sabato 19 marzo 2016

Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Mucenici din Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit 20 Martie


Troparul Sfinţilor Cuvioşi aMucenici din Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 8-lea
Irmosul:

Cântare să înălţăm, po­poarelor, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a scos pe Israel din robie; cântare de biruinţă cântându-I şi strigând: Să cântăm Ţie, Singurului nostru Stăpân.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cântări dorind a lăuda mulţimea cea de Dumnezeu insuflată a Sfinţilor Tăi muce­nici, Hristoase din cer dă-mi, pentru rugăciunile lor, lumina cunoştinţei, ca să cânt cântare de Dumnezeu grăitoare.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întinăciunea trupului şi a duhului urând, aţi fugit de desfătările cele purtătoare de moarte ale lumii. Şi ca unii ce aţi petrecut viaţa întocmai cu îngerii, v-aţi mutat la odihna cea de sus.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu legea Duhului ocârmuindu-vă mădularele şi simţirile voastre, înţelepţilor, biserici sfinţite lui Dumnezeu v-aţi ară­tat, mucenicilor de Dumnezeu purtători, căci întru voi a locuit Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fericirea cea stricăcioasă pă­răsind-o pe pământ, sfinţilor şi desfătările vieţii trecându-le cu vederea ca pe un vis, aţi ales Împărăţia lui Hristos cea ne­schimbătoare, de care acum vă şi bucuraţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai scară tainică pe care a văzut-o Iacob, alesul lui Dumnezeu; din care în chip de negrăit a ieşit Cel fără de trup, Trup făcându-Se, Neschim­bat, mai presus de cuvânt din tine, Fecioară.

Cântarea a 3-a
Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut bolta cerească şi ai zidit Biserica Ta, Tu mă întăreşte pe mine întru dragostea Ta; Cel Ce eşti culmea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţindu-vă toată viaţa voastră neîntinată, v-aţi adus cu totul Atoatevăzătorului Dumnezeu ca nişte dumneze­ieşti arderi de tot, sfinţilor şi aţi luat cununa cea desăvârşită.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte ucenici adevăraţi ai purtătorului de Dumnezeu, Sfântul Sava, dorind după depărtarea de zgo­motele vieţii şi păşind pe calea cea strâmtă şi neîntoarsă, aţi ajuns la viaţa cea fără de sfârşit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sămânţa Cuvântului cea în­tru voi aruncată, lucrând-o cu grijă, cuvioşilor şi cu curgerile lacrimilor bine adăpând-o, pur­tători de roadă v-aţi arătat, spic însutit aducând lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Trupeşte locuind în Fecioară, Doamne, Te-ai arătat oamenilor precum se cuvenea a fi văzut de ei. Pe care ai şi arătat-o ca pe o Adevărată Născătoare de Dum­nezeu şi Ajutătoare a credincio­şilor, Unule Iubitorule de oameni.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut bolta cerească şi ai zidit Biserica Ta, Tu mă întăreşte pe mine întru dragostea Ta; Cel Ce eşti culmea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a
Irmosul:

Pe apostolii Tăi, întocmai ca pe nişte puternici încălecând şi luând în mâinile Tale frâiele lor, mântuire s-a făcut călătoria Ta, celor ce-Ţi cântă cu credinţă: slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând vrăjmaşul pe nebi­ruiţii mucenici răbdând în pus­tiul cel fără de umezeală şi stră­lucind cu felurite fapte bune, atins de zavistie, ardea cumplit şi la luptă a pornit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Vicleanul balaur înrădăci­nând înşelăciunea în ucenicii lui, a aţâţat seminţiile celor din împrejurimi să se ucidă între ele şi se grăbea să izgonească pe cuvioşi din pustiu, prin aceştia.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Vrăjmaşul drepţilor, cuprin­zând cu sălbăticie cele din jur, precum voise, nu a putut să pună pe fugă pe nebiruiţii aceştia ci, biruit în chip nevăzut fiind, în chip văzut a pornit la luptă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Începătorul răutăţii, plin de venin şi de mânie fiind, a nă­vălit dimpreună cu supuşii lui şi cu sălbăticie au sărit asupra fericiţilor pustnici şi prin răni de nevindecat, râuri de sânge au vărsat.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce îşi sprijineau nădejdile pe pământ au cerut comori de materie trecătoare şi de aur stricăcios, iar vitejii mucenici, punându-şi nădejdile lor în ce­ruri, au strigat: slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca nişte fiare, fără de milă, au chinuit păgânii cu ciomege, cu săbii şi cu pietre pe cuvioşi, căutând pe mai marii acestora. Dar au răbdat cu toţii, întăriţi fiind de legea dragostei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară şi Maică, tu eşti po­doaba apostolilor şi întărirea Sfinţilor Mucenici; lauda şi mântuirea cuvioşilor, celor ce cu credinţă cântă: slavă puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a
Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti lumina cea neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine, ticălosul; ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscători fiind ai legăturii dragostei celei desăvârşite şi în­văţaţi fiind de Tine, Mântuito­rule, cuvioşii şi-au pus sufletele lor pentru prieteni, împlinind deopotrivă junghierea Ta cea de bunăvoie pentru oameni.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Porunca Ta, Hristoase, cea mai presus de fire, ce s-a născut din voia trupului, s-a arătat mult mai tare decât moartea. Căci cugetătorii de Dumnezeu, legii Tale urmând, au ales mai degrabă a muri cu strălucire pentru prieteni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stropiţi fiind cu isop, prin botezul cel înţelegător al sufletului, iarăşi v-aţi stropit cu sân­gele vostru, cuvioşilor şi în nă­pădirea focului ca aurul ispitindu-vă, v-aţi adus jertfă cu bună mireasmă lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îndrăzneală de Maică având către Fiul tău, Preacurată, te rugăm nu trece cu vederea pur­tarea de grijă faţă de noi, cei de un neam cu tine. Că pe tine singură, milostivă, te avem cu­răţire înaintea Stăpânului, noi creştinii.

Cântarea a 6-a
Irmosul:

Către Domnul, Cel Ce poate a mă mântui, dintru adâncul păcatelor am strigat şi din stricăciune a scos viaţa mea, ca un Iubitor de oameni.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De ameninţările tiranilor nu s-au înspăimântat plăcuţii lui Hristos, căci şi-au făcut de mai înainte de viaţă cugetare spre moarte.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Păgânii, socotind bogaţi pe cei lipsiţi de avere, chinuiau fără de milă pe cei ce lepădaseră cele stricăcioase şi câştiga­seră cele nestricăcioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu putere nebiruită îmbrăcându-se pătimitorii lui Hristos, au nimicit trufia vrăjmaşului celui înţelegător şi semeţia bar­barilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe un nor uşor a venit la tine Împăratul şi Domnul, ca să nimicească cele făcute de mână ale egiptenilor, Prea­curată Fecioară.

Irmosul:

Către Domnul, Cel Ce poate a mă mântui, dintru adâncul păcatelor am strigat şi din stricăciune a scos viaţa mea, ca un Iubitor de oameni.

CONDAC, glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Îndulcirea celor pământeşti şi stricăcioase cu adevărat urând, preafericiţilor şi luând asupra voastră viaţa cea sihăstrească, aţi lepădat cele preafrumoase ale lumii şi hrana cea vremel­nică, pentru care v-aţi învred­nicit Împărăţiei celei Cereşti, veselindu-vă împreună cu cete­le mucenicilor şi ale pustnicilor. Pentru aceasta, cinstind pome­nirea voastră, cu osârdie stri­găm către voi: izbăviţi-ne pe noi din nevoi, părinţilor.

Cântarea a 7-a
Irmosul:

Tinerii cei ce puterea cea atotpierzătoare a cuptorului haldeilor au stins-o cu chipul îngerului celui ce s-a pogorât la ei, au strigat: binecuvântat eşti şi lăudat, Dum­nezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Amândouă cetele cele răz­boinice ale vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi au amuţit cu totul, văzând pe mucenici, în chinuri, cântând: binecuvântat eşti şi lăudat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei logodiţi cu Tine şi răniţi de dragostea Ta, Hristoase, Cel Ce Singur eşti iubit cu adevărat, s-au lepădat de neamul, de ţara şi de averea lor, alergând la Tine, Izbăvitorule, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Uciderea cea urâtă a barba­rilor nu a schimbat pe iubitorii Tăi, Hristoase, de la slujirea lui Dumnezeu cea din pustiu; căci nu s-au înspăimântat de cei ce uci­deau trupul, păzind ca temelie nezdruncinată poruncile Tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legea cea scrisă de Dum­nezeu, primind-o de la Dum­nezeu înlăuntru pe plăcile ini­milor voastre, mucenicilor, propovăduiaţi un Singur Dumnezeu în Treime, strigând: bine­cuvântat eşti şi lăudat, Dum­nezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru lumina Domnului um­blând, veniţi toţi să o lăudăm pe uşa cea dumnezeiască a Împăratului împăraţilor, pe Maria cea Preacurată, pe adevărata Năs­cătoare de Dumnezeu, ca pe o nădejde a sufletelor noastre.

Cântarea a 8-a
Irmos:

Ale păgânătăţii organe sco­teau sunete zadarnice, iar harfele dreptei credinţe răsunau cu sunete dumnezeieşti: binecuvântaţi toate lucrurile, pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei deopotrivă cu îngerii, întrecându-se cu cetele cereşti, în privegheri de toată noaptea cântau: toate lucru­rile, binecuvântaţi pe Hristos în veci!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Crucea luându-şi, Ţie, Stă­pânului, au urmat din tot su­fletul mucenicii, cântând: toa­te lucrurile, binecuvântaţi pe Hristos în veci!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu toiege fiind loviţi şi mul­ţimea pietrelor răbdând prea­fericiţii, se păstrau în virtute, strigând: toate lucrurile, lău­daţi pe Hristos în veci!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şl pe Sfântul Duh, Domnul.

Curăţiţi în tot felul, cu trupul, cu sufletul şi cu duhul, fericiţii cântau lui Hristos: binecuvân­taţi toate lucrurile pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce Te hulesc pe Tine, Cel Neîmpărţit, că nu ai fi în două ipostasuri, să se ruşineze, ca unii ce se închină pătrimii. Căci noi ne închinăm Ţie, Unuia din Treime.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Ale păgânătăţii organe sco­teau sunete zadarnice, iar harfele dreptei credinţe răsunau cu sunete dumnezeieşti: binecuvântaţi toate lucrurile, pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a
Irmosul:

Înspăimântatu-s-a de aceas­ta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile s-a făcut. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, mai marii Cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În multe feluri ostenindu-se pătimitorii şi biruind măiestriile stăpânitorului lumii, cu dreaptă credinţă şi vitejeşte au ruşinat cruzimea barbarilor, răbdând năvălirile lor. Pentru aceasta, au şi luat cununi în­doite de la Dreptul Judecător al pătimirii lor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Petrecându-vă viaţa, fericiţi­lor, în crăpături şi în peşteri sihăstreşti, în întunecoasa prăpas­tie a unei peşteri strâmte v-aţi încuiat, înroşiţi fiind de sângele vostru; şi înecaţi fiind de arde­rea focului şi de negura fumu­lui, ce se ridica cumplit, v-aţi arătat purtători de biruinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Lăudăm luptele voastre, prin care v-aţi străduit mai presus de fire împotriva păcatului, luptând în locul lui Hristos, ca nişte ostaşi străluciţi; căci aţi biruit cu putere. Şi acum, stând înaintea Celui Preaînalt, îm­preună cu cetele sfinţilor, aduceţi-vă aminte şi de noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreună cu Sfântul Sava, părintele şi îndrumătorul vostru, fericiţi­lor, ca nişte fii adevăraţi, acoperindu-vă în ceruri de strălu­cirea cea întreit luminătoare, rugaţi-vă pentru noi, ucenicii şi lăudătorii voştri, ca să se dă­ruiască pace de obşte Bisericii şi mântuire sufletelor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Surpă trufia şi semeţia rău ­voitorilor, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară şi sfaturile celor rău credincioşi, Ziditorule. Iar adunarea credincioşilor o spri­jină neclintită, ca un Dum­nezeu, înălţându-i fruntea şi cu credinţa întărind-o; ca toţi să Te slăvim pe Tine.

Irmosul:

Înspăimântatu-s-a de aceas­ta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile s-a făcut. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, mai marii Cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taina...

Prin înfrânare, omorând în voi pornirile şi mişcările pati­milor celor arzătoare ca focul şi păşind pe urmele lui Hristos, pustnicilor de Dumnezeu insu­flaţi, întocmai ca o jertfă bine primită şi sfântă v-aţi adus lui Dumnezeu, Celui Ce Singur a făcut toate, loviţi, înjunghiaţi şi cu silnicie tăiaţi de mâna bar­barilor.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taina...

Tu, cea de Dumnezeu dăruită, curată şi binecuvântată, pe Cel Ce din milostivirea îndurărilor Sale S-a născut din tine, roagă-L neîncetat pentru noi, împreună cu Puterile cele de sus şi cu Arhanghelii şi cu toţi îngerii, să ne dea nouă mai înainte de sfârşit iertare şi curăţire de pă­cate şi îndreptare vieţii, ca să aflăm milă.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taina...

Cu Crucea Fiului şi Dum­nezeului tău, Fecioară, totdeau­na fiind păziţi, alungăm toate năvălirile şi meşteşugirile de­monilor. Şi lăudându-te pe tine în chip deosebit şi numindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, toate neamurile cu dragoste te fericim, Preacu­rată, precum mai înainte ai zis. Pentru aceasta, cu rugăciunile tale, dăruieşte-ne nouă iertare de greşeli.


Nessun commento:

Posta un commento