Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” sau „Eliberatoarea”

Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” a fost adusă la Muntele Athos de schimonahul Martinian (†1884), care o primise cu mare evlavie de la pustnicul Teodul.
În anul 1841, locuitorii din Sparta (Grecia) s-au rugat înaintea acestei icoane și au fost izbăviți de invazia lăcustelor. De atunci, icoana a fost numită „Izbăvitoarea” sau „Eliberatoarea” și a început să fie căutată de mulți pelerini.
Dorind să fugă de lume, bătrânul Martinian a luat icoana și s-a retras într-o sihăstrie athonită. Acolo, Maica Domnului i s-a arătat, poruncindu-i să se întoarcă la mănăstire și să nu ascundă icoana de cei aflați în nevoi. Întorcându-se, mulți demonizați și bolnavi au primit vindecare prin rugăciunile rostite înaintea sfintei icoane.
După ce schimonahul Martinian a murit (†1884), Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” a rămas în Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” din Muntele Athos. Egumenul Macarie a lăsat cu limbă de moarte ca icoana să fie dăruită Mănăstirii „Simono-Kananitsk” („Noul Athos”) din Kaucaz, fapt ce s-a petrecut pe 20 iulie 1889.

În ziua primei prăznuiri a Icoanei Maicii Domnului „Izbăvitoarea”, o furtună a aruncat la țărmul de lângă mănăstire peste o tonă de pește.
Icoana este de tip „Hodighitria”. Fecioara Maria ține Pruncul pe brațul stâng și arată spre El cu mâna dreaptă, iar Pruncul Hristos binecuvântează cu mâna dreapt