Dar mai târziu, pe când avea șaisprezece ani, căindu-se amarnic pentru greșeala sa, Sfântul Ioan, ca atâția alții, a fugit la Sfântul Muntele Athos unde a intrat în Marea Lavră. Acolo a rămas trei ani, slujind unui stareț care avea o mână înțepenită.
Însă pacea și liniștea Sfântului Munte nu au izbutit să-i alunge tristețea ce-i apăsa inima din pricina lepădării sale de Iisus Hristos. Astfel, cu binecuvântare de la duhovnic, el s-a hotărât să plece la Constantinopol și să mărturisească public pe Hristos, chiar să-și verse sângele pentru a spăla păcatul apostaziei de care se simțea vinovat.
Tânărul călugăr s-a îmbrăcat ca un turc, lucru care nu i se permite unui creștin să facă și, ajungând în Constantinopol, s-a dus direct în biserica Sfânta Sofia (preschimbată în moschee de către Mahomed Cuceritorul, după cucerirea Constantinopolului în 1453). În fața musulmanilor și-a făcut semnul Sfintei Cruci și a început să spună rugăciuni creștine. Apoi a mărturisit cum el s-a născut creștin dar a căzut în rătăcire și s-a depărtat de credința lui Hristos. Cu glas tare a spus cum că vrea în acel moment să se lepede de falsa credință musulmană și să se întoarcă din nou la Hristos.
Auzind aceste cuvinte, turcii au înnebunit de mânie, l-au prins pe Ioan și l-au dus la cadiu. Acesta a încercat să-l înduplece pe tânărul creștin să-și lepede credința în Hristos și să se întoarcă la credința musulmană. Însă Sfântul Ioan a răspuns: „Fără Hristos, nu există mântuire.”
Agarenii furioși l-au târât pe sfânt în curtea bisericii Sfânta Sofia unde i-au tăiat capul. În acest fel, Sfântul Ioan a primit cununa muceniciei pe 5 martie 1784, la vârsta de 19 ani.
Tropar
Înălțimea pocăinței tuturor ai arătat fericite,
Și ai alergat spre mărturisirea celor mărite,
Cununa muceniciei luând de la Hristos pentru nevoință,
Întărește-mă și pe mine cu rugăciunea ta întru credinţă.
Nessun commento:
Posta un commento