Iarăşi îţi aduc, fiu
credincios al Bisericii de Răsărit, cuvînt de sfat nemincinos şi bun. Acest
cuvînt nu e al meu: este cuvîntul Sfinţilor Părinţi. De la ei vin toate
sfaturile mele.
Păzeşte-ţi mintea şi inima
de învăţătura mincinoasă. Nu vorbi despre creştinism cu oameni molipsiţi de
învăţături mincinoase; nu citi cărţi despre creştinism scrise de dascăli
mincinoşi. Adevărul se află în tovărăşia Duhului Sfînt: El este Duhul
Adevărului. Minciuna o însoţeşte şi o ajută duhul diavolului, care este
minciună şi părintele minciunii.
Cel ce citeşte cărţile
dascălilor mincinoşi intră negreşit în părtăşie cu duhul viclean şi întunecat
al minciunii. Lucrul acesta să nu ţi se pară ciudat şi de necrezut: aşa spun
răspicat luminătorii Bisericii, Sfinţii Părinţi. Dacă în mintea şi sufletul tău
nu este scris nimic. Adevărul şi Duhul să scrie în ele poruncile lui Dumnezeu
şi învăţătura Lui duhovnicească.
De ţi-ai îngăduit a-ţi
mîzgăli de tot tablele sufetului cu felurite cugete şi întipăriri
neduhovniceşti, fără a lua aminte cu înţelepciune şi fereală: „Cine e
scriitorul, ce scrie el?”, curăţă cele scrise de scriitori străini, curăţă prin
pocăinţă şi lepădarea a tot ce este împotrivitor de Dumnezeu. Să scrie pe
tablele tale doar degetul lui Dumnezeu.
Pregăteşte pentru acest
scriitor minte şi inimă curată, vieţuind cu evlavie şi întreagă înţelepciune:
atunci, rugîndu-te tu şi citind sfinţitele cărţi, pe nebăgate de seamă şi în
chip tainic se va scrie pe tablele sufletului tău legea Duhului.
Nu-ţi este îngăduit să
citeşti alte cărţi despre religie decît cele scrise de către Sfinţii Părinţi ai
Bisericii Soborniceşti a Răsăritului. Acest lucru îl cere Biserica de Răsărit
de la fiii săi.
Iar dacă gîndeşti altfel şi
socoţi porunca Bisericii mai puţin întemeiată decît socotinţa ta şi a
celorlalţi de un cuget cu tine, atunci nu mai eşti fiu al Bisericii, ci
judecător al ei.
Mă numeşti mărginit,
neluminat îndeajuns, rigorist? Lasă-mă în mărginirea şi în celelalte neajunsuri
ale mele: voiesc mai bine a rămîne, cu toate aceste neajunsuri, fiu al
Bisericii de Răsărit, decît ca, avînd toate părutele calităţi, să mă fac mai
deştept decît ea şi, ca atare, să-mi îngădui a nu-i da ascultare şi a mă
despărţi de ea. Adevăraţilor fii ai Bisericii de Răsărit le va face plăcere
glasul meu.
Aceştia ştiu că cel care
voieşte a primi înţelepciunea cerească trebuie să lepede înţelepciunea sa
pămîntească, oricît de mare ar fi ea, să o lase deoparte, să o taie, s-o
recunoască drept nebunie, aşa cum este ea de fapt (1 Corinteni 3, 19).
Înţelepciunea pămîntească
este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu: ea legii lui Dumnezeu nu se supune şi
nici nu poate (Romani 8, 7). Dintru început aceasta este firea ei; aşa va şi
rămîne pînă ce va lua sfîrşit, cînd pămîntul şi lucrurile de pe dînsul, iar
dimpreună cu ele şi înţelepciunea pămîntească, vor arde (2
Petru 3, 10).
Sfînta Biserică îngăduie
citirea cărţilor eretice numai acelor mădulare ale sale care au mintea şi
simţirile inimii vindecate şi luminate de Sfîntul Duh, care pot deosebi
întotdeauna între adevăratul bine şi răul ce se preface a fi bine şi se ascunde
sub chipul adevărului.
Marii bineplăcuţi ai lui
Dumnezeu, care au cunoscut neputinţa cea de obşte a tuturor oamenilor, s-au
înfricoşat de otrava eresului şi a minciunii. Ca atare, ei au fugit cu toată
rîvna de împreună vorbirile cu oamenii molipsiţi de învăţăturile cele
mincinoase şi de citirea cărţilor eretice. Avînd înaintea ochilor căderea
preaînvăţatului Origen, a lui Arie cel iscusit în certuri, a lui Nestorie cel
bun de gură şi a altor bogaţi în înţelepciunea acestei lumi, ce au pierit din
pricina nădăjduirii în sine şi a părerii de sine, ei au căutat mîntuirea şi au
aflat-o în fuga de învăţăturile mincinoase, în ascultarea faţă de Biserică pînă
şi în amănuntele cele mai subţiri.
Păstorii şi dascălii cei
purtători de Duh şi sfinţi ai Bisericii nu citeau scrierile ereticilor celor
hulitori de Dumnezeu decît siliţi de nevoia de neînlăturat a întregii obşti
creştine. Prin cuvîntul lor plin de putere, cuvînt duhovnicesc, ei au înfierat
rătăcirile, au vestit tuturor fiilor Bisericii primejdia ascunsă în scrierile
eretice sub numele frumoase ale sfinţeniei şi evlaviei.
Eu şi cu tine însă trebuie
să ne păzim neapărat de citirea cărţilor alcătuite de dascăli mincinoşi. Oricine
a scris despre Hristos, despre credinţa şi duhovnicia creştină fără să fie
mădular al Bisericii de Răsărit, singura sfîntă, poartă numele de dascăl
mincinos.
Spune-mi, cum este cu
putinţă să-ţi îngădui a citi orişice carte, cînd fiecare carte pe care o
citeşti te poartă încotro voieşte, te înduplecă să crezi în tot lucrul pentru
care îi face trebuinţă încuviinţarea ta, să te lepezi de tot ce are ea nevoie
să lepezi?
Experienţa arată cît de
pierzătoare sînt urmările citirii fără dreaptă socotinţă. Printre fiii
Bisericii de Răsărit cîte idei
despre creştinism nu putem întîlni din cele
mai tulburi, mai greşite, mai potrivnice învăţăturii Bisericii, mai
defăimătoare ale acestei sfinte învăţături, idei însuşite prin citirea cărţilor
eretice!
Nu te mîhni, prietene,
pentru preîntîmpinările mele, care sînt insuflate de faptul că îţi doresc
binele cel adevărat. Tatăl, mama, dascălul bun nu se înfricoşează, oare, pentru
pruncul nevinovat şi fără experienţă, atunci cînd el vrea să intre într-o
cameră unde printre lucruri bune de mîncat se află otravă multă?
Moartea sufletului e mai de
plîns decît moartea trupească: trupul mort are să învieze şi adeseori moartea
trupului se face pricină de viaţă sufletului; dimpotrivă, sufletul omorît de
rău este jertfă a morţii veşnice, iar el poate fi omorît de orice gînd care
cuprinde vreun fel de hulă împotriva lui Dumnezeu, pe care cei neştiutori nu-l
bagă nicidecum de seamă.
Va fi o vreme, a proorocit Sfîntul Apostol, cînd
învăţătura cea sănătoasă nu o vor primi, ci după poftele lor îşi vor alege
loruşi învăţători să le răsfeţe auzul, şi de la adevăr îşi vor întoarce auzul,
iar către basme se vor pleca (2 Timotei 4, 3-4).
Nu te lăsa înşelat de
titlurile răsunătoare ale cărţilor care făgăduiesc să-i înveţe desăvîrşirea
creştină pe cei ce încă au nevoie de hrana pruncilor; nu te lăsa înşelat nici
de podoaba cea din afară a cărţii, de vioiciunea, puterea, frumuseţea stilului,
nici de faptul că autorul ar fi, pasămite, sfînt, care şi-a dovedit sfinţenia
prin numeroase minuni (aluzie, probabil, la „sfinţii” apuseni ca Francisc din
Assisi n. tr.).
Învăţătura mincinoasă nu se
dă înapoi de la nici o născocire, de la nici o înşelăciune ca să dea basmelor
sale înfăţişarea adevărului şi astfel să otrăvească mai lesne sufletul cu ele.
Învăţătura mincinoasă este
deja, în sine, înşelare. Ea amăgeşte, înainte de cititor, pe scriitor (2
Timotei 3, 13).
Semnul după care
recunoaştem că o carte e cu adevărat folositoare de suflet este că a fost
scrisă de un sfînt scriitor, mădular al Bisericii de Răsărit, încuviinţat şi
recunoscut de Sfînta Biserică. Amin.
Bibliografie: Sfîntul
Ignatie Briancianinov, Experienţe Ascetice, volumul I, Editura Sophia
Bucureşti, 2000.
Nessun commento:
Posta un commento