lunedì 5 novembre 2018
RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE LA TIMP DE SECETĂ ŞI NEPLOAIE
RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE
LA TIMP DE SECETĂ ŞI NEPLOAIE
Preotul începe: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iară
citeţul îndată zice, Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, Că
a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), şi Psalmul 64;
Ţie se cuvine cântare în Sion Dumnezeule…, Mărire…, Şi acum…,
Aliluia (de trei ori), Mărire Ţie Dumnezeule.
Iară Diaconul zice ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne
rugăm…, până la: Pentru cei ce plutesc pre mare…, apoi adaugă
acestea:
Pentru ca să nu pomenească păcatele şi nedreptăţile
poporului său, şi să întoarcă de la noi toată urgia, care cu
dreptate este pornită asupra noastră, şi să nu ne piardă pre
noi cu foamete şi secetă, Domnului să ne rugăm.
Pentru bună prefacerea aerului, şi pentru ca cu îndurarea
Sa să trimită la timp ploaie aducătoare de roadă pământului
şi poporului Său, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca nu cu urgia Sa să piardă pre poporul Său şi
dobitoacele, ci să poruncească norilor de sus să plouă şi să
răcorească pământul, spre a produce roadă, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să poruncească pământului să răsară roade
spre veselia şi nutrirea poporului său, verdeaţă spre
trebuinţa oamenilor, şi iarbă dobitoacelor, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca cu milă să caute spre strigarea, plângerea,
suspinarea şi umilinţa rugăciunilor bătrânilor şi tinerilor,
pruncilor şi a tot poporului; şi să nu ne piardă cu foamete,
pentru păcatele noastre, ci să scape sufletele noastre de
moarte, şi să ne nutrească în foamete, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca rugăciunile noastre să fie bine primite, ca
oarecând ale lui Ilie, şi cu ploaie să ne asculte pre noi, şi cu
bună temperatură a aerului să ne miluiască, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca cu milă să asculte glasul rugăciunii noastre, şi
să ne scape de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de
foc, de grindină, de sabie, de încălcarea străinilor, de
războiul dintre noi şi de toate ranele cele aducătoare de
moarte, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne mântuim…, Apără, mântuieşte…, Pre Preasfânta
curata, preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine mărirea...,
Corul: Amin. Şi îndată cântă: Dumnezeu este Domnul..., glasul al
2-lea:
Doamne, Cela ce din porunca Ta faci a se schimba
temperatura aerului, dăruieşte peste noi revărsarea de
ploaie priitoare, trimiţând roade îndestule, ca să se sature
toată vietatea de bunătatea Ta, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.
Mărire…
Creator şi făcător tuturor şi dătător de bunătăţi ştiindu-Te
pre Tine, Doamne, către Tine cădem şi cu deadinsul ne
rugăm; apără, Îndurate, şi iartă ca un Bun nelegiuirile
noastre, şi de dreapta mânie cea ameninţătoare fereşte pre
robii Tăi, şi dăruieşte ca un Bun ploaie bine roditoare
pământului celui însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
Ceea ce eşti solitare creştinilor, şi rugătoare neîncetată
către Creatorul, nu trece rugăciunile noastre, ale robilor tăi
celor smeriţi, ci sârguieşte ca o bună spre a ajuta nouă,
celor care cu credinţă strigăm către tine: sârguieşte spre
rugăciune către Fiul tău şi Dumnezeu, apărând pururi pre
cei ce te cheamă pre tine Născătoare de Dumnezu.
Apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule...
Canon de rugă către Domnul Iisus Hristos
Cântarea I-a glasul al 2-lea Irmos:
Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos
Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pre
poporul, ce L-a eliberat din robia Egiptenilor, că S-a
preamărit.
stih: Mult Îndurate Doamne, auzi-ne pre noi păcătoşii, rugămune
Ţie
Primeşte, Mântuitorule, rugăciuni din gurile noastre cele
nevrednice, şi trimite din cer pământului ploaie aducătoare
de roduri, ca un Iubitor de oameni şi mult-Milostiv.
Treci cu vederea, Doamne, păcatele noastre şi înlătură
mânia, care cu dreptate ai revărsat-o peste noi,
Mântuitorule, şi dă din cer ploi de ape pământului.
Mărire…
Veniţi, popoare, să plângem înaintea Dumnezeului
tuturor cu umilinţă strigând: Cruţă, Iubitorule de oameni,
greşalele noastre şi trimite din cer apă pământului celui
însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
Prin tine, Născătoare de Dumnezeu, lumină am cunoscut;
pentru aceea te rugăm şi cerem: Roagă-te neîncetat
Făcătorului şi Fiului tău să trimită pământului ploaie.
Cântarea a 3-a Irmos:
Întăreşte-ne pre noi în Tine, Doamne, Carele prin lemn ai
omorât păcatul, şi frica Ta o înrădăcinează în inimile
noastre celor ce Te lăudăm pre Tine.
Doamne, Cela ce ţii toată făptura cu palma, ascultă ca un
Îndurat rugăciunile servilor Tăi şi trimite apă pre faţa a tot
pământul.
Fiind bun şi lesne iertător, ca unul ce ai adânc de
îndurare, Doamne, nu trece rugăciunile noastre, ci trimite
ploaie paşnică pre faţa a tot pământul.
Mărire…
Avuţia care ne-ai dat nouă am risipit-o în desfrânări; dar
Doamne, ca Unul ce ai adânc de milă, Părinte bun fiind,
îndură-Te şi dă ploi anuale pre faţa pământului.
Şi acum… a Născătoarei:
Curată, ceea ce ai îndrăznire bineprimită către Iubitorul
de oameni Fiul tău, roagă-L să dea ploaie aducătoare de
roade pământului, cu mijlocirea ta.
Catavasie:
Mântuieşte din nevoi pre robii Tăi, Îndurate, că noi cu
umilinţă către Tine alergăm, ca spre Mântuitorul şi
Răscumpărătorul tuturor, Stăpânul Domnul Iisus Hristos.
Cântarea a 4-a Irmos:
Pre Tine Te cânt, Doamne, că auzire am auzit şi m-am
spăimântat: Venit-ai până la mine, căutându-mă pre mine
cel rătăcit. Pentru aceea măresc marea Ta pogorâre către
mine, mult-Milostive.
Caută din înălţime, Bunule, spre noi cei ce am păcătuit, şi
dăruieşte, Doamne, mila Ta peste tot pământul, şi trimite,
rugămu-ne Ţie, bogatele Tale mile poporului Tău; Iubitorule
de oameni.
Venit-a spre noi păcătoşii urgia Ta, Iubitorule de oameni;
încuiatu-s-au cerurile spre a nu da ploi pământului Tău;
pentru aceea noi robii Tăi ne rugăm Ţie: să nu ne cerţi pre
noi, Cuvinte, cu mânia Ta.
Mărire…
Doamne, Carele prefaci temperatura aerului cu porunca
Ta, dăruieşte peste noi revărsare de ploaie priitoare,
trimiţând roduri cu îndestulare, ca toată vietatea să se
sature de bunătatea Ta.
Şi acum… a Născătoarei:
Tu, Născătoare de Dumnezeu, Maică te-ai făcut
Dumnezeului nostru; pentru aceea cu credinţă toţi te rugăm
pre tine ca, ceea ce ai îndrăznire, pre Acela roagă-L pentru
noi toţi, să trimită apă peste tot pământul.
Cântarea 5-a, Irmos:
Dătătorule de lumină şi făcătorul veacurilor Doamne,
întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pre noi, că afară
de Tine pre alt Dumnezeu nu ştim.
Pentru rugăciunile celor fără de trupuri, Mântuitorule, cu
blândeţe auzi-ne pre noi toţi, cei ce Te rugăm pururea, şi dă
ploaie pământului Tău celui însetat, ca un Iubitor de
oameni.
Fii nouă, Doamne bun şi blând în timpul încercărilor, şi
ne fereşte pre noi de ameninţarea ce stă asupra noastră, şi
trimite pământului Tău ploaie priitoare, ca un Iubitor de
oameni.
Mărire…
Sfinţilor doisprezece Apostoli, cu purtătorii de lupte
Mucenici, faceţi rugăciune către Dumnezeu pentru noi, ca să
ne scape de toată nevoia, urgia şi întristarea.
Şi acum… a Născătoarei:
Toţi pământenii te avem acum cu adevărat, mijlocitoare
către Dumnezeu, Fecioară; pentru aceea te rugăm, Curată
mântuieşte cu acoperământul tău cetatea ta de toată
vătămarea.
Cântarea a 6-a, Irmos:
De adâncul păcatelor fiind cuprins, chem adâncul cel
neurmat al îndurării Tale, Dumnezeul meu, din stricăciune
scoate-mă.
Mulţimea Mucenicilor rugaţi-vă, ca cei ce aveţi îndrăznire
multă către Domnul, ca să dăruiască acum ploaie şi roduri
de îndestulare la tot pământul, ca un Milostiv.
Te rugăm, Doamne, pentru rugile învăţăceilor Tăi
uşurează, lasă greşalele noastre, şi întoarce de la noi mânia
Ta, şi pământului Tău dă ploaie.
Mărire…
Cu dor sufletesc Te rugăm pre Tine, Stăpâne Doamne, ca
un bun şi Iubitor de oameni: Cruţă-ne şi dăruieşte
pământului celui însetat ploaie aducătoare de roade.
Şi acum… a Născătoarei:
Rugămu-ne nu înceta a ruga pre Fiul tău, Preacurată
Născătoare de Dumnezeu, pentru noi robii tăi să ne împace
şi să ne mântuiască de toată urgia, şi să dea pământului
ploaie binefăcătoare.
Cântarea 7, Irmos:
Chipul cel de aur fiind închinat în câmpul Deira, trei tineri
ai Tăi au dispreţuit porunca cea fără de Dumnezeu; şi
aruncaţi în mijlocul focului, fiind rouraţi cântau:
Binecuvântat eşti, Dumnezeule al părinţilor noştri.
Domn tuturor sufletelor pre Tine ştiindu-Te, Bunule, Te
rugăm: Cruţă, iartă-ne ca un Bun şi de oameni Iubitor, şi ne
scapă de dreapta Ta ameninţare cea de acum, şi dă ca un
Bun ploaie pământului celui însetat.
Precum oarecând, Mântuitorule, ai scăpat din boul cel de
aramă pre Manasi care s-a căit, şi L-ai mântuit de
întâmplarea cea aducătoare de moarte, aşa Te îndură şi de
noi, Milostive, şi ne scapă de foamete, de cutremur şi de
toate relele.
Mărire…
Îndură-Te acum spre noi ca un Bun şi mult-Milostiv;
păcătuit-am, nelegiuire făcut-am, şi toţi am nedreptăţit;
pentru aceea cu frică Te rugăm, nu cu urgia Ta, Iubitorule de
oameni, să pedepseşti clerul şi poporul, ci trimite apă
pământului celui însetat.
Şi acum… a Născătoarei:
Pre tine toţi muritorii scăpare tare şi armă neînvinsă,
Născătoare de Dumnezeu, te ştim, şi te rugăm noi servii Tăi:
scuteşte de ameninţarea altor limbi poporul şi cetatea ta, de
foamete, de cutremur, de ciumă de holeră şi de toată
vătămarea.
Cântarea a 8-a Irmos:
Dumnezeu, Carele s-a pogorât în cuptorul de foc la tinerii
evreieşti, şi văpaia în rouă a prefăcut, pre Domnul toate
făpturile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Prin cuvântul lui Ilie oarecând s-a oprit ploaia, şi iarăşi
prin cuvântul lui s-a pogorât ploaie din cer pre pământ;
pentru aceea cu rugăciunile aceluia cerem, Îndurate, să
trimiţi din cer ploi de ape peste pământul Tău.
Cu cetele Îngerilor, ale Apostolilor, prorocilor şi
Mucenicilor, adunarea preoţilor şi mulţimea cuvioşilor, ca
pre Făcătorul tuturor şi Domnul, Te roagă să mântuieşti pre
cei ce pururea pre Tine Te cântă.
Mărire…
Precum pre Iona de fiară şi de mare ca un Dumnezeu l-ai
mântuit, şi pre Daniil în groapa cu lei, Bunule, aşa auzi-ne
pre noi servii Tăi şi scapă de toată nevoia pre poporul Tău.
Şi acum… a Născătoarei:
Pre tine ceea ce ai născut pre Iisus, Născătoare de
Dumnezeu, spre rugă acum te chemăm să te înduri şi să
mântuieşti pre poporul tău cel păcătos, carele iarăşi cu dor
aleargă la tine şi te preaînalţă în toţi vecii.
Cântarea a 9-a Irmos:
Pre Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu
negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pre Adam cel
căzut cumplit pentru mâncare în stricăciune, nespus din
Sfânta Fecioară întrupându-se pentru noi credincioşii, cu o
inimă întru cântări să-L mărim.
Pentru pământul cel însetat, Îndurate, cerând noi iubirea
Ta de oameni, Bunule, arată-Te blând, Stăpâne, ca un
Dumnezeu Atotputernic; şi dăruieşte ca un Bun ploi
aducătoare de roade şi mântuieşte sufletele noastre.
Miluieşte, Miluitorule, făptura mâinilor Tale, iertându-ne
pre noi ca un Bun; nu cu mânia Ta să cerţi pre poporul Tău,
ci pleacă urechea Ta şi ia aminte acum la rugăciunea
noastră, Doamne, şi dăruieşte pământului Tău râuri de ape.
Mărire…
Scuteşte de naţii vrăjmaşe, de barbari şi de tot duşmanul
ţara, cetatea Ta şi pre tot poporul, şi dăruieşte-ne nouă,
Îndurate, ploi roditoare spre îndestulare de toate roadele, şi
trimite nouă mântuire, Iubitorule de oameni.
Şi acum… a Născătoarei:
Văzându-ne neputincioşi la suflet şi la trup, şi loviţi de
patimi cumplite, vindecă-ne pre noi cu îndurarea ta,
Stăpână, şi ne slobozeşte de întristările ce ne apasă acum,
ca toţi cu cântări neîncetat să te mărim.
Deci: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., Sfinte
Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este
Împărăţia…, troparele glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi
Doamne..., caută-le înapoi la faţa 78. După care Preotul zice
Ecfonis:
Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru Sfinţi odihneşti şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Şi cântăm: Sfinte Dumnezeule…, iar Diaconul zice: Să luăm
aminte…, Preotul: Pace tuturor…, citeţul: Şi duhului Tău; Diaconul
Înţelepciune;
Citeţul: Prochimen glasul al 4-lea:
Brazdele pământului adapă-le, şi înmulţeşte roadele lui.
stih: Întru picăturile lui veselise-va răsărind...
După aceea Diaconul: Înţelepciune!
Citire din Soborniceasca carte a Sfântului Apostol Iacob:
5;79,17-18
Fraţilor, fiţi îndelung răbdători până la venirea Domnului;
iată, agricultorul primeşte roada cea preţioasă a pământului
mult aşteptând pentru dânsa, până ce va primi ploaie
timpurie şi târzie. Răbdaţi dar şi voi îndelung, întărind
inimile voastre, că venirea Domnului s-a apropiat. Nu oftaţi
unul asupra altuia, fraţilor, ca să nu vă osândiţi; iată
Judecătorul înaintea uşilor stă. Ilie om era asemenea nouă
pătimaş, şi cu rugăciune s-a rugat să nu plouă; şi n-a plouat
pre pământ trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat, şi cerul a
dat ploaie, şi pământul a produs roada sa.
Aliluia.
stih 1: Binecuvânta-vei cununa anului bunătăţii Tale, şi câmpii
Tăi se vor sătura de grăsime.
stih 2: Îngrăşase-vor cele frumoase ale deşertului şi cu bucurie
dealurile se vor încinge.
Diaconul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie.
Citire din Sfânta Evanghelie de la Matei: 16;1-3; Lc. 4;24-26;
In.6;30-33
În timpul acela, apropiindu-se către Iisus fariseii şi
saducheii, şi cercându-L pre El cereau să le arate lor semn
din cer. Iar răspunzând a zis lor: Făcându-se seară, ziceţi:
Senin va fi, că se roşeşte cerul; şi dimineaţa: astăzi timp
turbure va fi, că se roşeşte cerul înnorându-se. Făţarnicilor,
faţa cerului ştiţi a cunoaşte, iar semnele timpurilor nu le
ştiţi? Adevăr zic vouă, că nici un profet nu este primit în
patria sa; adevăr încă grăiesc vouă, multe văduve erau în
zilele lui Ilie în Israil, când s-a închis cerul trei ani şi şase
luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul; şi către
nici una dintr-însele n-a fost trimis Ilie, fără numai la o
femeie văduvă din Sarepta Sidonului. Zis-au lui iudeii: Ce
semn oare faci Tu, ca să vedem şi să credem Ţie, ce lucrezi?
Părinţii noştri mană au mâncat în pustie, precum este scris:
Pâine din cer le-a dat lor să mănânce. Zis-a deci lor Iisus:
amin, amin zic vouă, nu Moisi a dat vouă pâine din cer, ci
Tatăl Meu dă vouă pâinea cea adevărată din cer; că pâinea
lui Dumnezeu este aceea ce se pogoară din cer şi dă viaţă
lumii.
Corul zice: Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie, Şi îndată
Diaconul zice cu toată umilinţa în auzul tuturor ectenia aceasta:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Doamne miluieşte (de 3 ori)
Cela ce nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţi
întoarcerea şi pocăinţa lui auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm
Ţie şi ne miluieşte.
Cela ce ridici norii de la marginea pământului,
porunceşte lor să dea peste dânsul ploaie paşnică, auzi-ne
pre noi cei ce ne rugăm Ţie şi ne miluieşte.
Cela ce chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot
pământul, trimite binecuvântarea Ta spre noi, cei ce ne
rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Precum sunt ochii servitoarei în mâinile doamnei sale,
aşa ochii noştri către Tine Dumnezeule; caută spre noi, cu
ochii blânzi, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Ploaie priitoare, destulă şi paşnică, şi bună rodire dă
pământului celui însetat, şi mântuieşte toate făpturile şi pre
noi cei ce ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Cela ce îmbraci cerul cu nori şi găteşti pământului ploaie,
trimite nouă milele Tale, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Cela ce răsari pământului iarba şi verdeaţă spre trebuinţă
oamenilor, mântuieşte oamenii şi dobitoacele, rugămu-ne
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Trimite ploile Tale, Iubitorule de oameni, peste locurile
cele lipsite şi care simt trebuinţă, auzi-ne pre noi cei ce ne
rugăm Ţie şi ne miluieşte.
Cela ce răsari soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi dai
ploaie peste drepţi şi peste păcătoşi, caută spre noi cu milă
şi înmulţeşte seminţele pământului cu îndurarea Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Îndură-Te şi Te milostiveşte, miluieşte şi trimite peste noi
îndurările Tale, Iubitorule de oameni, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, caută spre
noi, Stăpâne, şi revarsă peste noi ploaie, cu mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Cela ce locuieşti întru cele înalte şi cauţi spre cele
umilite, priveşte cu blândeţe şi îndurare spre poporul Tău
cel ales ce Te-a mâniat, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie
auzi-ne şi ne miluieşte.
Să nu pomeneşti nelegiuirile noastre, Stăpâne, că de vei
căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
Rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi cu milostivire ne miluieşte.
Auzi-ne pre noi, Doamne, că Blând şi Îndurat eşti, şi
trimite pământului Tău binecuvântarea Ta din cer, rugămune
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Auzi-ne pre noi, Dumnezeule, că bună este mila Ta, şi ne
miluieşte pre noi cu îndurarea Ta, şi udă pământul cu ploaia
binecuvântării Tale rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Degrab să ne întâmpine pre noi îndurările Tale, Doamne,
că am sărăcit foarte, ajută nouă, Dumnezeule Mântuitorul
nostru, şi caută spre pământ cu ploaie aducătoare de roade,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm Ţie, Doamne Dumnezeule Mântuitorul
nostru, să se scutească (de eşti în mânăstire, zi) sfânt
locaşul aceasta, (de eşti în oraş zi) oraşul acesta (iar de eşti
în comună zi) comuna aceasta, cetăţile, satele şi toate ţările,
şi cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, de foamete, de
potop, de cutremur, de ciumă, de holeră, de grindină, de foc,
de sabie, de încălcarea celor străini, de războiul cel dintre
noi şi de toate rănile cele aducătoare de moarte; şi Îndurat,
Blând şi lesne iertător să fie Bunul şi Iubitorul de oameni
Dumnezeul nostru, pentru păcatele poporului, şi să întoarcă
şi să împrăştie toată urgia cea pornită asupra noastră, şi să
ne ferească de dreapta Sa ameninţare asupra noastră; şi să
ne trimită nouă ploaie paşnică, şi să verse pre pământ râuri
de bunătate şi de roade aducătoare, şi să ne miluiască pre
noi; întru pocăinţă cu umilinţă ne rugăm Ţie, să zicem toţi:
Iubitorule de oameni curând auzi-ne cu milă şi ne miluieşte.
Preotul: Auzi-ne pre noi Dumnezeule..., apoi Arhiereul, sau
Preotul, zice: Pace tuturor, corul: Şi duhului Tău, Diaconul: Cu
umilinţă şi întru frângerea inimii, toţi plecând genunchii
sufletelor şi ale trupurilor noastre, Domnului să ne rugăm.
Tot poporul pleacă capetele şi genunchii, şi însuşi Arhiereul,
sau Preotul plecându-şi genunchii cu pătrundere şi inimă umilită
citeşte rugăciunile acestea, Compunerea lui Calist Patriarhul
Constantinopolei.
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai ascultat
pre Ilie Tesviteanul pentru zelul cel către Tine, şi ploii ce se
trimitea pământului la timp I-ai poruncit să se oprească;
apoi iarăşi prin rugăciunea lui ai dăruit ploaie aducătoare
de roadă; Însuţi Stăpâne a toate, fiind plecat de singură îndurarea
Ta, trimite ploaie liniştită moştenirii Tale; şi trecând
cu vederea toate greşalele noastre, trimite ploile Tale peste
locurile cele lipsite şi care au trebuinţă. Veseleşte faţa
pământului pentru săracii poporului Tău şi pentru prunci,
pentru dobitoace şi pentru toate celelalte, că de la Tine
aşteaptă să le dai hrană la timp bun. Că Tu eşti Dumnezeul
nostru, Dumnezeu Carele miluieşti şi mântuieşti; şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA A 2-a a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce ridici norii de
la marginea pământului; Cela ce ai făcut fulgerele spre
ploaie; Cela ce scoţi vânturile din vistieriile Tale; Cela ce
chemi apa mării şi o reverşi pre faţa a tot pământul; de la
Tine cerem şi Ţie ne rugăm, mărturisind păcatele noastre, şi
cerând de la Tine mila cea bogată; porunceşte norilor ca să
plouă ploaie. Miluieşte toate cele pământeşti ale Tale, ai
milă de bătrâni, de tineri şi de pruncii ce sug ţâţă, de servi şi
de serve, de fii şi de fiice şi de toate dobitoacele pământului,
şi fă să crească nouă pâine de mâncare şi iarbă dobitoacelor;
primeşte rugăciunile a tot poporul Tău şi nu respinge
suspinurile săracilor, nici cu mânia Ta să ne mustri pre noi,
nici cu urgia Ta să ne cerţi, nici să pierzi cu foame şi cu sete
pre poporul Tău; că ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc, ca
să ia de la Tine hrană la timp; în Tine ne încredem şi afară
de Tine pre altul nu ştim; de la Tine aşteptăm milele Tale
cele bogate. Că Dumnezeu eşti Bun şi de oameni Iubitor, şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNEA A 3-a, a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, ştim că nevrednici ne aflăm
de îndurările Tale şi nu suntem vrednici a ridica ochii noştri
şi a căuta la cer şi a sta înaintea Ta şi a spune Ţie cererile
noastre. Că ce bine am făcut ca să ne câştigăm cererile? Că
prin bunătatea Ta cea nemăsurată aducându-ne din nefiinţă
în fiinţă, cu chipul Tău ne-ai cinstit şi toată făptura o ai
supus nouă. Dar noi primind atâtea binefaceri, ca nişte
duşmani ne-am arătat, şi poruncile Tale ale Binefăcătorului
am călcat, şi viaţă prihănită şi cuget întinat şi necurat ne-am
agonisit. Şi nu numai că am lepădat iubirea Ta, ci şi ca
fiarele unii asupra altora ne purtăm, şi ne mâncăm carnea
unul altuia, prin porniri de lăcomie şi prin voinţa noastră
cea nedreaptă. Deci cum vom fi vrednici a ne bucura de
binefacerile Tale? Că Tu eşti drept, iar noi nedrepţi; Tu
iubeşti, noi duşmănim; Tu îndurat, noi neînduraţi; Tu
binefăcător, noi răpitori; ce împărtăşire avem cu Tine, ca să
ne împărtăşim de bunurile Tale? Mărturisim dreptatea Ta;
cunoaştem osânda noastră; vestim binefacerile Tale; de mii
de morţi suntem vinovaţi. Iată ne aflăm sub mâna Ta cea
prea puternică şi a toate ţinătoare; lesne este mâinii Tale
celei atotputernice ca într-o clipă să ne piardă pre noi; şi
întrucât priveşte gândul şi purtarea noastră, cu dreptul este
ca noi să fim daţi pierzării, Preadrepte Judecătorule! Dar,
Stăpâne Preaiubitorule de oameni, acest lucru nu este în
totul vrednic de îndurarea Ta cea neînvinsă şi de bunătatea
Ta cea negrăită. Pentru aceea, îndrăznind spre milostivirea
Ta cea neurmată şi în îndurarea Ta ce nu ţine minte răul, ne
apropiem la Tine, Binefăcătorule, noi cei nerecunoscători şi
nemulţumitori. Nu ne da pre noi pentru păcatele noastre în
mâinile uscăciunii, nici pentru nelegiuirile noastre să ne
striveşti pre noi cu legătura foametei; ci pentru bunătatea Ta
dă pământului care L-ai hotărât, ploaie îndestulă moştenirii
Tale şi umple sânurile pământului de apele Tale cele viu
făcătoare. Că iată stă acesta înainte ca o mamă cu sânii
uscaţi; căci precum sânii aceleia lipsiţi de lapte aduc moarte
pruncului, aşa şi pământul, stând cu brazdele sale
neîmpărtăşite de umezeală, face veştejire ierbii şi aduce
stricăciune rodurilor lui, iar pre noi ne ameninţă cu foamete
îngrozitoare şi moarte; căci arşiţa din uscăciune ca o
fierbinţeală arzătoare veştejind semănăturile prevesteşte
pierderea roadelor lui. Dar cu mila Ta cercetează-L pre
dânsul şi bine întocmeşte aerul cu nori de ploaie, şi
rourează pământul cu ploaia Ta cea bogată şi înviază creşterile
lui, şi cu suflări de vânturi mai bune fă rodurile lui
întregi şi depline, şi înmulţeşte-le cu îndurarea Ta; că prin
acestea ai dispus a se întreţine viaţa cea trupească. Căci de
nu vei da Tu bunătatea cea din ploile Tale cele
îndestulătoare, pământul nostru nu-şi va da roadele sale. Ci
pentru mulţimea îndurărilor Tale, ascultă rugăciunea
noastră a nevrednicilor servilor Tăi. Că Tu eşti izvorul milei
şi dătătorul bunătăţilor şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
RUGĂCIUNEA a 4-a, a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Doamne, Doamne, Carele prin profetul Tău Ilie ai
dezlegat seceta şi cu curgeri de ploi ai plouat peste faţa
pământului, şi cu prisosinţa roadelor ai săturat îndestul pre
poporul Tău; Însuţi şi acum, plecat de fireasca Ta bunătate
dăruieşte pământului ploi paşnice spre producerea roadelor
anuale. Că Tu eşti Cela ce ai aşezat apele la locurile lor şi ai
făcut văzut pământul cel acoperit de dânsele. Tu eşti Cela ce
ai poruncit lui să răsară tot telul de roade spre îndulcirea
noastră. Tu eşti Cela ce pentru păcatul oamenilor celor din
timpul lui Noe, ai desfăcut izvoarele adâncului şi ai deschis
cataractele cerului, şi ai făcut faţa pământului ca o mare,
spre pierderea a tot trupului. Tu eşti Cela ce acoperi cu ape
înălţimile sale. Tu eşti Cela ce ridici norii şi le porunceşti să
sloboadă picături de ploaie. Tu eşti Cela ce ridici apa mării
şi o reverşi pre faţa pământului. Tu eşti Cela ce ai pus hotar
ploii şi ai rânduit ploi îndestulătoare, şi râurile le umpli de
ape şi adapi pământul, şi saturi de apă brazdele lui, spre
înmulţirea roadelor lui celor frumoase. Tu eşti Cela ce ai
despărţit marea, şi râul umblat l-ai făcut, şi apă din piatră ai
izvorât, şi amărăciunea apelor în dulceaţă o ai prefăcut. Ştie
firea apelor pre Făcătorul lor, cunoaşte pre Stăpânul său, nu
uită datoria servirii sale. De Te vede pre Tine Stăpânul mâniat
asupra noastră, atunci ea ori pornindu-se nemăsurat
aduce pierire, ori încetând se opreşte, şi locul ei îl ia seceta
şi aerul ca o văpaie se face, şi rodurile pământului se
veştejesc, şi noi cădem în mâinile restriştii. Şi iarăşi de Te
vede pre Tine, Iubitorule de oameni Dumnezeu, blând şi
lesne iertător, ploi găteşte şi râuri se pogoară pre pământ, şi
aerul se face bun de respirare, şi pământul, plecându-se
poruncii Tale, roduri de prisosit răsare din copăile sale. Deci
pre Tine, Creatorul şi Ţiitorul tuturor, Te rugăm zicând:
Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte-ne pre noi. Adu-Ţi
aminte că făptura mâinilor Tale suntem noi. Ia aminte la
neputinţa firii noastre, că Tu ne-ai făcut pre noi. Vezi
suspinul păsărilor, mugirea dobitoacelor, plânsul pruncilor,
strigarea tinerilor, chinuirea bătrânilor, lipsa orfanilor,
părăsirea văduvelor, trebuinţa săracilor şi glasul cel de
rugăciune a tot poporul Tău; cercetează pământul şi-L adapă
cu ploi îngrăşătoare; că lipsit de umezeală ameninţă rodurile
sale cu veştejire, iar pre oameni şi dobitoace cu
pierzare. Prin apă aducând oarecând pierzare, Ţi-ai adus
aminte de Noe, ce era purtat în corabie de acele ape
nemăsurate; Ţi-ai amintit de dânsul, de păsări, de vite, de
fiare şi de târâtoare, şi ai adus vânt pre pământ şi a contenit
apa; şi pre Noe şi pre vietăţile cele cu dânsul le-ai păstrat ca
o sămânţă pentru facerea lumii a doua. Şi acum, prin arşiţa
ce a cuprins aerul ne ameninţi cu foamete şi cu moarte! AduŢi
aminte Doamne, de poporul ce nădăjduieşte spre Tine;
aminteşte-Ţi de păsări; aminteşte-Ţi de vietăţi; şi dă suflare
de rouă şi să înceteze arşiţa; şi seminţele pământului fă-le
să crească spre hrana oamenilor şi a dobitoacelor, şi le
învredniceşte pre toate iarăşi de purtarea Ta de grijă. Că Tu
eşti Cela ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre
trebuinţa oamenilor; şi Tu eşti Cela ce scoţi pâine din
pământ şi produci vinul, şi cu untdelemn veseleşti feţele
oamenilor. Ca împărtăşindu-ne cu îndestulare de bunătăţile
cele de Tine dăruite, întru veselia inimii, să preamărim
bunătatea Ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA a 5-a, a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Carele cu cuvântul Tău toate le-ai produs din nefiinţă; Cela
ce ai luat ţărână din pământ şi ai format pre om şi L-ai
cinstit pre dânsul cu suflet cuvântător şi cu chipul Tău, şi ai
zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul; Cela ce dai
hrană vietăţilor şi puilor corbilor; Carele în marea şi
mântuitoarea petrecere a Ta în trup, ai săturat multe mii
când cu şapte, când cu cinci pâini; Însuţi, preabunule
Stăpâne, şi pre poporul Tău aceasta, Carele cheamă numele
Tău Cel Preasfânt, cu îndestulare nutreşte-l prin dreapta Ta
cea a toate făcătoare şi mult dăruitoare. Caută, Doamne
spre săracii poporului Tău, Tu Cela ce deschizi mâna Ta şi
umpli de bunătate toată vietatea. Îndură-Te cu milostivire de
noi toţi. Că Tu, Stăpâne, Iubitorule de oameni, singur eşti
Părintele nostru al tuturor, şi numai către Tine ridicăm ochii
ca cel înţărcat de maica sa. Al Tău este, Preabunule Stăpâne,
cuvântul aceasta: cereţi şi se va da vouă; căutaţi şi veţi afla.
Dă deci acum, Stăpâne, împreună cu hrana cea sufletească
şi pre cea trebuitoare trupului, şi nutreşte pre poporul Tău
cel flămând. Ploi la timp, bună temperatură a aerului şi
îndestulare de roade de tot felul dăruieşte pământului;
cercetează pre cei ce se chinuiesc în neputinţe, în rea
patimă, în friguri şi în tot felul de boli; fereşte cetatea
aceasta numită cu numele Tău şi tot oraşul şi ţara de
foamete, de ciumă, de cutremur, de inundaţie, de foc, de
sabie şi de omorâre, dăruindu-ne nouă milele Tale. Cu harul
Părintelui Tău celui fără de început şi de o fiinţă, şi al
Preasfântului şi întocmai cinstit Duhului Tău, cu rugăciunile
şi mijlocirile preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu,
ale de Dumnezeu grăitorilor Tăi Apostoli, şi ale tuturor
Sfinţilor Tăi. Amin.
RUGĂCIUNEA a 6-a
Domnului să ne rugăm
Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru Cela ce ai
binevoit pentru mântuirea noastră a purta trup, ca minunat
să măreşti firea cea cuvântătoare cu îndurarea Ta cea
negrăită şi cu bunătatea, şi Te-ai făgăduit a cerceta pre cei
ce cu adevărată cunoştinţă se întorc din adâncul păcatului.
Căci când vor căuta spre Tine cu chip umilit şi înfrânat prin
plinirea dumnezeieştilor Tale porunci, atunci şi ei cu
îndrăznire vor putea a Te avea Dumnezeu Blând şi Milostiv.
Deci acum lasă toate nelegiuirile noastre şi pleacă către noi
urechea Ta, şi ne auzi pre noi, umiliţii şi păcătoşii, precum
oarecând ai auzit pre Tesviteanul Ilie, încât numai cu
cuvântul a legat cerul spre înţelepţirea poporului celui
neascultător. După aceea iarăşi printr-însul cu ştiuta Ta
iubire de oameni poruncind norilor, tot pământul L-ai
adăpat cu apă bună. Aşa şi acum, precum de demult, pentru
rugăciunile acelui serv al Tău, şi pentru aceste rugăciuni
fierbinţi, treci nelegiuirile şi păcatele noastre, şi primeşte
rugăciunile noastre şi ne ascultă pre noi cei ce cu căldură ne
rugăm Ţie în ora aceasta; încetează arşiţa aceasta a
pământului, pentru mărturisirea şi strigarea poporului Tău,
şi trimite peste noi ploaie bună, ca să ne săturăm de apă şi
pământul nostru să-şi dea roadele la timpul cuvenit, spre
hrana noastră şi chiar a vietăţilor necuvântătoare. Aşa,
Doamne Dumnezeul nostru, auzi-ne pre noi păcătoşii şi
nevrednicii servii Tăi, şi să nu treci cererile noastre, nici să
învingă nelegiuirea noastră mila Ta, ci pleacă, Doamne,
urechea Ta şi ne auzi pre noi. Vezi umilinţa şi Te
milostiveşte; priveşte din sfântul Tău locaş şi vezi suspinul
săracilor; vezi vârsta cea fragedă a pruncilor ofilită de prea
mare sete; vezi suferinţa pruncilor celor nevinovaţi; vezi
pântecele mamelor şi sâni secaţi de moartea pruncilor; vezi
pre cei în vârstă înaintaţi şi pre tineri, ca pre nişte
încătuşaţi, daţi în mâinile celor fără de lege. Deci treci
greşalele noastre cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele în minte
şi în cuget, şi nu ne respinge pre noi cu totul. Că ne topim nu
numai de setea apei, ci şi de multe nenumărate alte rele
pentru păcatele noastre. Dar la Tine căutăm ca să se reverse
peste noi ploaie, cât mai timpurie şi mai îndestulătoare, şi
să opreşti urgia Ta cea dreaptă şi să înlături această
cumplită nenorocire. Acestea amândouă le cerem, şi ne rugăm
Ţie, Iubitorule de oameni, ca să umpli cu apă fântânile
şi ţarinile noastre, şi holdele noastre cele sufleteşti întru
săturare să le adapi, şi să umpli de bunătatea Ta şi fântânile
inimilor noastre, şi să le îmbeţi de veselie, de bucurie
negrăită şi de desfătare. Că Tu eşti slobozitorul sufletelor şi
al trupurilor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi
Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea aceluiaşi Calist Patriarhul Constantinopolei,
la neplouare şi schimbarea vânturilor
Domnului să ne rugăm
Bunule şi Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce ai creat
făptura numai cu cuvântul, şi din ea ai plăsmuit pre om; iar
mai în urmă, prin nespusa Ta iubire de oameni, căzând
acelaşi om dându-se la păcat, L-ai ridicat şi L-ai Sfinţit, ca
făptura mâinilor Tale să nu piară cu totul, şi i-ai dat lui şi poruncile
Tale spre aducere aminte de venirea Ta, şi de
învăţăturile Tale despre Dumnezeiasca Ta întrupare. Pentru
care Te-ai ostenit şi Te-ai nevoit, ai flămânzit şi ai însetat,
plinind toate cele omeneşti, precum se cuvenea, pentru noi;
intrând în corabie, umblând pre mare şi înfrânând valurile
cele sălbatice şi repejunea vânturilor, şi toate ai suferit a
pătimi, până şi crucea şi moartea; ca în ceea ce ai pătimit,
Însuţi fiind ispitit să ajuţi nouă celor neputincioşi. Însuţi şi
acum, Împărate Sfinte, Cela ce după iubirea de oameni, ai
luat neputinţa noastră, îndură-Te de noi cei foarte înviforaţi
şi apăsaţi de lipsa celor trebuitoare; dăruieşte-ne nouă
bunătatea Ta; adapă pământul nostru cu apă curată spre
producere de roade; dăruieşte-ne aer folositor; şi precum
oarecând pre ucenicii Tăi, ce se afundau, I-ai mântuit din
mare şi de repejunea vânturilor, aşa şi acum mântuieşte-ne
pre noi de restriştea ce ne-a cuprins. Opreşte şi acum
sălbăticirea mării, alină vânturile cele contrare, cu
dumnezeiasca Ta poruncă; dă-ne nouă linişte şi repaos de
întristări. Aşa, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru,
vezi şi caută din sfânt locaşul Tău spre via aceasta şi o
deplineşte pre ea, pre care o a sădit dreapta Ta; şi dă Duh
drept spre scăparea de nenorocirile ce ne ameninţă; pentru
rugăciunile Maicii Tale ce Te-a născut şi ale tuturor Sfinţilor
Tăi, Amin.
RUGĂCIUNE la bolnavul ce nu poate dormi
RUGĂCIUNE
la bolnavul ce nu poate dormi
Dumnezeule cel mare, şi lăudat, neînţeles şi nespus,
Carele ai plăsmuit pre om cu mâna Ta, luând ţărână din
pământ, şi l-ai cinstit cu chipul Tău, Iisuse Hristoase, numele
cel Preadorit, împreună cu Părintele Tău cel fără început, şi
cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, arată-te
servului Tău (N) şi-l cercetează în suflet şi în trup; fiind rugat
de preamărita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare şi
pururea Fecioara Maria; de Sfintele cereşti şi netrupeşti
puteri; de cinstitul măritul profet Înaintemergătorul şi Botezătorul
Ioan; de Sfinţii măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli;
de cei între Sfinţi părinţii noştri, mari Ierarhi şi dascăli ai
lumii: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Hrisostom;
de Atanasie, de Kiril, de Nicolae cel din Mira, de Spiridon al
Trimitundei, făcătorii de minuni, şi de toţi Sfinţii Ierarhi; de
Sfântul Apostol întâiul mucenic şi ArhiDiacon Ştefan; de
Sfinţii marii Mucenici: Gheorghe purtătorul de biruinţă,
Dimitrie izvorâtorul de mir, Teodor Stratilat şi de toţi Sfinţii
Mucenici; de cuvioşii şi de Dumnezeu purtători părinţii
noştri: Antonie, Eftimie, Sava cel Sfinţit, Teodosie
începătorul vieţii de obştie, Onufrie, Arsenie, Atanasie cel
din Aton şi de toţi cuvioşii; de Sfinţii şi vindecătorii fără de
argint: Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi
Ermolae, Samson şi Diomid, Talaleu şi Trifon, şi de ceilalţi;
de Sfântul (al zilei) şi de toţi Sfinţii Tăi. Şi dă acestuia somn
de repaus, somn trupesc de sănătate, de mântuire, de viaţă
şi de întărire sufletească şi trupească; şi precum ai cercetat
odinioară pre Abimelec servul Tău la via lui Agripa, şi i-ai dat
somn de mângâiere ca să nu vadă căderea Ierusalimului, şi
l-ai adormit cu somn nutritor, şi iarăşi l-ai sculat într-o clipă
de timp, spre mărirea bunătăţii Tale; încă şi pre Sfinţii şi
măriţii şapte tineri i-ai arătat vestitori şi mărturisitori
arătării Tale, în zilele lui Deciu împăratului şi
persecutorului; şi pre aceştia i-ai adormit trei sute şaptezeci
şi doi de ani în peşteră, ca pre nişte prunci încălziţi în
pântecele maicii lor, nepătimind nicicum stricăciune, spre
lauda şi mărirea iubirii Tale de oameni şi spre vindecarea şi
dovedirea renaşterii noastre şi a învierii tuturor; Însuţi,
iubitorule de oameni Împărate, arată-te şi acum prin venirea
Sfântului Tău Duh, şi cercetează pre servul Tău (N), şi
dăruieşte lui sănătate, întărire şi virtute, prin bunătatea Ta;
că de la Tine este toată darea cea bună şi tot darul
desăvârşit.
Că Tu eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi
Ţie mărire, mulţumită şi închinăciune înălţăm, împreună şi
Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului şi bunului
şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA pentru junghiul din unele membre ale corpului
RUGĂCIUNEA
pentru junghiul din unele membre ale corpului
(care în popor se cheamă năjit)
Stăpâne Atotţiitorule Doctorul sufletelor şi al trupurilor,
Cela ce smereşti şi înalţi, Carele cerţi şi iarăşi tămăduieşti,
cercetează cu mila Ta pre robul Tău (N), întinde-i braţul Tău
cel plin de tămăduire şi de doctorie, şi-l tămăduieşte pre
dânsul; ridică-l din pat şi din boală; depărtează de la dânsul
durerea ce a căpătat din răceală. Porunceşte bolii a se duce
şi a se depărta în locuri pustii, şi a sta acolo până la sfârşitul
veacului. Teme-te, începătorule al răutăţii, de Dumnezeu, de
Cela ce şade pre scaun de Heruvimi, şi va să judece toată
lumea şi pre tine însuţi. Iată că-ţi porunceşte prin mine
smeritul Preot ţie diavole să te depărtezi cu toată răutatea
Ta de la robul Tău (N). Depărtează-te boală urâtă, din cap,
din ochi, din buze, din dinţi, din măsele, din nări din urechi,
din grumazi, şi din toate membrele lui. Te conjur cu numele
marelui Dumnezeu, şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi
cu Preacurata lui Maică şi cu toate puterile cereşti, ca să nu
mai vii să intri de acum în robul lui Dumnezeu (N); ci curând
depărtează-te de la dânsul că este botezat şi pecetluit, în
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE Pentru durere de cap (deochi)
RUGĂCIUNE
Pentru durere de cap (deochi)
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, Împăratul veacurilor, Cel
Atotputernic şi Atotţiitor, Carele faci toate şi le prefaci
numai cu voia Ta; Cela ce cuptorul cel de şapte ori ars, şi
văpaia cea din Babilon în rouă o ai prefăcut, şi pre Sfinţii
trei tineri întregi i-ai păzit; Doctorule şi Tămăduitorule al
sufletelor noastre, mântuirea celor ce nădăjduiesc întru
Tine; Ţie ne rugăm, şi Ţie ne cucerim: Depărtează,
înstrăinează, goneşte toată lucrarea diavolească, toată calea
satanei, şi toată vrăjmăşia, privirea cea rea, nesăţioasă şi
plină de gelozie, a ochilor celor făcători de rele, de la robul
Tău, (N). Însuţi Iubitorule de oameni Stăpâne, tinde mâna Ta
cea tare, şi braţul Tău acela Atotputernic şi Înalt, şi
cercetează această zidire a Ta, şi-i trimite Înger de pace,
Stăpânitor şi păzitor sufletului şi trupului, carele să
nimicească şi să gonească de la dânsul tot sfatul cel rău,
toată pizma şi răutatea duşmană, şi toată gelozia celor răi.
Ca mântuit fiind cu puterea Ta, cu mulţumire să-Ţi cânte:
Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme de ce-mi va face
mie omul. Şi iarăşi: Nu-mi va fi frică de rele, că Tu cu mine
eşti. Că Tu eşti Domnul puterii mele, tare Stăpânitor,
Domnul păcii, Părintele veacului ce va să fie.
Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, milostiveşte-Te spre
zidirea Ta şi izbăveşte pre robul Tău de toată stricăciunea şi
supărarea ce i s-a făcut din cauza geloziei. Pentru
rugăciunile preabinecuvântatei Stăpânei noastre de
Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioarei Maria; cu
puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ale
arhanghelilor celor în chipul luminii; ale cinstitului,
măritului Profet Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; a
sfintei mare muceniţe Marina: ale Sfântului Stelian; ale
preacuvioasei maicii noastre Parascheva; ale Sfântului
Sfinţitului mucenic Elefterie; şi ale Sfântului (N), a căruia
pomenire săvârşim, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Că Tu eşti
Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre Hristoase
Dumnezeule şi Ţie mărire şi închinăciune înălţăm, cu Cel
fără început al Tău Părinte, şi cu Preasfântul şi Bunul şi deviaţă-
făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Şi stropeşte pre bolnav cu apă Sfinţită. Apoi pune mâna Preotul
pre capul celui bolnav, zicând rugăciunea aceasta:
Darul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cel
dat Sfinţilor săi ucenici şi Apostoli, şi carele printr-înşii este
dat şi nouă nevrednicilor robilor săi, acel dar să te lumineze
şi să te tămăduiască pre tine, fiule şi fratele nostru cel duhovnicesc,
de toată boala şi neputinţa sufletească şi
trupească; să te dăruiască Bisericii sale întreg cinstit
sănătos, întru zile îndelungate, bine umblând şi făcând
poruncile lui Dumnezeu, acum şi în vecii vecilor, Amin.
RÂNDUIALA când se face cruce cu Sfânta copie la patima vreunei boli
RÂNDUIALA
când se face cruce cu Sfânta copie la patima vreunei boli
Preotul face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…,
Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, şi după
Ecfonis: Doamne miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi
să ne închinăm… (de trei ori), şi Psalmul 69:
Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, ca sămi
ajuţi mie, grăbeşte. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce
caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze
cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată, ruşinându-se
cei ce-mi grăiesc mie: bine, bine. Să se bucure, şi să se
veselească de Tine toţi, cei ce te caută pre Tine,
Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta,
mărească-se Domnul. Iar eu sărac sunt şi mişel, Dumnezeule
ajută-mi. Ajutorul şi izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne nu
zăbovi.
După aceea Preotul zice aceste Tropare:
Răstignindu-Te Tu, Hristoase, a pierit tirania, şi s-a călcat
puterea duşmanului; că nici Înger, nici om, ci Tu Însuţi,
Doamne, ne-ai mântuit pre noi; mărire Ţie.
Mărire…
Răscumpăratu-ne-ai pre noi din blestemul Legii cu scump
Sângele Tău, pironindu-Te pre Cruce, şi cu suliţa
împungându-Te, nemurire ai izvorât oamenilor; Mântuitorul
nostru, mărire Ţie.
Şi acum…
Cu suliţa în costa Ta împungându-Te, Hristoase al meu, ai
eliberat de blestem pre cea plăsmuită din coasta
omenească, care se făcu pricină de pierzare tuturor
muritorilor.
RUGĂCIUNEA la toată litia, sau procesiunea pentru a chema mila lui Dumnezeu
RUGĂCIUNEA
la toată litia, sau procesiunea pentru a chema mila lui
Dumnezeu
Domnului să ne rugăm
Doamne, Cel singur bogat în milă, Carele din îndurările
bunătăţii Te pleci spre rugăciunile noastre ale păcătoşilor şi
nevrednicilor servi; Cela ce îndreptezi şi cârmuieşti toate
spre folosul nostru; Carele cu pronia Ta cea înţeleaptă
conduci viaţa noastră şi doreşti în tot chipul mântuirea
noastră; Cela ce din fire eşti îndelung-Îngăduitor şi mult-
Miluitor; Carele pedepseşti şi iarăşi vindeci, şi tinzi
pedeapsa cu bunătate de iubire de oameni; nu spre
pierderea făpturii mâinilor Tale, ci mai vârtos spre a o
readuce la frumuseţea cea veche şi nobleţea cea dintâi, pre
care am pierdut-o prin simplitatea minţii şi prin sfatul
duşmanului; şi voind Tu iarăşi a ne ridica, întrebuinţezi
toate chipurile ca să scapi ceea ce ne-a mai rămas din
căderea aceea. Însuţi, Stăpâne Atotţiitorule, caută spre noi
şi ia aminte la rugăciunile noastre ale păcătoşilor; că
mulţimea nelegiuirilor noastre ne-a făcut neîndrăzneţi, şi
nici chiar nu îndrăznim a cere iertare de păcate. Dar ştiind
iubirea Ta de oameni, îndurarea, mila cea mare, îndelunga
răbdare, îngăduirea răului şi prea marea bunătate,
îndrăznind spre adâncul acestora şi spre noianul bunătăţii
Tale, întindem mâinile şi cu stăruinţă strigăm Ţie: Păcătuitam,
nelegiuit-am, călcat-am credinţa, că am uitat poruncile
Tale, şi am umblat după cugetul nostru cel viclean; căci ne
purtăm nevrednic de chemarea şi de Evanghelia Hristosului
Tău, de Sfintele Lui patimi şi de înjosirea Sa pentru noi;
batjocură ne-am făcut pentru Iubitul Tău Fiu; noi, Preoţii şi
poporul, împreună ne-am îndepărtat: toţi ne-am abătut,
împreună netrebnici ne-am făcut; nu este cine să facă
judecată şi dreptate, nu este până la unul; încuiat-am îndurările
Tale şi iubirea Ta de oameni, şi îndurările milei
Dumnezeului nostru, pentru răutatea noastră şi viclenia
întreprinderilor în care am petrecut. Tu eşti Bun, dar noi am
nelegiuit. Tu îndelung-Răbdător, dar noi vrednici de bătăi;
cunoaştem bunătatea Ta deşi suntem neînţelegători; puţin
am fost bătuţi, pentru cele ce am greşit. Tu eşti înfricoşat, şi
cine se va împotrivi Ţie? Cutremur de la Tine va cuprinde
munţii; şi cine va sta contra măririi braţului Tău? De vei
închide cerul, cine-l va deschide? De vei încuia izvoarele
Tale, cineva suferi? Uşor este în ochii Tăi a sărăci şi a
înavuţi, a învia şi a omorî, a lovi şi a vindeca, şi voinţa Ta
este faptă îndeplinită. Tu Te-ai mâniat şi noi am păcătuit,
zicea oarecine din cei vechi, îndreptăţindu-se. Dar nouă este
timp a zice din potrivă: Noi am păcătuit şi Tu Te-ai mâniat;
pentru aceasta ne-am făcut batjocura vecinilor noştri; întorsai
faţa şi ne-am umplut de necinste. Ci încetează, Doamne;
iartă, Doamne; îndură-Te, Doamne; să nu ne dai la moarte
pentru nelegiuirile noastre, nici să înveţi pre alţii prin
bătăile noastre. Dă nouă a ne înţelepţi prin certarea altora,
adică ale acelor naţii, ce nu Te cunosc, şi a împărăţiilor, ce
nu s-au supus puteri Tale. Iar noi suntem poporul Tău şi
toiagul moştenirii Tale; pentru aceea certă-ne pre noi, însă
cu blândeţe şi nu cu urgia Ta, ca să nu ne împuţinezi şi să ne
faci de dispreţ între popoarele ce locuiesc pământul. Că
mila Ta este nespusă, iubirea de oameni neîntrecută şi
avuţia bunătăţii Tale neurmărită; la care şi îndrăznind ne
rugăm şi ne cucerim plecând genunchii inimii noastre:
Încetează cu bătaia urgiei Tale, rugămu-ne, precum de
demult sub David ai încetat-o de la poporul Tău, de şi nu
arătăm pocăinţă asemenea; ci ca un Preabun opreşte mânia
Ta, îmblânzeşte-Ţi urgia Ta cea dreaptă. Şi dă celor bolnavi
sănătate, celor neputincioşi întărire, iar pre cei sănătoşi îi
păzeşte. Toată boala şi toată neputinţa respinge-o de la
poporul Tău; fereşte-i pre toţi de această ameninţare,
păzindu-i nesupăraţi de orice boală vătămătoare, şi
păstrându-i cu mâna Ta cea Atotputernică neatinşi de orice
răutate cumplită şi strivire pierzătoare. Că cu adevărat
aprinderea mâniei Tale pre toţi i-a uimit şi i-a cutremurat; şi
chiar de nu ne-am întoarce cu totul de la răutăţile noastre,
totuşi scapă pre toţi de conştiinţa cea rea, şi ne dă a-Ţi
mulţumi Ţie pentru toată binefacerea. Pentru rugăciunile
preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre Născătoarei
de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu solirile Sfinţilor
dumnezeieştilor Îngeri şi cu ale tuturor Sfinţilor. Că Tu eşti
izvorul milei şi adâncul cel neurmărit al îndurării, şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui celui fără început şi Unuia-Născut
Fiului Tău şi Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNILE DE BLESTEM sau exorcismele Marelui Vasilie
RUGĂCIUNILE DE BLESTEM
sau exorcismele Marelui Vasilie
pentru cei ce pătimesc de diavol şi pentru toată neputinţa
Domnului să ne rugăm
Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, făcătorul
cetelor celor de foc, creatorul puterilor celor nemateriale şi
maestrul celor cereşti şi al celor pământeşti; pre Carele
nimeni dintre oameni nu L-a văzut nici poate a-L vedea, de
Carele se teme şi se cutremură toată făptura; Carele a surpat
la pământ pre arhistrategul ce oarecând şi-a încordat
cerbicia şi s-a lepădat de servirea sa, prin neascultare, şi a
aruncat în întunericul cel mai adânc al tartarului pre Îngerii
cei împreună cu dânsul revoltaţi, făcându-se demoni; fă ca
blestemul acesta ce se face în numele Tău cel înfricoşat să
fie spre înfricoşarea acestui Înger al vicleniei şi a tuturor
legiunilor lui care cu dânsul împreună au căzut din lumina
cea de sus, şi pleacă-l spre fugă şi porunceşte lui şi
diavolilor lui să se depărteze cu totul; ca să nu mai facă nici
o vătămare acestui chip de Tine însemnat, ci aceşti
însemnaţi de Tine să ia tărie şi putere a călca peste şerpi şi
peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului. Că se
laudă, se măreşte şi cu frică se preamăreşte de toată
suflarea Preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Blestemu-te pre tine, începătorul răutăţii şi al defăimării,
capul răscoalei şi însuşi lucrătorul vicleniei. Te blestem pre
tine cel aruncat din lumina cea de sus, şi surpat pentru
mândrie în întunericul adâncului. Te blestem pre tine şi pre
toată puterea cea căzută, următoare voinţei tale. Blestemute
pre tine duh necurat, cu Dumnezeu Savaot şi cu toată
oastea Îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai, cu Eloi,
Dumnezeu Atotputernicul, ieşi şi te depărtează de la servul
lui Dumnezeu (N). Te blestem cu Dumnezeu Carele a făcut
toate cu cuvântul, şi cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Cel
Unic-Născut, Carele mai înainte de veci negrăit şi fără
pătimire S-a născut din Tatăl; cu Cela ce a făcut făptura
văzută şi nevăzută, şi a plăsmuit pre om după chipul Său; şi
pre lege fireşte mai înainte prin lege l-a învăţat acestea, şi
cu îngrădire de Înger l-a păzit; cu Cela ce a înecat păcatul cu
apă de sus şi a desfăcut adâncurile de sub cer şi a pierdut
pre uriaşii cei necucernici, şi turnul spurcăciunilor l-a
surpat, şi pământul Sodomei şi al Gomorei cu foc şi cu
pucioasă l-a ars, şi spre mărturisire fumegă fum nestins; cu
Cela ce a despicat marea cu toiagul, şi a trecut poporul cu
picioare neudate, iar pre tiranul Faraon şi oastea cea de
Dumnezeu luptătoare, lagărul păgânătăţii l-a afundat sub
valuri în veci. Te conjur cu Cela ce mai pre urmă negrăit s-a
întrupat din Fecioară Curată, şi i-a păzit întregi peceţile
curăţiei; Carele a binevoit a spăla prin botez vechea noastră
întinăciune, cu care prin neascultare noi ne întinasem. Te
blestem pre tine cu Cela ce s-a botezat în Iordan, şi ne-a dat
nouă în apă, după har, chipul nestricăciunii; de Carele
Îngerii şi toate puterile s-au mirat, văzând umilit pre
Dumnezeu Cel întrupat, când Tatăl Cel fără început a
descoperit naşterea cea fără început a Fiului, şi pogorârea
Duhului Sfânt a mărturisit unimea Treimii. Te conjur cu Cela
ce a certat vântul şi a alinat furtuna mării; Carele a alungat
cetele demonilor, şi a format din tină, spre vedere orbilor,
lumini de ochi lipsite din naştere, şi a reînnoit plăsmuirea
cea veche a neamului nostru, şi celor muţi le-a îndreptat
vorbirea; Cela ce a curăţit ranele leproşilor şi pre morţi i-a
înviat din mormânturi; Cela ce s-a asemănat oamenilor până
la înmormântare, şi iadul a prădat cu învierea, şi a făcut pre
toată omenirea a fi nevânată de moarte. Te blestem pre tine
cu Dumnezeu Atotţiitorul, Carele a inspirat pre oameni cu
grai de Dumnezeu insuflat, şi cu Apostolii a conlucrat, şi
toată lumea a umplut-o de buna credinţă. Teme-te, pleacă,
fugi, îndepărtează-te diavole necurate şi spurcate, cel din
cele de desubt, din adânc, înşelătorule, fără figură, văzut
pentru neruşinare, nevăzut pentru făţărnicie, ori unde eşti
sau unde mergi, de eşti însuşi beelzebul, sau
înspăimântătorul, de te arăţi ca şarpele sau ca fiara, sau ca
aburul, sau ca fumul, ori ca bărbat, ori ca femeie, ori ca
târâtor, ori ca zburător, ori grăitor noaptea, ori surd, ori mut;
ori de sperii fără veste, ori sfâşii, ori unelteşti rele, sau în
somn greu, sau în boală, sau în neputinţă, sau porneşti spre
râs, sau aduci lacrimi de dezmierdări, ori eşti desfrânat, ori
puturos, ori pofticios, ori destrămat, ori fermecător, ori
înfierbântător dragostei, ori ghicitor în stele, ori şezător în
casă, ori neruşinos, ori sfadnic, ori neastâmpărat; sau te
schimbi cu luna, ori te întorci după un timp; sau eşti cela de
dimineaţă, sau cela de amiază-zi, sau de la miezul nopţii,
fără nici un timp, sau în revărsatul zorilor; ori te-ai întâlnit
din întâmplare, ori eşti trimis de cineva, ori te-ai apropiat
fără veste; sau din mare, sau din râu, sau eşti de sub
pământ, sau din fântână, sau din surpătură, sau din groapă,
sau din baltă, sau din trestii, sau din noroi, sau de pre uscat,
sau din spurcăciuni, sau din luncă, sau din pădure, sau din
copaci, sau din pasăre; sau din tunet, sau din
acoperământul băii, sau din scăldătoarea de ape sau din
monument idolesc, ori de unde ştim, ori de unde nu mai
ştim, ori cunoscut, ori necunoscut şi din loc necercat; pieri şi
te depărtează, ruşinează-te de chipul cel plăsmuit şi format
din mâna lui Dumnezeu. Teme-te de asemănarea
Întrupatului Dumnezeu, şi să nu te ascunzi în servul lui
Dumnezeu (N); că toiag de fier, cuptor de foc, tartarul şi
scrâşnirea dinţilor te aşteaptă ca răsplată pentru
neascultare. Teme-te, amuţeşte, fugi, să nu te mai întorci,
nici să te ascunzi cu cealaltă viclenire de duhuri necurate, ci
pleacă în pământ fără apă, deşert, necultivat, în care om nu
locuieşte, ci-l cercetează singur Dumnezeu, Carele leagă pre
toţi cei ce pizmuiesc şi sfătuiesc rele asupra chipului Său;
Carele cu lanţuri legat te-a aruncat în întunericul tartarului,
în noaptea şi ziua cea lungă pre tine, diavole, încercătorul şi
aflătorul tuturor răutăţilor. Că mare este frica de Dumnezeu
şi mare este slava Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul
Îngerilor celor de sub tăria Ta, Dumnezeul Arhanghelilor
celor de sub domnirea Ta, Dumnezeu măritelor domnii,
Dumnezeul Sfinţilor, Părintele Domnului nostru Iisus
Hristos, Cela ce ai dezlegat sufletele cele legate cu moartea,
şi prin Unul-Născut Fiul Tău ai luminat pre omul cel pătruns
de întuneric, Cela ce ai desfăcut durerile noastre,
împrăştiind toată greutatea şi ai depărtat de la noi toată
asuprirea duşmanului. Şi Tu, Fiule şi Cuvinte a lui
Dumnezeu, Carele cu moartea Ta ne-ai făcut nemuritori şi
ne-ai mărit cu mărirea Ta, înlesnindu-ne cu scularea Ta, să
mergem de la oameni la Dumnezeu, Cela ce ai ţinut pe
Crucea Ta toată sarcina păcatelor noastre, şi ai luat asupra
Ta zdruncinarea noastră şi o ai vindecat Doamne; Carele ai
făcut nouă cale la ceruri şi ai prefăcut stricăciunea în
nestricăciune, auzi-mă pre mine carele cu dor şi cu frică
strig Ţie, de a Cărui frică se topesc munţii împreună cu
firmamentul de sub cer; de puterea Căruia sufletele
necuvântătoare ale stihiilor se cutremură, păzind hotarele
lor; pentru Carele focul răsplătirii cereşti nu va trece
marginile ce i s-au pus, ci oftând aşteaptă voinţa Ta; pentru
Carele toată făptura în durere suspină cu suspinuri negrăite,
având poruncă să aştepte timpuri; de Carele toată firea
protivnică a fugit şi oastea vrăjmaşului s-a potolit, diavolul a
căzut, şarpele s-a călcat şi balaurul s-a strivit; prin Carele
naţiile ce Te-au mărturisit, s-au luminat şi s-au întărit în
Tine, Doamne; prin Carele viaţa s-a arătat, nădejdea s-a
întemeiat, credinţa s-a întărit, Evanghelia s-a predicat; prin
Carele omul pământesc s-a replăsmuit, crezând în Tine. Cine
este ca Tine, Dumnezeu Atotputernic? Pentru care ne rugăm
Ţie, Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei,
Preavrednicule şi mai presus de fire, primeşte pre cela ce a
venit la Tine pentru numele Cel Sfânt al Tău şi al Iubitului
Tău prunc Iisus Hristos şi al Sfântului, Atotputernicului şi deviaţă-
făcătorului Tău Duh. Depărtează de la sufletul robului
Tău acesta toată neputinţa, toată necredinţa, tot duhul
necurat, sfâşietor, de sub pământ, înfocat, puturos,
pofticios, iubitor de aur, iubitor de argint, turbat, curvesc,
tot demonul necurat, întunecos, fără figură, neruşinos.
Aşa Dumnezeule respinge de la servul Tău (N) toată
lucrarea diavolului, toată magia, toată fermecătura, toată
idolatria, ghicirea în stele, astrologia, vraja cu mort sau cu
păsări, patima curviei, iubirea de argint, beţia, preacurvia,
destrămarea, neruşinarea, mânia, iubirea de ceartă,
neastâmpărarea şi toată cugetarea vicleană. Aşa, Doamne
Dumnezeul nostru, insuflă în el Duhul Tău cel paşnic, ca
păzit de dânsul să facă roduri de credinţă, de virtute, de
înţelepciune, de curăţie, de înfrânare, de iubire, de
bunătate, de nădejde, de blândeţe, de îndelungă răbdare, de
îngăduinţă, de cumpătare, de pricepere; că este numit serv
al Tău, în numele lui Iisus Hristos, crezând în Treimea cea de
o fiinţă, despre care mărturisesc şi Îngerii, Arhanghelii,
măritele Domnii, şi toată oastea cerului. Păzeşte împreună
cu dânsul şi inimile noastre, că puternic eşti Doamne; şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA
Sfântului Ioan Hrisostom
Domnului să ne rugăm
Dumnezeule Cel veşnic Carele ai răscumpărat neamul
omenesc din robia diavolului, izbăveşte pre servul Tău (N),
de toată lucrarea duhurilor necurate; porunceşte viclenilor
şi necuratelor duhuri şi demoni să se îndepărteze de la
sufletul şi trupul servului Tău acesta (N), şi să nu stea nici să
se ascundă într-însul; să fugă pentru numele Tău cel Sfânt şi
de al Unuia-Născut Fiului Tău şi de al Făcătorului de viaţă
Duhului Tău, de la plăsmuirea mâinilor Tale ca, fiind curăţit
de toată încercarea diavolească, să vieţuiască cuvios, drept
şi cucernic, învrednicindu-se de curatele Taine ale Unuia-
Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru; cu Carele eşti
binecuvântat şi Preamărit, împreună cu Preasfântul Bunul şi
de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Cela ce ai certat toate duhurile necurate şi, cu puterea
cuvântului ai alungat legeonul, arată-Te şi acum, prin Unul-
Născut Fiul Tău spre făptura ce o ai făcut după chipul Tău şi
scoate-o pre dânsa de la protivnicul ce o tiraniseşte; ca, fiind
miluită şi curăţită, să se numere cu sfânta Ta turmă şi să se
păzească ca o biserică însufleţită a Sfântului Duh şi a
dumnezeieştilor şi curatelor Taine; cu harul, îndurările şi
iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Carele eşti
binecuvântat, împreună cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Pre Tine Te chemăm Stăpâne, Dumnezeule, Atotţiitorule
Preaînalte, neîncercate Împărate al păcii ; Te chemăm pre
Tine, Cela ce ai făcut cerul şi pământul, că din Tine a răsărit
Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Că Tu ai dat să asculte
de oameni dobitoacele cele cu patru picioare şi
necuvântătoare, şi Tu le-ai supus, Doamne; tinde mâna Ta
cea tare şi braţul Tău cel Înalt şi Sfânt şi căutând la făptura
Ta aceasta, cercetează-o; şi trimite acestuia Înger paşnic,
Înger tare, păzitor sufletului şi trupului, carele să certe şi să
alunge de la dânsul tot demonul viclean şi necurat. Că Tu,
Doamne, Singur eşti Preaînalt, Atotţiitor şi binecuvântat în
vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Dumnezeiasca şi Sfânta, marea şi înfricoşata şi nesuferita
numire şi chemare facem pentru alungarea ta, apostate;
asemenea şi de certare spre pierderea ta, diavole.
Dumnezeu Cel Sfânt, Cel neînceput, Cel înfricoşat, Cel
nevăzut în fiinţă, Cel neasemănat în putere şi neînţeles în
Dumnezeire, Împăratul măririi şi Stăpânul Atotţiitorul Te va
certa pre tine, diavole; Cela ce cu cuvântul a format întregi
toate din nefiinţă în fiinţă, şi umblă pre aripile vânturilor.
Ceartă-te pre tine, diavole Domnul Dumnezeu, Cela ce
cheamă apa mării şi o revarsă peste faţa a tot pământului;
Domnul Puterilor este numele Lui. Ceartă-te, diavole,
Domnul cel cu frică servit şi cântat de nenumărate cete
cereşti de foc, şi cu cutremur închinat şi preamărit de
mulţimea corurilor de Îngeri şi arhangheli. Ceartă-te pre
tine, diavole, Domnul cel cinstit de puterile împrejur
stătătoare, şi de preaînfrcoşaţii Heruvimi cei cu mulţi ochi şi
Serafimii cei cu câte şase aripi şi, care cu două aripi îşi
acopăr feţele sale, pentru nevăzuta şi neurmărita Lui
dumnezeire, iar cu două aripi îşi acopăr picioarele lor,
pentru a nu se arde de negrăita lui mărire şi de neînţeleasa
măreţie, şi cu două aripi zboară şi umplu cerul de strigarea
lor: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi
pământul de mărirea Lui. Ceartă-te pre tine Domnul,
diavole, Dumnezeu Cuvântul cela din cer pogorât din sânul
Tatălui şi prin întruparea cea închinată, nespusă şi curată,
din Sfânta Fecioară, negrăit S-a arătat lumii spre a o mântui,
şi cu puterea Sa cea dumnezeiască te-a aruncat din cer şi
tuturor te-a arătat lepădat. Ceartă-te pre tine, diavole,
Domnul, Carele a zis mării: taci linişteşte-te; şi din poruncă
îndată s-a alinat. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele
cu curată scuipare făcând tină, lumină a dăruit orbului.
Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele cu cuvântul a
înviat fata mai marelui sinagogii, şi pre fiul văduvei răpindul
din gura morţii, mamei sale întreg şi sănătos l-a dăruit.
Ceartă-te pre tine diavole, Domnul Cela ce a înviat pre Lazăr
din morţi a patra zi, neputred, ca şi cum n-ar fi murit, şi
nestricat, spre mirarea mulţimii. Ceartă-te pre tine, diavole,
Domnul, Carele prin pălmuire a desfăcut blestemul, şi prin
lancea din curata Sa coastă a îndepărtat arma de foc ce
păzea raiul. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul Carele prin
scuiparea cinstitului Său obraz, a şters toată lacrima de la
toată faţa. Ceartă-te pre tine diavole, Domnul, Carele a înfipt
Crucea spre sprijinirea şi mântuirea lumii, şi spre căderea ta
şi a tuturor îngerilor de sub tine. Ceartă-te pre tine diavole
Domnul Carele dând glas de pre Crucea Sa, catapeteasma
bisericii s-a rupt, pietrele s-au despicat, mormintele s-au
deschis şi morţii cei din veac s-au sculat. Ceartă-te, diavole,
Domnul Carele cu moarte pre moarte a omorât, şi cu scularea
Sa viaţă oamenilor a dăruit. Ceartă-te pre tine, diavole,
Domnul, Carele în iad S-a pogorât, şi toate mormintele lui
răsturnându-le, şi pre toţi cei ţinuţi într-însul legaţi
slobozindu-i, la Sine i-a chemat; pre care portarii văzându-L
s-au înfricoşat şi în fundul iadului ascunzându-se nu s-au
mai văzut. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele din
morţi S-a sculat Hristos Dumnezeul nostru, şi tuturor
învierea sa a dăruit. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul,
Carele la ceruri cu mărire S-a înălţat către Părintele Său, şi a
şezut pre tronul slavei în dreapta măreţiei Lui. Ceartă-te
diavole, Domnul, Cela ce iarăşi are să vie cu mărire pre norii
cerului, cu Sfinţii Săi Îngeri, ca să judece viii şi morţii.
Ceartă-te, diavole, Domnul Cela ce a pregătit ţie spre muncă
veşnică focul cel nestins, viermele cel neadormit şi
întunericul cel mai din afară. Să te certe, diavole, Domnul,
de Carele toate se tem, şi de faţa puterii Lui se cutremură;
că nesuferită este urgia ameninţării Lui asupra ta. Acela te
ceartă pre tine, diavole, cu numele Său cel înfricoşat.
Spăimântează-te, cutremură-te, teme-te, îndepărtează-te,
pieri, fugi tu carele ai căzut din cer, şi cu tine toate cetele
cele viclene; tot duhul viclean, duhul necurăţiei, duhul
viclenirii, duhul cel de noapte, duhul cel de zi, cel de miazăzi
şi cel de seară, duhul cel de miazănoapte, duh de nălucire,
duhul întâmpinării, sau de pre uscat, sau din apă, sau din
păduri, sau din trestii, sau din prăpăstii, sau din răspântii,
sau din trei căi, din bălţi şi din râuri, carele cutreieri prin
case, curţi şi băi, şi vatămi şi strici mintea omenească.
Pieriţi numai decât de la făptura creatorului Domnului
Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi vă
depărtaţi de la servul lui Dumnezeu (N) din minte, din suflet,
din inimă, din rănuncni, din simţuri şi din toate membrele,
pentru ca el să fie sănătos, întreg şi liber, cunoscând pre
Stăpânul Său şi Făcătorul tuturor Dumnezeu Carele adună
pre cei rătăciţi şi le dă lor pecetea mântuirii prin renaşterea
şi reînnoirea dumnezeiescului Botez, pentru ca aceştia să se
învrednicească de curatele, cereştile şi înfricoşatele Taine, şi
să se unească cu turma cea adevărată, sălăşluindu-se la loc
de verdeaţă, şi nutrindu-se la apă de repaus, şi fiind
păstoreşte povăţuit neclintit cu toiagul Crucii spre iertarea,
păcatelor şi spre viaţă veşnică. Că Aceluia se cuvine toată
mărirea cinstea, închinăciunea măreţia, împreună şi
Părintelui Său celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi
de-viaţă-făcătorului Său Duh acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE la împăcarea celor ce au fost învrăjbiţi
RUGĂCIUNE
la împăcarea celor ce au fost învrăjbiţi
Mulţămim Ţie, Stăpâne Iubitorule de oameni, Împăratul
veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Cela ce ai stricat peretele
cel din mijloc al vrajbei, şi ai dăruit pace neamului omenesc,
şi ai dăruit şi acum pace servilor Tăi (N), înrădăcinează într
înşii frica Ta, şi întăreşte-le iubirea unuia către altul. Stinge
toată cearta; curmă toate smintelile de împerechere. Că Tu
eşti pacea noastră, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA la dezlegarea de epitimii, sau pedepse canonice
RUGĂCIUNEA
la dezlegarea de epitimii, sau pedepse canonice
Îndurate Doamne, Bunule şi Iubitorule de oameni, Carele
pentru îndurările Tale ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău în
lume, ca să rupă înscrisul păcatelor cel asupra noastră, şi să
dezlege legăturile celor legaţi de păcate, şi să predice
iertare celor robiţi; Tu Stăpâne, cu bunătatea Ta eliberează
şi pre servul Tău (N) de legătura pusă asupra lui, şi
dăruieşte-i lui fără de păcat în tot timpul şi locul să se
apropie de măreţia Ta, spre a cere cu îndrăznire şi cu
conştiinţă curată mila Ta cea mare. Că milostiv şi Iubitor de
oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi
Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE pentru cei ce sunt sub epitimii sau pedepse canonice
RUGĂCIUNE
pentru cei ce sunt sub epitimii sau pedepse canonice,
şi pentru cei ce sau legat pre sine cu jurământ
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Unule-Născut, Fiule
şi Cuvântul Tatălui, Cela ce ai rupt prin patima Ta toată
legătura păcatelor noastre şi ai suflat în feţele Apostolilor
Tăi şi ai zis: Luaţi Duh Sfânt; oricărora veţi ierta păcatele se
vor ierta lor, şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute; Tu Stăpâne
prin Sfinţii Tăi Apostoli ai dăruit celor ce după timpuri
săvârşesc cele Sfinte în Biserica Ta, a ierta păcatele pre
pământ, şi să lege şi să dezlege orice legătură de
nedreptate. Deci şi acum Te rugăm pentru fratele nostru (N),
ce stă înaintea Ta, dăruieşte-i lui mila Ta, rupe-i legătura
păcatelor lui şi ori ce a greşit din neştiinţă, ori neluare
aminte, sau de a lucrat ceva din micime de suflet, Cela ce
ştii slăbiciunea omenească, ca un Stăpân şi bun Iubitor de
oameni, iartă-i lui toate păcatele, cele de voie şi cele fără de
voie. Că Tu eşti Cela ce dezlegi pre cei legaţi, Cela ce ridici
pre cei surpaţi, nădejdea celor deznădăjduiţi, repausul celor
căzuţi; dezleagă şi pre servul Tău acesta de legătura
păcatelor. Că s-a preamărit Preasfânt numele Tău, împreună
cu al Părintelui Tău celui fără de început, şi cu al
Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
INVĂŢĂTURĂ cum se cade a cânta parastasul
INVĂŢĂTURĂ
cum se cade a cânta parastasul
Mergând Preotul unde este gătită coliva, zice: Binecuvântat
este Dumnezeul nostru…, cădind coliva cruciş. Iar noi zicem:
Sfinte Dumnezeule…, şi după ecfonis: Doamne miluieşte (de 12
ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm…, (de trei ori), şi
Psalmul 90: Cela ce locuieşte în ajutorul celui Preaînalt…, Şi după
terminarea lui: Mărire…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori), apoi se
face ectenia pentru cei răposaţi:
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea de sus…
Pentru lăsarea greşalelor acelor ce întru fericită pomenire
s-au mutat, Domnului să ne rugăm.
Pentru pururea pomeniţii robii lui Dumnezeu (N).
Pentru odihna, liniştea şi fericirea lor, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi
cea fără de voie, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca neosândiţi să stea la înfricoşatul Tron al măririi
Domnului, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce plâng şi se chinuiesc, aşteptând mângâierea
lui Hristos, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se elibereze ei de toată durerea, supărarea şi
suspinarea, şi să se aşeze unde cercetează lumina feţei lui
Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele
lor în loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc de repaus, unde
toţi drepţii petrec, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne mântuim noi de toată supărarea…
Apară, mântuieşte, miluieşte…
Mila lui Dumnezeu şi Împărăţia cerului…
Şi după ecfonis: Aliluia (de trei ori), pre glasul al 8-lea, zicând
aceste stihuri:
stihul 1-iu: Fericiţi pre care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
stihul al 2-lea: Şi pomenirea lor din neam în neam.
stihul al 3-lea: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui.
Apoi Troparul, glasul al 8-lea:
Cela ce cu adâncul înţelepciunii prin iubirea de oameni
toate le iconomiseşti, şi cele de folos tuturor le dăruieşti,
Unule Creatorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi,
că spre Tine şi-au pus nădejdea, spre Făcătorul şi
Plăsmuitorul şi Dumnezeul nostru (de două ori).
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Pre tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită
către Dumnezeu, Cela ce s-a născut din tine, Născătoare de
Dumnezeu nenuntită, care eşti credincioşilor mântuire.
Apoi Catisma 17
Fericiţi cei fără prihană în cale... cu stihul: Pomeneşte Doamne,
sufletele robilor Tăi. Şi împărţim Catisma în două stări. La
sfârşitul stării întâi, zicem:
În veac nu voi uita îndreptările Tale. (de trei ori). Apoi Preotul
ectenia:
Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.
Încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor robilor lui
Dumnezeu (N).
Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi
cea fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor, unde
drepţii se odihnesc.
Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi iertarea
păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor să cerem.
Şi zice Diaconul: Domnului să ne rugăm, iar Preotul
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor…, Corul: Doamne miluieşte (de
40 ori). ecfonis Că tu eşti învierea viaţa şi repausul…, şi celelalte
până la sfârşit. Apoi se începe starea a doua: Al Tău sunt eu
mântuieşte-mă…, cu stihul: Odihneşte Doamne, sufletele robilor
Tăi…, şi Caută spre mine şi mă miluieşte…, cu acelaşi stih. Iar la
sfârşit zicem: Viu va fi sufletul meu şi te va lăuda…, (de trei ori).
Deci troparele pentru cei răposaţi, glasul al 5-lea, stihul:
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările.
Ceata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii…, tot de rând până la sfârşit.
Caută-le la Înmormântarea lumenilor pagina 155. Deci Aliluia, (de
trei ori). După acea ectenia cea întâia zisă pentru cei răposaţi. Şi
Preotul pomeneşte pre cei răposaţi, iar clericii zic Doamne
miluieşte (de 40 ori). Apoi ecfonis şi troparul, glasul al 5-lea:
Odihneşte Mântuitorul nostru, cu drepţii pre robii Tăi..., Mărire…,
Şi acum…, a Născătoarei: Cela ce din Fecioară ai strălucit lumii…,
apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule..., În urmare: Canonul
pentru cei morţi, caută-l la înmormântarea lumenilor. După
cântarea a 3-a, ectenia pentru cei morţi, precum mai sus s-a spus.
Şi după ecfonis: Catismala glasul al 6-lea. Cu adevărat
deşertăciune sunt toate..., Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei;
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu în timpul vieţii mele….,
După cântarea a 6-a: ectenia pentru cei morţi, ca mai sus; şi
după ecfonis Condacul, glasul al 8-lea: Cu Sfinţii odihneşte
Hristoase sufletele…, Icosul: Tu singur eşti nemuritor..., Aliluia (de
trei ori). După a 9-a cântare, zice Preotul tămâind: Pre
Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii întru cântări
cinstindu-o să o mărim.
Iar Corul în loc de stih, zice aceasta: Duhurile şi sufletele
drepţilor te vor lăuda pre Tine Doamne. Apoi cântăm Irmosul: Pre
Dumnezeu a-l vedea…, în urmare: Sfinte Dumnezeule…, după Tatăl
nostru…, cântăm troparele glasul al 4-lea: Cu duhurile drepţilor…,
Întru odihna Ta Doamne…, Mărire…, Tu eşti Dumnezeu Carele Teai
pogorât în iad…, Şi acum…, Una Curată şi prea nevinovată
Fecioară... Acestea caută-le la pag 143.
Deci ectenia: Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare
mila Ta..., Încă ne rugăm pentru odihna adormiţilor servilor Tăi…,
şi celelalte pre rând, cum s-au scris mai sus. Preotul zice
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., şi Ecfonis: Că Tu eşti învierea
viaţa...
Preotul: Înţelepciune, citeţul: Ceea ce eşti mai cinstită..., Apoi:
Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea noastră, mărire Ţie...,
Corul: Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei ori), Părinte
binecuvintează; Şi apolis: Cela ce a înviat din morţi..., şi după
apolis, Preotul zice: Întru fericita adormire veşnică odihnă…, şi
celelalte. Iar clericii cântă: Veşnica pomenire (de trei ori).
La sâmbăta Moşilor Ectenia cea mică a morţilor se zice precum
urmează:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor celor
din veac răposaţi întru buna credinţă, a strămoşilor, a
moşilor a părinţilor, a maicilor, a fraţilor, a surorilor a fiilor
şi a celor dintr-o rudenie, şi celor dintr-o seminţie şi a
tuturor sufletelor, care au răposat mai înainte întru
nădejdea învierii, şi a vieţii veşnice, a ctitorilor Sfântului
locaşului acestuia, Arhierei, Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi,
Diaconi şi Monahi, slujitori şi robi, celor ce zac aici şi
pretutindenea drept credincioşi creştini, şi a robilor lui
Dumnezeu celor ce acum se pomenesc (N) şi pentru ca să li
se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor şi numele în
cartea vieţii, şi în sânurile lui Avraam, în latura viilor, întru
Împărăţia Cerurilor, în raiul desfătării, unde drepţii se
odihnesc.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).
Mila lui Dumnezeu, şi Împărăţia Cerului, şi lăsarea
păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel fără de moarte şi
Dumnezeul nostru să le cerem.
Corul; Dă Doamne, Diaconul, sau Preotul zice: Domnului să ne
rugăm. Corul: Doamne miluieşte (de 40 de ori). Şi Preotul citeşte
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul...
RÂNDUIALA
Litiei mici pentru morţi, ce se face
în toate zilele peste an
Seara după apolisul Vecerniei, şi dimineaţa, după apolisul
Utreniei în zilele ordinare.
Iar în zilele de sărbătoare, precum: Duminicile, când se cântă
Polieleu şi Doxologie, la Sărbătorile cele mari, la înainte
sărbătoare şi după sărbătoare, Litia aceasta pentru morţi nu se
face.
Rânduiala ei este următoarea: Seara după apolisul Vecerniei, şi
dimineaţa după apolisul Utreniei, după ce cântăreţii zic: Mulţi ani
îndată Preotul ia cădelniţa cu tămâie şi Eclesiarhul ia sfeşnicul cu
lumânarea aprinsă, mergând înaintea Preotului ce-şi are pus pre
sine Epitrahilul; Iar cântăreţii urmând cântă o stihiră din cele de
la Litia Bisericii, preschimbându-le, altă dată alta, de câte ori se
face Litia; şi când ajung în tinda Bisericii, Preotul stă în mijloc, şi
terminându-se stihira zice:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…. şi celelalte. Corul
răspunde: Amin şi îndată: Sfinte Dumnezeule…. pre glasul stihirei,
însă repede în amândouă părţile de trei ori; apoi: Mărire…. Şi
acum…. şi după Tatăl nostru…. că a Ta este Împărăţia…. şi îndată
cântăreţii încep a cânta troparele acestea ale morţilor, iar Preotul
cădeşte Icoanele numai cele din tindă şi pre popor:
Tropar, glasul al 4-lea
Cu duhurile Drepţilor, celor ce s-a săvârşit, odihneşte,
Mântuitorule, sufletele servilor Tăi păzindu-le în viaţa cea
fericită, care este la Tine, Iubitorule de oameni.
Întru repausul Tău, Doamne, unde toţi Sfinţii Tăi
repausează, odihneşte şi sufletele servilor Tăi, că Însuţi eşti
Iubitor de oameni.
Mărire…
Tu eşti Dumnezeu, Carele Te-ai pogorât la iad şi ai
dezlegat durerile celor ferecaţi, Însuţi şi sufletele servilor Tăi
repausează-le.
Şi acum…
Una Curată şi Preanevinovată Fecioară, ceea ce ai născut
pre Dumnezeu fără de sămânţă, roagă-L să se mântuiască
sufletele noastre.
Şi îndată Preotul zice aceasta Ectenie:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru repausarea şi iertarea sufletelor
celor din veac răposaţi în buna credinţă: a strămoşilor, a
moşilor, a părinţilor, a mamelor, a fraţilor, a surorilor, a
fiilor şi a tuturor sufletelor celor dintr-o rudenie şi seminţie,
care mai înainte au răposat în nădejdea învierii şi a vieţii
veşnice; a ctitorilor sfântului locaşului acestuia, a
miluitorilor şi binefăcătorilor, şi a tuturor celor ce s-au
ostenit şi au servit în sfântul locaşul aceasta: Arhierei,
Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi şi Monahi şi servitori, ce zac
aici şi pretutindeni ortodocşi creştini, şi a servilor lui
Dumnezeu ce acum se pomenesc (le zice numele); şi pentru
ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeu, să aşeze sufletele şi numele lor în
cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, în latura viilor în
Împărăţia Cerurilor şi în raiul de desfătare, unde toţi drepţii
repausează.
Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi lăsarea
păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor şi
Dumnezeul nostru să le cerem.
Diaconul sau Preotul: Domnului să ne rugăm. Corul: Doamne
miluieşte (de 40 de ori), şi Preotul în taină citeşte aceasta
rugăciune:
Dumnezeul duhurilor şi a tot trupului, Carele ai călcat
moartea şi pre diavolul l-ai surpat, şi ai dăruit viaţă lumii
Tale; Însuţi, Doamne, repausează şi sufletele adormiţilor
servilor Tăi (le zice numele, nu însă toate, de sunt multe) în
loc luminos, în loc de verdeaţă, în loc de repaus, de unde a
fugit toată durerea, întristarea şi supărarea; ca un Bun şi
Iubitor de oameni Dumnezeu iartă-le lor tot păcatul ce s-a
făcut de ei cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul; că nu
este om carele să vieţuiască şi să nu păcătuiască; că numai
Tu eşti fără de păcat; dreptatea Ta dreptate în veac şi
cuvântul Tău adevărul.
Că Tu eşti învierea, viaţa şi repaosul adormiţilor servilor
Tăi (le zice numele), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie
mărire înălţăm, împreună şi Tatălui Celui fără de început, şi
Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră,
mărire Ţie.
Corul: Mărire şi acum, Doamne miluieşte, (de trei ori),
Binecuvintează:
Preotul:
Cela ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul
nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, şi ale
Sfinţilor, măriţilor şi a tot lăudaţilor Apostoli, ale
preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri,
şi ale tuturor Sfinţilor; sufletele servilor Săi celor mutaţi de
la noi, în corturile Drepţilor să le aşeze, în sânurile lui
Avraam să le repauzeze, cu drepţii să le numere, şi pre noi
să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.
Preotul:
Veşnica pomenire, vrednicilor de fericire şi pururea
pomeniţilor, părinţilor şi fraţilor noştri, (de trei ori).
Dumnezeu să-i fericească şi să-i repauseze pre dânşii, şi
pre noi să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.
Întru fericita adormire, veşnic repaus dă, Doamne,
adormiţilor şi pururea pomeniţilor ctitorilor sfântului
locaşului acestuia, părinţilor şi fraţilor noştri, ce zac aici şi
pretutindeni ortodocşilor creştini, şi le fă lor veşnica
pomenire.
Coriştii cântă: Veşnica pomenire, pre glasul al 3-lea, (de trei
ori). Iar Eclesiarhul luând sfeşnicul, cădelniţa şi epitrahilul de la
Preot, le duce la locul lor, şi Preotul stând înaintea uşilor zice:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pre noi,
Amin.
RUGĂCIUNEA
ce se citeşte de arhiereu sau duhovnic pentru iertarea
tuturor păcatelor, a tot jurământul şi blestemul
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Fiule şi
Cuvinte al lui Dumnezeu, Păstorule şi mielule, Carele ai
ridicat păcatul lumii şi ai iertat datoria celor doi datornici, şi
femeii celei păcătoase i-ai dat iertare păcatelor ei; cela ce ai
dăruit vindecare paraliticului împreună şi iertare păcatelor
lui; Însuţi Stăpâne, uşurează, lasă, iartă păcatele şi
nelegiuirile şi greşalele cele de voie şi fără de voie, cele din
ştiinţă şi cele din neştiinţă, cele cu călcare de poruncă şi
neascultare, care s-au făcut de robii Tăi (N); şi câte, ca nişte
oameni purtători de trup şi vieţuitori în lume au alunecat de
au greşit, cu fapta ori cu cuvântul, cu gândul, cu ştiinţă sau
cu neştiinţă, noaptea ori ziua; sau au luat blestem şi
afurisanie de la Arhiereu, sau de la Preot, sau însuşi pre sine
s-au blestemat, sau cu jurământ pre numele lui Dumnezeu sau
jurat şi l-au călcat; sau din mânia cea fără de socoteală
pre vreunul din creştini au afurisit sau au blestemat; sau
nebuneşte au vorbit, sau au osândit sau au clevetit, sau
vorbe spurcate au vorbit, sau au pizmuit sau au minţit, şi au
ţinut minte răul, sau cu mânie s-au pornit, sau s-au mândrit
şi au viclenit, sau camătă au luat, sau s-au trândăvit, sau în
deşert s-au mărit şi în iubirea de argint au căzut, sau s-au
îmbătat, sau au alergat la fermecătoare, la vrăjitoare şi
descântătoare şi la alţii asemenea; sau în desfrânări au
căzut, sau alte răutăţi au făcut; sau au scuipat, sau au lovit,
sau au răpit, sau au furat, sau fără milă şi cu scumpete au
îngreuiat pre cineva, sau n-au miluit pre săraci şi nu le-au
făcut bine după puterea lor; sau cu gândul au defăimat şi au
pârât, sau strâmbătate au făcut şi pre fratele lor l-au
întristat, l-au urât şi l-au amărât; sau stând la rugăciune şi la
cântare, mintea lor s-a abătut la viclenii şi la deşertăciuni
lumeşti; sau s-au făcut robi pântecelui şi de frumuseţe
străină şi-au rănit inima, sau au vorbit semeţ şi necuviincios,
sau nebuneşte au râs de păcatul fraţilor lor şi i-au osândit,
iar păcatele şi nelegiuirile lor nu le-au socotit, sau nu s-au
îngrijit de rugăciune, şi poruncile duhovnicilor n-au păzit,
sau s-au lenevit şi răbdare n-au avut, sau cu îndrăzneală
crezându-se a fi înţelepţi, deşertăciuni au grăit; sau altceva
rău au făcut. Pentru toate cestea şi altele asemene acestora,
ştiute şi neştiute, câte ca nişte oameni au greşit robii Tăi
aceştia, fraţii noştri, Iubitorule de oameni Doamne,
miluieşte-i şi le iartă lor toate. Aşa Stăpâne Doamne
Dumnezeul nostru, ascultă-ne pre noi care ne rugăm
bunătăţii Tale pentru robii Tăi aceştia, fraţii noştri, şi iartă
ca unul Carele nu ţii minte răul, toate greşalele şi
fărădelegile pre care ca nişte oameni le-au făcut sau le-au
gândit. Că ei singuri nevrednicii şi păcătoşii mărturisesc
acum înaintea împărăţiei Tale, că acestea şi mai mari decât
acestea au făcut. Dar, după mila Ta, ascultă-mă pre mine
servul Tău, şi scapă-i pre dânşii de muncile cele veşnice; fă-i
moştenitori veşnicelor Tale bunătăţi, împreună cu cei ce din
veac Ţi-au bineplăcut Ţie, şi învredniceşte-i fără osândă a se
împărtăşi cu înfricoşatele şi nemuritoarele Tale Taine. Că Tu
ai zis, Stăpâne, câte veţi lega pre pământ vor fi legate şi în
ceruri, şi câte veţi dezlega pre pământ, vor fi dezlegate şi în
ceruri. Căci numai Tu singur eşti fără de păcat şi puternic a
ierta păcatele, şi Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi
închinăciunea, împreună şi Părintelui Tău celui fără început,
şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Iscriviti a:
Post (Atom)