Sfântul Dimitrie, a fost strănepotul Sfintei Tamara, regina Georgiei. Dumnezeu a trimis Sfântului Dimitrie multe necazuri în copilărie, întărindu-l astfel în credință de la o vârstă fragedă. Dimitrie era încă un copil când mongolii au ucis-o pe mama sa, evlaviosa regină Gvantsa. Tatăl său, regele Davit V (1258-1269), a murit când Dimitrie avea doar zece ani.
Când a împlinit vârsta de doisprezece ani, curtea regală l-a trimis la tabăra militară și sediul mongolilor. Această tabără se afla în Mughan, în Azerbaidjan și era condusă de hanul Abaqa (1265-1282). Mongolii Ilkhanid erau descendenții lui Hulegu, fratele hanului Qubilay.
Întrucât georgienii erau sub dominația mongolă, ei i-au cerut hanului Abaqa să-l proclame pe Dimitrie rege, iar cererea lor a fost îndeplinită.
Plin de virtute, regele Dimitrie a condus poporul în înțelepciune și bunătate. Noaptea îi miluia pe cei săraci, infirmi și orfani. Profitând de o perioadă pașnică, a construit și restaurat biserici și mănăstiri și a întărit fortificații.
Cu toate acestea, multe dintre obiectivele înalte ale regelui Dimitrie nu au fost realizate niciodată, deoarece hanul a pornit război împotriva Georgiei. Un număr mare din cei mai buni soldați ai Georgiei s-au luptat și au pierit în război. Curând Georgia a fost epuizată datorită luptelor intense.
În această perioadă dificilă, Dimitrie a cedat presiunii. S-a căsătorit politic, răpindu-o pe Natela, fiica conducătorului din sudul Georgiei, Beka Jakeli. Din această alianță s-a născut un fiu pe care l-au numit Giorgi. Ulterior, va fi onorat cu titlul de Giorgi V „Briliantul” (1314-1346).
După moartea hanului Abaqa, fratele său, Ahmad Tegüder (1282-1284), a fost proclamat han. În al doilea an al domniei sale, fratele lui Ahmad, Qongurdam, a complotat să-l răstoarne, dar nu a reușit. La scurt timp, fiul hanului Abaqa, Arghun (1284-1291), s-a ridicat împotriva unchiului său și a luat tronul. În cele din urmă, Bugha Chingsang, prim-ministrul, a organizat un complot împotriva lui Arghun. La 17 ianuarie 1289, Bugha Chingsang a fost executat împreună cu colegii săi conspiratori.
Hanul îl cheamă pe regele Dimitrie la el și îl suspectează de complot. Dimitrie a înțeles imediat motivul acestei citații: „Hanul este foarte supărat și m-a chemat la el”, a spus el în fața instanței sale. „Sunt sigur că intenționează să-mi facă rău, dar împărăția mea va rămâne fără apărare în fața lui dacă nu mă duc. Câți creștini vor muri sau vor deveni sclavii lui? Câte biserici vor fi risipite? Într-adevăr, viața mea nu poate fi atât de valoroasă încât aș putea trăi și suporta acest păcat în timp ce multe suflete creștine sunt lăsate să piară. Este dorința mea să merg la han. Dacă voi fi ucis, voi fi sigur că țara mea este salvată!”
Curtea regală a încercat cu toată puterea să-l convingă pe Dimitrie că este o nebunie asta și că va fi omorât, iar țara va rămâne fără un conducător. Patriarhul Catolicos Abraam a susținut decizia regelui Dimitire și l-a sfătuit: „Dacă jertfești viața ta pentru neamul tău, noi, episcopii acestei țări, îți vom purta păcatele și ne vom ruga lui Dumnezeu să fii numărat printre sfinții martiri. Căci Domnul însuși a spus: Dragostea mai mare nu are om decât aceasta, ca un om își dea viața pentru prietenii săi (Ioan 15, 13). Și dacă este bine pentru un om să își dea viața doar pentru un singur vecin, cât de măreț este pentru un om să moară de dragul multora?”.
După ce a auzit aceste cuvinte, regele s-a bucurat nespus de mult și a început să se pregătească pentru călătoria sa. L-a luat cu el pe Patriarhul Abraam, un anume preot Mose, fiul său Davit și câțiva membri ai curții sale. Mongolii nu au găsit nicio vină în tânărul rege al Georgiei, dar totuși l-au întemnițat. Apoi, un grup de credincioși georgieni au reușit să pătrundă în închisoare și să-l vadă. Ei s-au oferit să-l ajute să scape. Regele a fost profund emoționat de compasiunea lor, dar, cu toate acestea, le-a spus: „Am știut de la început că voi suferi moartea și mi-am oferit viața pentru această țară. Dacă voi scăpa acum, țara va fi distrusă. Pentru ce va fi de folos un om, dacă va câștiga întreaga lume și își va pierde propriul suflet? (Marcu 8, 36)”.
Hanul a ordonat executarea lui. Pregătit pentru a întâmpina moartea, regele Dimitrie s-a rugat cu ardoare, a primit Sfintele Daruri și și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Cei prezenți au asistat la o minune divină: soarele s-a întunecat și o jale adâncă a cuprins întreg orașul.
Sfintele moaște ale Sfântului Mucenic Dimitrie au fost păzite până când Patriarhul și preotul Mose au recuperat în secret trupul și, cu ajutorul unui grup de pescari din Tbilisi, s-au întors cu sfintele moaște în Georgia. El a fost înmormântat la Mtskheta, în bolta de înmormântare a strămoșilor săi de la Catedrala Svetitskhoveli.
Când a împlinit vârsta de doisprezece ani, curtea regală l-a trimis la tabăra militară și sediul mongolilor. Această tabără se afla în Mughan, în Azerbaidjan și era condusă de hanul Abaqa (1265-1282). Mongolii Ilkhanid erau descendenții lui Hulegu, fratele hanului Qubilay.
Întrucât georgienii erau sub dominația mongolă, ei i-au cerut hanului Abaqa să-l proclame pe Dimitrie rege, iar cererea lor a fost îndeplinită.
Plin de virtute, regele Dimitrie a condus poporul în înțelepciune și bunătate. Noaptea îi miluia pe cei săraci, infirmi și orfani. Profitând de o perioadă pașnică, a construit și restaurat biserici și mănăstiri și a întărit fortificații.
Cu toate acestea, multe dintre obiectivele înalte ale regelui Dimitrie nu au fost realizate niciodată, deoarece hanul a pornit război împotriva Georgiei. Un număr mare din cei mai buni soldați ai Georgiei s-au luptat și au pierit în război. Curând Georgia a fost epuizată datorită luptelor intense.
În această perioadă dificilă, Dimitrie a cedat presiunii. S-a căsătorit politic, răpindu-o pe Natela, fiica conducătorului din sudul Georgiei, Beka Jakeli. Din această alianță s-a născut un fiu pe care l-au numit Giorgi. Ulterior, va fi onorat cu titlul de Giorgi V „Briliantul” (1314-1346).
După moartea hanului Abaqa, fratele său, Ahmad Tegüder (1282-1284), a fost proclamat han. În al doilea an al domniei sale, fratele lui Ahmad, Qongurdam, a complotat să-l răstoarne, dar nu a reușit. La scurt timp, fiul hanului Abaqa, Arghun (1284-1291), s-a ridicat împotriva unchiului său și a luat tronul. În cele din urmă, Bugha Chingsang, prim-ministrul, a organizat un complot împotriva lui Arghun. La 17 ianuarie 1289, Bugha Chingsang a fost executat împreună cu colegii săi conspiratori.
Hanul îl cheamă pe regele Dimitrie la el și îl suspectează de complot. Dimitrie a înțeles imediat motivul acestei citații: „Hanul este foarte supărat și m-a chemat la el”, a spus el în fața instanței sale. „Sunt sigur că intenționează să-mi facă rău, dar împărăția mea va rămâne fără apărare în fața lui dacă nu mă duc. Câți creștini vor muri sau vor deveni sclavii lui? Câte biserici vor fi risipite? Într-adevăr, viața mea nu poate fi atât de valoroasă încât aș putea trăi și suporta acest păcat în timp ce multe suflete creștine sunt lăsate să piară. Este dorința mea să merg la han. Dacă voi fi ucis, voi fi sigur că țara mea este salvată!”
Curtea regală a încercat cu toată puterea să-l convingă pe Dimitrie că este o nebunie asta și că va fi omorât, iar țara va rămâne fără un conducător. Patriarhul Catolicos Abraam a susținut decizia regelui Dimitire și l-a sfătuit: „Dacă jertfești viața ta pentru neamul tău, noi, episcopii acestei țări, îți vom purta păcatele și ne vom ruga lui Dumnezeu să fii numărat printre sfinții martiri. Căci Domnul însuși a spus: Dragostea mai mare nu are om decât aceasta, ca un om își dea viața pentru prietenii săi (Ioan 15, 13). Și dacă este bine pentru un om să își dea viața doar pentru un singur vecin, cât de măreț este pentru un om să moară de dragul multora?”.
După ce a auzit aceste cuvinte, regele s-a bucurat nespus de mult și a început să se pregătească pentru călătoria sa. L-a luat cu el pe Patriarhul Abraam, un anume preot Mose, fiul său Davit și câțiva membri ai curții sale. Mongolii nu au găsit nicio vină în tânărul rege al Georgiei, dar totuși l-au întemnițat. Apoi, un grup de credincioși georgieni au reușit să pătrundă în închisoare și să-l vadă. Ei s-au oferit să-l ajute să scape. Regele a fost profund emoționat de compasiunea lor, dar, cu toate acestea, le-a spus: „Am știut de la început că voi suferi moartea și mi-am oferit viața pentru această țară. Dacă voi scăpa acum, țara va fi distrusă. Pentru ce va fi de folos un om, dacă va câștiga întreaga lume și își va pierde propriul suflet? (Marcu 8, 36)”.
Hanul a ordonat executarea lui. Pregătit pentru a întâmpina moartea, regele Dimitrie s-a rugat cu ardoare, a primit Sfintele Daruri și și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Cei prezenți au asistat la o minune divină: soarele s-a întunecat și o jale adâncă a cuprins întreg orașul.
Sfintele moaște ale Sfântului Mucenic Dimitrie au fost păzite până când Patriarhul și preotul Mose au recuperat în secret trupul și, cu ajutorul unui grup de pescari din Tbilisi, s-au întors cu sfintele moaște în Georgia. El a fost înmormântat la Mtskheta, în bolta de înmormântare a strămoșilor săi de la Catedrala Svetitskhoveli.
Nessun commento:
Posta un commento