RÂNDUIALA
binecuvântării corabiei celei noi sau a luntrei
Iereul punând pre sine epitrahilul, face începutul obişnuit.
Cititorul: Împărate ceresc…, Slavă…, Şi acum…, Sfinte
Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne
miluieşte, (de 12 ori). Veniţi să ne închinăm…, (de trei ori), şi
Psalmul 106.
Lăudaţi pre Domnul, că este Bun, că în veac este mila Lui.
Să zică cei mântuiţi de Domnul, pre care i-a izbăvit din mâna
vrăjmaşului, şi din ţări i-a adunat, de la răsărit, şi de la apus,
de la miază-noapte şi de la mare. Rătăcit-au în pustie, calea
cetăţii celei de locuit nu o aflau. Flămânzind şi însetând,
sufletul lor într-înşii se sfârşea. Şi au strigat către Domnul
când se necăjeau şi din nevoile lor i-a izbăvit. Şi i-a povăţuit
pre cale dreaptă, ca să meargă în cetatea cea de locuit.
Mărturisească-se Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor
omeneşti. Că a săturat suflet deşert, şi suflet flămând a
umplut de bunătăţi. Pre cei ce şedeau întru întuneric şi în
umbra morţii, ferecaţi cu sărăcia şi cu fier. Căci amărâse
cuvântul Domnului, şi sfatul Celui Preaînalt îl întărâtase. Şi a
umilit inimile lor prin suferinţe, slăbit-au şi nu era cine să le
ajute. Şi au strigat către Domnul întru necazul lor, şi din
nevoile lor i-a mântuit. Şi i-a scos din întuneric şi din umbra
morţii, şi legăturile lor le-a rupt. Mărturisească-se Domnului
milele Lui, şi minunile Lui fiilor omeneşti. Că a sfărâmat
porţi de aramă, şi zăvoare de fier a frânt. Scosu-i-a din calea
fărădelegii ; că pentru fărădelegile lor se împilase. Toată
mâncarea o urâse sufletul lor, şi se apropiase de porţile
morţii. Şi au strigat către Domnul întru necazul lor, şi din
toate nevoile lor i-a mântuit. Trimis-a cuvântul Său şi i-a
vindecat, şi i-a scos din putrejunile lor. Mărturiseasca-se Domnului
Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor omeneşti. Şi să
jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească lucrurile Lui
întru bucurie. Cei ce se pogoară la mare în vase, cei ce fac
lucrare în ape mari, aceia au văzut lucrurile Domnului, şi
minunile Lui cele dintru adânc. El zice, şi se ridică viforul şi
înalţă valurile ei; ele se suie până la cer şi se pogoară până
la adâncuri; sufletul lor se topeşte de rău. Tremură, se
clătesc ca cel îmbătat, şi toată înţelepciunea lor se confundă.
Atunci ei strigă către Domnul întru necazul lor, şi-i
scapă din nevoile lor. Porunceşte viforului să stea întru
linişte, şi valurile încetează: ei se veselesc, căci s-au alinat,
şi-i conduce la limanul dorit de dânşii. Mărturisească-se
Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor omeneşti. Să-L
înalţe pre Dânsul întru adunarea poporului, şi la scaunul
bătrânilor să-L laude. El prefăcu râurile întru pustietate, şi
curgerile apelor întru uscăciune; pământul cel roditor întru
sărătură, pentru răutatea celor ce locuiesc pre dânsul. El
prefăcu pustietatea în iezere de apă, şi pământul cel uscat
întru curgere de apă. Şi sălăşlui acolo pre ce-i flămânzi, şi
aşează cetăţi de locuit. Şi semănară ţarinele, şi plantară vii,
şi făcură rod de sămânţă. Şi i-a binecuvântat, şi s-au înmulţit
foarte, şi dobitoacele lor nu le-a împuţinat. Şi s-au împuţinat
şi s-au umilit de împilare, de răutate şi de durere. Vărsatu-sa
urgisirea asupra căpeteniilor lor, şi au făcut să rătăcească
întru neumblată, şi nu în cale. Şi a ajutat săracului dintru
sărăcie, şi i-a dat moştenire ca o turmă. Vedea-vor drepţii şi
se vor veseli, şi toată fărădelegea îşi va astupa gura sa. Cine
este înţelept, va lua aminte la aceasta, şi va pricepe milele
Domnului.
După aceea zicând: Domnului să ne rugăm: Doamne miluieşte.
Citeşte rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Carele ai poruncit
robului Tău Noe să facă chivotul spre mântuirea lumii, din
lemne multe, şi l-ai binecuvântat a fi şi a se compune ca un
singur lemn; Însuţi, Stăpâne al tuturor, care ai binecuvântat
a dirija lemnele cele necuvântătore, şi cu dreapta Ta cea
tare mântuieşti neamul omenesc: păzeşte acum corabia
aceasta, şi dă ei Înger bun, paşnic; păstrează şi pre cei ce
voiesc a naviga întru ea; dă-le lor să ajungă întru ale sale
sănătoşi, cu rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre
Născătoarei de Dumnezeu, şi pururea Fecioarei Maria; cu
puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, a cinstitelor
cereştilor, minteştilor puteri celor fără de trupuri; a
Sfântului, slăvitului, proroc, Promergătorul şi Botezătorul
Ioan; a Sfinţilor slăviţilor, şi tot lăudaţilor Apostoli; şi a
Sfântului (N), şi a tuturor Sfinţilor Tăi. Că Tu eşti Cela ce
dirijezi, şi sfinţeşti toate, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă şi
mulţumire, şi închinăciune înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi luând Iereul apă sfinţită, stropeşte cu ea corabia, sau
luntrea, zicând:
Binecuvintează-se corabia (sau luntrea) aceasta, prin
stropirea acestei Sfinţite ape, în numele Tatălui, şi al Fiului,
şi al Sfântului Duh, Amin.
Şi îndată cântă stihira glasul al 4-lea: Caută spre rugăciunile
robilor Tăi, şi se face obişnuitul apolis al zilei.
Nessun commento:
Posta un commento