martedì 6 novembre 2018

CINSTITUL PARACLIS al PREASFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU

CINSTITUL PARACLIS

al

PREASFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU

Ce se cântă la scârba sufletului şi la vreme de nevoie, facerea

lui Teostirik monahul.

Zicând preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, noi zicem:

Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul: Că a

Ta este Împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori); Slavă..., Şi acum...,

Veniţi să ne închinăm (de trei ori), Psalmul 142; Doamne auzi

rugăciunea mea..., şi îndată: Dumnezeu este Domnul... (de trei ori).

Apoi Troparele acestea, glasul al 4-lea

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu nevoinţă să

alergăm noi păcătoşii, şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă,

strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre

noi, şi ne ajută, sârguieşte, că pierim de mulţimea păcatelor, nu

întoarce pre robii tăi deşerţi, că pe tine te avem ajutătoare. (de

două ori).

Slavă... Şi acum...

Niciodată nu vom tăcea noi, nevrednicii, a vesti puterile tale

Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te

pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar

fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine,

stăpână, că tu mântuieşti pre robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50 Miluieşte-mă Dumnezeule..., şi începem Canonul

Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, Irmosul:

Apa trecând-o ca pre uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând

israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I

cântăm.

Pripeală: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând

mântuire, o Maică a Cuvântului şi Fecioară, de rele şi de nevoi

mântuieşte-mă.

Asupririle chinurilor mă tulbură şi de multe scârbe se umple

sufletul meu, aşază-le, Fecioară, cu liniştea Fiului şi Dumnezeului

tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Slavă...

Pre tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu, te rog

Fecioară izbăveşte-mă din nevoi, că la tine scăpând acum, îmi

tind şi sufletul şi gândul meu.

Şi acum...

Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei

dumnezeieşti şi purtării tale de grijă învredniceşte-mă Maica lui

Dumnezeu, ca ceea ce eşti bună şi Născătoare Celui bun.

Cântarea 3-a Irmosul:

Doamne, Cela ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai

zidit Biserica, Tu pre mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu

eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule

de oameni.

Folositoare şi acoperământ vieţii mele te pun pre tine,

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tu mă îndreptează la

adăpostirea ta, ceea ce eşti pricina bunătăţilor, şi credincioşilor

întărire, una întru tot lăudată.

Rogu-mă Fecioară, risipeşte-mi tulburarea sufletului şi viforul

scârbelor mele, că tu, mireasă dumnezeiască, pe Hristos

începătorul liniştei ai născut, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.

Slavă...

Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina

bunătăţilor, bogăţia facerii de bine izvorăşte-o tuturor, că toate le

poţi ca ceea ce ai născut pe Hristos cel puternic întru tărie, una

preacurată.

Şi acum...

Cu neputinţe cumplite şi cu chinuri de boli fiind cuprins

Fecioară, tu îmi ajută, că pe tine te ştiu comoară de tămăduiri

neîmpuţinate şi necheltuite, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Acestea se zic după a 3-a şi a 6-a cântare:

Mântuieşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că

toţi după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat,

şi folositoare.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de

Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu, şi vindecă

durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule..., la care

pomeneşte pe aceia pentru care face paraclisul, iar noi cântăm Doamne

miluieşte (de 15 ori), preotul zice vozglasul: Că milostiv şi iubitor de

oameni..., şi îndată Sedealna, glasul al 2-lea:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi

lumii scăpare, cu deadinsul strigăm către tine, Născătoare de

Dumnezeu, stăpână: Vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi,

ceea ce eşti una grabnică folositoare.

Cântarea a 4-a, Irmosul:

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile

Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Tulburarea patimilor mele, şi viforul greşalelor mele alină-le,

ceea ce ai născut pe Domnul Îndreptătorul, dumnezeiască

mireasă.

Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai

născut pre Cel milostiv şi pre Mântuitorul tuturor celor ce te laudă

pe tine.

Slavă...

Îndulcindu-ne, Preacurată, cu darurile tale, ţie cântare de

mulţumită cântăm, ştiindu-te pre tine Maica lui Dumnezeu.

Şi acum...

Nădejde şi întărire, şi zid de mântuire nemişcat, câştigându-te

pre tine, ceea ce eşti întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.

Cântarea a 5-a, Irmosul:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale, şi cu braţul

Tău cel înalt, pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Umple, Preacurată, de veselie viaţa mea, dăruindu-mi bucuria

ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei.

Izbăveşte-ne pe noi din nevoi Născătoare de Dumnezeu curată,

ceea ce ai născut izbăvirea cea veşnică şi pacea, care covârşeşte

toată mintea.

Slavă...

Risipeşte negura greşalelor mele, dumnezeiască mireasă, cu

strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut lumina cea

dumnezeiască şi veşnică.

Şi acum...

Tămăduieşte, curată, neputinţa sufletului meu, învrednicindumă

cercetării tale, şi sănătate, cu rugăciunile tale, dăruieşte.

Cântarea a 6-a, Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune

scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea

s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din

stricăciune scoate-mă.

Cum a mântuit de moarte şi de putrejune, firea mea care era

ţinută de moarte şi de putrejune, Însuşi pre Sine dându-se spre

moarte, Fecioară roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, să mă

izbăvească şi de răutăţile vrăjmaşilor.

Pe tine te ştiu folositoare, şi păzitoare prea tare vieţii mele

Fecioară, care risipeşti tulburarea năpastelor, şi goneşti

asupririle diavolilor, ci mă rog totdeauna: izbăveşte-mă de

stricăciunea chinurilor mele.

Slavă...

Pre tine Fecioară te-am dobândit ca un zid de scăpare, şi

sufletelor mântuire desăvârşit, şi desfătare întru scârbe, şi de

lumina ta pururea ne bucurăm, o, Stăpână! Şi acum ne izbăveşte

din nevoi şi din chinuri.

Şi acum...

Acum zac în patul durerilor, şi nu este tămăduire trupului

meu, ci mă rog ţie, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu şi

Mântuitorul lumii, şi Tămăduitorul bolilor, ridică-mă dintru

stricăciunea durerilor.

Preotul pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul, aşa cum s-a

arătat după Cântarea a 3-a. Apoi vozglas şi Condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce eşti păzitoarea creştinilor nebiruită, şi rugătoare

neîncetată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de

rugăciune ale păcătoşilor, ci sârguieşte ca o bună spre ajutorul

nostru, care cu credinţă strigăm către tine: grăbeşte spre

rugăciune, şi te nevoieşte spre îmblânzire, apărând pururea pre

cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul

Stih: Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită poporul tău, şi

casa părintelui tău.

Diaconul: Înţelepciune

Apostolul

Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire: VII, 7-17

Fraţilor, fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare

de la cel mai mare. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe

când dincolo, unul care e dovedit că este viu. Şi ca să spun aşa,

prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, cel ce lua zeciuială, fiindcă el

era încă în coapsele lui Avraam când l-a întâmpinat Melchisedec.

Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia leviţilor, căci Legea

s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor, ce nevoie mai era să se

ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică

după rânduiala lui Aaron? Iar dacă preoţia s-a schimbat, urmează

numaidecât şi schimbarea Legii. Căci Acela, despre care se spun

acestea, îşi ia obârşia dintr-o altă seminţie, de unde nimeni n-a

slujit Altarului, ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar

despre seminţia acestora, cu privire la preoţi, Moise n-a vorbit

nimic. Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt

preot după asemănarea lui Melchisedec, El s-a făcut nu după

legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea unei vieţi nepieritoare,

căci se mărturiseşte: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui

Melchisedec.”

Preotul: Pace ţie; Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia..., glasul al 4-lea:

Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor.

Diaconul: Înţelepciune drepţi...

Evanghelia

Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire: I, 39-49, 56

În zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte,

într-un oraş al lui Iuda, şi a intrat în casa lui Zaharia, şi a salutat

pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a

săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt şi cu

glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi

binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta,

ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată, cum veni la

urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în

pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor

împlini cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Măreşte,

sufletul meu, pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu,

Mântuitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată,

de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire

Cel puternic şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună

cu Elisabeta ca la trei luni. Apoi s-a înapoiat la casa sa.

Slavă... glasul al 2-lea:

Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea

greşealelor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte

mulţimea greşealelor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea

îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Şi stihirile acestea, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea...

Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pre noi folosinţei

omeneşti, Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi,

că scârbele ne cuprind şi nu putem să răbdăm săgetările

diavolilor, acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri să scăpăm

noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi, mângâiere nu avem afară de

tine, stăpâna lumii, nădejdea şi folositoarea credincioşilor nu

trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de

Dumnezeu Fecioară, ci cerând dar bun, primeşte dăruirea către

cererea cea de folos.

Prefacerea celor scârbiţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, mântuieşte cetatea şi

poporul, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, una

folositoarea credincioşilor.

Preotul zice:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează

moştenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă

fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele

bogate. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre

Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea

cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor puteri

cereşti celor fără de trup; pentru rugăciunile cinstitului, măritului

Prooroc, înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor

măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale celor între sfinţi

Părinţii noştri, mari dascăli şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de

Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur; Atanasie cel Mare,

Chirii, Nicolae al Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei,

făcătorii de minuni; ale Sfinţilor, măriţilor, bunilor biruitori

Mucenici; ale Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători părinţii

noştri: Grigore Decapolitul, Nicodim cel sfinţit şi Dimitrie cel Nou;

ale sfinţilor, şi drepţilor dumnezeieşti părinţi: Ioachim şi Ana; ale

sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim astăzi, şi pentru ale

tuturor sfinţilor, rugămu-ne, mult-milostive, Doamne, auzi-ne pe

noi păcătoşii şi ne miluieşte pe noi.

Doamne miluieşte (de 12 ori), apoi Ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările

şi cu iubirea de oameni...

Cântarea a 7-a: Irmosul:

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu

credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat cântând: Dumnezeul

părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Când ai vrut să tocmeşti mântuirea noastră, Mântuitorule, Teai

sălăşluit în pântecele Fecioarei, pe care o ai arătat folositoare

lumii. Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Maică preacurată, roagă pe Voitorul milei, pe Care L-ai născut,

să izbăvească de păcate şi de spurcăciunea sufletească, pre cei

ce strigă cu credinţă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor

noştri.

Slavă...

Comoară de mântuire şi izvor de curăţie, turn de tărie şi uşă

de pocăinţă, pre ceea ce Te-a născut pre Tine ai arătat-o celor ce

strigă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum...

De neputinţele trupeşti şi de păcatele sufleteşti, pre cei ce vin

cu dragoste către acoperământul tău cel dumnezeiesc,

învredniceşte-i să se tămăduiască Născătoare de Dumnezeu, care

ai născut nouă pre Mântuitorul Hristos.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Împăratul ceresc...

Nu trece cu vederea pe cei ce le trebuie ajutor de la tine,

Fecioară, care cântă şi te preaînalţă întru toţi vecii.

Tămăduieşte neputinţa sufletului meu, şi durerile chinurilor

mele Fecioară, ca să te slăvesc, curată, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Bogăţie de tămăduiri verşi Fecioară, celor ce te laudă cu

credinţă, şi preaînalţă naşterea ta cea negrăită.

Şi acum...

Tu goneşti asuprirea ispitelor, şi năvălirea patimilor Fecioară,

pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului,

cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Pe Împăratul ceresc, pe Care îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L

preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine

Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de

trupuri mărindu-te pe tine.

Să nu te întorci de către izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care

ai născut pe Hristos, Cel ce a luat toată lacrima de la toată faţa.

Umple de bucurie inima mea Fecioară, ceea ce ai primit

plinirea bucuriei, şi ai pierdut grija păcatului.

Slavă...

Cu strălucirea luminii tale, luminează Fecioară negura

neştiinţei, şi o goneşte de la cei ce cu credinţă te mărturisesc pe

tine Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum...

Pre mine, care zac de boală în locul cel de răutate,

tămăduieşte-mă Fecioară, şi mă întoarce dintru nesănătate în

sănătate.

Catavasia:

O, prealuminate nor Maica lui Dumnezeu, pre cei ce se luptă

cu noi surpă-i, cu dreapta ta cea stăpânitoare şi atotputernică, şi

celor ce sunt în scârbe le ajută: pre cei asupriţi îi mântuieşte, şi-i

dezleagă de păcate, pre cei ce se roagă ţie, că toate le poţi câte le

voieşti.

Deci

Cade-se să te fericim, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu,

cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului

nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii, şi mai slăvită

fără de asemănare decât serafimii, care ai născut pre Dumnezeu

Cuvântul întru curăţie, fiind Născătoare de Dumnezeu, pre tine te

mărim.

Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Pentru toţi te rogi ceea ce eşti bună, care scapă cu credinţă

întru acoperământul tău cel puternic, că noi păcătoşii nu avem

către Dumnezeu întru nevoi şi întru scârbe altă izbăvire, pururea

fiind încărcaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului celui de sus.

Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pre noi, robii tăi,

dintru toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul...

Tuturor scârbiţilor bucurie, şi asupriţilor folositoare, şi

flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor mângâiere, celor

învăluiţi adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi

acoperământ şi sprijineală, toiag bătrâneţilor tu eşti, Preacurată,

Maica Dumnezeului celui de sus, ţie ne rugăm : Grăbeşte de

mântuieşte pre robii tăi.

Stih: Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită poporul tău, şi

casa părintelui tău.

Bucură-te Fecioară preacurată; bucură-te cinstitul sceptru al

împăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel

de taină; bucură-te uşa cerului şi rugul cel nears; bucură-te

lumină a toată lumea; bucură-te bucuria tuturor; bucură-te

mântuirea credincioşilor; bucură-te apărătoarea şi scăparea

tuturor creştinilor, stăpână.

Slavă... Şi acum... glasul al 8-lea:

Bucură-te lauda a toată lumea; bucură-te casa Domnului;

bucură-te munte umbrit; bucură-te scăpare; bucură-te ceea ce eşti

sfeşnic de aur; bucură-te Preacurată, care eşti slava creştinilor;

bucură-te Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te rai;

bucură-te masa cea dumnezeiască; bucură-te Biserică; bucură-te

năstrapă de aur; bucură-te bucuria tuturor.

Şi preotul cădeşte Altarul şi pre norod, iar noi cântăm aceste stihuri,

glasul al 8-lea:

Pre ceea ce este mai înaltă decât cerurile şi mai Preacurată

decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pre noi din blestem,

pe stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.

Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăveşte trupul şi

slăbeşte sufletul meu, la tine scap, ceea ce eşti plină de daruri,

nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.

Stăpâna şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunea

nevrednicilor robilor tăi, ca să fii solitoare către Cel ce s-a născut

din tine, o, stăpâna lumii! Fii mijlocitoare.

Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie, ţie celei întru tot

lăudată, Născătoare de Dumnezeu, cu înaintemergătorul şi cu toţi

sfinţii, roagă-L Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe

noi.

Toate oştile îngereşti, înaintemergătorul Domnului, cei

doisprezece Apostoli, şi toţi sfinţii, împreună cu Născătoarea de

Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuim.

Mută să fie gura păgânilor, care nu se închină cinstitei icoanei

tale, celei zugrăvite de Sfântul Apostol şi evanghelist Luca, ceea

ce se cheamă povăţuitoare.

Deci: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...,

preotul: Că a Ta este Împărăţia..., şi Troparele, glasul al 6-lea; Miluieştene

pe noi, Doamne..., Slavă..., Doamne miluieşte-ne pe noi..., Şi acum...,

Uşa milostivirii..., (caută la pag. 78).

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule, după mare

mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori)

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea,

cercetarea, iertarea, buna sporire şi chivernisire a robilor lui

Dumnezeu (N) şi pentru ca să se păzească sfânt locaşul acesta,

ţara aceasta, oraşul acesta şi toate oraşele şi satele, de boală, de

foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor

neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi. Şi pentru ca

milostiv, blând şi lesne iertător să ne fie Bunul şi Iubitorul de

oameni Dumnezeul nostru, şi să-şi întoarcă toată mânia care se

porneşte asupra noastră, şi să ne izbăvească pre noi de

îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne

miluiască pre noi.

Strana: Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Auzi-ne pre noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea

tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pre mare

departe, şi milostive Stăpâne, milostiv să fii pentru păcatele

noastre şi ne miluieşte pre noi.

Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori), iar Preotul zice Ecfonisul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă

înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Apoi preotul face otpustul cel mic.

RÂNDUIALA binecuvântării armelor ostăşeşti

RÂNDUIALA

binecuvântării armelor ostăşeşti

Ierarhul, învestit cu epitrahilul, omoforul şi cu mitra, sau Iereul

în epitrahil şi felon, armele fiind puse înaintea amvonului pre o

masă acoperită, ies din altar, şi tămâindu-le crucişi începe după

obicei: Binecuvântat Dumnezeul nostru…, Cititorul: Împărate

ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…,

Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne

închinăm..., şi Psalmul 34.

Judecă Doamne pre cei ce mă strâmbătăţesc, luptă-Te

contra celor ce se luptă cu mine. Apucă arma şi scutul, şi Te

scoală întru ajutorul meu. Scoate sabia, şi închide înaintea

celor ce mă persecută; zi sufletului meu: mântuirea ta sunt

Eu. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;

întoarcă-se îndărăt, şi să se ruşineze cei ce gândesc mie rele.

Să fie ca pulberea înaintea feţei vântului, şi Îngerul

Domnului să-i alunge. Fie calea lor întuneric şi lunecare, şi

Îngerul Domnului să-i persecute. Că în deşert au ascuns ei

mie piericiunea cursei lor; în deşert au ocărât ei sufletul

meu. Să vină lui cursa, care nu o ştie, şi prinzătoarea, pre

care o au ascuns, să-l prindă pre dânsul, şi să cadă în laţ. Iar

sufletul meu se va bucura de Domnul, veselise-va de

mântuirea lui. Toate oasele mele vor zice: Doamne, Doamne,

cine este asemenea Ţie? Cela ce izbăveşti pre săracul din

mâna celor mai tari decât dânsul; pre săracul şi pre mişelul

de la cei ce-l răpesc pre dânsul. Sculându-se asupra mea

martori nedrepţi, de cele ce nu ştiam m-au întrebat.

Răsplătitu-mi-au rele pentru bune, şi stârpiciune sufletului

meu. Iar eu, când ei erau supăraţi, m-am îmbrăcat cu sac, şi

am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sânul

meu se întorcea. M-am purtat cu dânşii ca şi cu un vecin, ca

şi cu un frate, mă umileam în doliu, ca cela ce plânge pre

maica-sa. Iar când eu eram să cad, ei se bucurau şi se

adunau; adunatu-s-au asupra mea loviri şi eu nu ştiam.

Sfâşiatu-m-au şi n-au tăcut. Ispititu-m-au, cu batjocură m-au

batjocorit, scrâşnit-au asupra mea cu dinţii lor. Doamne,

când vei privi? Scoate sufletul meu de la răutatea lor, de la

lei, pre una născuta mea. Lăuda-Te-voi întru adunare mare,

întru popor mult Te voi celebra. Să nu se bucure de mine cei

ce mă vrăjmăşesc cu nedreptul, cei ce mă urăsc în zadar, şi

fac semn cu ochii. Căci ei mie adică îmi grăiau de pace, şi

întru mânie vicleşuguri gândeau. Lărgit-au asupra mea gura

sa; zis-au: bine, bine, văzut-au ochii noştri! Văzut-ai Doamne,

să nu taci. Doamne nu Te depărta de la mine. Scoală-Te,

Doamne, ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi

Domnul meu spre pricirea mea. Judecă-mă, Doamne, după

dreptatea mea, Doamne Dumnezeul meu, şi să nu se bucure

ei de mine. Să nu zică întru inimile lor: bine, bine, este

sufletului nostru, nici să zică: înghiţitu-l-am pre dânsul. Să

se ruşineze şi să se înfrunte împreună cei ce se bucură de

relele mele. Să se îmbrace întru ruşine şi defăimare cei ce

grăiesc asupra mea cu măreţie. Să se bucure şi să se

veselească cei ce voiesc dreptatea mea; şi să zică pururea:

mărit fie Domnul Carele voieşte pacea robului Său. Şi limba

mea va grăi dreptatea Ta, toată ziua lauda Ta.

Zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm. Ierarhul sau Iereul

citeşte asupra armelor rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeul puterilor, Cel

Puternic întru tărie, şi tare în războaie, care de demult ai

dăruit putere prea minunată servului Tău lui David spre

învingerea protivnicului hulitor Goliat, Tu şi acum cu

milostivire primeşte rugăciunile noastre cele umilite, şi

trimite binecuvântarea Ta asupra armelor acestora, şi dă

putere şi tărie robilor Tăi acestora, care doresc a le purta

spre întărirea şi apărarea Bisericii Tale celei Sfinte, şi a

orfanilor şi a văduvelor, şi fă-i cu dânsele înspăimântători şi

înfricoşători la toată înarmarea vrăjmaşului, şi totdeauna îi

arată purtători de biruinţă spre slava Ta. Că Tu eşti tăria şi

întărirea noastră, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

După aceea luând apă Sfinţită, stropeşte cu dânsa armele,

zicând:

Binecuvântarea lui Dumnezeu Cel slăvit întru Sfânta

Treime, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, prin

stropirea acestei Sfinţite ape, să se pogoare şi să fie asupra

armelor acestora, şi asupra celor ce le vor purta spre

scutirea şi apărarea adevărului lui Hristos, Amin.

Şi stropind şi pre ostaşii, ale cărora sunt armele, zice:

Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inimile voastre, şi

învingeţi pre vrăjmaşii voştri, nădăjduind spre Domnul, în

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi dându-le să sărute cinstita cruce, face obişnuitul apolis al

zilei, şi să duc cu pace întru ale sale

Rânduiala

la facerea de fraţi duhovniceşti

Să se ştie că această rânduială în Pravila bisericească şi

Împărătească este oprit a se face. Pentru aceasta şi noi aicea nu o am

pus.

Rugăciune

la binecuvântarea colivei întru pomenirea tuturor sfinţilor

Doamne Cela ce ai plinit toate cu cuvântul Tău, şi ai poruncit

pământului să scoată multe feluri de roduri, spre îndulcirea şi

hrana noastră, Carele pre cei trei tineri şi pre Daniil, care erau în

Babilon, fiind hrăniţi cu seminţe, i-ai arătat mai frumoşi decât pre

cei ce erau hrăniţi cu multe desfătări: Însuţi întru tot bunule

împărate, şi aceste seminţe cu multe feluri de roduri le

binecuvintează, şi sfinţeşte pre cei ce vor gusta dintr-însele, căci

acestea spre slava Ta, şi întru cinstea sfântului (N) le-au pus

înaintea Ta, robii tăi, şi întru pomenirea acelora ce s-au sfârşit

întru buna credinţă. Şi dăruieşte bunule celor ce au înfrumuseţat

acestea, şi săvârşesc pomenirea, toate cererile cele ce sunt către

mântuire, şi desfătarea bunătăţilor tale celor veşnice. Pentru

rugăciunile preacuratei stăpânei noastre Născătoarei de

Dumnezeu, şi pururea Fecioarei Maria, şi ale sfântului (N) a căruia

şi pomenirea săvârşim, şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Că Tu eşti Cela

ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă

înălţăm, Părintelui celui fără de început, împreună cu Unul-

Născut Fiul Tău, şi cu Preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul

Duhului Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana Amin

RÂNDUIALA sfinţirii steagului ostăşesc

RÂNDUIALA

sfinţirii steagului ostăşesc

Puindu-se steagul întins, pre amvon în mijlocul Bisericii,

Ierarhul, sau Iereul stând înaintea Sfintei Mese, începe după

obicei: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Cititorul: Împărate

ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…,

Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi sa ne

închinăm: (de trei ori) şi psalmul 143.

Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cela ce

învaţă mâinile mele la luptă, şi degetele mele la război. Mila

mea şi scăparea mea, apărătorul meu şi izbăvitorul meu,

scutitorul meu, şi întru Dânsul am nădăjduit; El supune

poporul meu sub mine. Doamne ce este omul, că Te-ai făcut

lui cunoscut? Sau fiul omului că-l socoteşti pre el? Omul

deşertăciunii s-a asemănat; zilele lui ca umbra trec. Doamne

pleacă cerurile şi Te pogoară; atinge-Te de munţi ca să

fumege. Fulgeră fulgere, şi-i risipeşte; trimite săgeţile Tale

şi-i turbură. Trimite mâna Ta dintru înălţime, scoate-mă şi

mă izbăveşte din apele cele multe, din mâna fiilor celor

străini. A cărora gură a grăit deşertăciune, şi dreapta lor

este dreapta strâmbătăţii. Dumnezeule, cântare nouă voi

cânta Ţie, în psaltire cu zece strune voi cânta Ţie. Celui ce

dai mântuire împăraţilor, Celui ce izbăveşti pre David robul

Tău de sabie cumplită, izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna

fiilor celor străini; a cărora gură a grăit deşertăciune, şi

dreapta lor este dreapta strâmbătăţii. Ca să fie fiii noştri ca

nişte odrasle ce cresc întru tinereţea lor, şi fetele noastre

înfrumuseţate, împodobite ca coloanele templului. Cămările

noastre să fie pline, abundând în toate proviziile. Turmele

noastre să se înmulţească cu miile, şi cu miliardele în câmpiile

noastre. Boii noştri să fie plini de grăsime. Nici o

dărâmare, nici o pierdere, nici o strigare să nu fie în uliţele

noastre. Fericit poporul, căruia sunt acestea. Fericit poporul

căruia Domnul este Dumnezeul lui.

După aceea cântă sau citesc în amândouă corurile acest psalm

17 cu pripeală (refrenul) aceasta: Cu noi este Dumnezeu,

înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, că cu noi este Dumnezeu.

Iubite-voi, Doamne, virtutea mea; Domnul este întărirea

mea, şi scăparea mea, şi izbăvitorul meu.

Dumnezeul meu, ajutorul meu, şi voi nădăjdui spre

Dânsul.

Apărătorul meu, şi cornul mântuirii mele, şi sprijinitorul

meu.

Lăudând voi chema pre Domnul, şi de vrăjmaşii mei mă

voi mântui.

Izbăvi-mă-va de vrăjmaşii mei cei tari, şi de cei ce mă

urăsc.

Şi a fost Domnul întărirea mea, şi mă scoase întru

lărgime, şi mă va mântui, că m-a voit.

Dumnezeul meu, neprihănită este calea Lui, scutitor este

tuturor celor ce nădejduiesc spre Dânsul.

Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? sau cine este

Dumnezeu, afară de Dumnezeul nostru?

Dumnezeul Cela ce mă încinge cu putere, şi a pus

neprihănită calea mea.

Cela ce face picioarele mele ca ale cerbului, şi la cele

înalte mă pune.

Cela ce învaţă mâinile mele la război, şi a pus arc de

aramă braţele mele.

Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit gleznele mele.

Goni-voi pre vrăjmaşii mei, şi-i voi ajunge şi nu mă voi

întoarce, până ce se vor sfârşi.

Necăji-voi pre dânşii, şi nu vor putea să stea: cădea-vor

sub picioarele mele.

Şi m-ai încins cu putere spre război, şi ai plecat sub mine

pre cei ce se sculase asupra mea.

Şi mi-ai dat dosul vrăjmaşilor mei, şi pre cei ce mă urăsc iai

pierdut.

Şi-i vom sfărâma ca pulberea cea dinaintea feţei vântului,

ca pre tina uliţelor îi voi călca.

Izbăvi-mă-vei de pricirea poporului, pune-mă-vei

căpetenie neamurilor.

Poporul, pre care nu-l cunoşteam, mi-a servit; întru auzul

urechii m-a auzit.

Viu este Domnul, şi binecuvântat Dumnezeu: să se înalţe

Dumnezeul mântuirii mele.

Dumnezeu Cela ce dă izbândire mie, şi Carele a supus

popoare sub mine, izbăvitorul meu de vrăjmaşii mei cei

mânioşi.

De la cei ce se scoală asupra mea mă vei înălţa, de omul

nedrept mă vei izbăvi.

Din psalmul 44

Încinge sabia ta peste coapsa ta, puternice.

Şi încordează, şi sporeşte, şi împărăţeşte pentru adevăr şi

blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.

Săgeţile tale ascuţite sunt, puternice; popoarele vor

cădea sub tine; săgeţile tale vor străbate în inimile

vrăjmaşilor împăratului.

Din psalmul 17

Pentru aceasta Te voi lăuda întru nemuri. Doamne, şi voi

cânta numele Tău, Cela ce măreşti mântuirile împăratului.

Din psalmul 27

Domnul este ajutorul meu, şi scutitorul meu, spre Dânsul

a nădăjduit inima mea, şi m-a ajutorat.

Domnul este întărire poporului Său, şi scutitor

mântuirilor unsului Său este.

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează

moştenirea Ta, şi-i paşte, şi-i ridică pre ei până în veac.

Slavă…, Şi acum…, Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi nemuri, şi

vă plecaţi: Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie Dumnezeule (de trei

ori).

Diaconul zice ecteniile acestea. Cu pace Domnului să ne

rugăm. Corul: Doamne miluieşte, şi celelalte, până la pentru

navigatori:

Pentru ca să, nu pomenească păcatele şi fărădelegile

noastre, ci ca un Misericord şi Milostiv să fie nouă

nevrednicilor robilor Săi ce suntem întru primejdii, şi să ne

izbăvească de vrăjmaşii noştri, Domnului să ne rugăm,

Pentru ca să binecuvinteze acest steag ostăşesc cu

binecuvântarea Sa cea cerească, să-l facă înfricoşat şi

înspăimântător tuturor vrăjmaşilor noştri, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca credincioasei Sale oşti, ce va purta semnul

aceasta, şi va privi la el, să-i dea cu milostivire îndrăzneală,

putere, şi tărie, spre distrugerea şi călcarea tăriei celor ce se

scoală asupra noastră, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca îndrăzneala tuturor vrăjmaşilor noştri, ce vor

privi la acest steag, să o prefacă întru frică, puterea lor întru

slăbiciune, şi bărbăţia lor întru micime şi întru fugă,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea putere iubitoarei de Hristos oaste, să o

arate totdeauna îmbărbătată şi vitează contra a tot

vrăjmaşul şi rebelul, şi să dăruiască robilor Săi pace, şi

întărire, şi curând slobozire de toate primejdiile şi nevoile, şi

de cursele vrăjmaşilor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să sălăşluiască pacea şi slava în pământul

nostru, şi să ne izbăvească de toate cursele vrăjmaşilor, şi

de primejdioasele năvăliri, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu ne predea întru călcare şi distrugere

vrăjmaşilor, şi rebelilor noştri; ci să prefacă toată cutezarea

lor întru fugă, şi să sfărâme braţul lor, şi să-i supună sub

picioarele credincioşilor Săi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să umple de ruşine şi de necinste faţa

protivnicilor, iar inima lor de frică şi de groază, şi Îngerul

Domnului să fie alungându-i, şi lovindu-i, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să pună arc de aramă în braţele credincioşilor

săi, şi să întărească dreapta lor, cu puterea tăriei Sale, întru

biruinţa şi călcarea vrăjmaşilor, şi rebelilor ce se scoală

asupra noastră, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să schimbe toată scârba şi suspinul nostru întru

bucurie şi veselie, şi ticăloşia întru pace tare, şi totdeauna

să ne facă neînvinşi de toate cursele vrăjmaşilor, Domnului

să ne rugăm.

Pentru ca să sfărâme scutul, arma şi lupta tuturor celor ce

se lupta cu noi, şi să-i supună sub picioarele iubitoarei de

Hristos oaste, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea oastei noastre cea de Hristos numită

putere, tărie neobosită, necovârşită, şi învingătoare şi

bărbăţie cu vitejie, spre sfărâmarea vrăjmaşilor noştri,

Domnului să ne rugăm,

Pentru ca să dea izbăvire credincioşilor robilor Săi de

supravenirea celor ce de alt neam, şi de toţi oamenii ceia ce

voiesc războiul, şi de năvăliri oşteneşti, şi să păzească întru

pace adâncă Biserica, pre domnitorul Regele şi pre poporul

Său, dăruindu-le lor totdeauna biruinţă asupra vrăjmaşilor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul…, Apară,

mântuieşte…, Pre Preasfânta, curata…, Iar Ierarhul, sau Iereul

carele săvârşeşte, eschiamă:

Că Tu eşti tăria, şi întărirea poporului Tău, şi Ţie se

cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi

Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

După aceea cântă: Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă…,

Pre glasul I-iu, şi troparele acestea: Mântuieşte, Doamne, poporul

Tău…, Slavă…, acelaşi. Şi acum…, glasul al 6-lea. Solitoare

înfricoşată şi neînfruntată…, Apoi condacul, glasul 4-lea: Cela ce

Te-ai înălţat pre cruce.

Apoi Ierarhul ieşind din altar, şi stând lângă steaguri dinaintea

amvonului, cu faţa spre răsărit, şi zicând Diaconul: Domnului să

ne rugăm. Corul: Doamne miluieşte. Citeşte rugăciunea aceasta

cu mare glas:

Atotputernice şi preaveşnice Dumnezeul nostru, Părintele

Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos,

Însuţi fiind Făcătorul a toată lumea, şi binecuvântarea a

toată făptura, caută cu ochiul Tău cel Milosârd asupra

noastră smeriţilor şi nevrednicilor robilor Tăi, şi asupra

rugăciunii noastre, şi acest steag, pre care l-am pregătit

pentru serviciul luptei, cercetează-l cu binecuvântarea Ta

cea cerească, binecuvintează-l şi sfinţeşte-l, ca să fie

credincioasei Tale oşti biruinţă asupra limbilor celor

protivnice, şi sigură victorie, şi fiind fortificat cu păzirea Ta,

să întoarcă în fugă cetele tuturor duşmanilor noştri, şi

totdeauna să se arate înfricoşător şi înspăimântător vrăjmaşilor

neamului creştinesc; iar credincioşilor Tăi, care

nădăjduiesc spre Tine, să le fie sigură nădejde de biruinţă,

îndrăzneală şi tărie. Şi fiind îngrădit cu rugăciunile Sfinţilor

Tăi, şi cu întrarmarea îngerilor Tăi, să se arate robilor Tăi

semn de veselie şi de tărie, semn de victorie şi de tărie a

inimii şi de bărbăţie asupra rebelilor. Că Tu eşti Împăratul

păcii, şi Dumnezeu Carele sfărâmi războaiele, şi dai tărie

celor ce nădăjduiesc întru Tine, şi Ţie slavă înălţăm, cu Unul-

Născutul Tău Fiu, şi cu Preasfântul şi Bunul, şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi întru nesfârşiţii vecii vecilor,

Amin.

Iar Ierarhul întorcându-se către ostaşii asistenţi,

binecuvântându-i cu dreapta zice: Pace tuturor. Diaconul:

Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Ierarhul citeşte cu mare glas rugăciunea aceasta privind, spre

apus:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai ascultat pre Moisi,

carele a întins către Tine mâinile sale, şi ai întărit pre

poporul lui Israil asupra lui Amalic; şi lui Iisus Navi, celui ce

se oştea, i-ai îngăduit starea soarelui întru închipuirea

victoriei; Tu şi acum auzi-ne pre noi ceia ce ne rugăm Ţie

pentru ostaşii aceştia ce s-au adunat, şi binecuvintează-i şi

întăreşte-i, şi dă-le inimă curajoasă asupra protivnicilor,

trimite lor Înger luminat, iar vrăjmaşilor înfricoşător şi

îngrozitor, carele să-i oprească şi să-i alunge, şi să le

slăbească inima lor, şi îndrăzneala să o întoarne în fugă. Şi

depărtează de la robii Tăi, care ies acum la luptă, şi de la noi

de la toţi toată foametea şi epidemia, şi ne izbăveşte de foc

şi de sabie, şi de năvălirea vrăjmaşilor, şi de toată răscoala

protivnicilor. Fii lor conducător, şi dă lor toate cererile cele

spre mântuire; învaţă-i şi înţelepţeşte-i, mântuieşte-i, apărăi,

păzeşte-i, curăţeşte-i, şi-i umple de toată bucuria cea

duhovnicească. Fii ocrotitor şi scutitor sufletului şi

trupurilor, şi ca un Bun şi Milosârd şi Iubitor de oameni dă-le

iertare păcatelor în ziua judeţului. Miluieşte-i, pre dânşii şi

pre noi, şi binecuvintează-ne în toate zilele vieţii noastre; ca

dobândind de la Tine ajutor şi ocrotire, şi izbăvire,

totdeauna fără nici o împiedicare să-Ţi înălţăm slavă şi

mulţumire. Că Tu eşti tăria şi întărirea poporului Tău; şi Ţie

slavă înălţăm cu Unul-Născutul Tău Fiu, şi cu Preasfântul şi

Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

După aceea luând Ierarhul apă sfinţită, stropeşte cu ea steagul,

zicând:

Binecuvintează-se şi se sfinţeşte acest steag ostăşesc

întru putere şi întărire de Hristos numitei oaste şi întru

biruinţă asupra tuturor vrăjmaşilor, prin stropirea acestei

Sfinţite ape, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului

Duh, Amin.

După aceea, dacă ierugiseşte Episcopul, punând mitra şi

şezând la locul său: Iar dacă ierurgiseşte Iereul, nu şade ia

steagul şi-l dă cui se cuvine în mână, fiind acela îngenunchiat, şi

zice:

Primeşte steagul aceasta, ce este Sfinţit cu cereasca

binecuvântare, şi fie el înfricoşător şi înspăimântător

vrăjmaşilor neamului creştinesc. Şi să dea ţie Domnul har,

ca cu bărbăţie să treci cu el nevătămat oştirile vrăjmaşilor,

spre slava Preasfântului Său nume, în numele Tatălui, şi al

Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi-l binecuvintează zicând: Pace ţie, iar el luând steagul, sărută

dreapta celui ce i-l dă. Binecuvintează şi pre ostaşii asistenţi,

zicând:

Binecuvântarea Domnului să fie asupra voastră tuturor;

Iar voi îmbărbătaţi-vă, şi să se întărească inima voastră, şi

nădăjduiţi spre Domnul, că Acela va birui pre vrăjmaşii

noştri, Amin.

Şi-i stropeşte pre toţi cu Apă Sfinţită, însemnându-i cu crucea,

cântând psalţii stihira aceasta, glasul al 4-lea.

Doamne Cela ce ai ajutat blândului David, a birui pre cei

de alt neam, ajută credinciosului nostru Domnitor, şi Rege şi

cu arma Crucii răpune pre vrăjmaşii noştri; arată asupra

noastră misericordia milei Tale celei de demult, ca să

cunoască cu adevărat, că Tu eşti Dumnezeu, şi nădăjduindune

spre Tine biruim, având rugătoare de-a pururea pre

Preacurata Maica Ta, ca să ne dăruieşti mare milă.

După aceasta face apolisul aceasta:

Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile

Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă

făcătoarei Cruci, cu apărarea Sfinţilor marilor arhistrategi,

Mihail şi Gavriil, şi a tuturor netrupeştilor puteri cereşti, şi a

Sfinţilor marilor martiri: Gheorghe, Dimitrie, Procopie,

Theodor Stratilat şi Theodor Tiron, şi ale tuturor Sfinţilor

Săi, să vă miluiască şi să vă întărească în ziua războiului, şi

să vă mântuiască, ca un Bun şi Iubitor ele oameni.

Iar psalţii cântă: Caută spre rugăciunea robilor Tăi…, şi

sfârşindu-se aceasta, se duc întru ale sale cu pace, spre slava lui

Dumnezeu.


RÂNDUIALA ce se face când se îmbolnăvesc orice fel de vite, boi, oi, şi altele

RÂNDUIALA

ce se face când se îmbolnăvesc orice fel de vite, boi, oi,

şi altele

Preotul mergând la staulul vitelor, sau unde se află ele face mai

întâi Sfinţirea cea mică a apei apoi îndată zice: Veniţi să ne

închinăm, (de trei ori), apoi Psalmul 8.

Doamne Dumnezeul nostru cât de minunat este numele

Tău în tot pământul; că s-a înălţat mare mărirea Ta mai

presus de ceruri. Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai

săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi ca să sfărâmi pre

vrăjmaşul şi izbânditorul. Că voi vedea cerurile, lucrul degetelor

Tale luna şi stelele, care Tu le-ai întemeiat. Ce este

omul, că-l pomeneşti pre el? sau fiul omului, că-l cercetezi

pre el? Micşoratu-l-ai pre dânsul puţin oarece decât Îngerii,

cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pre el, şi l-ai pus pre

dânsul peste lucrul mâinilor Tale. Toate le-ai supus sub

picioarele lui; oile şi boii, toate, încă şi dobitoacele

câmpului, păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat

cărările mărilor. Doamne Domnul nostru, cât este de

minunat numele Tău în tot pământul.

Domnului să ne rugăm

Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai putere

peste toată făptura, Ţie ne rugăm şi de la Tine cerem,

precum ai binecuvântat şi ai înmulţit turma patriarhului

Iacov, binecuvintează şi turma vitelor robului Tău (N);

înmulţeşte-le şi le întăreşte pre ele; fă-le să sporească în mii;

fereşte-le de toată asuprirea diavolească, de furi, de

uneltirile duşmanilor, de suflarea aerului cea omorâtoare,

de ciumă şi de toată boala molipsitoare; ocoleşte-le cu

Sfinţii Tăi Îngeri, şi respinge de la dânsele toată boala, toată

pizmuirea şi farmecele fermecătorilor, ce vin din lucrarea

diavolească. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea a

Tatălui, şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în

vecii vecilor, Amin.

Şi îndată stropeşte vitele, de orice fel ar fi, cu Apa Sfinţită,

zicând:

Binecuvintează, Doamne, turma aceasta şi o apără pre

dânsa de toată răutatea: de răpirea duşmanilor văzuţi şi

nevăzuţi, de moarte cumplită, de toată boala, de toată

neputinţa şi de toată lucrarea diavolească; şi o înmulţeşte

pre dânsa întru numele Tău cel Sfânt, şi prin stropirea

acestei Sfinţite ape dăruieşte-i ei sănătate; în numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi stropind turma şi celelalte dobitoace, face apolisul zilei;

adăugând la urmă: Hristoase Dumnezeule, dă mângâiere servului

Tău.

RÂNDUIALA ce se face la locul sau casa care este supărată de farmece, sau de oarecare descântece

RÂNDUIALA

ce se face la locul sau casa care este supărată de farmece,

sau de oarecare descântece

Fiind Preotul gata, întâi porunceşte tuturor, celor ce sunt din

casa aceea, ca să-şi mărturisească toate păcatele lor şi să

postească în ziua aceea, şi milostenie să facă după cum le va fi

puterea, şi cu de-adinsul să se roage lui Dumnezeu.

Deci Preotul în ziua aceea, când va vrea să facă această

rânduială întâi să săvârşească Sfânta Liturghie.

După aceea binecuvântând Preotul după obicei; şi de nu va

avea apă sfinţită de la Sfântul Botez, face mica sfinţire a apei.

După aceia Doamne miluieşte, (de 12 ori); Veniţi să ne închinăm…,

(de trei ori), şi Psalmul 69.

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, ca sămi

ajuţi mie, grăbeşte. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce

caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze

cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată, ruşinându-se

cei ce-mi grăiesc mie: bine, bine. Să se bucure, şi să se

veselească de Tine toţi, cei ce Te caută pre Tine,

Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta,

mărească-se Domnul. Iar eu sărac sunt şi mişel, Dumnezeule

ajută-mi. Ajutorul şi izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne nu

zăbovi.

După aceea citeşte Preotul rugăciunea aceasta

Domnului să ne rugăm

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel mai

înainte de veci împreună fără de început, şi de o fiinţă cu

Tatăl Cel fără început şi cu Duhul Lui Cel fără început şi

nedespărţit, Carele Te-ai pogorât din cer şi om neschimbat

Te-ai făcut, ca să eliberezi pre om de înşelăciunea diavolului

şi de muncirea lui, şi ca să strici toate facerile lui de rău cele

drăceşti; şi Sfinţilor Tăi ucenici şi Apostoli le-ai dat putere să

calce peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea

vrăjmaşului; Ţie acum noi nevrednicii servii Tăi cu deadinsul

ne rugăm, caută cu milostivire spre casa aceasta şi

spre servii Tăi (N), şi de supărările cele rele ale viclenilor

oameni, ale otrăvitorilor şi descântătorilor, ale fermecătorilor,

sau a fermecătoarelor şi viclenilor diavoli, mântuieşte-i

pre aceşti bântuiţi şi înviforaţi; că toate sunt Ţie cu putinţă,

şi cu iubirea de oameni toate acestea a le risipi şi întru

nimica a le face şi a le întoarce ca fără de ispită să petreacă

credincioşii servii Tăi (N) de acele supărări, şi dobitoacele

lor în pace să petreacă. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele

ne miluieşti şi ne mântuieşti pre noi, şi Ţie mărire înălţăm, şi

Părintele Tău celui fără de început, şi Preasfântului şi

Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi

în veci vecilor, Amin.

Apoi cădeşte toată casa, sau locul, zicând rugăciunea Sfintei

Cruci:

Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui;

precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara

de faţa focului; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Blestemu-vă pre voi atotviclenilor, începătorii răutăţilor,

blestemaţilor şi urâţilor draci, care, cine, de unde sunteţi, şi

câţi sunteţi; voi care otrăviţi şi fermecaţi locurile şi casele

oamenilor, a servilor lui Dumnezeu (N); voi lucrătorii răutăţilor,

împreună cu cela ce s-a dat pre sine vouă, vicleanul

om, ca să fiţi aduşi casei acesteia să o supăraţi, şi cu relele

năluciri şi cu bântuielile voastre, pre cei ce locuiesc într-însa

şi împrejurul ei, să-i surpaţi, şi să-i scârbiţi. Vă conjur cu

toată puterea numelui a Unuia Atotţiitorului Dumnezeu, în

Sfânta Treime mărit, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,

şi cu puterea cinstitei şi de-viaţă-făcătoarei Cruci, şi a întru

tot mântuitoarelor patimi şi de-viaţă-făcătoarei morţii

Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos; cu a Căruia

putere toate stăpânirile cele întunecate ale voastre şi

uneltirile viclene împotriva a toată zidirea lui Dumnezeu,

muncirea şi stricăciunea voastră, ca pre o nimica, o a stins.

Cu tărie poruncesc vouă, viclenilor duhuri, ca, cu toate

descântecele şi otrăvurile şi farmecele voastre, degrabă să

fugiţi de la casa aceasta şi de la cei ce locuiesc într-însa şi

împrejurul ei; şi de acum înainte niciodată să nu răpştiţi,

sau să vă mai întoarceţi la dânsa înapoi, ca să o supăraţi şi

întru nimica să nu zăboviţi, blestemaţilor şi lepădaţilor; ci să

vă depărtaţi de aici cu toate facerile de rău ale voastre, şi să

face-ţi loc puterii lui Dumnezeu şi nemăsuratei milostivirii

Lui, şi darului Lui cel care zdrobeşte toate facerile de rău ale

voastre. Şi să vă certe pre voi degetul lui Dumnezeu, Cela ce

a certat pre vrăjitorii lui Faraon şi nălucirile farmecelor lor,

şi fără lucrare le-a făcut. Să vă certe Acela, cu a căruia

putere poruncind Pavel Apostolul, neputincioasă a făcut

puterea vicleşugului vostru, şi a orbit pre Elima vrăjitorul,

cel plin de toată înşelăciunea şi răutatea, şi vrăjmaş a toată

dreptatea şi diavolul, cu carele voi mult stricaţi şi căile

Domnului le răzvrătiţi. Să vă certe pre voi Acela, cu a Căruia

nume a poruncit Pavel Apostolul duhului celui pitonicesc, şi

l-a gonit din fiica aceluia, care cu descântecele ei câştigare

mare da domnilor săi; şi precum Iustina, cu semnul Crucii şi

cu puterea Celui Răstignit pre dânsa a lui Hristos

Dumnezeului nostru, ocolită fiind, pre vrăjitorii oameni şi

pre voi diavolii v-a biruit, nimica voi sporind, încă şi pre

vrăjitorul şi servitorul vostru Ciprian la servirea adevăratului

Dumnezeu l-a adus; şi voi de frică şi de cutremur fiind

cuprinşi, aţi fugit; şi acum aşa să cadă peste voi şi să vă

apuce spaimă, cutremur şi frică de la Dumnezeu Atotţiitorul

Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh; Acela ce vă va coborî pre voi în

focul cel nestins, şi veşnic şi fără de sfârşit, ca într-însul să

vă munciţi în vecii vecilor, Amin.

Apoi luând Preotul vasul cu apă sfinţită, stropeşte casa şi locul

casei pe dinafară zicând:

Să fugă şi să se depărteze de la casa aceasta tot vicleanul

diavol şi otrăvirea şi farmecele şi descântecele prin

stropirea Sfinţitei apei acesteia şi niciodată să nu se mai

întoarcă, şi să se stingă; în numele Tatălui şi al Fiului şi al

Sfântului Duh, Amin.

lunedì 5 novembre 2018

RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNI Pentru cei ce se tulbură şi se supără de duhuri necurate

RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNI

Pentru cei ce se tulbură şi se supără de duhuri necurate

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte

Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Veniţi să ne

închinăm…, (de trei ori);

Psalmul 142: Doamne auzi rugăciunea mea;

Psalmul 22: Domnul mă paşte şi nimica nu-mi va lipsi;

Psalmul 26: Domnul este luminarea mea;

Psalmul 67: Să se scoale Dumnezeu;

Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule.

Apoi:

Întru tot Sfântă de Dumnezeu Născătoare, în timpul vieţii

mele nu mă lăsa, şi folosinţei omeneşti nu mă încredinţa, ci

primeşte rugăciunea mea.

După aceia Preotul, Ecfonis:

Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-

Născut Fiului Tău, cu Carele binecuvântat eşti, împreună cu

Preasfântul, bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi: acest Canon de rugăciune către Domnul Iisus Hristos,

către Preasfânta de Dumnezeu Născătoare, către puterile

netrupeşti, către Sfinţii Apostoli şi către toţi Sfinţii.

Cântarea I-a, glasul al 2-lea, Irmos:

Veniţi, popoarelor, să cântăm cântarea lui Hristos

Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pre

poporul pre care l-a scos din robia egiptenilor că S-a

preamărit.

Făcătorul, Răscumpărătorul meu şi Domnul, ajutorul

credincioşilor, grăbeşte de mă scapă de această primejdie,

strigă Ţie robul Tău, Unule Iubitorule de oameni.

Cela ce singur cunoşti neputinţa noastră, de supărarea de

acum şi de pieirea ce l-a cuprins, scapă-l cât mai curând, şi

mântuieşte, Mântuitorule, pre robul Tău.

Mărire...

Cetelor Îngereşti ale puterilor celor nemateriale, cu

Apostolii şi cu Mucenicii, rugaţi pre Stăpânul tuturor, să

scape de această primejdie prea grea, pre robul Său.

Şi acum… a Născătoarei:

Pururea Fecioară, care eşti scăparea credincioşilor, şi tare

ajutătoare a noastră robilor Tăi, de nevoia de acum scapă

pre robul Tău, cu rugăciunile Tale, Stăpână.

Cântarea a 3-a Irmos:

Întăreşte-ne pre noi întru Tine, Doamne, Carele prin lemn

ai omorât păcatul, şi frica Ta o înrădăcinează în inimile

noastre, ale celor ce Te lăudăm pre Tine.

Precum de demult pre robul Tău Iacov l-ai scăpat de

pizmuirea lui Isav, aşa scapă pre robul Tău de nevoia de

acum, ca un Iubitor de oameni.

Iubitorule de oameni, Mântuitorule, Te chem pre Tine,

fiind în supărare şi întristare, nu mă trece cu vederea pre

mine robul Tău, ci grăbeşte de mă mântuieşte ca un Îndurat.

Mărire...

Cela ce eşti singur Bun, singur Milostiv, singur Îndurat şi

miluitor pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, îndurându-Te de

robul Tău liberează-l.

Şi acum… a Născătoarei:

Pre Dumnezeu, pre care l-ai născut, roagă-l, Curată, cu

toţi Îngerii şi Apostolii, cu prorocii şi Mucenicii, să scape din

primejdii pre robul Tău.

Irmos:

Întăreşte-ne pre noi întru Tine Doamne Carele prin lemnul

crucii ai omorât moartea, şi sădeşte frica Ta în inimile

noastre, ale celor ce Te lăudăm pre Tine.

Apoi pomeneşte pre cel bolnav

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule după mare mila Ta

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru ca să audă

glasul rugăciunii noastre, şi să uşureze, să miluiască pre

robul Său, şi să arate peste dânsul mare mila Sa, să întoarcă

toată mânia Sa cea pornită cu dreptate asupra lui, şi să-i

ierte toată mulţimea greşalelor, să-l scape de toată

bântuirea şi pedeapsa, zbuciumarea şi muncirea vicleanului

diavol, şi să îndepărteze de la dânsul toată nălucirea satanei

cea cu totul vicleană, înspăimântarea, ameninţarea şi toată

puterea lui cea chinuitoare, şi în curând să dea acestuia

sănătate sufletească şi trupească cu bunătatea Sa, şi să-l

miluiască, să zicem toţi, Doamne auzi-ne şi ne miluieşte.

Auzi-ne pre noi, Dumnezeule Mântuitorul nostru,

nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor de pre

mare departe, şi, Milostive Stăpâne, îndurător fii nouă

pentru păcatele noastre, şi ne miluieşte pre noi.

Că Milostiv şi Iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Catismala glasul al 2-lea

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid neînvins, izvor de milă

şi lumii scăpare, cu stăruinţă strigăm către tine, Născătoare

de Dumnezeu, Stăpână, vino curând şi ne scapă din nevoi,

ceea ce eşti singură grabnică solitoare.

Cântarea 4-a Irmos:

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici Înger, ci Tu Însuţi,

Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pre mine omul

întreg, pentru aceasta strig Ţie: mărire puterii Tale Doamne.

Pre servul Tău ce cumplit se loveşte de furtuna

primejdiilor, Stăpâne, şi se învăluie acum de marea

întristărilor, îndreptează-l la limanul cel prea lin şi prea

dorit.

Cei ce asupresc pre servul Tău, Hristoase, s-au înmulţit şi

limba şi-au ascuţit ca o sabie cu două tăişuri; deci vezi,

Iubitorule de oameni, şi scapă pre servul Tău de la moarte

nedreaptă

Mărire…

Arhanghelilor, Stăpâniilor, Puterilor şi Îngerilor,

Apostolilor, Mucenicilor, Cuvioşilor, Proorocilor şi Drepţilor,

toţi rugaţi-vă pentru acesta ce acum prea amar se

chinuieşte.

Şi acum… a Născătoarei;

Prealăudată, care eşti oamenilor ajutor gata, alină

valurile cele sălbatice ale chinurilor şi pre robul tău ce

aleargă sub acoperământul tău, Stăpână, vindecă-l.

Cântarea a 5-a Irmos:

Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, Doamne, la

lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pre noi, că afară de

Tine alt Dumnezeu nu ştim.

Cela ce ai plinit oarecând rugăciunile lui Ezechia,

Doamne, plineşte curând şi a mea rugăciune, Cela ce singur

eşti Bun, şi mântuieşte pre robul Tău de toată răutatea.

Doamne, Carele prin mâna Îngerului ai scos oarecând din

închisoare cu putere dumnezeiască pre ucenicul corifeu,

uşurează şi pre robul Tău cela ce cumplit se primejduieşte.

Mărire…

Oştilor Îngereşti şi ceata Apostolilor şi a proorocilor, a

preamăriţilor Mucenici şi a cuvioşilor, pentru cela ce se află

în chinuri, împreună faceţi rugăciune.

Şi acum… a Născătoarei;

Maica lui Hristos Dumnezeu, grăbeşte de scapă pre

credinciosul tău rob de greaua şi cumplita primejdie, ce a

venit acum asupra lui, ca să te mărească cu inima şi cu gura.

Cântarea a 6-a, Irmos:

De adâncul greşalelor fiind cuprins, chem adâncul

îndurării Tale cel neurmărit, Dumnezeul meu, din

stricăciune scoate-mă.

Cela ce ai scăpat din pântecele chitului de demult pre

proorocul Tău, Doamne Stăpâne, scapă şi pre robul Tău, ca

cu credinţă şi cu dor să Te mărească pre Tine.

Precum ai scăpat de lei pre Daniil, Hristoase, scapă-mă

acum de oameni vicleni şi pre mine robul Tău, Stăpâne, şi

mă ridică din pierzare şi de la moarte.

Mărire…

Mântuieşte din primejdii pre servul Tău, Mântuitorule, cu

rugăciunile Sfinţilor Îngeri, proroci şi Mucenici, şi cu

mijlocirile înţelepţilor Tăi ucenici.

Şi acum… a Născătoarei:

Nu trece cu vederea, Fecioară, pre servul Tău cel cumplit

învăluit şi deznădăjduit; ci, după cum ştii, mântuieşte pre

cela ce aleargă sub acoperemântul tău, Curată.

Şi iarăşi Irmosul; De adâncul greşalelor..., apoi pomeneşte pre

cel bolnav

Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru scutirea şi slobozirea servului lui Dumnezeu (N) de

chinuirea şi bântuirea diavolului şi de toată uneltirea lui.

Apără mântuieşte, miluieşte şi păzeşte pre servul Tău şi

pre noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pre Preasfânta Curata, preabinecuvântata, mărita

Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor

noastre, şi Ţie mărire înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Condac glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu grăbire să

alergăm noi păcătoşii şi umiliţii, şi să cădem cu pocăinţă

strigând din adâncul sufletului: Stăpână ajută, îndurându-te

de noi; grăbeşte, că pierim de mulţimea păcatelor; nu

întoarce pre servii tăi deşerţi; că numai pre tine nădejde team

câştigat.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind închinat, cei trei

tineri ai Tăi au dispreţuit porunca cea fără de Dumnezeu, şi

aruncaţi în mijlocul focului, fiind rouraţi cântau:

binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Precum de demult pre cei trei tineri din cuptorul cel de

foc i-ai scăpat, mântuieşte, Îndurate, pre servul Tău, ca un

Bun, rugămu-ne Ţie, Stăpâne, de supărarea ce vine asupra

lui şi de aprinderea încercărilor celor nesuferite, ca să Te

mărească pre Tine.

Cela ce singur ştii neputinţa omenească, Hristoase, şi ai

arătat în supărări mângâiere, Iubitorule de oameni,

mântuieşte de primejdia de acum şi pre servul Tău ce cântă:

binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Mărire…

Mulţimea Îngerilor, Apostolilor, Prorocilor, Mucenicilor şi

adunarea cea dumnezeiască a strămoşilor rugaţi pre Cel

Bun, să prefacă plângerea de acum în bucurie celui ce

strigă: binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum… a Născătoarei:

Ceea ce eşti singura nădejde şi ajutorul credincioşilor,

Născătoare de Dumnezeu, grăbeşte de ajută servului tău cel

învăluit pretutindenea de supărări, şi carele, cuprins de

nepricepere şi de durere, aleargă la tine cu încredere

sufletească.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Pre Dumnezeu Carele s-a pogorât în cuptorul cel de foc la

tinerii evreieşti şi văpaia în rouă o a prefăcut, ca pre Domnul

lăudaţi-L, făpturi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Precum ai primit rugile lui Pavel şi a lui Sila, şi i-ai scăpat

din legături, aşa ascultă, Îndurate, şi glasurile noastre ale

nevrednicilor care strigăm acum: mântuieşte pre servul Tău

de pierzare şi de moarte.

Nu întoarce faţa Ta de la mine servul Tău, Hristoase, că

foarte mă chinuiesc; curând auzi-mă, Mântuitorule, şi mă

scapă de învăluirea de acum, strigă prin noi către Tine

servul Tău, Îndurate.

Mărire…

Pentru rugăciunile servitorilor Tăi celor nemateriali,

Dumnezeule, ale Apostolilor, şi ale cetei Mucenicilor, ale

Sfinţilor Prooroci, ale Cuvioşilor şi ale tuturor Drepţilor,

mântuieşte pre servul Tău de cumplita primejdie.

Şi acum… a Născătoarei:

Scăparea creştinilor, ajutătoarea celor cumplit învăluiţi,

Preasfântă Fecioară, nu trece cu vederea pre servul tău ce se

afundă în primejdii şi aleargă acum la acoperământul tău

cel tare.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Pre Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu

înţelepciune negrăită a venit să înnoiască pre Adam, cel

cumplit căzut pentru mâncare în stricăciune, din Sfânta

Fecioară nespus întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu o

inimă întru cântări să-L mărim.

Întristarea servului Tău pentru primejdia de acum şi

viforul cel mare şi cumplit, schimbă-o, Stăpâne, şi prefă

plângerea acestuia în bucurie de-a pururea, ca cu credinţă şi

cu dor neîncetat să Te mărească pre Tine.

Milostivirea Ta cea multă să nu o învingă, Îndurate,

mulţimea cea nemăsurată a răutăţilor mele; ci cu obişnuită

mila Ta, strigă prin noi către Tine servul Tău: mântuieşte-mă

şi mă scapă, Hristoase, de toată vătămarea, că singur eşti

mult-Milostiv.

Mărire…

Cruţă-mă, Doamne, cruţă-mă, când vei vrea să judeci, şi

să nu mă osândeşti în foc; nu cu urgia Ta să mă mustri, te

roagă Fecioara, care Te-a născut, Hristoase, mulţimile

Îngerilor şi adunarea Mucenicilor.

Şi acum… a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, cu servitorii cei netrupeşti, cu Sfinţii

Îngeri, Apostoli, Proroci, Mucenici şi toţi Cuvioşii, rugaţi pre

Dumnezeu cel singur Preabun să scape de răutate pre servul

Tău.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat să Te fericim…, Sfinte

Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, şi după, Tatăl nostru…

Toate oştile Îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului,

cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, cu Născătoarea de

Dumnezeu, faceţi rugăciune să ne mântuim noi.

Stăpână şi Maica Răscumpărătorului primeşte rugile

nevrednicilor servilor tăi, ca să mijloceşti către Cel Născut

din tine; o Stăpâna lumii, fii mijlocitoare.

Apoi pomeneşte pre cel bolnav la ectenie, cum s-a însemnat

după cântarea a 3-a: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare

mila Ta…, apoi ia untdelemn din candelă şi unge pre cel bolnav

zicând aceasta rugăciune:

Părinte Sfinte, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre,

Cela ce ai trimis pre Unicul-Născut Fiul Tău, Domnul nostru

Iisus Hristos, să vindece toată boala şi să răscumpere de

moarte vindecă pre servul Tău (N) de neputinţa sufletească

şi trupească ce l-a cuprins; şi cu harul lui Hristos al Tău fă-l

să vieze după a Sa plăcere, ca să plinească prin fapte bune

mulţumită şi închinăciunea datorită Ţie. Cu rugăciunile

preabinecuvântatei, măritei, Stăpânei noastre de Dumnezeu

Născătoare şi pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei şi

de viaţă făcătoarei Cruci, cu folosirea cereştilor nemateriale

puteri, cu ale cinstitului şi măritului prooroc,

Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; cu ale Sfinţilor

măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; cu ale Sfinţilor

măriţilor şi bine învingătorilor Mucenici; cu ale Sfinţilor şi de

Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri; cu ale Sfinţilor şi

vindecătorilor fără de argint: Cosma şi Damian, Kir şi Ioan,

Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anchit,

Taleleu şi Trifon; cu ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti

părinţi Ioachim şi Ana, şi cu ale tuturor Sfinţilor.

Că Tu eşti izvorul tămăduirilor şi Ţie mărire înălţăm,

Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE la casa ce se bântuieşte de duhuri rele

RUGĂCIUNE

la casa ce se bântuieşte de duhuri rele

Doamne Dumnezeul mântuirii noastre, Fiul Dumnezeului

celui viu, Carele Te porţi pre heruvimi şi eşti mai sus de

toată începătoria şi stăpânia, puterea şi domnia; Cel mare şi

înfricoşat peste toţi cei din împrejurul Tău; Cela ce ai aşezat

cerul ca o boltă şi ai făcut pământul cu puterea Ta, şi ai

îndreptat lumea cu înţelepciunea Ta; Cela ce cutremuri

lumea de sub cer din temelie, şi chiar stâlpii ei se clătesc;

Cela ce zici soarelui şi nu răsară, şi se ascunde despre stele;

Cela ce ameninţi marea şi se usucă; a Căruia mânie topeşte

începătoriile şi stăpânirile, şi pietrele s-au sfărâmat de Tine;

Cela ce porţi de aramă ai frânt şi încuietori de fier ai rupt;

pre cel tare l-ai legat, şi uneltele lui le-ai împrăştiat, surpând

cu Crucea Ta pre tiran; şi pre balaur cu undiţa înomenirii

Tale l-ai prins, şi cu legăturile întunerecului în tartar l-ai

încătuşat, Însuţi dar, Doamne, Cela ce eşti tăria celor ce

nădăjduiesc spre Tine, zidul cel puternic a celor ce se încred

în Tine, îndepărtează, goneşte şi alungă toată lucrarea

diavolească, toată asuprirea satanei, toată bântuirea puterii

protivnice de la casa aceasta, şi de la cei ce locuiesc întrînsa,

care poartă semnul Crucii Tale celei învingătoare şi

înfricoşate contra demonilor, şi cheamă numele Tău cel

Sfânt. Aşa, Doamne, Carele ai alungat legeonul de demoni,

şi ai poruncit duhului celui surd, mut şi necurat să iasă şi să

nu se mai întoarcă la omul cel cuprins de dânsul; Cela ce ai

pierdut toată tabăra duşmanilor noştri celor nevăzuţi, iar

credincioşilor şi celor ce Te cunosc pre Tine le-ai zis: Iată

dau vouă putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi

peste toată puterea vrăjmaşului; Însuţi, Stăpâne, păzeşte

mai pre sus de toată vătămarea şi încercarea pre toţi cei din

casa aceasta ferindu-i de frica de noapte, de săgeta ce

zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de întâlnirea cu

demonul de amiază-zi; pentru ca servii şi servele Tale şi

pruncii, câştigând ajutorul Tău, păziţi cu oastea Îngerească,

toţi ca unul într-o inimă cu credinţă să cânte: Domnul este

ajutorul meu şi nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul; şi

iarăşi: Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti. Că Tu eşti,

Dumnezeule, întărirea mea, tare, Stăpânitor, Domn păcii,

Părintele veacului viitor, şi Împărăţia Ta, împărăţie veşnică.

Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, cu Părintele Tău

Cel fără început, şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în

vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE de exorcizare a Sfântului Marelui Mucenic Trifon

RUGĂCIUNE

de exorcizare a Sfântului Marelui Mucenic Trifon,

care se citeşte la grădini, vii, şi ţarine

Blestemu-vă pre voi fiare de multe feluri, viermi, omizi,

gândaci, lăcuste, şoareci, cârtiţe, rugină, purici, tot felul de

muşte, muşiţe, molii, furnici, forficari şi viespi, târâtoare cu

multe picioare şi tot felul de vietăţi stricătoare şi de păsări,

ce aduc daună semănăturilor, viilor, pomilor şi grădinilor de

verdeţuri; vă jur cu Dumnezeu Tatăl Cel fără început, cu Fiul

Cel asemenea fără început şi de o fiinţă, şi cu Duhul Cel

Preasfânt şi de-viaţă-făcător şi de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul.

Vă blestem pre voi cu întruparea Unuia-Născut Fiului lui

Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos; cu viaţa Lui

pământească cea împreună cu oamenii; cu patima Lui cea

mântuitoare, cu moartea Lui cea de viaţă făcătoare, cu

învierea cea de a treia zi, cu înălţarea la ceruri, şi cu pronia

cea dumnezeiască şi mântuitoare. Blestemu-vă cu Sfinţii

Heruvimi cei cu mulţi ochi, şi cu serafimii cei cu câte şase

aripi, ce zboară împrejurul tronului şi strigă: Sfânt, Sfânt,

Sfânt, Domnul Savaot, spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl,

Amin. Blestemu-vă pre voi cu Sfinţii Îngeri, cu toată puterea,

cu miile de mii şi cu milioanele de milioane, care cu multă

frică stau înaintea măririi Domnului; să nu stricaţi via, nici

ţarina, nici grădina de pomi şi cu verdeţuri a robului lui

Dumnezeu (N), ci să vă duceţi în munţi sălbatici, în copaci

neroditori, în care v-au dăruit vouă Dumnezeu hrana zilnică.

Vă blestem cu scumpul Trup şi Sânge a lui Hristos

adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorului, prin care s-a dat

nouă mântuire şi răscumpărare, şi pentru Carele avem a

muri; să nu stricaţi nici ţarina, nici via, nici grădina, nici orice

pom roditor, şi neroditor nici vre-o frunză de legumă din

cuprinsul şi locul robului lui Dumnezeu (N). Iar de nu mă veţi

asculta şi veţi călca jurământul cu care v-am conjurat, nu

veţi avea a face cu mine umilitul şi mai micul Trifon, ci cu

Dumnezeul lui Avraam, Isaac, şi Iacov, Carele va veni să

judece viaţă şi morţii. Pentru care, precum mai înainte am

zis vouă: duceţi-vă în munţi sălbatici, în copaci neroditori;

iar de nu mă veţi asculta, voi ruga pre Iubitorul de oameni

Dumnezeu să trimită Îngerul său cel peste fiare, şi vă va lega

şi ucide cu fier şi cu plumb, de vreme ce n-aţi luat în seamă

blestemurile şi rugăciunea mea a umilitului Trifon; încă şi

păsări trimise prin rugăciune, vă vor mânca pre voi.

Blestemu-vă încă cu marele nume cel înscris pre piatră, ce

nu l-a putut suferi, ci s-a topit ca ceara de faţa focului. Ieşiţi

din locurile noastre şi porniţi în locuri neumblate, seci şi

neroditoare, cum mai înainte v-am zis; ieşiţi din locul şi

cuprinsul servilor lui Dumnezeu, care m-au chemat şi pre

mine în ajutorul, apărarea şi mântuirea lor. Ca şi în acestea

să se preamărească Preasfântul nume al Tatălui, şi al Fiului,

şi al Sfântului Duh, şi să se împlinească rugăciunile şi

cererile umilitului Trifon. Că Lui Dumnezeu se cuvine

mărirea şi stăpânire în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Apoi rugăciunea următoare:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,

Carele cu iconomia întrupării Tale ai binecuvântat

Betleemul şi Getsimani, şi mai înainte casa lui Iacov, Carele

după binecuvântare s-a numit Israil; Cela ce şi casa lui David

ai binecuvântat-o, Însuţi binecuvintează şi proprietatea

acesta, şi o fă prin binecuvântări să aducă roade; pentru

rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu

Născătoarea şi pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei

şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ale cinstitului, măritului

proroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; cu ale

Sfinţilor, măriţilor şi întru totul lăudaţilor Apostoli; cu ale

Sfinţilor, şi bunilor biruitori Mucenici; cu ale Sfinţilor, măriţilor

şi marilor Mucenici Trifon, Eustaţie şi Iulian; cu ale

Sfântului (zilei), şi ale tuturor Sfinţilor. Că Tu eşti Cela ce

binecuvintezi şi sfinţeşti toate, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi

Preasfântului, Bunului, şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE ce se face la ţarine

RUGĂCIUNE

ce se face la ţarine, vii sau grădini când se strică

semănăturile de insecte sau alte vietăţi, lăcuste, gândaci şi

altele

Se cade a se face Liturghie, să se aprindă candelă la Sf. Trifon

sau la Sf. Eustaţiu, sau a hramului ce va fi şi după aceia luând

untdelemn din candelă şi agheasmă de la Botezul Domnului,

stropeşte Preotul cruciş ţarina, via sau grădina, şi zice aceasta

rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru Cela ce la începutul facerii ai

creat cerul şi pământul; şi cerul l-ai înfrumuseţat cu mari

luminători, ca să lumineze pământul şi prin ele să ne

luminăm de Tine Unul Făcătorul şi Stăpânul făpturii; iar

pământul l-ai înfrumuseţat cu verdeaţă, cu iarbă şi cu multe

feluri de seminţe ce rodesc după fel, şi l-ai împodobit spre

înfrumuseţare şi bun miros, şi cu toate florile, l-ai

binecuvântat. Însuţi şi acum, Stăpâne, caută din Sfântul Tău

locaş spre proprietatea aceasta a robului Tău (N) şi o

binecuvintează; fereşte-o de tot farmecul şi vrajba, de tot

răul, de încercarea vicleană şi de uneltirile oamenilor răi, şi

dă ei a aduce roduri la timp, pline de binecuvântarea Ta; şi

stârpeşte de pre dânsa toată fiara, insecta, toată urgia şi

răutatea ce o ameninţă cu stricăciune. Că s-a Sfinţit şi s-a

preamărit, preacinstit şi preaîncuviinţat numele Tău, al

Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNI pentru copii ce nu pot lesne învăţa

RUGĂCIUNI

pentru copii ce nu pot lesne învăţa

Binecuvântând Preotul: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă

Treime…, Tatăl nostru…, ecfonis, apoi zicem aceste tropare:

Precum ai venit în mijlocul ucenicilor Tăi Mântuitorule,

pace dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte pre noi.

Mărire...

Pre ucenici cei necărturari, Duhul Tău cel Sfânt învăţători

i-a arătat Hristoase Dumnezeule, şi prin bună întocmirea cea

mult glăsuitoare a limbilor, înşelăciunea o a surpat, ca un

Atotputernic.

Şi acum…

Cu limbi de alt neam, ai înnoit Hristoase pre ucenicii Tăi,

ca cu acelea să Te prezică pre Tine cuvântul cel fără de

moarte şi Dumnezeu, Cela ce ai dat sufletelor noastre mare

milă.

Apoi: Împărate ceresc mângâitorule…, etc. şi Uşa milostivirii…,

etc., apoi Preotul:

Domnului să ne rugăm

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ai

sălăşluit în inimile celor doisprezece Apostoli, fără de

făţărie, darul Preasfântului Duh, Carele S-a pogorât în chipul

limbilor de foc, şi a deschis gurile lor, şi au început a grăi în

alte limbi; Însuţi Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul

nostru, trimite Duhul Tău cel Sfânt peste robul Tău aceasta

(N) Şi resădeşte în urechile inimii lui, Sfinţita Scriptură, care

pre table o a însemnat Preacurată mâna Ta, lui Moisi

puitorului de lege, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

ALTĂ RUGĂCIUNE

Domnului să ne rugăm

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru Cela ce Te-ai

sălăşluit şi ai luminat inima celor 24 de bătrâni şi a Sfinţilor

Tăi Ucenici şi Apostoli; şi a Sfinţilor Apostoli şi

Evangheliştilor Tăi; Ioan, Matei, Marcu şi Luca. Cela ce ai

învăţat şi ai luminat pre Sfântul Ştefan întâiul mucenic;

Însuţi şi acum, Doamne, luminează şi inima robului Tău (N).

Pentru rugăciunile preabinecuvântatei Stăpânei noastre, de

Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria; cu

puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, a cinstitului

măritului Proroc şi Înaintemergătorului şi Botezătorului

Ioan; a Sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; a

Sfântului Apostol Matia; a Sfinţilor Mucenici Agapie,

Procopie şi Filip, şi a tuturor Sfinţilor.

Că Tu Însuţi eşti luminarea sufletelor şi a trupurilor

noastre şi Ţie mărire înălţăm, împreună cu Cel fără de

început al Tău Părinte, şi cu Preasfântul şi Bunul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Să stăm bine, să stăm cu frica lui Dumnezeu, Amin.

După aceea, ectenia: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule…, etc.

apoi apolisul.

TEDEUM la începerea cursului scolastic

TEDEUM

la începerea cursului scolastic

Preotul începe: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Corul

cântă Împărate ceresc…, cititorul: Sfinte Dumnezeule…,

Preasfântă Treime…, Tatăl nostru..., după Veniţi să ne închinăm…,

Psalmul 33:

Binecuvânta-voi pre Domnul în tot timpul, pururea lauda

Lui în gura mea. Întru Domnul se va lăuda sufletul meu,

audă cei blânzi şi să se veselească. Măriţi pre Domnul cu

mine, şi să înălţăm numele Lui împreună. Căutat-am pre

Domnul, şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-a

izbăvit. Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă veţi lumina, şi feţele

voastre nu se vor ruşina. Săracul aceasta a strigat, şi Domnul

l-a auzit, şi din toate necazurile l-a mântuit. Îngerul

Domnului custodiază înprejurul celor ce se tem de Dânsul,

şi-i izbăveşte. Gustaţi şi vedeţi, că Bun este Domnul; fericit

bărbatul, carele nădăjduieşte spre Dânsul. Temeţi-vă de

Domnul toţi Sfinţii Lui, că nu este lipsă celor ce se tem de

Dânsul. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit; iar cei ce caută

pre Domnul nu se vor lipsi de tot binele. Veniţi, fiilor,

ascultaţi-mă: frica Domnului vă voi învăţa. Cine este omul,

carele voieşte viaţă, carele iubeşte să vadă zile bune?

Opreşte limba Ta de la rău, şi buzele Tale de la grăirea

vicleană. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o

urmează. Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile lui spre

rugăciunea lor; iar mânia Domnului asupra celor răi, ca să

extermine de pre pământ memoria lor. Strigat-au drepţii, şi

Domnul i-a auzit, şi din toate necazurile i-a mântuit. Aproape

este Domnul de cei cu inima umilită, şi pre cei cu duhul

înfrânt va mântui. Multe sunt necazurile dreptului dar din

toate acelea îl va scăpa Domnul. Păzeşte Domnul toate

oasele lui, nici unul dintr-însele nu se va frânge. Răutatea va

omorî pre necucernici, şi cei ce urăsc pre dreptul se vor

dezola. Mântuieşte Domnul sufletele robilor Săi; şi nu se vor

dezola toţi cei ce nădăjduiesc spre Dânsul.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori). Şi ectenia aceasta: Cu

pace Domnului să ne rugăm, şi celelalte până la: Pentru

navigatori…, apoi adaugă acestea:

Pentru ca să trimită asupra junilor acestora duhul

înţelepciunii şi al înţelegerii, şi să le deschidă mintea şi

rostul, şi să lumineze inima lor, spre primirea învăţăturii

bunelor studii, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca să planteze în inima lor începutul înţelepciunii,

frica Sa cea dumnezeiască, şi prin ea să alunge din inimile

lor uşurătăţile tinereţii, şi să lumineze mintea lor a se abate

de la rău şi a face binele, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să deschidă mintea lor a pricepe şi a înţelege, şi

a ţine în memorie toate învăţăturile cele bune şi folositoare,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să le dea înţelepciunea, care şade la Tronul Lui,

şi să o planteze în inimile lor, ca să-i înveţe ce este bine de

făcut înaintea Lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să progreseze ei cu înţelepciunea şi cu vârsta

întru slava lui Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca prin înţelepciune şi viaţă virtuoasă, şi prin

bunăstarea în credinţa ortodoxă, să fie ei bucurie şi

mângâiere părinţilor săi, şi întărire Bisericii noastre celei

ortodoxe, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul…, şi celelalte.

Eschiamare: Că Ţie se cuvine toată slava..., apoi Troparele

acestea, glasul 6-lea:

Precum în mijlocul învăţăceilor Tăi ai venit, Mântuitorule,

pace dându-le, aşa vino şi la noi, şi ne mântuieşte.

Duhul Tău cel Sfânt, Hristoase Dumnezeule, a arătat

învăţători pre învăţăceii cei necărturari, şi prin armonia cea

oratorică a limbilor a stricat amăgirea, ca un Atotputernic.

Slavă… glasul 8-lea.

Binecuvântat eşti Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce

preaînţelepţi pre pescari i-ai arătat, trimiţându-le Duhul

Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni

Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie,

Şi acum…

Solitoare a creştinilor neînfruntată, mijlocitoare către

Făcătorul neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de

rugăciune ale păcătoşilor; ci preîntâmpină ca o bună spre

ajutorul, nostru celor ce cu credinţă strigăm Ţie: grăbeşte la

rugăciune, şi sârguieşte la rugăminte, solicitând pururea

pentru cei ce te cinstesc.

Diaconul: Să luăm aminte, Iereul: Pace tuturor. Cititorul: Şi duhului

Tău. Diaconul: Înţelepciune, să luăm aminte. Cititorul:

prochimen, glasul 4-lea: Întru ce-şi va îndrepta tânărul calea sa?

Când va păzi cuvintele Tale.

stih: Mai mult decât cei ce mă învaţă am înţeles, pentru că

mărturiile Tale sunt obiectul meditaţiei mele.

Apostolul din epistola generală a Sfântului Apostol Iacov:

3;12,13-18.

Fraţii mei, nu fiţi mulţi învăţători, ştiind că vom să luăm

mai mare osândă; Căci în multe greşim toţi. De nu greşeşte

cineva în cuvânt, acesta este bărbat desăvârşit, şi puternic aşi

înfrâna şi tot corpul. Cine este înţelept şi bine ştiutor între

voi? Să-şi arate din viaţa cea bună faptele sale întru

blândeţea înţelepciunii. Iar de aveţi pizmă amară şi

prigonire întru inimile voastre, nu vă lăudaţi nici minţiţi

contra adevărului. Această înţelepciune nu se pogoară de

sus, ci este pământească, simţuală, demonică. Căci unde

este pizmă şi prigonire, acolo este neorânduială, şi tot lucrul

rău. Iar înţelepciunea cea de sus, întâi este curată, apoi

paşnică, blândă, plecată, plină de milă, şi de roade bune,

nepărtinitoare şi nefăţarnică. Iar rodul dreptăţii se seamănă

în pace de către cei ce fac pace.

Aliluia. După aceea Diaconul zice: Înţelepciune, drepţi, să

ascultăm Sfânta Evanghelie, Iereul: Pace tuturor.

Evanghelia de la Matei: 13;4-9,19-23

Zis-a Domnul pilda aceasta: ieşit-a semănătorul să

semene sămânţa sa. Şi semănând el una a căzut lângă cale,

şi au venit păsările şi o au mâncat. Iar alta a căzut pre

pietriş, unde n-avea pământ mult, şi îndată a răsărit, fiindcă

nu avea pământ adânc. Şi răsărind soarele, s-a veştejit, şi

neavând rădăcină s-a uscat. Iar alta a căzut în spini, şi au

crescut spinii şi o au înecat. Iar alta a căzut pre pământ bun,

şi a dat rod, una o sută, iar alta şaizeci, iar alta treizeci. Cela

ce are urechi de auzit, să audă. Deci voi ascultaţi pilda

semănătorului: De la tot cela ce aude cuvântul împărăţiei, şi

nu-l înţelege, vine vicleanul şi răpeşte ceea ce este semănat

întru inima lui. Aceasta este cea semănată lângă cale. Iar

cea semănată pre pietriş, aceasta este carele aude cuvântul,

şi îndată-l primeşte cu bucurie: însă nu are rădăcină întru

sine, ci este până la un timp: iar făcându-se necaz sau

persecuţie pentru cuvânt, îndată se scandalizează. Iar cea

semănată în spini, aceasta este, cei ce aude cuvântul, dar

grija veacului acestuia, şi amăgirea bogăţiei îneacă

cuvântul, şi se face neroditor. Iar cea semănată în pământ

bun, aceasta este cela ce aude cuvântul şi-l înţelege, carele

şi aduce rod, şi face unul o sută, altul şaizeci, şi altul

treizeci.

Corul: Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie. Diaconul zice ectenia:

Miluieşte-ne Dumnezeule…, după ce pomeneşte autoritatea

bisericească, adaogă acestea:

Încă ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru, ca să caute

cu milostivire asupra junilor acestora şi să le trimită în

inimi, în minte şi în rost duhul înţelepciunii, al ştiinţei, al

evlaviei şi al fricii Sale şi să-i lumineze cu lumina cunoştinţei

Sale, şi să le dea putere şi tărie de a se deprinde la

înţelegerea legii Lui celei Dumnezeieşti, şi la toată

învăţătura cea bună şi folositoare, Doamne auzi-ne şi ne

miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm, ca Domnul Dumnezeu să inspire acestor

juni duhul cel bun, carele conduce pre calea cea dreaptă, şi

produce propăşire întru înţelepciune, şi întru ştiinţă, şi întru

toate faptele cele bune, spre slava Preasfântului Său nume;

şi să le dăruiască sănătate şi zile îndelungate spre edificarea

Bisericii sale şi a patriei lor. Să zicem toţi: Doamne auzi-ne şi

ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte, (de 12 ori) Iereul eschiamă: Auzi-ne,

Dumnezeule Mântuitorul nostru…, Corul: Amin. Diaconul: Plecând

genunchii noştri, Domnului să ne rugăm, toţi asistenţii

îngenunchează. Iar Preotul; îngenunchiat şi cu capul descoperit,

cu toată luarea aminte şi cu umilinţă citeşte rugăciunea aceasta

cu mare glas:

Doamne Dumnezeule plăsmuitorul nostru Carele cu

chipul Tău ne-ai cinstit pre noi oamenii, Cela ce ai învăţat

pre aleşii Tăi încât să fie admiraţi de cei ce iau aminte la

învăţătura Ta, Cela ce ai descoperit pruncilor înţelepciunea,

Cela ce ai învăţat pre Solomon, şi pre toţi cei ce au căutat

înţelepciunea Ta: deschide inimile, minţile şi rosturile

robilor Tăi junilor acestora ce au procăzut înaintea

Atotputerniciei Tale; şi-i învredniceşte a pricepe puterea

legii Tale, şi a propăşi în cunoştinţele cele folositoare ce li

se vor preda, spre slava Preasfântului Tău nume, spre folosul

şi edificarea Sfintei Tale Biserici, şi spre cinstea patriei

noastre, şi să înţeleagă voia Ta cea bună şi desăvârşită.

Izbăveşte-i de toată asuprirea vrăjmaşului; păzeşte-i întru

credinţa cea Ortodoxă şi întru toată evlavia şi curăţia, în

toate zilele vieţii lor, ca să progreseze în ştiinţă, şi întru

plinirea poruncilor Tale, ca în acest mod pregătiţi, să

proslăvească Preasfânt numele Tău, şi să se facă moşteni

împărăţiei Tale. Că Tu eşti Dumnezeu puternic întru milă, şi

bun întru tărie, şi Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi

închinăciunea, Tatălui şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Diaconul: Înţelepciune. Corul: Pre cea mai cinstită…, şi apolisul

deplin.

Polihroniarea se face precum s-a arătat la Tedeumul de mai

sus, la care se adaugă şi al patrulea polihroniu, aşa: Profesorilor

şi învăţăceilor dă-le, Doamne, zile îndelungate, pace şi sănătate,

şi propăşire în răspândirea luminii ştiinţelor şi a virtuţii, şi-i

păzeşte întru mulţi ani.

RUGĂCIUNE când merge copilul să înveţe carte

RUGĂCIUNE

când merge copilul să înveţe carte

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Carele cu chipul Tău ai

cinstit pre oameni şi i-ai îmbrăcat cu voie de sine

stăpânitoare; Cela ce ai intrat în Biserică, înjumătăţindu-se

praznicul, şi ai învăţat pre oameni, încât se mirau popoarele

şi ziceau: De unde ştie Acesta Scriptura neînvăţându-se; şi

David grăieşte: Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pre mine, frica

Domnului voi învăţa pre voi; Cela ce ai învăţat pre Solomon

înţelepciunea, Dumnezeule al tuturor, cuvântule, Împărate

al tuturor, deschide sufletul şi inima, gura şi mintea robului

Tău (N) ca să cunoască adevărul şi să facă voia Ta; şi-l

fereşte pre dânsul de toată ispita diavolească, păzindu-l

întru toate zilele vieţii lui; şi fă să sporească totdeauna întru

toate poruncile Tale. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii

Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Că Tu eşti cercetătorul

sufletelor şi al trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeul

nostru, şi Ţie mărire înălţăm împreună cu Tatăl şi cu Sfântul

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE ce se citeşte la hainele ce se împart de pomană,

RUGĂCIUNE

ce se citeşte la hainele ce se împart de pomană, după

pristăvirea fiecărui om

Domnului să ne rugăm

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru Cela ce pre

cei morţi şi pre cei vii stăpâneşti, Cela ce dai hrană celor

flămânzi şi îmbrăcăminte celor goi, binecuvintează hainele

acestea spre purtarea celor ce le vor îmbrăca; şi pre

răposatul robul Tău (N) îl îmbracă în veşmântul

nestricăciunii şi în haină înfrumuseţată cu lumină şi-l aşează

în camera Ta, ca să se bucure în veci întru desfătarea

bunătăţilor Tale şi odihnă. Binecuvintează Doamne şi pre

celelalte lucruri câte vor să se împartă pentru răposatul

robul Tău (N); ca să-i fie lui de pomenire şi de răscumpărare.

Dăruieşte Doamne sănătate şi celor ce vor purta aceste

daruri de haine spre pomenirea numelui răposatului,

dăruieşte-i şi răposatului răspuns bun la înfricoşatul judeţul

Tău; uşurează-l Doamne de păcatele ce a făcut, cu lucrul, cu

cuvântul sau gândul, că numai Tu singur eşti fără de păcate,

Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui,

şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Rugăciune la gustarea strugurilor în 6 zile ale lui august

Rugăciune

la gustarea strugurilor în 6 zile ale lui august

Binecuvintează Doamne această roadă nouă a viţei, care prin

bună întocmirea văzduhului, şi prin picături de ploaie, şi prin

liniştirea vremilor, la acest ceas al coacerii, a ajunge, bine ai voit,

ca să ne fie nouă celor ce vom gusta dintru această roadă a viţei,

spre veselie, şi să-Ţi aducem Ţie darul spre curăţirea păcatelor,

prin sfinţitul, şi sfântul trup al Hristosului Tău, cu Carele

împreună bine eşti cuvântat, cu Preasfântul, şi bunul, şi de viaţă

făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE la culegerea viei

RUGĂCIUNE

la culegerea viei

Dumnezeule Mântuitorul nostru, Cela ce ai binevoit a se

chema Viţă Fiul Tău Cel Unul-Născut, Domnul nostru Iisus

Hristos, şi rodul ei, Fiul nemuririi l-ai arătat prin darul

Duhului Tău; Însuţi şi acum, Stăpâne, şi acest rod al viţei

binecuvintează-l şi dă Sfinţire şi sporire sufletească tuturor

celor ce se vor împărtăşi dintr-însul; şi Viţei celei adevărate

lor nevătămată, împodobindu-i cu darurile Tale cele veşnice

şi nepieritoare.

Cu Darul şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului

Tău, cu Carele împreună binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi

Bunul şi de-viaţă-făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE la resădirea viei

RUGĂCIUNE

la resădirea viei

Doamne Iisuse Hristoase, Cela ce eşti viţa cea adevărată

şi Tatăl Tău lucrător, Tu şi pre Apostolii Tăi mlădiţe i-ai

numit, Tu pre Israil l-ai răsădit în pământul Tău, gonind

neamurile. Tu şi acum Stăpâne, vino spre viţa aceasta şi o

răsădeşte; pune mila Ta într-însa; dă-i păzitor ajutorul Tău;

îngrădeşte intrările şi ieşirile ei cu a Ta purtare de grijă;

izbăveşte-o pre dânsa de toată încunjurarea rea; şi de

grindină, de ger, de polei, de iarna cea groaznică, de arderea

vânturilor, de vifore şi de moine; şi în scurt a zice, de toată

năpădirea văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi; caută şi

cercetează via aceasta care o a sădit dreapta Ta, ca să-şi dea

în vreme rodurile sale, şi să ne învrednicim şi noi cu darul

Tău, a o culege şi a-Ţi aduce dintr-însa să se prefacă întru

Sângele trupului Tău.

Că Ţie se cuvine toată lauda cinstea şi închinăciunea, cu

Cel fără de început al Tău Părinte cu Preasfântul şi Bunul şi

de-viaţă-făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE peste semănături

RUGĂCIUNE

peste semănături

Doamne Dumnezeul nostru, adus-am dăruirea seminţelor,

cea din preacurate şi bogate palmele Tale, ce este acum

înaintea ochilor Tăi Stăpâne, şi ne rugăm a Ţi se încredinţa:

Că n-am cutezat a o închide pre aceasta în sânurile

pământului cele neînsufleţite, de nu vom căuta spre porunca

măririi Tale, ceea ce porunceşte pământului a răsări şi

creşte şi a da sămânţă semănătorului şi pâine de mâncare;

şi acum ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru, să ne auzi pre

noi cei ce ne rugăm Ţie, şi să deschizi nouă visteria Ta cea

mare şi bună şi cerească; şi varsă binecuvântarea Ta, până

ce ne vom îndestula după nemincinoasele Tale făgăduinţe;

şi goneşte de la noi toate cele ce mănâncă rodul nostru cel

pământesc, şi toată certarea cea cu dreptate adusă asupra

noastră, pentru păcatele noastre, şi trimite îndurările Tale

peste poporul Tău. Cu darul şi cu iubirea de oameni a Unuia-

Născut Fiului Tău, cu Carele împreună binecuvântat eşti, şi

cu Preasfântul şi Bunul şi de-viaţă-făcătorul Duhul Tău, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin