Randuiala Campanei, adică Clopotului

Randuiala  Campanei, adică Clopotului

Atârnând clopotul aproape de Biserică, aşa că să se poată

stropi şi pre dinafară şi înlăuntru, mai înainte de a fi pus în

clopotniţă, se cuvine a binecuvânta cu această binecuvântare.

Dacă oficiază Ierarhul, învestit cu toate veşmintele ierarhice, sau

numai cu mantie, cu epitrahilul, omoforul şi mitra, (iar dacă Iereul

cu epitrahilul şi cu felonul), iese din Biserică şi vine la clopot, şi

acolo fiind pregătită apă Sfinţită pre o masă acoperită convenabil

începe după datină: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iar

clerul cântă pre glasul al 6-lea, Împărate ceresc…, apoi se citeşte

Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne

miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm: (de

trei ori), şi Psalmii aceştia:

Psalmul 148

Lăudaţi pre Domnul din ceruri, lăudaţi-L întru cei de sus.

Lăudaţi-L toţi Îngerii Lui, lăudaţi-L toate puterile Lui.

Lăudaţi-L soare şi lună, lăudaţi-L toate stelele şi lumina.

Lăudaţi-L cerurile cerurilor, şi apa cea mai pre sus de ceruri.

Să laude numele Domnului: că El a zis, şi s-au făcut: El a

poruncit, şi s-au plăsmuit. Pusu-le-a în veac şi în veacul

veacului. Poruncă a pus, şi nu va trece. Lăudaţi pre Domnul

de pre pământ, balaurii şi toate abisurile. Focul, grindina,

zăpada gheaţa, vântul cel cu vifor, care faceţi cuvântul Lui.

Munţii şi toate dealurile, arborii cei roditori şi toţi cedrii,

fiarele şi toate animalele, târâtoare şi păsările cele

zburătoare. Împăraţii pământului şi toate popoarele, domnii

şi toţi judecătorii pământului. junii şi fecioarele, bătrânii cu

tinerii. Să laude numele Domnului, că S-a înălţat numele Lui

Unuia. Mărturisirea Lui pre pământ şi în cer. Şi va înălţa

cornul poporului Său; cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui

Israil, poporului ce se apropie de Dânsul.

Apoi Psalmul 149

Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în Biserica

cuvioşilor. Veselească-se Israil de făcătorul său: şi fii

Sionului să se bucure de împăratul lor. Să laude numele Lui

în cor, în timpan şi în psaltire să cânte Lui. Că binevoieşte

Domnul întru poporul Său, şi va înălţa pre cei blânzi întru

mântuire. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă, şi se vor bucura

întru aşternuturile sale. Înălţările lui Dumnezeu în gâtlejul

lor, şi săbii cu două ascuţişuri în mâinile lor. Ca să facă

izbândă întru neamuri, mustrări întru popoare. Ca să lege

pre împăraţii lor cu obezi, şi pre slăviţii lor cu cătuşe de fier.

Ca să facă întru dânşii judecată scrisă, slava aceasta va fi

tuturor cuvioşilor Lui.

După aceea psalmul 150

Lăudaţi pre Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L întru

tăria puterii Lui. Lăudaţi-L întru puterile Lui, lăudaţi-L după

mulţimea măririi Lui. Lăudaţi-L în glasul de trâmbiţă,

lăudaţi-L în psaltire şi alăută. Lăudaţi-L în timpan şi în cor,

lăudaţi-L în strune şi în organ. Lăudaţi-L în chimvale bine

glăsuitoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea

să laude pre Domnul.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori), Diaconul zice ectenia

aceasta: Cu pace Domnului să ne rugăm…, până la, pentru

navigatori. Şi îndată adaugă acestea:

Pentru ca să binecuvinteze clopotul acesta, întru slava

numelui Său, cu cereasca Sa binecuvântare, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să-i dea darul, ca toţi cei ce vor auzi sunetul lui,

sau ziua sau noaptea, să se deştepte spre doxologia

Sfântului Său nume, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca prin glasul sunetului său să domolească şi să

liniştească şi să înceteze toate vânturile cele silnice, şi

furtunile, trăsnetele fulgerele şi toate intemperiile cele

vătămătoare, şi aerele cele rău temperate, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să alunge toată puterea vicleniile şi cursele

vrăjmaşilor celor nevăzuţi, de la toţi credincioşii Săi, care

vor auzi glasul sunetului lui, şi să-i îndemne la lucrarea

poruncilor Sale, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de toată întristarea…, Apără,

mântuieşte, miluieşte…, Pre Preasfânta, curata,

preabinecuvântata…, Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi

închinăciunea…, Corul: Amin. Apoi citesc Psalmul 28.

Aduceţi Domnului, fiii lui Dumnezeu, aduceţi Domnului

fiii puternicilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste. Aduceţi

Domnului slava numelui Lui; închinaţi-vă Domnului în curtea

cea Sfântă a Lui. Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul

slavei a tunat, glasul Domnului peste ape multe. Glasul

Domnului întru tărie; Glasul Domnului întru mare cuviinţă.

Glasul Domnului celui ce sfarmă cedrii, şi zdrobeşte Domnul

şi cedrii Libanului. Şi face pre Liban a sălta ca un viţel, şi pre

Sirion ca pre un pui de unicorn. Glasul Domnului aruncă

pară de foc. Glasul Domnului zguduie pustiul, şi zguduie

Domnul pustiul Cadişului. Glasul Domnului, care

înspăimântă cerbii, şi descoperă dumbrăvile; şi în Biserica

lui fiecare grăieşte slavă. Domnul şade în potop, şi va şedea

Domnul împărat în veac. Domnul tărie poporului Său va da,

Domnul va binecuvânta pre poporul său cu pace.

Şi după sfârşirea psalmului, zicând Diaconul. Domnului să ne

rugăm. Şi clerul Doamne miluieşte. Iereul citeşte rugăciunea

aceasta:

Dumnezeul nostru, Carele voind a fi totdeauna slăvit şi

închinat de toţi credincioşii Săi, în vechiul aşezământ ai

poruncit robului Tău legiuitorului Moisi a face trâmbiţe de

argint, şi fiilor lui Aaron preoţilor a trâmbiţa în ele când vor

jertfi Ţie; ca auzind poporul Tău glasul trâmbiţei, să fie gata

a se închina Ţie, şi să se, adune a proaduce Ţie jertfe, şi la

războaie fiind chemaţi de glasul acelor trâmbiţe, să se

înarmeze tare spre învingerea vrăjmaşilor. Şi acum, Stăpâne

Preasfinte, cu umilinţă Te rugăm, caută cu milostivire la

zeloasa ruga noastră a nevrednicilor robilor Tăi, şi

binecuvintează cu Sfântă binecuvântarea Ta cea cerească, şi

cu harul a-tot-Sfinţitorului Tău Duh, sfinţeşte clopotul

acesta, ce s-a făcut spre serviciul sfintei Tale Biserici, şi spre

slava mare încuviinţatului şi Sfântului Tău nume, şi varsă în

el puterea harului Tău; ca, auzind credincioşii robii Tăi

glasul sunetului lui, să se întărească în evlavie şi în credinţă,

şi bărbăteşte să se opună tuturor uneltirilor diabolice, şi

prin rugăciuni şi pururea doxologie Ţie adevăratului

Dumnezeu să le învingă, şi la Biserică spre ruga şi doxologia

Sfântului Tău nume ziua şi noaptea cu grăbire să se atragă,

şi prin glasul lui să se domolească şi să se aline, şi să

înceteze pornitele furtuni cele vânturoase, şi grindinile şi

viforele, şi tunetele cele înfricoşate şi fulgerele, şi aerele

cele vătămătoare şi rău temperate. Căci Tu Doamne

Dumnezeul nostru, faci toate cele prea slăvite câte le voieşti

şi lucrezi miraculoase, nu numai prin făpturile Tale cele

cuminţi şi însufleţite, spre slava Ta şi spre mântuirea şi

folosul credincioşilor Tăi, ci şi prin cele neînsufleţite,

precum cu toiagul lui Moisi şi cu şarpele cel de aramă în

pustie; căci toate sunt putincioase Ţie şi nimic nu este cu

neputinţă, şi Ţie slavă înălţăm Tatălui şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Iereul zice: Pace tuturor. Corul; Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele

voastre Domnului să le plecaţi. Corul: Ţie Doamne. Şi toţi

asistenţii plecând capetele, Iereul citeşte în taină rugăciunea

aceasta:

Stăpâne Dumnezeule Părinte Atotţiitorule, Carele prin

glasul de trâmbiţă cel de şapte ori al preoţilor ce mergeau

înaintea chivotului mărturiei, ai făcut să cadă şi să se

sfărâme murii cei tari ai Ierihonului, şi ai predat toate cele

din cetate în mâinile poporului Tău; Tu şi acum umple

clopotul aceasta de binecuvântarea Ta cea cerească, ca

glasul sunării lui auzindu-l puterile cele protivnice ale

aerului să se ferească departe de la curţile credincioşilor Tăi

şi toate săgeţile lor înfocate cele aprinse asupra noastră să

se stingă; asemenea trăsnetul fulgerelor, căderea grindinei,

şi toate intemperiile aerelor cele vătămătoare alungându-se

şi oprindu-se de dreapta cea Atotputernică şi tare, să se

domolească, să se aline şi să se depărteze: Căci Tu mijlocit

lucrezi toate întru slava Ta spre folosul şi mântuirea noastră.

Şi eschiamă

Că al Tău este a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul

nostru şi Ţie slavă înălţăm, fără Începutului Părinte, cu Unul-

Născut Fiul Tău, şi cu Preasfântul, şi Bunul, şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi luând Iereul apă sfinţită stropeşte clopotul din patru părţi

ale lui din afară, mergând împrejur zicând:

Binecuvintează-se şi se sfinţeşte clopotul acesta prin

stropirea Sfinţitei apei acesteia în numele Tatălui, şi al

Fiului, şi al Sfântului Duh (de trei ori).

De asemenea şi în lăuntrul lui stropind din patru părţile zice

aceeaşi. Apoi, luând tămâietoarea, tămâiază clopotul din patru

părţile exterioare, şi lăuntrul lui. Pre când săvârşeşte el aceasta,

clericii citesc psalmul 69.

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne

grăbeşte ca să-mi ajuţi. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce

caută sufletul meu, să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze

cei ce voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinându-se cei ce

grăiesc mie: bine! bine! Să se bucure şi să se veselească de

Tine, toţi cei ce Te caută, Dumnezeule; şi să zică pururea cei

ce iubesc mântuirea Ta: mărească-se Domnul. Iar eu sărac

sunt şi mişel, Dumnezeule ajută-mi; ajutorul meu şi

izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne nu zăbovi.

Sfârşindu-se aceasta, Diaconul eschiamă: Înţelepciune.

Cititorul zice: De la Numeri citire. Diaconul: Să luăm aminte. Iar

cititorul citeşte paremia aceasta din a patra carte a lui Moisi, cap.

10.

Domnul către Moisi, zicând: fă ţie două trâmbiţe de

argint, bătute cu ciocanul să le faci, şi să fie Ţie pentru

convocarea adunării şi de purcesul taberei. Şi vei trâmbiţa

cu ele, şi se va strânge toată adunarea la tine, înaintea uşii

cortului mărturiei. Şi când vor trâmbiţa cu o trâmbiţă atunci

să vină la tine toţi povăţuitorii şi chiriarhii lui Israil. Şi veţi

trâmbiţa semnul, şi vor purcede taberele cele tăbărâte spre

răsărit. Şi veţi trâmbiţa semnul al doilea, şi vor purcede

taberele cele tăbărâte spre miază-zi. Şi veţi trâmbiţa semnul

al treilea, şi vor purcede taberele cele tăbărâte despre mare.

Si veţi trâmbiţa semnul al patrulea şi vor purcede taberele

cele tăbărâte spre miază-noapte. Cu semn vor trâmbiţa,

când vor purcede. Şi când veţi strânge adunarea veţi

trâmbiţa nu cu semn. Şi fiii lui Aron preoţii vor trâmbiţa cu

trâmbiţele: şi să fie vouă lege veşnică între neamurile

voastre. Iar de veţi ieşi la război în pământul vostru asupra

rebelilor ce se vor împotrivi vouă, veţi trâmbiţa şi veţi da

semn şi vă veţi aminti înaintea Domnului, şi vă veţi izbăvi de

vrăjmaşii voştri. Şi în zilele veseliei voastre, şi în sărbătorile

voastre şi la lunile voastre noi, veţi trâmbiţa cu trâmbiţe la

tot arderi, şi la jertfele mântuirilor voastre, şi va fi vouă

amintire înaintea Dumnezeului vostru: Eu sunt Domnul

Dumnezeul vostru.

Apoi cântă sau citesc stihirile acestea, glasul al 2-lea.

Când pentru mâniata cea pornită asupra noastră pentru

păcatele noastre, pământul şi celelalte stihii se vor învălui,

Doamne, auzind glasul acestui semn, ca pre al trâmbiţelor

celor de argint ale lui Moisi, să cauţi cu ochiul Tău cel

milosârd, şi să nu ne mustri pre noi cu urgia Ta, ci

milostivindu-Te să cruţi, izbăvindu-ne de certarea Ta cea

înfricoşată, ca un Milosârd.

Glasul I-iu

Cela ce mişti temeliile pământului, Dumnezeule, şi singur

clăteşti patul mării, ca plăsmuitorul a toate, izbăveşte-ne de

certarea Ta cea dreaptă, alungând cu glasul semnului

acestuia furtunile şi vânturile, tunetele şi fulgerele cele

silnice, şi fă-ne totdeauna deştepţi şi grabnici spre

doxologia Ta, şi spre împlinirea Sfintelor Tale porunci, ca un

Iubitor de oameni.

Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea

Doamne Cela ce odată la început toate le-ai plăsmuit prin

sine nemijlocit, iar acum toate le faci mijlocit, depărtează

prin glasul acestui Sfinţit clopot toată trândăvia cea cu

lenevire de la inimile credincioşilor Tăi, şi înrădăcinează

frica Ta întru ei cu evlavie, şi cu puterea Ta fă-i sârguitori la

rugăciune, şi grabnici la tot lucrul bun izbăvindu-ne de toate

conspirările vrăjmaşilor, şi păzind nevătămaţi de intemperiile

aerelor celor rău temperate; cu rugăciunile

Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, ca unul

milosârd.

Iar după sfârşirea acestora, Ierarhul sau Proistosul, zicând

Diaconul: Înţelepciune, Corul Pre cea mai cinstită de cât

Heruvimii…, Slavă…, Şi acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori),

Binecuvintează, face obişnuitul apolis al zilei.