tale spre aducere aminte de venirea Ta, şi de
învăţăturile Tale despre Dumnezeiasca Ta întrupare. Pentru
care Te-ai ostenit şi Te-ai nevoit, ai flămânzit şi ai însetat,
plinind toate cele omeneşti, precum se cuvenea, pentru noi;
intrând în corabie, umblând pre mare şi înfrânând valurile
cele sălbatice şi repejunea vânturilor, şi toate ai suferit a
pătimi, până şi crucea şi moartea; ca în ceea ce ai pătimit,
Însuţi fiind ispitit să ajuţi nouă celor neputincioşi. Însuţi şi
acum, Împărate Sfinte, Cela ce după iubirea de oameni, ai
luat neputinţa noastră, îndură-Te de noi cei foarte înviforaţi
şi apăsaţi de lipsa celor trebuitoare; dăruieşte-ne nouă
bunătatea Ta; adapă pământul nostru cu apă curată spre
producere de roade; dăruieşte-ne aer folositor; şi precum
oarecând pre ucenicii Tăi, ce se afundau, I-ai mântuit din
mare şi de repejunea vânturilor, aşa şi acum mântuieşte-ne
pre noi de restriştea ce ne-a cuprins. Opreşte şi acum
sălbăticirea mării, alină vânturile cele contrare, cu
dumnezeiasca Ta poruncă; dă-ne nouă linişte şi repaos de
întristări. Aşa, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru,
vezi şi caută din sfânt locaşul Tău spre via aceasta şi o
deplineşte pre ea, pre care o a sădit dreapta Ta; şi dă Duh
drept spre scăparea de nenorocirile ce ne ameninţă; pentru
rugăciunile Maicii Tale ce Te-a născut şi ale tuturor Sfinţilor
Tăi, Amin.
Nessun commento:
Posta un commento