CINSTITUL PARACLIS al PREASFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU

CINSTITUL PARACLIS

al

PREASFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU

Ce se cântă la scârba sufletului şi la vreme de nevoie, facerea

lui Teostirik monahul.

Zicând preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, noi zicem:

Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul: Că a

Ta este Împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori); Slavă..., Şi acum...,

Veniţi să ne închinăm (de trei ori), Psalmul 142; Doamne auzi

rugăciunea mea..., şi îndată: Dumnezeu este Domnul... (de trei ori).

Apoi Troparele acestea, glasul al 4-lea

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu nevoinţă să

alergăm noi păcătoşii, şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă,

strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre

noi, şi ne ajută, sârguieşte, că pierim de mulţimea păcatelor, nu

întoarce pre robii tăi deşerţi, că pe tine te avem ajutătoare. (de

două ori).

Slavă... Şi acum...

Niciodată nu vom tăcea noi, nevrednicii, a vesti puterile tale

Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te

pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar

fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine,

stăpână, că tu mântuieşti pre robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50 Miluieşte-mă Dumnezeule..., şi începem Canonul

Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, Irmosul:

Apa trecând-o ca pre uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând

israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I

cântăm.

Pripeală: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând

mântuire, o Maică a Cuvântului şi Fecioară, de rele şi de nevoi

mântuieşte-mă.

Asupririle chinurilor mă tulbură şi de multe scârbe se umple

sufletul meu, aşază-le, Fecioară, cu liniştea Fiului şi Dumnezeului

tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Slavă...

Pre tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu, te rog

Fecioară izbăveşte-mă din nevoi, că la tine scăpând acum, îmi

tind şi sufletul şi gândul meu.

Şi acum...

Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei

dumnezeieşti şi purtării tale de grijă învredniceşte-mă Maica lui

Dumnezeu, ca ceea ce eşti bună şi Născătoare Celui bun.

Cântarea 3-a Irmosul:

Doamne, Cela ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai

zidit Biserica, Tu pre mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu

eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule

de oameni.

Folositoare şi acoperământ vieţii mele te pun pre tine,

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tu mă îndreptează la

adăpostirea ta, ceea ce eşti pricina bunătăţilor, şi credincioşilor

întărire, una întru tot lăudată.

Rogu-mă Fecioară, risipeşte-mi tulburarea sufletului şi viforul

scârbelor mele, că tu, mireasă dumnezeiască, pe Hristos

începătorul liniştei ai născut, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.

Slavă...

Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina

bunătăţilor, bogăţia facerii de bine izvorăşte-o tuturor, că toate le

poţi ca ceea ce ai născut pe Hristos cel puternic întru tărie, una

preacurată.

Şi acum...

Cu neputinţe cumplite şi cu chinuri de boli fiind cuprins

Fecioară, tu îmi ajută, că pe tine te ştiu comoară de tămăduiri

neîmpuţinate şi necheltuite, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Acestea se zic după a 3-a şi a 6-a cântare:

Mântuieşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că

toţi după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat,

şi folositoare.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de

Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu, şi vindecă

durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule..., la care

pomeneşte pe aceia pentru care face paraclisul, iar noi cântăm Doamne

miluieşte (de 15 ori), preotul zice vozglasul: Că milostiv şi iubitor de

oameni..., şi îndată Sedealna, glasul al 2-lea:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi

lumii scăpare, cu deadinsul strigăm către tine, Născătoare de

Dumnezeu, stăpână: Vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi,

ceea ce eşti una grabnică folositoare.

Cântarea a 4-a, Irmosul:

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile

Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Tulburarea patimilor mele, şi viforul greşalelor mele alină-le,

ceea ce ai născut pe Domnul Îndreptătorul, dumnezeiască

mireasă.

Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai

născut pre Cel milostiv şi pre Mântuitorul tuturor celor ce te laudă

pe tine.

Slavă...

Îndulcindu-ne, Preacurată, cu darurile tale, ţie cântare de

mulţumită cântăm, ştiindu-te pre tine Maica lui Dumnezeu.

Şi acum...

Nădejde şi întărire, şi zid de mântuire nemişcat, câştigându-te

pre tine, ceea ce eşti întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.

Cântarea a 5-a, Irmosul:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale, şi cu braţul

Tău cel înalt, pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Umple, Preacurată, de veselie viaţa mea, dăruindu-mi bucuria

ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei.

Izbăveşte-ne pe noi din nevoi Născătoare de Dumnezeu curată,

ceea ce ai născut izbăvirea cea veşnică şi pacea, care covârşeşte

toată mintea.

Slavă...

Risipeşte negura greşalelor mele, dumnezeiască mireasă, cu

strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut lumina cea

dumnezeiască şi veşnică.

Şi acum...

Tămăduieşte, curată, neputinţa sufletului meu, învrednicindumă

cercetării tale, şi sănătate, cu rugăciunile tale, dăruieşte.

Cântarea a 6-a, Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune

scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea

s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din

stricăciune scoate-mă.

Cum a mântuit de moarte şi de putrejune, firea mea care era

ţinută de moarte şi de putrejune, Însuşi pre Sine dându-se spre

moarte, Fecioară roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, să mă

izbăvească şi de răutăţile vrăjmaşilor.

Pe tine te ştiu folositoare, şi păzitoare prea tare vieţii mele

Fecioară, care risipeşti tulburarea năpastelor, şi goneşti

asupririle diavolilor, ci mă rog totdeauna: izbăveşte-mă de

stricăciunea chinurilor mele.

Slavă...

Pre tine Fecioară te-am dobândit ca un zid de scăpare, şi

sufletelor mântuire desăvârşit, şi desfătare întru scârbe, şi de

lumina ta pururea ne bucurăm, o, Stăpână! Şi acum ne izbăveşte

din nevoi şi din chinuri.

Şi acum...

Acum zac în patul durerilor, şi nu este tămăduire trupului

meu, ci mă rog ţie, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu şi

Mântuitorul lumii, şi Tămăduitorul bolilor, ridică-mă dintru

stricăciunea durerilor.

Preotul pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul, aşa cum s-a

arătat după Cântarea a 3-a. Apoi vozglas şi Condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce eşti păzitoarea creştinilor nebiruită, şi rugătoare

neîncetată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de

rugăciune ale păcătoşilor, ci sârguieşte ca o bună spre ajutorul

nostru, care cu credinţă strigăm către tine: grăbeşte spre

rugăciune, şi te nevoieşte spre îmblânzire, apărând pururea pre

cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul

Stih: Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită poporul tău, şi

casa părintelui tău.

Diaconul: Înţelepciune

Apostolul

Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire: VII, 7-17

Fraţilor, fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare

de la cel mai mare. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe

când dincolo, unul care e dovedit că este viu. Şi ca să spun aşa,

prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, cel ce lua zeciuială, fiindcă el

era încă în coapsele lui Avraam când l-a întâmpinat Melchisedec.

Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia leviţilor, căci Legea

s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor, ce nevoie mai era să se

ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică

după rânduiala lui Aaron? Iar dacă preoţia s-a schimbat, urmează

numaidecât şi schimbarea Legii. Căci Acela, despre care se spun

acestea, îşi ia obârşia dintr-o altă seminţie, de unde nimeni n-a

slujit Altarului, ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar

despre seminţia acestora, cu privire la preoţi, Moise n-a vorbit

nimic. Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt

preot după asemănarea lui Melchisedec, El s-a făcut nu după

legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea unei vieţi nepieritoare,

căci se mărturiseşte: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui

Melchisedec.”

Preotul: Pace ţie; Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia..., glasul al 4-lea:

Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor.

Diaconul: Înţelepciune drepţi...

Evanghelia

Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire: I, 39-49, 56

În zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte,

într-un oraş al lui Iuda, şi a intrat în casa lui Zaharia, şi a salutat

pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a

săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt şi cu

glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi

binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta,

ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată, cum veni la

urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în

pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor

împlini cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Măreşte,

sufletul meu, pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu,

Mântuitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată,

de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire

Cel puternic şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună

cu Elisabeta ca la trei luni. Apoi s-a înapoiat la casa sa.

Slavă... glasul al 2-lea:

Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea

greşealelor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte

mulţimea greşealelor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea

îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Şi stihirile acestea, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea...

Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pre noi folosinţei

omeneşti, Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi,

că scârbele ne cuprind şi nu putem să răbdăm săgetările

diavolilor, acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri să scăpăm

noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi, mângâiere nu avem afară de

tine, stăpâna lumii, nădejdea şi folositoarea credincioşilor nu

trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de

Dumnezeu Fecioară, ci cerând dar bun, primeşte dăruirea către

cererea cea de folos.

Prefacerea celor scârbiţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, mântuieşte cetatea şi

poporul, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, una

folositoarea credincioşilor.

Preotul zice:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează

moştenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă

fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele

bogate. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre

Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea

cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor puteri

cereşti celor fără de trup; pentru rugăciunile cinstitului, măritului

Prooroc, înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor

măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale celor între sfinţi

Părinţii noştri, mari dascăli şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de

Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur; Atanasie cel Mare,

Chirii, Nicolae al Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei,

făcătorii de minuni; ale Sfinţilor, măriţilor, bunilor biruitori

Mucenici; ale Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători părinţii

noştri: Grigore Decapolitul, Nicodim cel sfinţit şi Dimitrie cel Nou;

ale sfinţilor, şi drepţilor dumnezeieşti părinţi: Ioachim şi Ana; ale

sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim astăzi, şi pentru ale

tuturor sfinţilor, rugămu-ne, mult-milostive, Doamne, auzi-ne pe

noi păcătoşii şi ne miluieşte pe noi.

Doamne miluieşte (de 12 ori), apoi Ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările

şi cu iubirea de oameni...

Cântarea a 7-a: Irmosul:

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu

credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat cântând: Dumnezeul

părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Când ai vrut să tocmeşti mântuirea noastră, Mântuitorule, Teai

sălăşluit în pântecele Fecioarei, pe care o ai arătat folositoare

lumii. Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Maică preacurată, roagă pe Voitorul milei, pe Care L-ai născut,

să izbăvească de păcate şi de spurcăciunea sufletească, pre cei

ce strigă cu credinţă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor

noştri.

Slavă...

Comoară de mântuire şi izvor de curăţie, turn de tărie şi uşă

de pocăinţă, pre ceea ce Te-a născut pre Tine ai arătat-o celor ce

strigă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum...

De neputinţele trupeşti şi de păcatele sufleteşti, pre cei ce vin

cu dragoste către acoperământul tău cel dumnezeiesc,

învredniceşte-i să se tămăduiască Născătoare de Dumnezeu, care

ai născut nouă pre Mântuitorul Hristos.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Împăratul ceresc...

Nu trece cu vederea pe cei ce le trebuie ajutor de la tine,

Fecioară, care cântă şi te preaînalţă întru toţi vecii.

Tămăduieşte neputinţa sufletului meu, şi durerile chinurilor

mele Fecioară, ca să te slăvesc, curată, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Bogăţie de tămăduiri verşi Fecioară, celor ce te laudă cu

credinţă, şi preaînalţă naşterea ta cea negrăită.

Şi acum...

Tu goneşti asuprirea ispitelor, şi năvălirea patimilor Fecioară,

pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului,

cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Pe Împăratul ceresc, pe Care îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L

preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine

Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de

trupuri mărindu-te pe tine.

Să nu te întorci de către izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care

ai născut pe Hristos, Cel ce a luat toată lacrima de la toată faţa.

Umple de bucurie inima mea Fecioară, ceea ce ai primit

plinirea bucuriei, şi ai pierdut grija păcatului.

Slavă...

Cu strălucirea luminii tale, luminează Fecioară negura

neştiinţei, şi o goneşte de la cei ce cu credinţă te mărturisesc pe

tine Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum...

Pre mine, care zac de boală în locul cel de răutate,

tămăduieşte-mă Fecioară, şi mă întoarce dintru nesănătate în

sănătate.

Catavasia:

O, prealuminate nor Maica lui Dumnezeu, pre cei ce se luptă

cu noi surpă-i, cu dreapta ta cea stăpânitoare şi atotputernică, şi

celor ce sunt în scârbe le ajută: pre cei asupriţi îi mântuieşte, şi-i

dezleagă de păcate, pre cei ce se roagă ţie, că toate le poţi câte le

voieşti.

Deci

Cade-se să te fericim, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu,

cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului

nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii, şi mai slăvită

fără de asemănare decât serafimii, care ai născut pre Dumnezeu

Cuvântul întru curăţie, fiind Născătoare de Dumnezeu, pre tine te

mărim.

Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Pentru toţi te rogi ceea ce eşti bună, care scapă cu credinţă

întru acoperământul tău cel puternic, că noi păcătoşii nu avem

către Dumnezeu întru nevoi şi întru scârbe altă izbăvire, pururea

fiind încărcaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului celui de sus.

Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pre noi, robii tăi,

dintru toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul...

Tuturor scârbiţilor bucurie, şi asupriţilor folositoare, şi

flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor mângâiere, celor

învăluiţi adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi

acoperământ şi sprijineală, toiag bătrâneţilor tu eşti, Preacurată,

Maica Dumnezeului celui de sus, ţie ne rugăm : Grăbeşte de

mântuieşte pre robii tăi.

Stih: Ascultă fiică şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită poporul tău, şi

casa părintelui tău.

Bucură-te Fecioară preacurată; bucură-te cinstitul sceptru al

împăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel

de taină; bucură-te uşa cerului şi rugul cel nears; bucură-te

lumină a toată lumea; bucură-te bucuria tuturor; bucură-te

mântuirea credincioşilor; bucură-te apărătoarea şi scăparea

tuturor creştinilor, stăpână.

Slavă... Şi acum... glasul al 8-lea:

Bucură-te lauda a toată lumea; bucură-te casa Domnului;

bucură-te munte umbrit; bucură-te scăpare; bucură-te ceea ce eşti

sfeşnic de aur; bucură-te Preacurată, care eşti slava creştinilor;

bucură-te Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te rai;

bucură-te masa cea dumnezeiască; bucură-te Biserică; bucură-te

năstrapă de aur; bucură-te bucuria tuturor.

Şi preotul cădeşte Altarul şi pre norod, iar noi cântăm aceste stihuri,

glasul al 8-lea:

Pre ceea ce este mai înaltă decât cerurile şi mai Preacurată

decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pre noi din blestem,

pe stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.

Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăveşte trupul şi

slăbeşte sufletul meu, la tine scap, ceea ce eşti plină de daruri,

nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.

Stăpâna şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunea

nevrednicilor robilor tăi, ca să fii solitoare către Cel ce s-a născut

din tine, o, stăpâna lumii! Fii mijlocitoare.

Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie, ţie celei întru tot

lăudată, Născătoare de Dumnezeu, cu înaintemergătorul şi cu toţi

sfinţii, roagă-L Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe

noi.

Toate oştile îngereşti, înaintemergătorul Domnului, cei

doisprezece Apostoli, şi toţi sfinţii, împreună cu Născătoarea de

Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuim.

Mută să fie gura păgânilor, care nu se închină cinstitei icoanei

tale, celei zugrăvite de Sfântul Apostol şi evanghelist Luca, ceea

ce se cheamă povăţuitoare.

Deci: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...,

preotul: Că a Ta este Împărăţia..., şi Troparele, glasul al 6-lea; Miluieştene

pe noi, Doamne..., Slavă..., Doamne miluieşte-ne pe noi..., Şi acum...,

Uşa milostivirii..., (caută la pag. 78).

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule, după mare

mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori)

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea,

cercetarea, iertarea, buna sporire şi chivernisire a robilor lui

Dumnezeu (N) şi pentru ca să se păzească sfânt locaşul acesta,

ţara aceasta, oraşul acesta şi toate oraşele şi satele, de boală, de

foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor

neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi. Şi pentru ca

milostiv, blând şi lesne iertător să ne fie Bunul şi Iubitorul de

oameni Dumnezeul nostru, şi să-şi întoarcă toată mânia care se

porneşte asupra noastră, şi să ne izbăvească pre noi de

îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne

miluiască pre noi.

Strana: Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Auzi-ne pre noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea

tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pre mare

departe, şi milostive Stăpâne, milostiv să fii pentru păcatele

noastre şi ne miluieşte pre noi.

Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori), iar Preotul zice Ecfonisul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă

înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Apoi preotul face otpustul cel mic.