În Vechiul Așezământ a dat poruncă să se prăznuiască în chip deosebit luna lui septembrie, la începutul anului bisericesc, ca poporul ales să se îndulcească de roadele câmpului, slujind bunului Dumnezeu cu mai multă dragoste.
PORUNCA VECHIULUI TESTAMENT
A grăit Domnul cu Moise și a zis: „Spune fiilor lui Israel: În luna a șaptea, ziua întâi a lunii să vă fie zi de odihnă, sărbătoarea trâmbițelor și adunare sfântă să aveți; nici o muncă să nu faceți, ci să aduceți ardere de tot Domnului” (Leviticul 23, 24-25).
Că precum Atotcreatorul, după zidirea lumii și a tuturor făpturilor Sale, a binecuvântat și a sfințit ziua a șaptea, odihnindu-Se întru dânsa, așa i-a poruncit și omului, zicând: „Șase zile să lucrezi, iar în ziua a șaptea, care este sâmbăta (sabatul) Domnului Dumnezeului tău, să nu faci niciun fel de lucru în această zi”.
La fel și ziua întâi din luna a șaptea a binecuvântat-o și, sfințind-o, a poruncit poporului Său să se odihnească de lucrurile lui.
În cartea Leviților zice către Moise: „În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, când vă strângeți roadele pământului, să sărbătoriți sărbătoarea Domnului șapte zile...” (Leviticul 23, 39).
PRICINILE PRĂZNUIRII ÎN LUNA SEPTEMBRIE
O mulțime de taine și evenimente sfinte s-au petrecut în această lună:
Corabia lui Noe: În această lună, scăzând apele potopului, corabia a stat pe Muntele Ararat.
Tablele Legii: Sfântul prooroc Moise s-a coborât a doua oară din munte, avându-și fața prealuminată și aducând Tablele cele noi, care aveau în ele scrisă Legea Domnului.
Cortul Mărturiei: A început a se zidi cortul Domnului în cetele israeliților.
Sfânta Sfintelor: Arhiereul cel mare intra singur, o dată pe an, în cortul ce se numea Sfânta Sfintelor (după a doua catapeteazmă), ca să aducă jertfă sângeroasă pentru sine și pentru neștiințele poporului.
Poporul lui Dumnezeu se curăța de păcatele făcute în anul întreg, smerindu-și cu post sufletele înaintea lui Dumnezeu.
Templul lui Solomon: A fost sfințită prea minunata și prea slăvita biserică zidită de Solomon și s-a pus în ea chivotul Legii. Toate semințiile lui Israel se adunau la Ierusalim la praznic, căci poruncise Domnul: „Aceasta este cea mai mare zi de odihnă pentru voi și să smeriți sufletele voastre prin post” (Leviticul 16, 31).
ANUL JUBILIAR ȘI IERTAREA DATORIILOR
Din această lună începeau a se număra anii poruncilor Legii Vechi, care se întindeau până la 50 de ani. Numărând 49 de ani (7 ori câte 7 ani), al 50-lea an îl prăznuiau cu dinadinsul.
În acest an:
Pământul nu se ara și nu se semăna; roadele crescute de la sine se lăsau spre hrana oamenilor săraci, a animalelor și a păsărilor.
Se scrie în Levitic: „În ziua curățirii să trâmbițezi cu trâmbița în toată țara voastră. Să sfințiți anul al cincizecilea și să se vestească slobozenie pe pământul vostru pentru toți locuitorii lui...” (Levitic 25, 9-10).
Se iertau datoriile datornicilor, se dădea libertate robilor și tot omul se păzea să nu mânie pe Dumnezeu sau pe aproapele, fiind anul iertării și al curățirii.
Iar dacă poporul se întreba ce va mânca în anul al șaptelea fără să semene, Domnul făgăduia: „Vă voi trimite binecuvântarea Mea în anul al șaselea și va aduce roadele sale pentru trei ani” (Leviticul 25, 20-21). Toate acestea începeau în luna septembrie, a 7-a lună de la martie (care era întâia lună de la facerea lumii).
INDICTIONUL PĂGÂNILOR ROMANI
Nu numai în Legea Veche, dar și la păgâni Indictionul tot din septembrie începea. Împăratul August al Romei, după ce a biruit pe Antonie și Cleopatra în Egipt, a rămas singur stăpânitor al lumii. Pentru adunarea impozitelor, a rânduit Indictionul (un ciclu de 15 ani, împărțit în trei perioade de câte 5 ani):
Primii 5 ani: Se strângeau fier și aramă pentru făurirea armelor ostășești (săbii, sulițe, coifuri, scuturi, zale).
A doua perioadă de 5 ani: Se aduna argint pentru plata soldei ostașilor.
A treia perioadă de 5 ani: Se aducea la Roma aur spre împodobirea idolilor și zeilor mincinoși.
Fiecare al 5-lea an se numea Lustrum (strălucit), adunându-se poporul cu lumânări aprinse în mâini pentru că dările fuseseră predate împăratului. La încheierea celor 15 ani, reîncepea primul an, numit „An Nou”, la 1 septembrie.
INDICTIONUL CREȘTIN ÎMPLINIREA ÎN HRISTOS
Sfânta Biserică a primit să prăznuiască începutul Indictionului la 1 septembrie pentru că în această zi Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în sinagoga din Nazaret, a deschis cartea proorocului Isaia și a citit:
„Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti săracilor, M-a trimis a vindeca pe cei zdrobiți la inimă, a propovădui celor robiți iertare și orbilor vedere; a slobozi pe cei sfărâmați, ușurându-i; a mărturisi anul Domnului bine primit” (Luca 4, 18-19).
Arătându-Se pe Sine că este adevăratul Mesia, Hristos a împlinit Scriptura.
La Sinodul I Ecumenic de la Niceea, Sfinții Părinți sub domnia Sfântului Împărat Constantin cel Mare, care a biruit pe Maxențiu și a dezrădăcinat praznicele păgânești au schimbat înțelesul Indictionului.
Noul Testament nu mai scrie Legea pe lespezi de piatră, ci pe lespezile inimii noastre, iar Arhiereul Hristos S-a adus pe Sine jertfă curățitoare pentru noi.
DĂRILE DUHOVNICEȘTI PE CARE LE CERE HRISTOS
Hristos, Împăratul Ceresc, nu cere de la noi daruri materiale, fier, aramă, argint sau aur, ci dările duhovnicești ale sufletului:
În loc de fier și aramă cere dreapta credință, întemeiată pe sângele Sfinților Mucenici.
Cu această credință curată, ca și cu o armă de fier și un scut de aramă, biruim pe diavoli și urmăm strămoșilor care „prin credință au biruit împărății, au lucrat dreptate, au stins puterea focului și au întors oștirile vrăjmașilor în fugă” (Evrei 11, 33-34).
În loc de argint cere nădejdea neclintită în Dumnezeu. Spre deosebire de argintul pământesc care îl înșeală pe om și piere, cel ce nădăjduiește în Domnul nu se va clătina în veac, căci cuvintele Lui sunt „argint lămurit în foc”. Nădejdea îi împuternicește pe creștini și pe mucenici să zdrobească tirania vrăjmașului.
În loc de aur cere dragostea nefățarnică către Dumnezeu și către aproapele. Precum aurul este mai de preț decât argintul și arama, așa și dragostea este mai mare decât credința și nădejdea (1 Cor. 13, 13). O dragoste arătată nu doar cu cuvântul, ci cu lucrul și cu adevărul.
UN NOU ÎNCEPUT DUHOVNICESC
Astfel, Biserica dreptmăritoare prăznuiește Indictionul creștin îmbrăcându-se în omul cel nou. Să umblăm întru înnoirea vieții și să slujim lui Dumnezeu întru înnoirea Duhului!
(Notă istorică: Deși unii socotesc din neștiință că indictioanele se numărau de la facerea lumii, istoricește ele au început de la așezarea administrativă a Imperiului Roman, fiind ulterior transformate de Biserică într-o mare sărbătoare a înnoirii sufletești).
Un An Nou Bisericesc cu pace, sănătate, iertare și mult spor duhovicesc tuturor!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu și spune-ne părerea ta! Te rugăm să păstrezi un ton politicos