RÂNDUIALA ce se face la temelia Bisericii pe scurt

RÂNDUIALA

ce se face la temelia Bisericii pe scurt

Pregătindu-se locul de temelia Bisericii, ce are a se ridica, vine

acolo Arhiereul, iar în lipsă Preotul, şi făcând începutul, zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…,

Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia...

Deci Arhiereul sau Preotul cădeşte temelia împrejur, iar

cântăreţii cântă troparul Sfântului în onoarea căruia se ridică

Biserica, şi alte tropare ce ar mai vrea Proestosul. Apoi stând

Arhiereul la locul unde are a se pune Sfântul jertfelnic, zice

această Rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai dorit a se zidi Ţie

Biserică pre aceasta piatră; Însuţi caută spre cei ce aduc Ţie

ale Tale dintru ale Tale, şi pentru că ridică aceasta casă spre

doxologirea Ta, răsplăteşte-i cu mulţimea cereştilor Tale

bunătăţi; iar pre lucrători întăreşte-i păzindu-i nevătămaţi;

păzeşte temeliile ei nestricate şi neclătite, şi arată-o casă a

Ta deplinită; ca şi într-însa cu cântări de laudă şi cu

doxologii să Te cântăm pre Tine adevăratul nostru

Dumnezeu.

Că Ţie se cade toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor. Amin.

După rugăciune se face apolis. Apoi luând o piatră şi

însemnând pre ea semnul Crucii, şi data anului, o pune cu însuşi

mâinile sale în temelie, zicând:

Întemeiatu-o-a pre dânsa Cel Preaînalt, Dumnezeu în

mijlocul ei, şi nu se va clăti, ajuta-va ei Dumnezeu de

dimineaţă în dimineaţă.

Şi aşa încep meşterii zidirea.

Iar după Evhologiul P. S. Ep. Melchisedek rânduiala se face cum

urmează:

RÂNDUIALA

ce se face la întemelierea Bisericii,

şi la înfigerea Crucii

Ştiut să fie că nimeni nu poate întemelia Biserica, fie de piatră,

fie de lemn, decât numai Episcopul, sau cu o anume

binecuvântare a lui prin protoierei ori printr-un Iereu, pre care el

va voi a-l trimite. Iară dacă cineva ar cuteza a începe zidirea

Bisericii fără binecuvântarea Episcopului, va fi supus caterisirii,

ca un dispreţuitor de autoritatea episcopală.

Iar această întemeliere se face aşa; dacă are a se zidi Biserică

de piatră, se sapă şanţuri la locul unde are a fi temelia, şi se gătesc

pietre şi tencuială şi pre o piatră pătrată se întipuieşte or se

sapă o cruce, iară sub cruce, (dacă va voi Episcopul sau locţiitorul

lui) se găteşte un loc pentru punerea Sfintelor moaşte şi se pune

această inscripţie: În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului

Duh, s-a întemeliat Biserica aceasta întru cinstea şi pomenirea (se

numeşte numele sărbătorii sau al Sfântului cărui se dedică

Biserica) sub domnia prea evlaviosului şi de Hristos iubitorului

Regelui nostru (N) al României, sub arhipăstoria preaSfinţitului

(numele Episcopului şi al cetăţii lui) şi s-a pus moaştele Sfântului

(numele lui), în anul cutare de la crearea lumii, iară de la Naşterea

după trup a lui Dumnezeu Cuvântul (numărul anului, luna şi ziua).

Iar ştiut să fie că temelia Bisericii se poate pune şi fără moaşte

de Sfânt şi fără menţionata inscripţie, dar fără de amintita piatră

pătrată nu se face. Tot odată se pregăteşte o cruce mare de lemn,

şi locul în care să se înfigă acea cruce, adică: o groapă, unde are a

fi prestolul. Iară daca Biserica are a fi de lemn, atunci nu se fac

şanţuri, ci numai o groapă sub păretele altarului despre răsărit,

pentru punerea pietrei pătrate, şi alta pentru punerea crucii la

locul unde are a fi prestolul. Şi se pregătesc şi bârnele sau

lemnele, pre care are a sta Biserica.

După ce toate acestea s-au pregătit, Ierarhul sau locţiitorul său,

se îmbracă în toate veştmintele ierarhice, (iar dacă este Preot, în

cele preoţeşti), în Biserica cea mai aproape de locul unde are a fi

întemelierea, şi iese cu tot clerul, doi câte doi, Diaconii precedând

cu tămâitoarele, iară preoţii cu cruci, şi clericii cântă stihirile de

la litia sărbătorii, cărei are a se dedica viitoarea Biserică. Iar viind

la loc, pun Sfânta Evanghelie şi crucea pre o masă pregătită

acolo, şi luând proiestosul tămâietorul şi tămâind masa în chipul

crucii de trei ori, glăsuind Diaconul: Binecuvintează Stăpâne:

începe după obicei: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, corul

cântă: Împărate ceresc…, şi până se sfârşeşte cântarea proistosul

stă înaintea Sfintei Evanghelii tămâindu-o. Apoi tămâiază toate

gropile unde are a fi temelia, începând de la cei întâi pereţi ai

altarului, şi mergând de la dreapta spre stânga, până ce va veni

iarăşi de unde a început. După aceea tămâiază clerul şi poporul şi

iarăşi Sfânta Evanghelie. Iară cititorul citeşte: Sfinte

Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Veniţi să ne

închinăm: (de trei ori): şi Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea

mea…, Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori).

Iar Diaconul ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor

noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Sfintelor

lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului să

ne rugăm.

Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu

credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu intră în ea,

Domnului să ne rugăm.

Pentru Arhiepiscopul, (sau Episcopul) nostru (N), pentru

cinstita preoţie, cea în Hristos Diaconie, pentru tot clerul şi

poporul Domnului să ne rugăm.

Pentru preaevlaviosul şi iubitorul de Hristos Domnul

nostru Carol I Regele României, şi pentru soţia sa Elisabeta

Doamna şi Regina, şi toată familia Regală, pentru tot palatul

şi oastea lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-i ajute şi să supună sub picioarele lui pre tot

vrăjmaşul şi rebelul, Domnului să ne rugăm.

Pentru cetatea aceasta, pentru toate cetăţile şi satele, şi

pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să

ne rugăm.

Pentru bună temperatura aerului, pentru îmbelşugarea

roadelor pământului, şi pentru timpuri paşnice, Domnului să

ne rugăm.

Pentru navigatori, pentru călători, pentru bolnavi, pentru

pătimitori, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să privească cu milostivire asupra locului

acestuia ce s-a ales a se zidi pre el Biserică spre slava

Preasfântului Său nume, şi să-l binecuvinteze cu cereasca Sa

binecuvântare, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să binecuvinteze acest bun scop şi lucrul robilor

săi (sau: ale robului său, cutare, şi pomeneşte pre ctitorii

bisericii), Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să binecuvinteze începutul întemelierii acestei

zidiri, şi cu bun succes a se pune începutul ei întru slava

numelui Său, şi cu sporire să se aducă la săvârşire fără nici

o împiedicare, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul

Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea lucrătorilor ce se vor osteni bun succes

întru toate, şi să dirijeze lucrările mâinilor lor, şi cu sporire

să ducă la săvârşire, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul

Preasfântul Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea bun succes cu toată îndestularea acestei

bune sârguinţe a robilor Săi (sau a robului său N): cu

puterea, cu lucrarea şi cu harul Preasfântului Duh, Domnului

să ne rugăm.

Pentru ca să trimită acestei lucrări şi lucrătorilor ei pre

Îngerul Său cel păzitor, carele nevăzut să respingă toate

cursele, cele protivnice ale vrăjmaşilor celor văzuţi şi

nevăzuţi, şi să dea întru toate bun succes, şi înţelepciune

spre edificare, şi tărie spre săvârşire, cu puterea, cu lucrarea

şi cu harul Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, urgia,

primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule,

cu harul Tău.

Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata slăvita Stăpâna

noastră Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara

Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o predăm.

Corul: Ţie Doamne. Iară proistosul eschiamă:

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Iară după ecfonis (vozglas) se cântă: Dumnezeu este Domnul, şi

s-a arătat nouă…, Dacă Biserica are a fi a Domnului, pre glasul

troparului sărbătorii, iar după al sărbătorii, la Slavă…, cântăm al

întemelierii. Şi acum…, al sărbătorii iar dacă nu este a Domnului,

glasul al 2-lea acest tropar al întemelierii.

Făcătorule şi plăsmuitorule a toate Dumnezeule

îndreptează cu sporire prin binecuvântarea Ta lucrul

mâinilor noastre, ce s-a început spre slava Ta, şi cu puterea

Ta curând adu-l la săvârşire, că Unul eşti tot Puternic şi

Iubitor de oameni.

Iar dacă Biserica are a fi a Născătoarei de Dumnezeu, se cântă

de două ori troparul întemelierii, apoi al bisericii. Iar dacă

biserica se dedică altuia dintre Sfinţi, mai întâi cântăm troparul

întemelierii, la Slavă…, al Sfântului. Şi acum…, troparul

Născătoarei după glasul troparului Sfântului. Iar după tropare

îndată se citeşte Psalmi 50, Miluieşte-mă, Dumnezeule…, Şi se

aduc şi se pun pre masă două vase, unul cu apă curată, altul cu

eleu. După sfârşirea psalmului, se cântă de trei ori troparul

acesta, glasul al 6-lea;

Din cer trimite harul, Dătătorule de viaţă, şi sfinţeşte apa

aceasta, şi o arată a fi curăţire de toate întinăciunile.

Şi zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm: şi Corul: Doamne

miluieşte. Proistosul citeşte asupra apei rugăciunea aceasta:

Dumnezeule Cel cu nume mare, Părintele Domnului

nostru Iisus Hristos, Unul Carele faci minuni fără de număr,

al căruia glasul este peste ape multe, pre Carele văzându-Te

apele s-au temut, şi s-au tulburat abisurile, şi mulţimea

vuietelor apelor: al căruia umblet este în mare, şi cărările în

ape multe, şi paşii Tăi nu se cunosc: Carele prin botezul

Unuia-Născutului Tău Fiu Celui întrupat, şi prin supravenirea

Preasfântului Duh asupra Lui în chip de porumb, şi prin

glasul Tău Cel Părintesc ai Sfinţit curgerile Iordanului, pre

Tine acum cu umilinţă Te rugăm şi Te implorăm noi

nevrednicii robii Tăi, trimite harul Preasfântului Duh asupra

apei acesteia, şi cu cereasca Ta binecuvântare

binecuvintează-o, curăţeşte-o şi o sfinţeşte, şi îi dăruieşte

harul şi binecuvântarea Iordanului, şi puterea care curăţeşte

toată întinăciunea, şi care vindecă toată neputinţa, şi alungă

demonii şi toate învinuirile şi cursele lor. Şi cu puterea, cu

lucrarea şi cu harul Preasfântului Duh arată-o a fi tuturor

robilor Tăi, care cu credinţă o vor bea, o vor lua şi se vor

stropi cu ea, iertare păcatelor, depărtarea patimilor,

alungare a tot răul, înmulţirea virtuţilor, vindecare bolilor,

Sfinţire şi binecuvântare caselor, şi a tot locului, alungare a

tuturor aerelor celor pierzătoare şi rău făcătoare, şi apropiere

a harului Tău. Că Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi

sfinţeşti toate, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, cu

Unul-Născutul Tău Fiu, şi cu Preasfântul şi Bunul, şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iereul: Pace tuturor. Corul: Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele

voastre Domnului să le plecaţi. Corul: Ţie Doamne.

Iar Iereul citeşte rugăciunea aceasta:

Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, Cela ce ai Sfinţit

apele Iordanului cu arătarea Hristosului Tău, şi ne

binecuvintează pre toţi, cei ce prin plecarea grumajilor

noştri însemnăm supunere Ţie, şi ne învredniceşte a ne

umple de Sfinţirea Ta prin primirea apei acesteia, şi să fie

nouă spre sănătate sufletelor şi trupurilor.

Şi eschiamă:

Că Tu eşti Sfinţirea noastră, şi Ţie slavă înălţăm, cu Unul-

Născutul Tău Fiu, şi cu Preasfântul şi Bunul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iar proistosul luând Crucea, o afundă în apă cruciş, cântând

troparul, glasul I-iu.

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează

moştenirea Ta, biruinţă binecredinciosului domnitorului

nostru (N) asupra rebelilor dăruind, şi păzind cu Crucea Ta

pre poporul Tău (de trei ori).

Apoi binecuvintează eleul cu dreapta de trei ori, zicând: În

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Iar zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm. Corul Doamne

miluieşte. Iereul citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, căruia a fost bine

primită şi plăcută vărsarea eleului, care a turnat Iacov pre

piatra, ce o a pus stâlp, şi a numit-o casă a lui Dumnezeu:

rugămu-Te, caută şi acum cu milă la eleul aceasta,

binecuvintează-l şi sfinţeşte-l cu cereasca Ta binecuvântare,

şi dă-i putere prin harul Preasfântului Tău Duh, ca toate câte

spre slava Ta se vor unge, Sfinţi şi binecuvânta cu dânsul, să

fie şi Ţie bine primite şi plăcute; cu îndurările Unuia-Născut

Fiului Tău, cu Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi

Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Şi îndată proistosul luând apa Sfinţită, stropeşte cu ea locul,

unde are a se înfige crucea. zicând:

Binevoieşte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul

nostru, cu semnul cel înfricoşător, şi cu puterea crucii Tale,

să se apere locul acesta spre slava Ta Dumnezeului nostru

celui răstignit, şi a Părintelui Tău celui fără început, şi a

Preasfântului Tău Duh; şi Îngerul cel atotpierzător, şi toate

puterile cele protivnice să se depărteze de la dânşii. Că a Ta

este Stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia, şi puterea marelui

Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iară preoţii împreună cu proistosul, luând crucea, o înfig în

locul pregătit, cântând troparul aceasta, glasul; al 2-lea:

Crucea înfigându-se pre pământ a căzut şi cu totul s-a

sfârşit întărâtarea vrăşmaşilor: iar omul cel mai înainte

lepădat, iarăşi intră în rai: Slavă Ţie Unuia Dumnezeului

nostru, Carele aşa ai bine voit.

Apoi se cântă Condacul întemelierii, glasul al 6-lea.

Grabnice întru apărare, şi tare întru ajutor, presară acum

cu harul puterii Tale, şi binecuvântând, întăreşte, şi produ

buna săvârşire a lucrului robilor Tăi: că poţi face toate câte

voieşti, ca Dumnezeu Atotputernic.

Slavă…, Şi acum…, Solitoare a creştinilor neînfruntată…, iar

Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm. Proistosul citeşte

rugăciunea aceasta înaintea Crucii înfipte, privind spre răsărit;

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Carele prin toiagul lui

Moisi ai preînchipuit cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce a

Iubitului Tău Fiu Domnului nostru Iisus Hristos, Însuţi

binecuvintează şi sfinţeşte locul acesta cu puterea şi cu

lucrarea cinstitului şi de-viaţă-făcătorului lemnului aceluia,

al Crucii (pre care le-a dobândit prin stropirea preţiosului

sânge al Fiului Tău), spre alungarea demonilor, şi a toată

contrarietatea, păzind locul aceasta, şi pre cei ce servesc Ţie

în el nevătămaţi de tot răul, cu rugăciunile preaslăvitei

Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea

Fecioarei Maria, (aici pomeneşte şi pre Sfântul al căruia are

a fi biserica). Că s-a binecuvântat şi s-a proslăvit Împărăţia

Ta a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea,

şi în vecii vecilor, Amin.

După aceea proistosul merge la groapa, unde are să se pună

temelia: iară piatra pătrată fiind pregătită se pune înaintea lui pre

masă, şi se cântă de cler Psalmul 83.

Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor;

doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu de curţile Domnului,

inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeu cel viu.

Căci pasărea a aflat sieşi locuinţă, şi turtureaua cuib sieşi,

unde să-şi pună puii săi: altarele Tale, Doamne al puterilor,

Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi cei ce vieţuiesc în

casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda. Fericit bărbatul al cărui

ajutor este la Tine, suişuri în inima sa a pus? Valea plângerii

pentru el se preface în izvor şi teroarea se îmbracă cu

binecuvântare. Merge-vor din putere în putere, a se arăta

Dumnezeului Dumnezeilor în Sion. Doamne Dumnezeul

puterilor auzi rugăciunea mea, ia aminte Dumnezeule al lui

Iacov. Scutitorule al nostru, vezi Dumnezeule, şi caută la

faţa unsului Tău. Că mai bună este o zi în curţile Tale, decât

mii altele. Ales-am a sta la pragul casei Tale mai mult decât

a vieţui în locuinţele necucernicilor. Că mila şi adevărul

iubeşte Domnul Dumnezeu, El dă har şi slavă, Domnul nu

lipseşte de bunătăţi pre cela ce umblă cu nerăutate. Doamne

Dumnezeul puterilor, fericit este carele nădăjduieşte întru

Tine.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori). Diaconul zicând:

Domnului să ne rugăm; Corul: Doamne miluieşte. Citeşte

proistosul asupra pietrei rugăciunea aceasta:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui viu,

Adevăratule Dumnezeu, strălucire şi chip al Părintelui celui

fără început şi viaţa cea veşnică. Carele fiind piatra cea din

capul unghiului, Te-ai tăiat din muntele cel curat şi fecioresc

fără de mâinile seminţei bărbăteşti, şi eşti temelie neclătită

a Bisericii Tale, Carele cu vărsarea preţiosului Tău Sânge ai

întemeiat Biserica Ta, iar cu moartea o ai ridicat, cu învierea

o ai săvârşit, cu înălţarea o ai binecuvântat, şi cu pogorârea

Sfântului Tău Duh o ai Sfinţit şi o ai lăţit; Ţie acum cu

umilinţă ne rugăm, trimite harul Sfântului Duh, şi

binecuvintează punerea pietrei acesteia şi toată temelia

zidirii ce se începe întru slava Preasfântului Tău nume (dacă

este sărbătoare domnească, zice: şi întru cinstea şi

pomenirea sfintei Naşterii Tale sau a alteia, sau a Adormirii

Preacuratei Maicii Tale, sau a altei sărbători a Ei, sau a

Sfântului numind numele lui). Şi Tu Carele eşti Alpha şi

Omega, începutul şi sfârşitul, Carele dintru început ai

plăsmuit totul, fii începutul, înmulţirea şi săvârşirea lucrării

acesteia, binecuvintează pre ctitori şi pre lucrători, şi lucrul

mâinilor lor sporeşte-l, şi cu pronia Ta cea dumnezeiască

înmulţeşte cu îndestulare toate cele trebuincioase spre

ridicarea şi săvârşirea bisericii acesteia, ca să fie biserică

desăvârşită şi plină de slava Ta şi întru ea să se proslăvească

numele Tău cel Preasfânt şi mare, cu Tatăl şi cu Preasfântul

Duh, binecuvântat fiind totdeauna, acum şi pururea şi în

vecii vecilor. Amin.

Iară proistosul, luând apă Sfinţită, stropeşte cu ea piatra,

zicând:

Binecuvintează-se piatra aceasta prin stropirea Sfinţitei

ape acesteia întru neclătita temelie a bisericii, ce se zideşte

în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi îndată dacă voieşte a pune Sfintele moaşte în piatră, citind

unul din Ierei inscripţiunea, pune moaştele în locul pregătit în

piatra aceia, zicând:

Lăudaţi pre Dumnezeu întru Sfinţii lui, lăudaţi-L întru

tăria puterii Lui, că se vor lăuda cuvioşii întru slavă, se vor

bucura întru aşternuturile sale.

Şi aceste zicând le acoperă, iar dacă nu sunt moaşte, nu face

nimic de acestea, ci luând proistosul piatra cu mâinile sale, o

pune pre varul pregătit în groapă, zicând:

Întemeiează-se Biserica aceasta întru slava marelui

Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, întru cinstea

şi pomenirea (numele sărbătorii lui sau a Născătoarei de

Dumnezeu, sau a Sfântului căruia se dedică biserica) în

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi luând eleul, zice;

Cel Preaînalt a întemeiat aceasta Biserică, Dumnezeu în

mijlocul ei, şi nu se va clăti, ajuta-va ei Dumnezeu dis-dedimineaţă.

Şi toarnă eleul pre piatra pusă, zicând;

Binecuvântat şi însemnat să fie locul acesta întru casă de

rugăciune, în cinstea şi slava lui Dumnezeu Celui slăvit în

Sfânta Treime, a Tatălui, şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Amin.

După aceea cu tot clerul cântă aceasta, glasul al 6-lea

Sculându-se Iacov dimineaţa, şi luând piatra, pre care o

pusese sieşi căpătâi, o a ridicat stâlp, şi a turnat deasupra ei

eleu şi a zis: Că Domnul este în locul aceasta, iar eu nu am

ştiut: înfricoşat este locul aceasta: nu este aceasta alta, ci

casa lui Dumnezeu, şi aceasta este poarta cerului. Aliluia,

Aliluia, Aliluia.

Ştiut să fie, că dacă se face întemeliere la Biserică de lemn,

săvârşindu-se toate cele mai sus zise, proistosul luând securea,

loveşte, cu ea de trei ori în bârna cea din mijloc a altarului,

zicând:

Începe-se lucrarea aceasta, în numele Tatălui, şi al Fiului,

şi al Sfântului Duh, întru cinstea şi pomenirea (cutăruia;

sărbătorii ori Sfântului), Amin.

După aceasta îndată începe a stropi toate temeliile împrejur

mergând de la latura dinspre miază-noapte spre stânga, şi zicând:

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin Clerul

citind psalmul 86.

Temeliile Lui în, munţii cei Sfinţi: iubeşte Domnul porţile

Sionului mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.

Preaslăvite s-au grăit de Tine, cetate a lui Dumnezeu.

Amintesc de Raav şi de Vavilon, care sunt cunoscuţii mei.

Iată cei de alt neam, şi Tirul, şi Ethiopienii se vor renaşte

acolo. Maică va zice Sionului fiecare, căci fiecare se va

renaşte acolo, căci Însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat. Domnul

când va înscrie popoarele, îi va număra la dânsul, că

locuinţa tuturor celor ce se veselesc este la Tine.

Şi, lucrătorii îndată se grăbesc la lucru întru numele Domnului.

Iar proistosul trecând partea întâia a fundamentelor din latura

despre miază-noapte, îndată se întoarce cu faţa la nord, şi

sfârşindu-se psalmul, Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm: şi

Corul: Doamne miluieşte, proistosul citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai plăsmuit miazănoaptea

şi marea şi toate, pre Carele nu Te pot încăpea

cerul şi pământul, şi ai voit a avea Ţie biserică pre pământ

spre pururelnica laudă a Preasfântului Tău nume, cu

umilinţă căzând rugăm filantropia Ta, binecuvintează

temeliile Bisericii acesteia şi toată zidirea ei, şi cu puterea

Ta întăreşte-o şi fă-o neclătibilă şi nesurpabilă, întru slava

Ta Unuia Dumnezeului celui slăvit în Sfânta Treime, a

Tatălui, şi a Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Iar după rugăciune, dacă Biserica are a fi de lemn, iarăşi luând

securea, loveşte în bârna din mijloc, aceiaşi zicând ca şi la lovirea

întâia, şi merge stropind a doua parte a temeliei, şi zicând. În numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul

citeşte psalmul 126:

De nu va zidi Domnul casa, în deşert se ostenesc ziditorii;

de nu va păzi Domnul cetatea, în deşert privighează

străjuitorul. În deşert vă mânecaţi, vă culcaţi târziu, mâncaţi

pâinea durerii. El va da iubiţilor săi somn. Iată fiii sunt

moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplătire.

Ca săgeţile în mâna puternicului, aşa sunt fiii tinereţilor.

Fericit cela ce-şi va umplea tolba sa cu ele; nu se vor ruşina

când vor grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.

Şi ajungând la latura dinspre apus, şi stând cu faţa spre apus,

după sfârşitul psalmului, şi după ce Diaconul zice: Domnului să

ne rugăm: Şi Corul: Doamne miluieşte. Proistosul citeşte

rugăciunea aceasta.

Doamne Dumnezeul nostru, al căruia nume este lăudat de

la răsăritul soarelui până la apus, Carele cu pronia Ta cea

dumnezeiască ai ales Ţie spre locuinţă locul acesta; cu

umilinţă Te rugăm, trimite acum cereasca Ta binecuvântare

asupra lui, şi binecuvintează începutul zidirii acesteia, şi o

întăreşte, şi o fortifică, şi cu bună sporire adu-o la săvârşire:

Că Tu eşti Cela ce lucrezi toate spre folosul sufletelor

noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iar după rugăciune, iarăşi loveşte cu securea de trei ori. Şi

merge spre a treia parte a temeliei stropind, şi zicând: În numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul citeşte

psalmul 121.

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului vom

merge. Picioarele noastre stau în curţile tale Ierusalime.

Ierusalimul este zidit ca o cetate care împreunează întru

sine totul. Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului,

după aşezământul lui Israil, de a celebra numele Domnului.

Căci acolo sunt aşezate tronurile pentru judecată, tronurile

casei lui David. Cereţi pace Ierusalimului, şi prosperitate fie

celor ce te iubesc. Fie pace înlăuntru zidurilor Tale, şi

prosperitate în palaturile Tale. Pentru fraţii mei şi pentru

amicii mei grăiesc eu acum: pace fie Ţie. Pentru casa

Domnului Dumnezeului nostru mă voi îngriji de binele Tău.

Şi mergând la latura de miază-zi, proistosul, şi stând cu faţa

spre miază-zi, după, sfârşitul psalmului Diaconul zicând:

Domnului să ne rugăm. Şi Corul. Doamne miluieşte, citeşte

rugăciunea aceasta:

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Carele ai

venit de la amiază-zi spre mântuirea noastră, şi ca Sfânt Teai

arătat din muntele cel umbros al Fecioarei, şi cu oamenii

ai vieţuit, rugămu-Te, priveşte cu milă asupra ctitorilor

bisericii ce a început a se zidi întru numele Tău, şi îi

binecuvintează întru toate, şi le dăruieşte putere şi tărie,

vârtoşie şi îndestulare cu sănătate, şi întru toate sporire

spre săvârşirea lucrului început spre slava Ta: Că Tu eşti

Dumnezeul milei şi al îndurărilor, şi al iubirii de oameni, şi

Ţie slavă înălţăm, cu Părintele Tău Cel fără de început, şi cu

Preasfântul şi Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Iară după rugăciune iarăşi face ca şi mai înainte. Şi merge la a

patra parte a temeliei stropind şi zicând: În numele Tatălui, şi al

Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul citeşte psalmul 131.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi de toate suferinţele

lui. Carele s-a jurat Domnului, a făgăduit Dumnezeului lui

Iacov. Nu voi intra în locaşul casei mele, nici mă voi sui pre

patul aşternutului meu, nu voi da somn ochilor mei, nici

genelor mele dormitare, nici repaus tâmplelor mele, până ce

voi afla un loc Domnului, o sălăşluire Dumnezeului lui Iacov.

Iată noi am auzit că ea a fost în Eufrata, aflatu-o-am în

câmpii dumbrăvii. Intra-vom în locaşurile lui, închina-nevom

la locul unde au stătut picioarele lui. Scoală-te,

Doamne, spre a veni la repausul Tău, Tu şi chivotul sfinţirii

Tale. Preoţii Tăi se vor învesti cu dreptatea şi cuvioşii Tăi vor

serba. Pentru David servitorul Tău să nu întorci faţa despre

unsul Tău. Juratu-S-a Domnul lui David întru adevăr, nu se

va lepăda de aceasta: din rodul pântecelui tău voi pune pre

tronul tău. De vor păzi fii tăi aşezământul Meu şi ordinele

Mele, care îi voi învăţa, şi fii lor până în veac vor şedea pre

tronul tău. Că a ales Domnul Sionul, voit-a a locui întru el.

Acesta este repausul Meu în veacul veacului; aici voi să

locuiesc, pentru că l-am voit. Vânatul lui îl voi binecuvânta;

pre săracii lui îi voi sătura de pâine. Preoţii lui voi învesti cu

mântuire, şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura. Acolo voi

face să crească cornul lui David, gătit-am făclia unsului Meu.

Pre vrăjmaşii lui îi voi învesti cu ruşine, iar coroana lui va

înflori pre dânsul.

Iar venind la locul de unde a început a stropi, se opreşte, şi stă

înaintea crucii înfipte, cu faţa spre răsărit. Iar după sfârşirea

psalmului, însuşi proistosul cu toată umilinţa începe a cânta

împreună cu tot clerul. Împărate ceresc: Şi după sfârşitul cântării,

zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm: Şi Corul: Doamne

miluieşte. Citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai voit pre locul

acesta, şi pre această binecuvântată piatră, pusă întru

numele Tău, a întemeia Ţie Biserică, Însuţi primind cu milă

ale Tale ce se proaduc Ţie de către ai Tăi, spre ridicarea

Bisericii ce se zideşte pentru doxologia Ta, şi întru cinstea şi

pomenirea (numele sărbătorii sau a Sfântului) redă cu

mulţimea bunătăţilor Tale cereşti şi pământeşti; iar tuturor

celor ce fac ajutor la ridicarea şi săvârşirea acestei Biserici,

dăruieşte-le sănătate trupească şi mântuire sufletească; pre

lucrători întăreşte-i, păzindu-i nevătămaţi de tot răul; iar

temeliile acestea păzeşte-le nesurpabile şi neclătibile, şi

biserica aceasta adu-o curând la săvârşire, ca în ea neîncetat

să Te slăvim şi să Te cântăm pre Tine Unul Adevăratul

Dumnezeul nostru cu cântări de toată lauda, şi cu doxologii

şi cu jertfe fără de sânge. Că Ţie se cuvine toată slava,

cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Proistosul: Pace tuturor Corul cu toată umilinţa: Şi duhului tău.

Iar Diaconul zice: Iară şi iară plecând genunchii, Domului să ne

rugăm: Corul: Doamne miluieşte (de trei ori), şi toţi pleacă

genunchii. Proistosul însuşi îngenunchind, citeşte cu umilinţă

rugăciunea aceasta:

Lăudămu-Te, Doamne Dumnezeul puterilor, Mântuitorul

nostru, că pentru preamultă bunătatea şi filantropia Ta, ai

ales şi al Sfinţit locul acesta, şi l-ai întemeliat spre a se zidi

de noi nevrednicii robii Tăi Biserică întru Slava Preasfântului

Tău nume. Deci Te rugăm cu umilinţă, plecând genunchii

trupurilor şi sufletelor noastre, binevoieşte a se zidi la locul

acesta şi altarul pentru proaducerea în el a jertfei celei fără

de sânge a Preasfântului Corp şi a preţiosului Sânge ale

Hristosului Tău, spre slava Ta şi mântuirea sufletelor

noastre; şi precum biserica aşa şi altarul acesta, care acum

au luat început, adu-le curând la săvârşire cu puterea Ta cea

dumnezeiască, ca în ele până la sfârşitul veacului poporul

Tău cel binecredincios neîncetat şi fără de nici o

împiedicare să proaducă şi să săvârşească doxologia

Preasfântului Tău nume şi jertfa Ta cea fără de sânge şi

cuvântătoare, că toate sunt Ţie cu putinţă, şi Ţie slavă

înălţăm, cu Unuia-Născut Fiului Tău, şi cu Preasfântul, şi

Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Şi sculându-se toţi, Diaconul zice ectenia aceasta:

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne

Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru prea evlaviosul şi de Hristos

iubitorul Domnitorul nostru Carol I-iu Regele României, şi

pentru soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată

augusta lor familie.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru preaSfinţitul Episcopul nostru (N) şi

pentru toţi fraţii noştri cei în Hristos.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm, ca Domnul Dumnezeu să asculte glasul

rugăciunii noastre, şi să binecuvinteze lucrurile mâinilor

noastre, să zicem toţi: Doamne auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru evlavioşii ctitori şi întemeietori ai

acestei Biserici ce a început a se ridica în slava lui

Dumnezeu (numele lor) şi pentru sporirea cu bun succes a

Sfântului lor lucru, şi pentru sănătatea, mântuirea şi iertarea

păcatelor lor, să zicem toţi: Doamne: auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm, ca să trimită la această Sfântă lucrare

Înger păzitor, carele să izbăvească şi să scutească de toată

reaua înpresurare şi de piedicile vrăjmaşilor văzuţi şi

nevăzuţi, şi pre lucrători să-i întărească, să zicem toţi,

Doamne auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte, (de trei ori)

Iar proistosul eschiamă;

Auzi-ne, Dumnezeule Mântuitorul nostru, nădejdea

tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt pre mare

departe, şi milostive Stăpâne, milostiv fii pentru păcatele

noastre, şi ne miluieşte, pre noi, şi pre întemeietorii

Sfântului locaşului acestuia; că Milostiv şi Iubitor de oameni

Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi îndată se face, apolisul (otpust) obişnuit al sărbătorii

bisericii; şi dând binecuvântare poporului, Ierarhul sau

protoiereul, dacă a venit cu procesia precum s-a zis mai sus, de

asemenea să şi întoarce cu procesia la Biserica de unde a purces

cântând clerul stihurile sărbătorii Bisericii, sau altceva ce vor voi,

întru slava lui Dumnezeu.

RÂNDUIALA Schimei celei mari

RÂNDUIALA

Schimei celei mari, sau a marelui şi Îngerescului chip

De cu seara se aduc înlăuntrul bisericii veşmintele celui ce

voieşte a primi Sfântul Chip şi se pun în altar la poalele Sfintei

Mese. Iar la Utrenie se cântă canonul următor, făcându-se

începutul aşa: Binecuvântând Preotul zicem:

Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie, Împărate Ceresc…, şi

după Tatăl nostru…, că a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte

(de 12 ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm (de trei ori).

Psalmul 50, Miluieşte-mă Dumnezeule…, şi îndată începem:

Canonul

A căruia acrostih la greci este:

Dă-mi Hristoase, mie celui încercat, bun sfârşit

Cântarea I-a, glasul al 2-lea Irmos:

Veniţi popoare să cântăm cântarea lui Hristos Dumnezeu,

Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pre poporul pre care la

eliberat din robia Egiptenilor, că s-a prea mărit.

stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule miluieşte-mă

Primeşte, Mântuitorule Hristoase, pre cela ce a alergat la

a Ta iubire de oameni, carele acum vine către Sfântul Chip,

cu dor sufletesc şi cu cuget de fapte bune.

Învredniceşte-mă, Bunule Stăpâne, a ridica sarcina şi a

veni sub jugul Tău cel bun, nimicind sarcina greşalelor mele

celor multe, ca un mult-Milostiv.

Binevoieşte ca eu de acum să scap de alunecarea

păcatului, ştergând cu roua harului întinăciunea greşalelor

mele celor nenumărate.

Mărire…

Cela ce pentru noi ai purtat trup şi, ca un îndurat, ai

primit pentru noi moarte, curăţeşte, Îndurate, pre Cela ce se

apropie de Tine, de întinăciunile cele trupeşti.

Şi acum…

Scăpare şi solitoare şi acoperământ luminos te-am

câştigat pre Tine noi, care crezându-te pre Tine Născătoare

de Dumnezeu, Preasfântă, ne învrednicim dumnezeieştii

priviri.

Cântarea 3-a Irmos:

Întăreşte-ne pre noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn

ai omorât, păcatul şi înrădăcinează frica Ta în inimile

noastre ale celor ce Te lăudăm pre Tine.

Curăţeşte, Hristoase, pre servul Tău, carele aleargă la

Tine şi învredniceşte-l de viaţa cuvioşilor, ca să petreacă cu

bună credinţă şi dreptate.

Acest dumnezeiesc Chip dă-l credinciosului servului Tău,

care se apropie de Tine, ca schimbare de viaţă, prefacere şi

curăţire de greşale.

Unule Bunule, Carele nu voieşti moartea oamenilor,

numără, îndurate, în ceata Sfinţilor pre servul care cade la

Tine.

Mărire…

Primindu-mă pre mine cela ce acum voiesc a călători pre

a Ta cale, şi a alege viaţă purtătoare de Cruce, curăţeşte-mă

de greşalele de mai înainte, Iubitorule de oameni.

Şi acum…

Blestemul Evei l-ai dezlegat, Curată, născând pre Cela ce

a izvorât tuturor binecuvântarea necheltuită, pre

Mântuitorul lumii, Maică Fecioară.

Catismala, glasul al 4-lea

Prosomia: Degrabă ne întimpină...

Cei ce voiţi a veni în urma Mea, zice Domnul, lepădaţi-vă

din inimă de legăturile cele lumeşti: de părinţii ce v-au

născut, de copii şi de femei, de fraţi şi de prieteni, de averi şi

de case, de rudenii şi de servi, şi primiţi chemarea Apostolilor

Mei.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale, şi Te-am

preamărit, Unule Iubitorule de oameni.

Pre mine, cela ce mă întorc, primeşte-mă, Cuvinte a lui

Dumnezeu, ca pre desfrânatul de demult, şi ca pre vameşul,

Unule Iubitorule de oameni.

Răscumpărător al nostru Te-ai făcut răscumpărând lumea

prin Cruce; pentru aceasta cad la Tine scapă-mă Stăpâne.

Pre mine cela ce sunt însemnat cu harul, şi cu lumina

dumnezeieştii Tale cunoştinţe, arată-mă oaie turmei Tale

celei cuvântătoare.

Mărire…

Cela ce ai ridicat pre Lazăr din morţi; şi pre mine cel

omorât de boldul păcatului, înviază-mă Stăpâne.

Şi acum…

Binecuvântată Preacurată, Maica lui Dumnezeu, cu solirea

Ta şi cu dumnezeiescul acoperământ, păzeşte-mă pre mine,

Stăpână.

Cântarea a 5-a Irmos:

Dătătorule de lumină, şi făcătorul veacurilor, Doamne,

întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pre noi, că afară

de Tine pre alt Dumnezeu nu ştim.

Prin ascultarea Ta Hristoase, neascultarea noastră ai

nimicit, ca un Dumnezeu, şi ai arătat nouă intrarea

Împărăţiei Tale prin pocăinţă şi credinţă.

Văzându-mă, Hristoase pre mine cela ce mi-am petrecut

viaţa în lenevire, statorniceşte-mă în luarea aminte de

îngrijirea mea, şi îmbracă-mă în zaua dreptăţii.

Cela ce prin credinţă şi prin baia renaşterii m-ai spălat de

blestemul strămoşesc, acum spală-mă în izvoarele lacrimilor

pre mine cel întinat cu greşale cumplite.

Mărire…

Pre mine cel plecat şi împilat la pământ de sarcina cea

grea şi omorâtoare a păcatelor, Stăpâne îndreptează-mă cu

mâna Ta cea purtătoare de viaţă.

Şi acum…

Întocmai fiind cu Tatăl după figura cea neîncepută, Te-ai

făcut asemenea nouă, născându-Te din Maică neispitită de

nuntă, cu ale căreia rugăciuni, Dumnezeu omule

mântuieşte-mă pre mine.

Cântarea a 6-a Irmos:

De adâncul păcatelor fiind cuprins, chem adâncul

îndurării Tale cel neurmărit, scoate-mă din stricăciune,

Dumnezeule.

Să nu treci cu vederea plăsmuirea Ta, Stăpâne; ci

mântuieşte-mă cu harul crucii Tale şi cu preţiosul Tău

Sânge, care L-ai vărsat din dumnezeiască Costa Ta.

Precum la început din nefiinţă m-ai plăsmuit, aşa

mântuieşte-mă pre mine cel pierdut cu păcatele mele, iarăşi

căutându-mă ca un păstor Bun şi de oameni Iubitor.

Mărire…

Învredniceşte-mă, Iubitorule de oameni, a mă împărtăşi

de fericitele nădejdi, ce sunt gătite tuturor celor vrednici de

Tine, a cărora viaţă fă să o urmez.

Şi acum…

Cela ce m-a plăsmuit cu mâini nestricăcioase, iarăşi din

nou m-a închipuit pre mine cel foarte netrebnic, deplin

luându-mă din pântecele Tău Stăpână, ca un Îndurat.

Condac, glasul I-iu

Braţele părinteşti grăbeşte a le deschide mie, că în

desfrânări mi-am cheltuit viaţa mea; spre bogăţia cea

necheltuită a îndurărilor Tale căutând acum, Mântuitorule,

inima mea cea sărăcită nu o trece cu vederea; că Ţie

Doamne, întru umilinţă strig: Păcătuit-am, Părinte, la cer şi

înaintea Ta.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Chipul cel de aur fiind închinat în câmpia Deira, cei trei

tineri ai Tăi au dispreţuit porunca cea fără de Dumnezeu; şi

aruncaţi în mijlocul focului fiind rouraţi cântau:

binecuvântat eşti Dumnezeule al părinţilor noştri.

Îndreptând la Tine căile mele şi inima mea, Bunule, prin

înnoirea dumnezeiescului Duh, din nou plăsmuieşte-mă pre

mine cela învechit, înfrumuseţându-mă cu frumuseţea

Sfinţirii Tale pre mine cela ce-ţi strig: binecuvântat eşti

Dumnezeul părinţilor noştri.

De mâna mea cea dreaptă ca un bun luându-mă, arată-mă

drept păzitor de viaţa cea plăcută Ţie spre a mă sui la

desăvârşirea vieţii, strigând: binecuvântat eşti Dumnezeul

părinţilor noştri.

În trândăvire mai înainte petrecându-mi viaţa eu ticălosul,

vin acum către Tine Stăpâne, încrezându-mă numai în

bunătatea şi îndurarea Ta, şi cad strigând Ţie: binecuvântat

eşti Dumnezeul Părinţilor noştri.

Mărire…

Cu suflarea Crucii şi cu adierile cinstitului şi

dumnezeiescului Tău Duh, povăţuieşte-mă la limanul

măritei Tale voi, şi învredniceşte-mă spre moştenirea

cerurilor, ca să-Ţi cânt Ţie: binecuvântat eşti Dumnezeul

părinţilor noştri.

Şi acum…

Pre Dumnezeu Mântuitorul şi Răscumpărătorul lumii L-ai

născut, prea Curată; pre Carele acum roagă-L să îmbrace cu

buna cuviinţă şi strălucire a virtuţilor şi cu harul ascezei pre

cei ce cântă: binecuvântată eşti ceea ce ai născut pre

Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrarea şi-a

împărţit cu dumnezeiasca poruncă: pre haldei arzându-i, iar

pre credincioşi rourându-i, care cântau: binecuvântaţi toate

lucrurile Domnului pre Domnul.

Învingere asupra diavolului ai dat nouă chipul Crucii Tale;

cu Carele surpăm uneltirile şi viclenele întărâtări ale

aceluia, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre

Domnul.

Dat-ai nouă putere a reînnoii harul Botezului, prin

mărturisire, prin curăţia vieţii, prin vărsarea lacrimilor şi

prin adevărata pocăinţă, Iubitorule de oameni.

Dă servului Tău a supune minţii patimile trupului, prin

înfrânare, prin postire, prin chipurile vieţii celei mai bune,

cu depărtarea de cea mai rea şi prin neîncetata păzire a

poruncitor Tale.

Mărire…,

De sus reînnoieşte în noi semnele înfierii cu lucrarea şi

harul dumnezeiescului Tău Duh, ca Cela ce eşti lesne de

împăcat prin măiestria iubirii de oameni şi a bunătăţii celei

neasemănate.

Şi acum…,

Rupe lanţurile greşalelor şi înscrisul păcatului acestuia

care cu linişte şi cu cucernicie vine la chipul cel

dumnezeiesc, Preacurată, păzindu-l întărit în credinţa

ortodoxă.

Cântarea a 9-a Irmos:

Fiul Părintelui celui fără de început, Dumnezeu şi

Domnul, întrupându-se din Fecioara s-a arătat nouă, ca să

lumineze cele întunecate, şi să adune cele împrăştiate.

Pentru aceasta pre Născătoarea de Dumnezeu cea în totul

cântată, să o mărim.

Dă-mi mie, Cuvinte al lui Dumnezeu, să vieţuiesc vrednic

de chemare şi Sfântul Chip, şi şterge întinăciunea păcatului

meu şi gândurile greşalelor, mult-Milostive, cu

dumnezeiescul Tău har.

Mântuitor numindu-Te, mântuieşte-mă, mă rog Ţie, pre

mine cela ce vin la Tine cu inimă curată, şi ridicându-mi

greutatea răutăţii mele, ca un singur Îndurat, cu

compătimire odihneşte-mă, precum Te-ai făgăduit,

Atotputernice.

Hristos, acum dăruieşte, fiind Bun şi Îndurat,

dumnezeieşti haruri celor ce vin la Dânsul şi se apropie cu

multă cucernicie de dumnezeiescul tron al harului, dându-le

dar de bunătate nestricăcioasă.

Mărire…

Cuvinte, Carele ai putere confăptuitoare, cu voirea Ta,

arată-ne servitori vrednici de Evanghelia Ta, şi

învredniceşte-ne, cu rugăciunile Sfinţilor Tăi, Dătătorule de

viaţă, a plini făgăduinţele ce Ţi le-am dat.

Şi acum…

Ceea ce eşti cu totul neprihănită, roagă pre Fiul Tău Cel

Îndurat, ca cela ce cu credinţă se apropie de dumnezeiescul

Chip, să ajungă cu cucernicie mult doritul scop al pusniciei;

că pre tine Preacurată, apărătoare te-am câştigat.

Apoi stihirile glasul al 2-lea

Prosomia: Când de pre lemn...

Pre mine, cela ce vin la Tine, cu credinţă povăţuieşte-mă

Stăpâne, punându-mă pre căile dreptăţii Tale, ca un singur-

Milostiv; şi mă ridică, Mântuitorule, pre mine cel cumplit

căzut şi pierdut de mulţimea greşalelor mele; căci

încrezându-mă în ajutorul Tău, vin la această viaţă

Îngerească, Iubitorule de oameni.

Fiind izvor de bunătăţi, Hristoase, Cela ce nu voieşti

moartea păcătoşilor, pentru negrăita milă, ci dăruieşti

pocăinţă credincioşilor, care cunosc, iconomia Ta cea

neajunsă, primeşte pre cela ce vine din inimă către

dumnezeiescul Chip, şi mântuieşte-l, fiindcă el cade la

iubirea Ta de oameni.

Mărire…

Peste zidul păcatului meu voi trece prin Tine

Mântuitorule, şi mă voi mântui; că Tu ai plătit datoria mea,

şi cu preţ m-ai răscumpărat pre mine cel robit, arătând

bogăţia bunătăţii Tale, şi voind a izvorî adânc de îndurare

tuturor celora ce Te laudă pre Tine, Iubitorule de oameni.

Şi acum…

Pentru toţi te rogi, ceea ce eşti Bună, care scapă cu

credinţă la mâna Ta cea puternică; că altă mijlocitoare de-a

pururea în nevoi şi întristări nu avem noi păcătoşii către

Dumnezeu, fiind însărcinaţi cu multe păcate, Maica

Dumnezeului celui Preaînalt; pentru aceea cădem către tine:

Mântuieşte de toată întâmplarea pre servii tăi.

NB. În timpul orei a treia, cela ce va să primească marele Chip,

aflându-se de la început în Biserică, merge împreună cu cela ce

are să-l ducă pre sub mantie, şi ia bine cuvântare de la Egumen,

sau în lipsă, de la strană, sărută sfintele icoane, precum s-a spus

mai pre larg la rânduiala Chipului celui mic. Apoi stă în tinda

bisericii până la intrarea cu Evanghelia.

Iar după intrare, se zic troparele zilei, apoi următoarele

Antifoane.

Antifonul I, glasul al 4-lea:

Voit-am cu lacrimi a şterge înscrisul greşalelor mele,

Doamne, şi prin pocăinţă a bineplăcea Ţie în celălalt timp al

vieţii mele; dar vrăjmaşul mă amăgeşte şi luptă asupra

sufletului meu. Doamne mai înainte de a pieri cu totul

mântuieşte-mă pre mine.

Cine înviforându-se şi alergând la limanul Acesta, nu se

mântuieşte? Sau cine, chinuindu-se şi căzând la Doctorul

Acesta, nu se vindecă? Făcătorule a toate şi Doctore al celor

bolnavi, Doamne, mai înainte de a pieri cu totul, mântuieştemă.

Oaie sunt din cuvântătoarea Ta turmă, şi alerg către Tine

Păstorul Cel Bun, caută-mă, Dumnezeule, pre mine cela

rătăcit şi mă miluieşte.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei

Din toate primejdiile scapă pre servii Tăi, binecuvântată

de Dumnezeu Născătoare, ca să te mărim pre Tine, nădejdea

sufletelor noastre.

Antifonul al 2-lea glasul al 4-lea.

În fântâna cea tainică a renaşterii luând înfiere şi

răscumpărare, prin neîngrijire şi greşale cheltuindu-mi

viaţa, Bunule, acum strig Ţie: Dăruieşte-mi izvor de lacrimi

de pocăinţă, şi spală întinăciunea păcatelor mele,

Atotputernice Mântuitorule, mult-Mmilostive.

Viforul păcatelor mă cuprinde, Mântuitorule şi ne mai

putând suferi viscolul, cad la Tine Unicul Cârmaci; întindemi

şi mie ca lui Petru mâna iubirii Tale de oameni şi mă

mântuieşte.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Scapă-ne din nevoile noastre, Maica lui Hristos

Dumnezeu, care ai născut pre Făcătorul tuturor; ca toţi să

strigăm Ţie: Bucură-te, singura protectoare a sufletelor

noastre.

Antifonul al 3-lea, glasul al 4-lea

Unde este împătimirea de lume? Unde este nălucirea

celor trecătoare? Au nu toate acestea le vedem pământ şi

cenuşă? Deci ce ne ostenim în deşert? Pentru ce nu părăsim

lumea şi să urmăm Celui ce strigă: Cela ce voieşte a merge

în urma dreptăţii, să ia Crucea Mea, şi va moşteni viaţa cea

veşnică.

stih: Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pre mine, frica Domnului vă voi

învăţa pre voi.

Veniţi toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu voi repausa pre

voi; ridicaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine,

că sunt Blând şi Umilit cu inima, şi veţi afla repaus sufletelor

voastre.

stih: Rătăcit-am ca o oaie pierdută, caută pre servul Tău, că

poruncile Tale n-am uitat.

Oaie sunt din turma Ta cea cuvântătoare, şi către Tine

alerg Păstorule cel Bun; caută-mă pre mine cel rătăcit,

Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Apoi: Veniţi să ne închinăm şi să cădem, şi să plângem înaintea

Domnului, celui ce ne-a făcut pre noi.

Doamne, Doamne caută din cer şi vezi, şi cercetează via

aceasta, şi o deplineşte pre dânsa, pre care a sădit-o dreapta

Ta.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Singură curată şi nevinovată Fecioară, care ai născut pre

Dumnezeu fără de sămânţă roagă-L pre Acela să mântuiască

sufletele noastre.

NB. În timp ce se cântă acestea, se dezbracă de haine cela ce

are a primi marele Chip, şi rămânând numai în cămaşa cea de

lână şi în călţuni, stă în mijlocul tindei Bisericii împreună cu cela

ce va să-l ducă pre sub mantie; şi terminându-se antifoanele

mergem în tindă cântând:

Tropar, glasul I-iu,

Prosomia: Mormântul Tău...

Braţele părinteşti grăbeşte a le deschide mie; că în

desfrânări am cheltuit viaţa mea; spre bogăţia cea

necheltuită a îndurărilor Tale, căutând acum, Mântuitorule,

inima mea cea sărăcită nu o trece cu vederea; că Ţie,

Doamne, cu umilinţă strig: păcătuit-am, Părinte, la cer şi

înaintea Ta. (numai odată)

Apoi îl întrebă Preotul zicând:

Întrebare: De ce ai venit frate căzând la Sfântul Altar şi la

această Sfântă societate.

Răspuns: Dorind viaţa ascetică, cinstite Părinte.

Întrebare: Doreşti a te învrednici de Îngerescul chip, şi a fi

rânduit în ceata Monahilor?

Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite părinte.

Preotul: Cu adevărat bun şi fericit lucru ai ales, numai de îl

vei şi îndeplini. Pentru ca lucrurile cele bune cu osteneală se

câştigă, şi cu durere se îndeplinesc.

Întrebare: De bună voia ta, te apropii de Domnul.

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Întrebare: Nu de vre-o nevoie, ori silă?

Răspuns: Nu, cinstite Părinte.

Întrebare: Vei petrece în monastire şi în ascetism până la

cea din urmă a ta răsuflare?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu cinstite părinte.

Întrebare: Te vei păzi pre sine-ţi în feciorie, în întreaga

înţelepciune şi în cucernicie?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Întrebare: Păzi-vei până la moarte ascultarea către

proiestos şi către toată frăţimea în Hristos?

Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte?

Întrebare: Răbda-vei toate supărările şi strâmtoririle vieţii

celei singuratice, pentru Împărăţia Cerurilor?

Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Vezi, fiule ce fel de făgăduinţe dai Stăpânului Hristos;

căci Îngerii sunt de faţă nevăzuţi, scriind mărturisirea ta

aceasta, de care vei fi şi întrebat la a doua venire a

Domnului nostru Iisus Hristos. Deci te povăţuiesc la viaţa

cea mai desăvârşită după cum s-a arătat a fi viaţa Domnului,

făcându-ţi cunoscut cele ce se cuvine ţie a le primi şi de ce

se cade a fugi. Deci, lepădarea de sine nu este altceva, după

Cela ce a zis, decât făgăduinţa Crucii şi a morţii. Cunoaşte

deci, că din ziua de astăzi te răstigneşti şi mori pentru lume

prin cea mai deplină lepădare de dânsa. Căci te lepezi de

născători, de fraţi, de femeie, de copii, de părinţi, de rudenii,

de societăţi, de prieteni, de cunoscuţi, de certurile din lume,

de griji, de proprietăţi, de averi, de deşarta şi zadarnica

dezmierdare şi mărire; şi te lepezi nu numai de cele acum

zise, ci încă şi de viaţa ta, după cuvântul Domnului care zice:

cela ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, şi săşi

ridice crucea sa şi să urmeze Mie. Deci de ai ales cu

adevărat a urma Lui şi doreşti fără minciună a te numi

ucenic al Lui, găteşte-te de acum nu spre repaus, nici spre

nepăsare, nu spre desfătări, nici spre altceva din cele pre

pământ înveselitoare şi îndulcitoare, ci spre lupte

duhovniceşti, spre înfrânarea trupului, spre curăţirea

sufletului, spre sărăcie deplină, spre plângere bună, spre

toate cele întristătoare şi dureroase ale vieţii celei

îmbucurătoare după Dumnezeu. Căci ai să fii şi flămând şi

însetat, şi gol, şi înjurat, şi batjocorit, şi defăimat, şi prigonit

şi înconjurat de multe alte întristări, prin care se

caracterizează viaţa cea după Dumnezeu; şi când vei pătimi

toate acestea, bucură-te, zice Domnul, că plata ta este multă

în ceruri. Deci cu bucurie bucură-te, şi cu veselie veseleştete,

că astăzi te-a ales şi te-a deosebit Domnul Dumnezeu de

viaţa cea lumească, şi te-a pus ca înaintea feţei Sale, în şirul

luptei monahiceşti, în ostăşirea vieţii îngereşti, în înălţimea

purtării ce duce la ceruri. Lui ai să serveşti Îngereşte, Lui ai

să te robeşti cu totul, cugetând la cele de sus, căutând pre

cele de sus; căci societatea noastră, după Apostol, este în

ceruri. O! chemare nouă! O! dar al tainei! Al doilea botez iei

astăzi, frate, prin prisosinţa darurilor Iubitorului de oameni

Dumnezeu, şi te curăţi de păcatele tale, şi fiu luminii te faci,

şi Însuşi Hristos Dumnezeul nostru se bucură cu Sfinţii Săi

Îngeri de a ta pocăinţă, junghiind viţelul cel mai îngrăşat. De

aceea portă-te vrednic de chemare, depărtează-te de

împătimirile deşarte, urăşte pofta ce te atrage la cele de jos;

strămută tot dorul tău către cele cereşti; nicicum să nu te

întorci înapoi ca să nu te faci stâlp de sare, ca femeia lui Lot,

sau ca un câine ce se întoarce la vărsătura sa; încât să se

împlinească pentru tine cuvântul Domnului: că nimeni,

punând mâna sa pre plug şi întorcându-se înapoi, este

îndreptat în Împărăţia Cerurilor. Pentru că nu este mică

primejdia pentru tine, făgăduindu-te acum a păzi toate cele

sus zise, apoi să negrijeşti făgăduinţa; şi sau să te reîntorci

la viaţa de mai înainte, sau să te depărtezi de la părintele

tău şi de la fraţii ce se pusnicesc împreună, sau rămânând

cu ei să vieţuieşti în defăimare zilele tale. Fiind-că vei avea

mai grea răspundere, decât mai înainte, la judeţul cel

înfricoşat şi nepărtinitor al lui Hristos, cu cât acum te

împărtăşeşti de mai mare har. Şi mai bine era ţie, după cum

zice vorba, a nu te făgădui, decât a te făgădui şi a nu

îndeplini, nici iarăşi să crezi, că în timpul trecut al petrecerii

tale aici, te-ai luptat îndeajuns cu puterile cele nevăzute ale

duşmanului; ci să ştii că mai vârtos de acum te vor

întâmpina mai mari lupte în războiul împotriva lui. Dar nu

va avea nicicum tărie asupra ta, aflându-te îngrădit cu credinţă

tare în Cela ce te povăţuieşte, şi cu dreptate în orice

ascultare şi umilinţă. Pentru aceasta, înlătură de la tine

neascultarea, contrazicerea, mândria, cearta, râvna, pizma,

mânia, strigarea, defăimarea, mâncarea pre ascuns,

cutezarea, prietenia parţială, măgulirea, sfada, cârtirea,

şoptirea, câştigarea numai pentru tine a vreunui lucru

deşert, şi toate celelalte feluri de răutate, pentru care vine

urgia lui Dumnezeu peste cei ce fac acestea, şi încep a se

înrădăcina într-înşii pierzătorul sufletelor. Dar mai vârtos în

locul acestora câştigă cele cuviincioase Sfinţilor: iubirea de

fraţi, liniştea, blândeţea, cucernicia, învăţarea cuvintelor

dumnezeieşti, citirea, păzirea inimii de la gândirile

spurcate, lucrarea după putere, înfrânarea, răbdarea până la

moarte, pentru care ai şi dat mai întâi făgăduinţele tale

Părintelui; şi în sfârşit, mărturisirea celor ascunse ale inimii

tale, după cum poruncesc dumnezeieştile învăţături. Căci

zice: Se botezau mărturisindu-şi păcatele lor.

Întrebare: Toate acestea le mărturiseşti aşa în nădejdea

puterii lui Dumnezeu, şi te îndatoreşti a stărui în aceste

făgăduinţe până la sfârşitul vieţii cu harul lui Hristos?

Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Apoi Preotul zice rugăciunea aceasta:

Deci, întru tot Înduratul şi mult-Milostivul Dumnezeu, care

deschide curatele îndurări ale neurmăritei Sale bunătăţi,

oricui vine la Dânsul cu dor şi cu dragoste fierbinte; cela ce a

zis: Că mai curând va uita femeia pre fiii săi decât Te voi uita

Eu pre tine; Acela ştiind şi dorinţa ta dând şi voinţei tale

puterea Sa spre plinirea poruncilor Lui, să te primească, să

te îmbrăţişeze, să te apere, şi să-ţi fie ţie zid tare despre faţa

duşmanului, piatră de răbdare, pricină de mângâiere,

dătător de întărire, dăruitor de sufletească cutezare,

conajutător la îmbărbătare; însoţindu-te la culcare, la sculare,

îndulcindu-te şi veselindu-ţi inima ta cu mângâierea

Sfântului Său Duh, învrednicindu-te şi de partea Sfinţilor şi

Cuvioşilor noştri Părinţi: Antonie, Eftimie, Sava şi toţi cei

împreună cu dânşii, cu care vei şi moşteni Împărăţia

Cerurilor, în Iisus Hristos Domnul nostru; căruia este

mărirea, stăpânirea, Împărăţia şi puterea, împreună cu

Tatăl, şi Sfântul Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

Apoi însemnând cruciş Preotul capul celui ce se catehizează,

după ce l-a însemnat de trei ori, întorcându-se spre răsărit, zice:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne cel Atotţiitor, Preaînalte Împărate al măririi,

Carele împreună cu Cuvântul Tău cel viu şi ipostatic, şi cu

Duhul Adevărului, Carele de la Tine purcede, stăpâneşti

toată făptura cea văzută şi nevăzută; Dumnezeule ce şezi

pre Heruvimi, şi neîncetat eşti lăudat de glasul întreit Sfânt

Serafimilor, Căruia stau înainte mii de mii şi nenumărate

mulţimi de oşti ale Sfinţilor Îngeri şi Arhangheli; Tu eşti

lumina care luminează pre tot omul ce vine în lume, rugat

fiind de Sfânta Născătoarea de Dumnezeu şi pururea

Fecioara Măria, şi de toată Biserica Ta cea cerească, acelor

întâi născuţi în Ierusalim, caută cu ochi blând spre umilirea

servului Tău (N), care s-a făgăduit şi a mărturisit înaintea

multor martori că uneşte către harul înfierii cel dăruit lui de

la strămoşi şi către cel al împărăţiei Tale prin Sfântul Botez,

şi pre această chemare singuratică şi Îngerească; pentru

aceea, arată-l desăvârşit pre această piatră tare şi

duhovnicească a credinţei în Tine; întăreşte-l pre dânsul cu

tăria puterii Tale, îmbracă-l cu întrarmarea Sfântului Tău

Duh. Că lupta lui nu este contra sângelui şi trupului, ci

contra începătoriilor, contra stăpâniilor, contra domniilor

întunericului acestui veac, contra duhurilor vicleniei, încinge

coapsele lui cu puterea adevărului, îmbracă-l cu zaua

dreptăţii şi a bucuriei, şi încalţă picioarele lui spre gătirea

Evangheliei păcii. Înţelepţeşte-l pre dânsul să ia pavăza

credinţei cu care va putea stinge toate săgeţile vicleanului

cele înfocate, şi să primească coiful mântuirii, şi sabia

Duhului, care este cuvântul Tău, venind în ajutorul

negrăitelor suspinuri ale inimii lui. Numără-l pre dânsul cu

aleşii Tăi, ca să fie vas al alegerii Tale, fiu şi clironom al

împărăţiei Tale, fiu al luminii şi al zilei, al înţelepciunii, al

dreptăţii, al Sfinţirii şi răscumpărării. Fă-l pre el organ

armonios, psaltire înveselitoare a Sfântului Duh. Ca de aici,

cu folos dezbrăcându-se de omul cel vechi, cel stricat, de

amăgirea cea iubitoare de plăceri a şarpelui celui cu multe

chipuri, să se îmbrace în noul Adam cel plăsmuit după

Dumnezeu, în cuvioşie şi dreptate. Întăreşte-l pre dânsul ca

totdeauna să poarte pre trupul său rănile şi Crucea lui Iisus,

prin care lui lumea s-a răstignit, şi el lumii. Povăţuieşte-l să

meargă la adevărata virtute; iar nu după plăcerea

oamenilor, sau numai după plăcerea sa, având în răbdare

buna credinţă, iar în buna credinţă iubirea de fraţi şi

ascultarea. Dăruieşte-i lui priveghind, lucrând, dormind,

sculându-se în psalmi şi cântări duhovniceşti, să Te

privească Îngereşte cu inimă curată, şi să se închine Ţie

unicului Dumnezeu Celui viu şi Adevărat, spre nespusa lui

bucurie. Că a Ta este Împărăţia, stăpânirea şi puterea, şi Ţie

se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi

Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Altă rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Sfinte Doamne al puterilor, Tatăl Domnului nostru Iisus

Hristos, binecuvintează pre servul Tău (N), pre care L-ai

chemat la duhovniceasca cămară nuntală şi învredniceşte-l

a fi rob al Tău cuvios. Înţelepţeşte-l pre dânsul; varsă peste

dânsul harul şi priceperea Duhului Tău celui înţelepţitor;

întăreşte-l pre el în războiul cel împotriva nevăzutului

vrăjmaş; linişteşte cu puternică tăria Ta întărâtările trupului;

dă lui a bineplăcea Ţie în laudă şi doxologire necontenită în

cântări la timp, în rugăciuni bine primite, în voinţă dreaptă,

în inimă umilită, în fapta vieţii, a blândeţii şi a adevărului.

Învredniceşte-l a bine plăcea Ţie în blândeţe, în iubire, în

desăvârşire, în cunoştinţă, în bărbăţie, şi a-ţi aduce Ţie

cântări, doxologii şi rugăciuni spre miros de bună miresmă.

Îndeplineşte viaţa lui în cuvioşie şi dreptate, ca având unirea

cu Tine neîntreruptă şi nepătată, să se învrednicească de

Împărăţia Ta cea cerească. Cu harul, cu îndurările şi cu

iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Carele

binecuvântat eşti, împreună cu Preasfântul, Bunul şi deviaţă-

făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Apoi întinzând Preotul mâna spre Sfânta Evanghelie, care stă

pre Analog înaintea icoanei Mântuitorului, zice:

Iată Hristos stă aci de faţă nevăzut. Vezi că nimenea nu te

sileşte a veni la schima aceasta. Vezi că tu de bună voie

voieşti a primi logodirea acestui Chip mare şi Îngeresc?

Răspuns: Aşa, de bună voie, cinstite Părinte.

Şi după consimţirea lui zice:

Preotul: Ia foarfecele şi mi-l dă mie.

Pre carele luându-l de pre Sfânta Evanghelie, îl dă în mâna

Preotului odată, sărutându-i şi mâna şi foarfecele. Iar Preotul

luându-l zice:

Iată din mâna lui Hristos le iau. Vezi dar de cine te

apropii, cu cine te uneşti şi de cine te lepezi.

Apoi zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Carele voieşte ca toţi

oamenii să se mântuiască, şi la cunoştinţa adevărului să

vină; binecuvântat fie în vecii vecilor. Amin.

Deci Preotul îl tunde crucişi zicând:

Fratele nostru (N) îşi tunde părul capului său în numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru

dânsul: Doamne miluieşte.

CĂMAŞA

Apoi îmbrăcat fiind cu cămaşa apucând Preotul de mânecile cămăşii

şi binecuvântând zice:

Fratele nostru (N) se îmbracă în veşmântul dreptăţii şi al

veseliei marelui şi Îngerescului Chip; în numele Tatălui, şi al

Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne

miluieşte.

Şi la fiecare stih, cela ce se îmbracă sărută mâna Preotului şi a

Egumenului de este de faţă şi veşmântul ce se binecuvintează. Iar

fraţii cântă: Doamne miluieşte, de trei ori.

Apoi ia Preotul dulama şi binecuvântându-o zice: Să zicem

pentru dânsul: Doamne miluieşte.

SCHIMA

Luând Preotul schima zice:

Fratele nostru (N) se îmbracă cu Cuculiul nerăutăţii, coiful

nădejdii de mântuire; în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

ANALAVUL

Luând Preotul analavul zice:

Fratele nostru (N) ia Analavul; în numele Tatălui, şi al

Fiului, şi al Sfântului Duh, luând crucea pre umerii săi şi

urmând Stăpânului Hristos. Să zicem pentru dânsul:

Doamne miluieşte.

BRÂUL

Fratele nostru (N) îşi încinge mijlocul său cu puterea

adevărului; în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

RASA

Luând rasa şi bine cuvântându-o zice:

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

SANDALELE

Binecuvântând sandalele zice:

Fratele nostru (N) se încalţă cu sandalele spre gătirea

Evangheliei păcii; în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

MANTIA

Luând Preotul mantia zice:

Fratele nostru (N) ia paliul marelui şi îngerescului Chip,

spre veşmânt de nestricăciune şi de curăţie; în numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru

dânsul: Doamne miluieşte.

POTCAPUL

Binecuvântând potcapul, zice:

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

CAMILAFCA

Preotul luând camilafca zice:

Fratele nostru (N) a luat marele şi Îngerescul Chip; în

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem

pentru dânsul: Doamne miluieşte.

METANIILE

Apoi luând metaniile şi binecuvântându-le zice:

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

Deci îmbrăcat fiind, fraţii cântă troparele acestea, glasul al 4-

lea:

Îmbrăcaţi-vă în veşmântul mântuirii, încingeţi-vă cu

cingătoarea întregii înţelepciuni, primiţi semnul Crucii,

picioarele cele înţelegătoare întrarmaţi-le cu armele

înfrânării, şi veţi afla repaus sufletelor voastre.

Bucura-se-va sufletul meu de Domnul; că m-a îmbrăcat cu

veşmântul mântuirii şi haină de veselie a pus pre mine; ca

unui mire mi-a pus cunună, şi ca pre o mireasă cu frumuseţe

m-a înfrumuseţat.

Iar Preotul zice această rugăciune:

Doamne Dumnezeul nostru Cel credincios în făgăduinţele

Tale şi necăit în dăruirile Tale; negrăit în iubirea Ta de

oameni; Cela ce ai chemat făptura Ta cu chemare Sfântă şi

ai adus pre servul Tău (N) la viaţa Ta cea duhovnicească; dă

lui viaţă încuviinţată, purtare îmbunătăţită şi neosândită; ca

petrecând în Sfinţire să păzească neîntinată schima care a

îmbrăcat-o, cu puterea Ta. Prin cămaşă îmbrăcându-se în

dreptate, iar prin cingătoare împrejurându-se cu omorârea

trupului şi cu înfrânare; prin cuculiu şi-a pus coiful mântuirii;

iar prin analav s-a înfrumuseţat cu Crucea şi cu credinţa;

prin mantie se înarmează cu veşmântul nestricăciunii; iar

prin sandale ca să păşească în calea păcii şi a mântuirii,

spre a fi înfricoşat protivnicilor, neînvins de războinici,

străin de toată plăcerea şi pofta ruşinoasă; învăţându-se la

ascultare, petrecând în înfrânare, păşind după canonul

ascezei; ca în psalmi şi cântări duhovniceşti să laude

preacinstit şi Preaîncuviinţat numele Tău; şi urmând pre

urmele marelui proroc Ilie, şi a Sântului Ioan

Înaintemergătorului şi Botezătorului, să ajungă măsura

desăvârşirii, alergarea să împlinească, credinţa să o

păzească, şi să se îmbrace cu nestricăciunea Îngerilor, şi să

se numere împreună cu Sfânta Ta turmă, şi să câştige starea

cea de-a dreapta Ta, şi să audă fericitul glas: Veniţi

binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi Împărăţia cea

gătită vouă de la întemeierea lumii. De care învredniceşte-ne

cu bunătatea Ta, Dumnezeule, şi pre noi a fi părtaşi.

Că eşti Dumnezeu al milei, al îndurărilor şi al iubirii de

oameni, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele noastre Domnului să

le plecăm.

Doamne Dumnezeul nostru, introdu pre servul Tău (N) în

duhovniceasca, Ta curte şi numără-l împreună cu turma Ta

cea cuvântătoare. Curăţeşte cugetul lui de poftele trupeşti şi

de amăgirea cea deşartă a vieţii acesteia, şi dă lui

necontenit aşi aduce aminte de bunurile ce aşteptă pre cei

ce Te iubesc pre Tine, şi s-au răstignit pre sine-şi în această

viaţă pentru Împărăţia Ta. Căci Tu eşti Păstorul şi veghetorul

sufletelor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

CRUCEA

Apoi luând Crucea Preotul zice:

A zis Domnul: De voieşte cineva a veni pre urma Mea, să

se lepede de sine, şi să-şi ridice Crucea sa, şi să urmeze mie.

FĂCLIA

Luând Preotul făclia aprinsă

Zis-a Domnul: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea

oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să

mărească pre Tatăl vostru Cel din ceruri.

Apoi binecuvântând Preotul pre Schimonahul cel nou îl duce

de-l pune în strană şi de este Liturghie Preotul zice: Că Sfânt eşti

Dumnezeul nostru…, şi celelalte. Iar de nu este Liturghie, zice

ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm…

Pentru pacea de sus…

Pentru pacea a toată lumea…

Pentru Sfânta Biserică aceasta...

Pentru PreaSfinţitul Mitropolitul nostru…

Pentru fratele nostru (N), pentru acoperirea lui de la

Dumnezeu, şi pentru ajutorul lui Domnului să ne rugăm.

Pentru ca neprihănit, neosândit şi neîmpiedicat să

plinească scopul chipului monahicesc, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să se lumineze sufletul lui în înfrânare şi

asceză, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca el să fie scăpat de toată pofta lumească şi de

aplecarea către rudeniile cele după trup, Domnului să ne

rugăm.

Pentru lăsarea păcatelor şi iertarea greşalelor lui, şi să fie

el mai pre sus de cugetele lumii, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să petreacă el în toată evlavia, cucernicia, şi

curăţia, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să lepede el pre omul cel vechi şi să se îmbrace

în cel nou, cel plăsmuit după Dumnezeu, Domnului să ne

rugăm.

Pentru lăsarea şi iertarea păcatelor lui.

Pentru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, mânia,

primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte...

Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata...

Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor, Amin.

Şi îndată, Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat,

Aliluia.

Prochimen, glasul al 3-lea:

Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu de cine mă voi

teme?

stih: Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voi

înfricoşa?

Citire din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel: 6,10-17

Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în tăria puterii Lui.

Înbrăcaţi-vă în toată întrarmarea lui Dumnezeu, ca să puteţi

voi sta împrotiva măiestriilor diavolului. Că lupta noastră nu

este contra sângelui şi trupului, ci contra începătoriilor,

contra stăpânirilor, contra domniilor lumii întunericului

veacului acestuia; contra duhurilor vicleniei, din cele

cereşti. Pentru aceasta luaţi asupra-vă întrarmarea lui

Dumnezeu ca să puteţi sta împrotivă în ziua cea rea, şi toate

îndeplinindu-le să staţi. Staţi deci încingând mijlocul vostru

cu adevărul, şi înbrăcându-vă în zaua dreptăţii şi încălţânduvă

picioarele voastre întru gătirea Evangheliei păcii; peste

toate luând pavăza credinţei, prin care veţi putea stinge

toate săgeţile vicleanului cele înfocate; şi coiful mântuirii

primiţi, şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 4-lea:

Săracul aceasta a strigat. Şi Domnul l-a auzit pre dânsul.

stih: Şi din toate supărările lui l-a scăpat pre dânsul.

Citire din Sfânta Evanghelie a lui Matei: 10;37-38,11;28-30

Zis-a Domnul: Cela ce iubeşte pre tată, sau pre mamă mai

mult de cât pre Mine, nu este vrednic de Mine; şi cela ce

iubeşte pre fiu, sau pre fiică mai mult decât pre Mine, nu

este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi ia Crucea sa, şi să urmeze

după Mine, nu este vrednic de Mine. Veniţi la Mine toţi cei

osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu vă voi repausa pre voi. Ridicaţi

jugul Meu asupra voastră, şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt

Blând şi Umilit cu inima, şi veţi afla repaus sufletelor

voastre. Că jugul Meu este Bun, şi sarcina Mea uşoară este.

Şi după Evanghelie, ectenia aceasta:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta.

Încă ne rugăm pentru lăsarea, şi iertarea păcatelor

servului lui Dumnezeu (N).

Preotul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

După aceea zice Preotul, deasupra capului celui ce a primit

Sfântul şi marele Chip Îngeresc, rugăciunea aceasta, la scoaterea

sau dezbrăcarea Cuculiului.

Mult-Îndurate Doamne, Carele ai dăruit servului Tău (N)

prin luarea Îngerescului Chip, Cuculiul, ca coif de nădejde al

mântuirii, păzeşte nerăpit de pre capul lui acest har al Tău,

strângând şi împuternicind agerimea minţii lui, spre a fi

neclătită de lovirile protivnicilor; căci călcând capul

preavicleanului şarpe, căruia s-a îngăduit a pândi călcâiul

lui, să-şi ridice ochii săi cei înţelegători către Tine, Capul cel

Înfricoşat şi Unic al tuturor. Că Tu eşti luminarea şi Sfinţirea

sufletelor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre Domnului să

le plecaţi.

Preotul:

Binecuvintează, Stăpâne, pre cela ce şi-a plecat capul Ţie,

Capului celui nevăzut şi singurului înţelept Dumnezeu,

sfinţeşte-l şi-l păzeşte de toată vătămarea, bântuirea văzută

şi nevăzută.

Că a Ta este Împărăţia, Stăpânirea şi puterea şi Ţie se

cuvine mărire, cinste şi închinăciune, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi terminându-se Liturghia, se dă în mâini Schimonahului

celui nou, Evanghelia, şi mergând toţi fraţii pre rând, sărută

crucea şi Evanghelia, întrebându-l cum îi este numele; iar el

spunându-l, fraţii zic:

Să te mântuieşti în Domnul, frate, rugându-te şi pentru noi.

Până însă se face sărutarea, se cântă această stihiră, glasul I-iu,

idiomelă.

Să cunoaştem, fraţilor, puterea Tainei; că pre fiul cel

desfrânat, carele de la păcate a alergat la casa părintească,

preabunul părinte preîntâmpinându-l îl sărută, şi iarăşi îi

dăruieşte semnele măririi sale, şi săvârşeşte tainică veselie

cu cei de sus, jertfind viţelul cel îngrăşat; ca noi să ne

purtăm în totul vrednici de Iubitorul de oameni Tată ce L-a

jertfit, şi de Preamărita jertfă, Mântuitorul sufletelor noastre.

Şi după aceea ieşind din Biserică, merge Schimonahul cel nou

la Egumen pentru binecuvântare. Când se fac şi cele ce s-au arătat

la Chipul cel mic.

Se cuvine ca Schimonahul cel nou să-şi schimbe cu totul

vieţuirea din putere în putere, după Apostolul, făcându-se ca un

mort pentru lume până la moartea sa, şi silindu-se a ajunge în

bărbat desăvârşit întru măsura vârstei plinirii lui Hristos. Iar mai

ales acum, în şapte zile să se lase de tot lucrul, afară de citire,

îndeletnicindu-se numai cu rânduiala Bisericii şi a chiliei sale. În

aceste şapte zile nu se dezbracă, nici de veşmintele marelui şi

Îngerescului Chip.

RÂNDUIALA Schimei sau a chipului celui mic

RÂNDUIALA

Schimei sau a chipului celui mic, adică a mantiei

După intrarea cea mică (vohod), şi după troparele cele rânduite

ale zilei, ieşind în tinda Bisericii, cântăm:

Tropar glasul I-iu

Prosomia: Mormântul Tău...

Braţele părinteşti grăbeşte a le deschide mie; că în

desfrânări am cheltuit viaţa mea; spre bogăţia cea

necheltuită a îndurărilor Tale, căutând acum, Mântuitorule,

inima mea cea sărăcită nu o trece cu vederea; că Ţie,

Doamne, întru umilinţă strig: păcătuit-am, Părinte, la cer şi

înaintea Ta, (de trei ori).

Aceasta cântându-se de trei ori, urmăm cum s-a zis mai sus. Iar

după ce se va scula de la pământ fratele cel pregătit spre tundere,

cela ce voieşte a-l tunde îi zice acestea:

Deschideţi urechile inimii Tale, frate, şi auzi glasul

Domnului care zice: veniţi la Mine cei toţi osteniţi şi

însărcinaţi de păcate şi eu vă voi repausa pre voi. Ridicaţi

jugul Meu peste voi şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi

umilit cu inima, şi veţi afla repaos sufletelor voastre. Deci

acum cu frică şi cu bucurie dă lui Dumnezeu răspuns

cuviincios la fiecare întrebare. Şi să cunoşti adevărat că

Însuşi Mântuitorul cu întru-tot-lăudata Sa Maică, cu Sfinţii

Îngeri şi cu toţi Sfinţii Săi, stau aici de faţă, luând în urechi

cuvintele cele rostite de tine ca, atunci când va veni să

judece vii şi morţii, să-ţi răsplătească ţie, nu după ceea ce

vei făgădui şi mărturisi, ci după cum vei păzi cele ce vei

făgădui. Deci acum, de te apropii în adevăr de Dumnezeu,

răspunde nouă cu luare aminte la cele ce vei fi întrebat.

Întrebare: De ce ai venit frate căzând la Sfântul Altar şi la

această Sfântă societate.

Răspuns: Dorind viaţa asceticească, cinstite Părinte.

Întrebare: Doreşti a te învrednici de Îngerescul chip, şi a fi

rânduit în ceata Monahilor?

Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite părinte.

Preotul: Cu adevărat bun lucru şi fericit ai ales, numai de îl

vei şi îndeplini. Pentru că lucrurile cele bune cu osteneală se

câştigă, şi cu durere se îndeplinesc.

Întrebare: De bună voie şi din cugetul tău te apropii către

Dumnezeu.

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Întrebare: Nu de vre-o nevoie, ori silă?

Răspuns: Nu cinstite Părinte.

Întrebare: Vei petrece în monastire şi în ascetism până la

cea din urmă a ta răsuflare?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu cinstite părinte.

Întrebare: Te vei păzi pre sine-ţi în feciorie, în întreaga

înţelepciune şi în cucernice?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Întrebare: Păzi-vei până la moarte ascultarea către

Proestos şi către frăţimea cea în Hristos?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte?

Întrebare: Răbda-vei toate supărările şi strâmtorările vieţii

celei singuratice, pentru Împărăţia Cerurilor?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Apoi Preotul îi citeşte aceasta învăţătură de catehizare:

Vezi, fiule, ce făgăduinţe dai Stăpânului Hristos; Îngerii

sunt de faţă nevăzuţi, scriind mărturisirea ta aceasta, de

care vei fi şi întrebat la a doua venire a Domnului nostru

Iisus Hristos. Deci te povăţuiesc la viaţa cea mai desăvârşită

după cum s-a arătat a fi viaţa Domnului, făcându-ţi cunoscut

cele ce se cuvine ţie a le primi şi de ce se cade a fugi. Că iată

ţi-ai propus, fiule a te apropia şi a servi Domnului. Deci de

voieşti să te face monah, înainte de toate curăţeşte-te pre

sine-ţi de toată întinăciunea trupului şi a duhului, plinind

sfinţenie întru frica lui Dumnezeu. Câştigă-ţi umilinţa prin

care vei fi moştenitor veşnicelor Sale bunătăţi; lepădă

semeţia vieţii lumeşti, ascultare să ai către toţi; fii necârtitor

în servirile impuse ţie; stăruitor la rugăciune; neleneş în

privegheri; în ispite nu te întrista; în postiri nu slăbi.

Cunoaşte că prin rugăciune şi postire se cade ţie a îmblânzi

pre Dumnezeu. În boli nu te împuţina, păzeşte-te de

gândurile viclene; că nu va înceta duşmanul, aducându-ţi

aminte de viaţa de mai înainte, şi pornindu-te la ură către

petrecerea cea îmbunătăţită. Deci se cuvine ţie începând

calea ce duce la Împărăţia Cerurilor, să nu te întorci înapoi;

că nu vei fi îndreptat în Împărăţia Cerurilor. Deci să nu

preţuieşti nimica mai mult decât pre Dumnezeu; să nu

iubeşti nici pre tată, nici pre mamă, nici pre fraţi, nici pre

cineva dintr-ai tăi, nici pre sine-ţi să nu te iubeşti mai mult

decât pre Dumnezeu; nici împărăţiile lumii, sau vreun

repaus şi cinste; să nu te întorci de la sărăcie, nici de greaua

suferinţă, nici de defăimarea oamenilor, nici de altceva ce

socoti a fi cu greutate, încât să te împiedeci a alerga în urma

lui Hristos. Ci de-a pururea având în vedere bunurile celor ce

vieţuiesc cu nădejdea în Dumnezeu, şi gândind la Mucenicii

şi Cuvioşii cei din veac, care au câştigat acestea cu multe

sudori şi dureri şi cu înmiite sângiuiri şi morţi; fii gata la

toate, suferă răul ca un bun ostaş al lui Hristos, Carele fiind

bogat întru milă, pentru noi a sărăcit, făcându-se ca noi, ca

să ne îmbogăţească pre noi cu Împărăţia Lui. Deci se cuvine

ca şi noi să fim următori Lui, şi pentru Dânsul toate să

răbdăm sporind ziua şi noaptea în poruncile Lui. Căci Însuşi

Domnul a zis: De voieşte cine-vă să vină după mine, să se

lepede de sine şi să-şi ia Crucea sa şi să urmeze Mie; adică

să fie de-a pururea până la moarte gata pentru toată plinirea

poruncilor lui. Căci ai să fii şi flămând şi însetat, şi gol, şi

înjurat, şi batjocorit, şi defăimat, şi prigonit şi înconjurat de

multe alte întristări, prin care se caracterizează viaţa cea

după Dumnezeu; şi când vei pătimi toate acestea, bucură-te,

zice Domnul, că plata ta este multă în ceruri. Întru Iisus

Hristos Domnul nostru, căruia se cuvine mărire în veci,

Amin.

Întrebare: Toate acestea le mărturiseşti aşa în nădejdea

puterii lui Dumnezeu, şi te îndatoreşti a stărui în aceste

făgăduinţe până la sfârşitul vieţii cu harul lui Hristos?

Răspuns: Aşa; ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Şi îndată Preotul se roagă:

Deci, întru tot Înduratul şi mult-Milostivul Dumnezeu,

Carele curatele Sale îndurări le deschide la oricine se

apropie de Dânsul cu dor şi cu dragoste fierbinte; Cela ce a

zis: Că mai curând va uita femeia pre fiii săi, de cât Te voi

uita eu pre tine; Cela ce ştie şi dorul tău, şi voinţei tale dă

puterea sa spre plinirea poruncilor lui, să te primească, să te

îmbrăţişeze, să te apere, şi să-ţi fie ţie zid tare despre faţa

duşmanului, piatră de răbdare, pricină de mângâiere,

dătător de întărire, dăruitor de sufletească cutezare, şi

conajutor la îmbărbătare; însoţindu-te la culcare, la sculare,

îndulcindu-te şi veselindu-ţi inima ta cu mângâierea

Sfântului Său Duh, învrednicindu-te şi de partea Sfinţilor şi

Cuvioşilor noştri Părinţi, Antonie, Eftimie, Sava şi toţi cei

împreună cu dânşii, (iar la femei să zică: Sfintei întâiei

muceniţe Tecla, Eupraxia, Olimpiada şi cele împreună cu

dânsele), cu care vei şi moşteni Împărăţia Cerurilor, în Iisus

Hristos Domnul nostru; Căruia este Mărirea, Stăpânirea,

Împărăţia şi puterea, împreună cu Tatăl, şi Sfântul Duh,

acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi plecându-şi capul, şi Diaconul zicând: Domnului să ne

rugăm; Preotul pune deasupra capului aceluia cartea aceasta a

rânduielii schimei, şi zice rugăciunea aceasta în auzul tuturor:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai legiuit a fi vrednici

de Tine cei ce au părăsit toate cele lumeşti, rudenii şi

prieteni şi au urmat Ţie, primeşte şi pre servul Tău (N), ce s-a

lepădat de toate acestea, după sfintele Tale porunci, şi

povăţuieşte în adevărul Tău pre acesta ce cu neîndoire cade

la Tine; îngrădeşte-l pre el cu puterea Sfântului Tău Duh, ca

să nu poată lucra împotriva lui orice împrotivnică măiestrie,

dăruindu-i răbdare, spre a plăcea pururea Ţie. Cu mijlocirile

Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, şi

cu ale tuturor Sfinţilor, care din veac bine au plăcut Ţie. Că

s-a binecuvântat şi s-a prea mărit întru tot cinstitul şi

preaîncuviinţat numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor; Diaconul: Capetele voastre Domnului să

le plecaţi. Preotul:

Doamne Dumnezeul nostru, nădejdea şi scăparea tuturor

celor ce nădăjduiesc în Tine, Carele ne-ai arătat nouă

felurite căi de mântuire prin înomenirea lui Hristos al Tău;

primeşte pre servul Tău (N), ce s-a lăsat de poftele cele

lumeşti, şi s-a adus pre sine jertfă vie şi bine plăcută Ţie

Stăpânului; curmă de la dânsul toată pofta trupească şi

prejudeţele cele nesocotite; ca prin lepădarea părului celui

nesimţitor, să se lepede şi de nesocotitele aduceri aminte, şi

de fapte, şi să se învrednicească a lua asupra jugul Tău cel

bun şi sarcina Ta cea uşoară, şi a-şi lua Crucea sa şi a urma

Ţie Stăpânului. Păzeşte-l pre dânsul întru Sfinţirea Ta, şi

dăruieşte-i lui voinţă bună spre paza sfintelor Tale porunci,

numărându-l, la timpul cuvenit, împreună cu ceata aleşilor

Tăi. Cu harul şi iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău,

cu Carele binecuvântat eşti, împreună cu Preasfântul, Bunul

şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Apoi întinde Preotul mâna sa spre Sfânta Evanghelie, care mai

dinainte se cade a fi pusă pre un Analog înaintea icoanei

Mântuitorului şi zice:

Iată Hristos nevăzut stă aici de faţă: Vezi că nimeni nu te

sileşte a veni la acest chip. Vezi că tu de bună voie voieşti

logodirea marelui şi Îngerescului Chip.

Răspuns: Aşa, cinstite părinte, de bună voie.

Şi după această încredinţare zice Preotul către dânsul: Ia

foarfecele şi mi le dă.

Iar el luându-l de pre Evanghelie le dă în mâna Preotului

sărutându-i mâna şi foarfecele.. Iar de sunt mai mulţi cei spre

tundere, împreună toţi îl dau Preotului; Iar Preotul punându-l

iarăşi pre Evanghelie, ei din nou îl dau, până de trei ori. Şi a treia

oară dându-i-se foarfecele iarăşi zice:

Iată din mâna lui Hristos îl iau pre acesta. Vezi dar Cui te

făgăduieşti, de Cine te apropii, şi de cine te lepezi.

Apoi ţinând foarfecele zice:

Binecuvântat este Dumnezeu Carele voieşte ca toţi

oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie;

binecuvântat fie în vecii vecilor.

Apoi îl tunde pre dânsul Preotul cruciş, zicând:

Fratele nostru (N) îşi tunde părul capului său în numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru

dânsul: Doamne miluieşte.

Doamne miluieşte, (de trei ori)

CĂMAŞA

Apoi îmbrăcat fiind cu cămaşa apucând Preotul de mânecile cămăşii

şi binecuvântând zice:

Fratele nostru (N) se îmbracă cu haina veseliei; în numele

Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru

dânsul: Doamne miluieşte.

Şi la fiecare stih cela ce se îmbracă sărută mâna Preotului şi a

Stareţului (de va fi de faţă), şi haina ce se binecuvintează.

PARAMANUL

Apoi ia Preotul Paramanul în mână şi zice:

Fratele nostru (N) primeşte Paramanul spre logodirea

marelui şi Îngerescului chip; în numele Tatălui, şi al Fiului,

şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul, Doamne

miluieşte.

Şi până ce se cântă Doamne miluieşte de trei ori, îi pune

Paramanul, asemenea şi la celelalte.

CRUCEA

Preotul ia Crucea şi zice:

Fratele nostru (N) ia semnul Crucii Domnului pre pieptul

său, ca să se nevoiască cât îi va fi cu putinţă a-l urma, şi în

toată ora a-şi aduce aminte de patimile, de scuipările, de

defăimările, de rănile, de loviturile peste obraz, de

răstignirea şi de moartea Domnului Dumnezeului şi

Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Carele de bună voie le-a

răbdat pentru noi; în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh; să zicem toţi pentru dânsul: Doamne

miluieşte.

DULAMA (tunică lungă)

Şi punându-i Crucea la piept ia Preotul dulama şi

binecuvântându-o zice:

Să zicem toţi pentru dânsul: Doamne miluieşte.

BRÂUL

Luând Preotul brâul, zice:

Fratele nostru (N) îşi încinge mijlocul său cu puterea

adevărului, spre omorârea trupului şi înnoirea duhului; în

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. să zicem toţi

pentru dânsul Doamne miluieşte.

POTCAPUL

Luând Preotul potcapul, zice:

Fratele nostru (N) se acoperă cu Coiful, nădejdea

mântuirii, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

RASA

Luând Preotul rasa, zice:

Fratele nostru (N), se îmbracă în veşmântul mântuirii, şi în

ziua dreptăţii spre a se feri de toată nedreptatea, de toate

gândurile rele şi de cugetele voii sale, şi să aibă ideea morţii

totdeauna în mintea lui. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

SANDALELE (Bocancii)

Binecuvântând sandalele sau papucii Preotul zice:

Fratele nostru (N), se încalţă cu Sandalele spre gătirea

Evangheliei păcii. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh, să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

MANTIA

Apoi luând mantia, Preotul zice:

Fratele nostru (N) ia Paliul, logodirea marelui şi

Îngerescului chip, spre înfrumuseţare cu nestricăciune şi

curăţie. În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să

zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

CALIMAFCA

Luând şi camilafca, Preotul zice:

Fratele nostru (N) a luat logodirea marelui şi Îngerescului

chip. În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, să

zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

METANIILE

Luând metaniile, Preotul zice:

Fratele nostru (N) primeşte sabia Duhului, care este

cuvântul lui Dumnezeu, spre rugăciunea cea din toată ora

către Hristos; că eşti dator în tot timpul a avea în minte, în

inimă, în cuget şi în gura ta, numele Domnului Iisus, şi a

zice: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieştemă

pre mine păcătosul. Să zicem pentru dânsul: Doamne

miluieşte.

CRUCEA

Luând apoi Preotul Crucea şi dându-i-o în mână zice:

A zis Domnul: De voieşte cineva să vină după mine, să se

lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze.

FĂCLIA

Apoi ia Preotul o luminare aprinsă şi zice:

A zis Domnul: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea

oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să

mărească pre Tatăl vostru Cel din ceruri.

Apoi Diaconul: Domnului să ne rugăm, Preotul:

Doamne Dumnezeul nostru, du înlăuntru pre servul Tău

(N) în curtea Ta cea duhovnicească, şi-l numără împreună cu

turma Ta cea cuvântătoare. Curăţeşte cugetul lui de poftele

trupeşti şi de amăgirea deşartă a vieţii acesteia, şi-i dă lui

necontenit să-şi aducă aminte de bunătăţile care sunt

propuse celor ce Te iubesc pre Tine, şi care pentru Împărăţia

Ta s-au răstignit pre sine-şi în aceasta viaţă. Căci Tu eşti

Păstorul şi Cercetătorul sufletelor noastre, şi Ţie mărire

înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea

şi în vecii vecilor, Amin.

Şi binecuvântând Preotul pre Monahul cel nou, îl duce de-l pune

în strană, iar de sunt mai mulţi îi pune pre toţi, unul lângă altul şi

de este Liturghie, Preotul zice: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru…,

şi celelalte. Iar de nu este Liturghie, să zică ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm…

Pentru pacea de sus…

Pentru pacea a toată lumea…

Pentru fratele nostru (N), şi pentru acoperirea şi ajutorul

lui de la Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca neprihănit, neosândit şi neîmpiedicat să

plinească scopul chipului monahicesc, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să petreacă el în toată cucernicia, buna

credinţă şi curăţia, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se lepede el de omul cel vechi şi să se

îmbrace în cel nou, cel plăsmuit după Dumnezeu, Domnului

să ne rugăm.

Pentru lăsarea şi iertarea păcatelor lui; Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, primejdia

şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte...

Pre Preasfânta Curata…

Ecfonis: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru…, şi îndată:

Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat,

Aliluia.

Prochimen glasul al 3-lea:

Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu de cine mă voi

teme?

stih: Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voi

înfricoşa?

Citire din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel: 6;10-

17

Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în tăria puterii Lui.

Îmbrăcaţi-vă în toată întrarmarea lui Dumnezeu, ca să puteţi

voi sta împrotiva măiestriilor diavolului. Că lupta noastră nu

este contra sângelui şi trupului, ci contra începătoriilor,

contra stăpânirilor, contra domniilor lumii întunericului

veacului acestuia; contra duhurilor vicleniei, din cele

cereşti. Pentru aceştia luaţi asupră-vă întrarmarea lui

Dumnezeu ca să puteţi sta împrotivă în ziua cea rea, şi toate

îndeplinindu-le să staţi. Staţi deci încingând mijlocul vostru

cu adevărul, şi îmbrăcându-vă în zaua dreptăţii şi

încălţându-vă picioarele voastre întru gătirea Evangheliei

păcii; peste toate luând pavăza credinţei, prin care veţi

putea stinge toate săgeţile vicleanului cele înfocate; şi coiful

mântuirii primiţi, şi sabia Duhului care este Cuvântul lui

Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 4-lea:

Săracul aceasta a strigat. Şi Domnul l-a auzit pre dânsul. Şi din

toate supărările lui l-a scăpat:

Citire din Sfânta Evanghelie a lui Matei: 10;37-39,11,28-30

Zis-a Domnul: Cela ce iubeşte pre tată, sau pre mamă mai

mult decât pre Mine, nu este vrednic de Mine; şi Cela ce

iubeşte pre fiu, sau pre fiică mai mult decât pre Mine, nu

este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi ia crucea sa, şi să urmeze

după Mine, nu este vrednic de Mine. Veniţi la Mine toţi cei

osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu vă voi repausa pre voi. Ridicaţi

jugul Meu asupra voastră, şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt

blând şi umilit cu inima, şi veţi afla repaus sufletelor

voastre. Că jugul Meu este bun, şi sarcina Mea uşoară este.

Diaconul:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta…

Încă ne rugăm pentru lăsarea, şi iertarea păcatelor

servului lui Dumnezeu (N).

Preotul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Se cuvine a şti, că de va fi Liturghie, după Evanghelie şi după

Ectenie: încă ne rugăm pentru mila, viaţa; şi celelalte, să se zică

Ecteniile ce s-au pus mai sus pentru cel călugărit, adăugând la

începutul fiecăreia: Încă ne rugăm…, şi lăsând afară: Domnului să

ne rugăm, de la urmă. La timpul Dumnezeieştii împărtăşiri, merge

Monahul cel nou, de se împărtăşeşte, dacă este slobod la aceasta.

Iar terminându-se Sfinţita Liturghie, în timpul rugăciunii

Amvonului, se pune în mâinile celui călugărit o Evanghelie, la

care venind fraţii pre rând, după luarea Anaforei, sărută Sfânta

Evanghelie şi Cinstita Cruce, şi-l întreabă: Cum te cheamă? Iar el

spunându-le numele, fraţii răspund: Să te mântuieşti în Domnul,

frate, şi te roagă şi pentru noi. Şi aşa se face sărutare şi apolis.

Apoi se cântă această stihiră, glasul I-iu:

Să cunoaştem, fraţilor, puterea tainei; căci pre fiul cel

desfrânat, carele de la păcat s-a reîntors la casa părintească,

preabunul părinte preîntâmpinându-l îl sărută, şi iarăşi îi

dăruieşte semnele măririi sale, şi săvârşeşte tainică veselie

cu cei de sus, jertfind viţelul cel îngrăşat, ca noi să ne

purtăm în totul vrednici de Iubitorul de oameni Tată ce L-a

jertfit, şi de Preamărita jertfă, Mântuitorul sufletelor noastre.

Apoi ieşind din Biserică, merge Monahul cel nou, cu luminarea

aprinsă la Stareţ sau Egumen pentru binecuvântare. Iar Egumenul

îl învaţă iarăşi cele ce privesc viaţa călugărească, despre

ascultare, tăierea voii, umilita cugetare, şi altele ce-l va lumina

Duhul Sfânt.

Şi pentru înlesnire s-a pus aici acest mic cuvânt sfătuitor.

Iată, frate, că cu harul lui Dumnezeu te-ai învrednicit, a te

îmbrăca în Sfântul şi Îngerescul Chip, prin lepădarea cea

desăvârşită a lumii şi a tuturor poftelor ei; şi ai venit a servi

Domnului nostru Iisus Hristos, prin făgăduinţele ce ai dat înaintea

Sfântului Jertfelnic şi înaintea Sfinţilor Lui Îngeri şi a tuturor

Sfinţilor. Pentru aceasta, frate, se cade ţie de a pururea să ai

înaintea ta ziua şi noaptea făgăduinţele acestea; căci nepăzindule

(care să nu fie!) curate şi neprihănite, întrebat vei fi în ziua

înfricoşatului judeţ al lui Hristos. Ştiind şi aceasta, de cine te-ai

lepădat şi de cine te-ai lipit; căci te-ai lepădat de întuneric şi te-ai

lipit de lumină, Deci dar, ca fiii luminii să umbli, servind lui

Dumnezeu credincios în toată curăţia şi adevărul; servind şi

părinţilor ca Însuşi lui Hristos, iar nu ca oamenilor; ca să fii

tuturor ca o făclie aprinsă, după cuvântul Domnului: Aşa să

lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele

voastre cele bune, şi să preamărească pre Tatăl vostru Cel din

ceruri. Fii următor în faptele cele bune Domnului nostru Iisus

Hristos şi tuturor Sfinţilor Lui, petrecând în adevărată ascultare şi

în deplina tăiere a voii tale, până la moartea ta, cum te-ai

făgăduit, servind lui Dumnezeu ziua şi noaptea, cu toată

răbdarea, umilinţa şi blândeţea. Ca şi pentru tine să se plinească

făgăduinţa cea adevărată a Domnului nostru Iisus Hristos, ce

Însuşi a făgăduit-o în Sfânta Sa Evanghelie, zicând: Unde sunt Eu,

acolo şi sluga Mea va fi. Care făgăduinţă, părinte, să te

învrednicească Preaînduratul Dumnezeu a o câştiga, în Domnul

nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărire, împreună şi Tatălui,

şi Sfântului Duh, în veci, Amin.

Apoi binecuvântându-l îl eliberează.

Venind timpul mesei, merge şi Monahul cel nou în trapeză, şi

stă cu luminarea aprinsă în mâni ascultând citirea. Iar după terminarea

mesei, i se dă de la chelar într-un vas vin, cu care

cinsteşte pre fraţi, ca cum s-ar împăca cu dânşii, dând fiecăruia

câte cincizeci dramuri. Apoi ieşind fraţii din trapeză mănâncă şi

el. Se cuvine încă ca Monahul cel nou să păzească cu deadinsul

toată rânduiala servirii Bisericeşti, îndepărtându-se în cinci zile

(în care şi de veşminte nu se dezbracă) de orice alt lucru, afară de

citire, dacă ştie.

ÎNVĂŢĂTURĂ pentru cela ce vrea, să primească schima sau chipul monahicesc

ÎNVĂŢĂTURĂ

pentru cela ce vrea, să primească schima sau chipul

monahicesc; adică să se îmbrace în Sfântul şi Îngerescul chip al

Mantiei, cum se cade a se pregăti de seara, spre a se învrednici a

doua zi de Sfântul chip Îngeresc.

Înştiinţând Egumenul înainte cu câteva zile, prin duhovnic ori

prin altcineva din părinţi, pre cela ce va să-l tundă, ca să păzească

mai cu deadinsul rânduiala Bisericii, face pregătire pentru

veşmintele trebuincioase, care sunt: Cămaşa de lână, Dulamă,

Crucea Paraman, Brâu de curea, Rasa, Călţuni noi, Papuci sau

bocanci, Potcap, Mantie, Camilafcă, şi metanii. Aceste toate fiind

pregătite în seara cea înainte de tundere, prin unul din duhovnici

sau părinţi, după rugăciunea dupăcinării trimite hainele arătate

de le pune înaintea icoanei Mântuitorului, afară de cămaşă şi de

călţuni, cu care cela ce va a se tunde trebuie să se îmbrace după

utrenie. Iar de vor fi mai mulţi fraţi spre tundere, pun veştmintele

pre la toate icoanele cele mari de rând. Şi după o oră sau două din

noapte, porunceşte Egumenul unuia dintre duhovnici să aducă

înaintea sa pre cel pregătit spre tundere, şi venind acesta, îl

învaţă Egumenul din Sfintele Scripturi: ce este călugăria, cum se

cade a petrece viaţa monahicească în înfrânare, supunere şi

adevărată ascultare, Şi câte îl va lumina Dumnezeu îl învaţă şi-i

descoperă. Şi eliberându-l îi zice a fi cu privighere în acea noapte,

îndeletnicindu-se cu citirea şi rugăciunea, şi să-şi spele capul spre

a fi curat şi cu sufletul şi cu trupul.

În acest chip petrecând acea noapte până la utrenie, îndată ce

vor lovi în tocă să se afle în Biserică, şi să asculte rânduiala până

la sfârşit cu mare luare aminte, Iar după sfârşitul utreniei, ieşind

din Biserică să se îmbrace cu cămaşa cea de lână şi cu călţuni,

mai luând şi vre-o haină pre de asupra, vre-o blăniţă ori răsuşoară.

Iar când vor toca de ore, îndată mergând în Biserică, să şadă în

tinda Bisericii unde şi orele se citesc. Şi în timpul orei a treia,

merge împreună cu duhovnicul cel rânduit de Egumen, înlăuntrul

Bisericii, şi luând binecuvântare de la Egumen, sau în lipsă, de la

strana Egumenească, merg înaintea uşilor împărăteşti, şi fac

acolo o metanie mare, apoi sărută toate Icoanele cele mari şi la

Proschinitar, făcând la fiecare Icoană mai înainte de a o săruta

două metanii, şi pre urmă una; apoi venind în mijlocul bisericii,

fac iarăşi trei metanii şi spre coruri câte una, cerând iertăciune,

tot aşa şi la stranele cele mai de jos.

Apoi mergând iarăşi în tinda Bisericii, se aşează într-o strană

până după intrarea cea mică (vohod) a Sfintei Liturghii. Iar după

intrare împărţind eclesiarhul lumânări la fraţi, merge duhovnicul

cel rânduit (luând binecuvântare de la Egumen, sau, de la strana

sa, în lipsă) în tindă; dezbracă de haine pre cela ce are a fi tuns,

lăsându-l numai în cămaşă şi în călţuni, cu capul gol; când încep

cântăreţii după troparele de, rând ale zilei, a cânta: Braţele

părinteşti. Apoi îl ia pre sub mantie, învelindu-l ca să nu se vadă,

numai capul lăsându-i afară, şi stă cu dânsul în mijlocul tindei

Bisericii. Şi în timp ce se cântă braţele părinteşti, vin cântăreţii

împreună cu toţi fraţii cu luminări aprinse în tinda bisericii. Deci

terminând corul întâi troparul, începe al doilea cor tot acelaşi

tropar, şi cântându-l jumătate începe a merge încet intrând în

Biserică, şi mai întârziind cu intrarea până va începe iarăşi corul

întâi acelaşi tropar a-l cânta. Şi aşa intrând în Biserică încet,

Duhovnicul urmează pre cântăreţi având pre sub mantie pre cela

ce are a se tunde, şi mergând puţin mai înainte de uşa Bisericii,

face cel rânduit spre tundere o închinăciune şi o metanie.

Ajungând la mijlocul bisericii face de asemenea o închinăciune şi

o metanie; apoi dinaintea uşilor împărăteşti, unde se cade a fi un

covor aşternut spre aceasta, făcând o închinăciune şi o metanie

lângă marginea covorului, cade cu faţa la pământ pre covor,

întinzând şi mâinile pre lângă cap înainte. Iar Egumenul sau

duhovnicul cel rânduit să-l tundă, îi face semn să se scoale,

atingând cu mâna sa capul lui. Apoi urmează întrebările şi

răspunsurile ce se văd mai departe.

Când însă nu este Liturghie, tunderea se face în acest chip:

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, corul:

Amin. Sfinte Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru; Că a Ta este

Împărăţia.. Şi Troparul aceasta glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi

Doamne miluieşte-ne…, Mărire…, Doamne miluieşte-ne pre noi…,

Şi acum…, Uşa milostivirii deschide-o nouă…, şi după aceste

cântăm Troparul aceasta glasul I-iu de trei ori: Braţele 

părinteşti…, şi cele următoare.

RÂNDUIALA LA FACEREA RASOFORULUI

RÂNDUIALA

LA FACEREA RASOFORULUI

Venind la monastire şi căzând înaintea Egumenului şi a toată

frăţimea, cela ce voieşte a primi începutul chipului monahicesc, îl

cercetează Egumenul, dacă în adevăr voieşte aceasta, apoi îl

învaţă cum i se cuvine să urmeze o viaţă ca aceasta. În urmă îl

încredinţează unuia din bătrânii cei mai încercaţi, ca să-l

povăţuiască la toată fapta bună şi să-l ferească de toată răutatea;

zicând şi noviciului că aşa să asculte pre bătrânul său, ca şi pre

Hristos, cercetându-şi pururea conştiinţa sa; toate gândurile şi

cuvintele şi faptele sale să le spună prin adevărata şi nefăţarnica

mărturisire Părintelui său duhovnicesc, în fiecare seară, sau şi

mai adesea ori. Şi nimic de la sine să nu facă după părerea sa,

măcar de ar fi şi bună, ci în toate să se supună şi să asculte pre

povăţuitorul său, ştiind că voia şi părerea sa este cu desăvârşire

tăiată. Apoi cu umilinţă şi cu lacrimi se împărtăşeşte cu Sfintele

Taine (de are voie spre aceasta).

Deci, după oarecare timp, noviciul fiind deprins la toate:

ascultare, umilinţă, cugetare, răbdare, înfrânare şi celelalte fapte

bune, porunceşte Egumenul bătrânului să-şi aducă ucenicul, şi

acela cu ucenicul venind la Biserică înainte de citirea orelor, fac

Egumenului cuvenita metanie, şi binecuvântându-se de dânsul, ia

bătrânul pre ucenicul său şi-l închină la Sfintele Icoane cu

datorita evlavie (citindu-se acum orele), asemenea, face

cuvenitele metanii şi la strane şi la fraţi; apoi îl duce la locul său.

Terminându-se orele, Egumenul ia epitrahilul şi felonul şi stând

înaintea sfintelor uşi, se aduce acolo cela ce vrea să primească

începutul Sfântului Chip, însoţit fiind de bătrânul său.

Şi Egumenul făcând început:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Corul: Amin. Apoi:

Mărire Ţie Dumnezeul nostru, mărire Ţie; şi după: Tatăl nostru…,

Că a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Mărire…,

Şi acum…, Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul 26:

Domnul este luminarea mea şi mântuitorul meu, de cine voi

teme? Apoi Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeul după mare mila

Ta…, şi terminându-se Psalmii iarăşi zice: Sfinte Dumnezeule…, şi

după: Tatăl nostru…, Troparul glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, cela ce faci pururea cu noi

după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru

rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Mărire… Şi acum…

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu grăbire să

alergăm noi păcătoşii şi umiliţii, şi să cădem cu pocăinţă,

strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne,

îndurându-te spre noi. Grăbeşte că pierim de mulţimea

păcatelor. Nu întoarce pre servii tăi deşerţi, că pre tine

singură nădejde te-am câştigat.

Deci Diaconul: Domnului să ne rugăm. Corul: Doamne

miluieşte. Egumenul citeşte rugăciunea aceasta, stând în

genunchi cela ce voieşte a se tunde.

Mulţămim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Carele după

multă mila Ta, ai scos pre servul Tău (N) din viaţa lumească

cea deşartă, şi l-ai chemat la această cinstită chemare.

Învredniceşte-l drept aceea să vieţuiască cu vrednicie în

această viaţă Îngerească, şi-l apară de cursele diavolului, şi

păzeşte sufletul şi trupul lui curat până la moarte, şi-l

învredniceşte a fi biserică Sfântă a Ta; înţelepţeşte-l ca să-şi

aducă aminte pururea de Tine şi de poruncile Tale;

dăruieşte-i lui umilită cugetare, dragoste şi blândeţe; pentru

rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de

Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, şi ale tuturor Sfinţilor

Tăi, Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Egumenul citeşte rugăciunea

aceasta:

În jugul Tău Cel mântuitor, Stăpâne, primeşte pre servul

Tău (N) şi-l învredniceşte pre dânsul a se uni cu turma

aleşilor Tăi. Îmbracă-l în veşmântul Sfinţirii; încinge mijlocul

lui cu minte întreagă; arată-l nevoitor la toată înfrânarea;

învredniceşte-l să rămână într-însul şi în noi darul cel deplin

al părinteştilor Tale haruri; pentru rugăciunile Preasfintei

Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi pururea

Fecioara Maria, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, Amin.

Apoi Egumenul luând foarfecele, îl tunde cruciş, zicând:

Tunde-se servul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui,

Amin; şi al Fiului, Amin; şi al Sfântului Duh, Amin. Să zicem

pentru dânsul: Doamne miluieşte.

Şi cântă fraţii, Doamne miluieşte (de 3 ori)

Apoi îl îmbracă cu rasa punându-i şi potcapul şi camilafca, ne

zicând nimic. Deci fiind el îmbrăcat, zice Egumenul: Pace tuturor.

Corul: Şi Duhului tău. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le

plecaţi. Egumenul citeşte rugăciunea aceasta în taină:

Preasfinte Bunule, Fiule al Preabunului Părinte, Cela ce

lepezi mândria, şi faci deşartă lupta protivnicului, şi verşi

mărire peste capetele umiliţilor cugetători, şi-i încununezi

cu cununa cea neveştejită, şi nestricăcioasă a vieţii celei

nemuritoare, şi-i povăţuieşti în calea în care au călătorit

Sfinţii Părinţi, prin care au primit locul cel de repaus. Tu,

Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, dăruieşte puterea şi

harul Tău cel dumnezeiesc în duhul, în sufletul şi în trupul

servului Tău (N), carele a venit la Tine şi a primit începutul

Sfântului Chip, în numele Tău Cela ce sfinţeşte toate. Că şi

pre acesta Însuţi să-l sfinţeşti, cu numele Tău cel

Atotputernic şi preabun.

Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Apoi face Egumenul apolisul zilei. Şi luând pre Rasofor de

mână îl dă în mâna povăţuitorului zicând:

Iată înaintea lui Dumnezeu îţi încredinţez pre acest

novice, pre carele învaţă-l a vieţui întru frica lui Dumnezeu şi

în toate faptele bune, şi te păzeşte cu deadinsul ca nu din

neluare aminte şi lenevirea ta să piară sufletul lui; pentru că

ai a da răspuns lui Dumnezeu pentru dânsul în ziua

judecăţii.

Apoi zi ce Rasoforului:

Iar tu în toate să te supui povăţuitorului tău, ca lui

Hristos, şi în toate să fii răbdător, umilit, ascultător, blând şi

tăcut, şi vei afla har înaintea lui Dumnezeu, şi te vei mântui.