Sfântului Nou Mucenic Damian, acesta s-a născut în satul Mirihovo, din ținutul Agrafa al Greciei, din prinți evlavioși. Fiind atras încă din fragedă pruncie de viața monahală, intră în Mănăstirea Filotheou din Sfântul Munte Athos. Mai târziu, căutând o viețuire mai aspră, merge la o sihăstrie unde spori duhovnicește.
Mai târziu, se simți chemat să părăsească mănăstirea pentru binele celorlalți și al său. Deci mergând în ținutul îndepărtat al Muntelui Olimp, începu să propovăduiască în sate și în târguri, îndemnând oamenii la pocăință și la ascultarea poruncilor lui Dumnezeu.
Însă unii credincioși nu l-au primit cu bucurie și nici nu i-au primit cuvântul. Dimpotrivă, l-au învinuit că este un șartlatan și l-au amenințat cu bătaia. Deci părăsind acel loc, Sfântul Damian merge în ținuturile Kissavo, Larissa și Agrafa, unde a avut încercări asemănătoare. Din pricina acestor respingeri, se întoarce în Kissavo unde, împreună cu alți călugări, întemeiază o mănăstire închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Apoi continuă acolo propovăduirea, căci cuvintele sale ajungeau la oamenii care veneau pentru slujbe și sfat duhovnicesc.
Într-o zi, pe când Sfântul Damian mergea cu o ascultare spre un sat vecin, a fost oprit de niște musulmani care îl învinuiră că propovăduiește împotriva lucrului duminica și pentru că sprijină credința creștinilor ortodocși. Pentru aceasta l-au luat, l-au aruncat în temniță, bătându-l tare și punându-l în lanțuri.
Când sfântul Damian a fost dus dinaintea cadiului, i se dădu să aleagă între lepădarea de credința lui, sau moartea. El însă se arătă neclintit în fața oricărei încercări de a-l îndupleca, pricină pentru care primi osândirea la moarte.
Deci, scoțându-l din temniță, îl spânzurară. Pe când atârna de ștreang, un musulman îl lovi în cap cu un topor, tăindu-i totodată și ștreangul. Sfântul mucenic căzu la pământ, nefiind încă mort. Atunci călăii îl luară și îl aruncară în foc, iar cenușa sa a fost aruncată în râul Peneios.
Astfel primi Sfântul Damian, monahul din Mirihovo, Agrafa, cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei la 14 februarie 1568.
Mai târziu, se simți chemat să părăsească mănăstirea pentru binele celorlalți și al său. Deci mergând în ținutul îndepărtat al Muntelui Olimp, începu să propovăduiască în sate și în târguri, îndemnând oamenii la pocăință și la ascultarea poruncilor lui Dumnezeu.
Însă unii credincioși nu l-au primit cu bucurie și nici nu i-au primit cuvântul. Dimpotrivă, l-au învinuit că este un șartlatan și l-au amenințat cu bătaia. Deci părăsind acel loc, Sfântul Damian merge în ținuturile Kissavo, Larissa și Agrafa, unde a avut încercări asemănătoare. Din pricina acestor respingeri, se întoarce în Kissavo unde, împreună cu alți călugări, întemeiază o mănăstire închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Apoi continuă acolo propovăduirea, căci cuvintele sale ajungeau la oamenii care veneau pentru slujbe și sfat duhovnicesc.
Într-o zi, pe când Sfântul Damian mergea cu o ascultare spre un sat vecin, a fost oprit de niște musulmani care îl învinuiră că propovăduiește împotriva lucrului duminica și pentru că sprijină credința creștinilor ortodocși. Pentru aceasta l-au luat, l-au aruncat în temniță, bătându-l tare și punându-l în lanțuri.
Când sfântul Damian a fost dus dinaintea cadiului, i se dădu să aleagă între lepădarea de credința lui, sau moartea. El însă se arătă neclintit în fața oricărei încercări de a-l îndupleca, pricină pentru care primi osândirea la moarte.
Deci, scoțându-l din temniță, îl spânzurară. Pe când atârna de ștreang, un musulman îl lovi în cap cu un topor, tăindu-i totodată și ștreangul. Sfântul mucenic căzu la pământ, nefiind încă mort. Atunci călăii îl luară și îl aruncară în foc, iar cenușa sa a fost aruncată în râul Peneios.
Astfel primi Sfântul Damian, monahul din Mirihovo, Agrafa, cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei la 14 februarie 1568.
Nessun commento:
Posta un commento