RÂNDUIALA MĂRTURISIRII
Se cuvine ca duhovnicul, primind pre cei ce vin a se mărturisi,
să-i cheme unul câte unul, iar nu doi sau mai mulţi, şi însuşi stând
înaintea Icoanei Domnului Hristos, îmbrăcat în toate veştmintele
preoţeşti, şi chiar de ar fi vre-o grabă, fără Epitrahil şi Felon să nu
îndrăznească a mărturisi pre nimeni.
Începutul se face aşa:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule…, şi
după: Tatăl nostru..., Că a Ta este Împărăţia…, apoi: Doamne
miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum..., Veniţi să ne închinăm…,
şi după Psalmul 50, Miluieşte-mă Dumnezeule..., Troparele:
Miluieşte-ne pre noi Doamne..., Doamne miluieşte-ne pre noi...,
Uşa milostivirii..., apoi citeşte celui ce se mărturiseşte această
rugăciune de iertare:
Dumnezeule Mântuitorul nostru, Cela ce prin profetul Tău
Natan ai dăruit lui David, carele s-a pocăit, iertare pentru
păcatele lui, şi ai primit rugăciunea de pocăinţă a lui
Manasi; Însuţi primeşte cu ştiuta Ta iubire de oameni şi pre
robul Tău aceasta (N) carele se pocăieşte de păcatele ce a
făcut, trecându-i cu vederea toate cele făcute de dânsul;
Cela ce ierţi nedreptăţile şi treci peste nelegiuiri. Că Tu,
Doamne, ai zis: Cu voie nu voiesc moartea păcătosului, ci să
se întoarcă şi să fie viu; şi, de şaptezeci de ori câte şapte să
se ierte păcatele. Că precum măreţia Ta este neasemănată,
aşa şi mila Ta nemăsurată; căci de Te vei uita la fără de legi,
cine va putea suferi? Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se
pocăiesc, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu celui viu,
Păstorule şi Mielule, Carele ridici păcatul lumii, şi ai dăruit
datoria celor doi datornici şi ai dat păcătoasei iertarea
păcatelor ei; Însuţi Stăpâne, dezleagă, lasă, iartă, păcatele,
nelegiuirile, greşalele cele de voie şi cele fără de voie, cele
în cunoştinţă şi în neştiinţă, cele întru călcare de poruncă şi
neascultare făcute de robul Tău aceasta (N). Şi oricum, ca un
om purtător de trup şi vieţuitor în lume, s-a înşelat de la
diavolul, sau în cuvânt sau în faptă, sau în cunoştinţă, sau în
neştiinţă; sau cuvânt preoţesc a călcat, sau sub blestem
preoţesc a fost, sau sub a sa anatemă a căzut, sau
jurământului s-a supus; Însuţi, ca un bun şi neţiitor aminte
de rău, Stăpâne, binevoieşte a se dezlega prin cuvânt robul
Tău aceasta, iertându-i lui şi anatema şi jurământul său,
după mare mila Ta. Aşa Stăpâne, Iubitorule de oameni.
Doamne, auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm bunătăţii Tale
pentru robul Tău acesta şi treci cu vederea ca un mult-
Milostiv toate păcatele lui fereşte-l pre dânsul de munca cea
veşnică. Că Tu Stăpâne, ai zis: Oricâte veţi lega pe pământ,
vor fi legate şi în ceruri, şi oricâte veţi dezlega pre pământ,
vor fi dezlegate şi în ceruri. Că numai Tu singur eşti fără de
păcat, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău
Celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţăfăcătorului
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Deci şezând duhovnicul în jeţ cu faţa veselă, închipuind iubirea
de oameni a lui Dumnezeu, zice către cela ce se mărturiseşte
acestea.
Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu
umilinţă. Deci nu te ruşina, nici te teme, nici să ascunzi de mine,
nimic din cele ce ai făcut; ci cu neîndoire spune-mi-le toate fără
sfială, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iată şi
Sfânta Lui Icoană dinaintea noastră este; şi eu sunt numai martor,
ca să mărturisesc înaintea lui toate câte îmi vei spune; Iar de vei
ascunde ceva de mine, îndoite păcate le vei avea; ia seama dar de
vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat.
Şi aşa să-l întrebi pre el cu de-a dânsul pre rând una câte una,
aşteptând răspuns pentru fiecare întrebare, iar mai întâi de toate
să-l întrebi pentru dreapta credinţă, zicându-i aşa:
Mai întâi de toate, spune-mi crezi cu adevărat în Sfânta şi
de viaţă făcătoare Treime?
Iar cela ce se mărturiseşte răspunde:
Cred întru unul Dumnezeu Tatăl, şi întru unul Fiul lui
Dumnezeu, Carele din Tatăl s-a născut, şi întru unul Sfântul
Duh, Carele de la Tatăl purcede: Treimea de o fiinţă şi
nedespărţită.
Întrebare:
Crezi, că soborniceasca şi Apostoleasca Biserică este
sădită şi crescută la Răsărit, şi de la Răsărit s-a întins peste
toată lumea, şi de atunci până acum stă neschimbată şi
neclătită, ori te îndoieşti despre vre-o poruncă, sau
învăţătură a sa?
Şi de va crede drept şi neîndoios, de va şti carte, să-i zici să
pronunţe Simbolul Credinţei până la sfârşit. Iar neştiind carte, să-l
înveţi să zică acestea:
Cred întru una sfântă, sobornicească şi Apostolică
Biserică a Răsăritului, care stă de la început neclătită şi
neschimbată în toate dogmele ei.
Întrebare:
Crezi, că Sfântul Botez, ce se face prin harul Sfântului
Duh, dă iertare nu numai păcatelor celor strămoşeşti, ci
comunică celui ce se botează tărie şi putere, a numai
păcătui după aceea şi a avea nădejdea vieţii celei veşnice?
Răspuns:
Cred şi mărturisesc un Sfânt Botez care se face prin harul
Sfântului şi de-viaţă-făcătorului Duh, spre spălarea păcatului
celui strămoşesc şi a celor în care noi de bunăvoie cădem
prin nepurtarea de grijă; şi cu bună nădejde aşteptăm
învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.
Întrebare:
Spune-mi, nu cumva eşti eretic, ori despărţit de Biserica
Răsăritului? Ori te-ai însoţit cu ereticii, cercetând capiştile
lor, ascultând învăţătura lor, sau citind cărţile lor?
N-ai mărturisit strâmb? N-ai călcat vre-o făgăduinţă, ce ai
jurat lui Dumnezeu, ori Scripturile cele dumnezeieşti le-ai
socotit de mincinoase ?
Spune-mi, nu ţi-ai stricat fecioria ta cu păcatul
dezmierdării de sine, ori poate faci şi acum aceasta?
Au n-ai păcătuit cu femei, şi ce persoană a fost,
bisericească sau mirenească; de cele cu bărbat, sau fără
bărbat? Ori n-ai păcătuit cu femeia ta până a nu o lua?
N-ai căzut în păcat cu vre-o rudenie, şi ce fel de persoană
a fost, nu cum-va cu cumătră-ta?
Nai umblat cu femeie de altă lege, sau cu femeia ta peste
fire?
Nu cumva ai ucis vre-un om, cu voie, sau fără voie?
N-ai furat ceva şi ai jurat că nu ştii? Ori altul a furat şi tu
ai ascuns furtul?
Nu te-ai bătut cu cineva? Şi cum, de voie sau fără de voie?
N-ai dat pre cineva în mâinile celor mai mari cu vreun fel
de pâră dreaptă sau nedreaptă, spre folosul tău sau din
pizmă?
N-ai asuprit pre cineva, vrând să cumperi moşii,
dobitoace sau odoare?
N-ai fermecat pre cineva, n-ai vărsat ceară sau plumb?
N-ai adus vrăjitori la casa ta, ca să-ţi vrăjească, ori n-ai
vrăjit tu cuiva?
N-ai făcut sau n-ai umblat cu niscaiva farmece, spre a
strica casa cuiva?
N-ai legat nunta vreunui bărbat sau femeie?
N-ai purtat baier, ca să nu te prindă vreo răutate?
Spune-mi, n-ai defăimat pre părinţii tăi, sau pre preoţi,
sau pre monahi, sau pre vreunul dintre oameni?
N-ai cu cineva ceartă? Şi de ai, împacă-te cu acela ; că de
vei fi cu cineva certat sau în pizmă, darurile şi rugile tale şi
orice vei face către Dumnezeu sunt neprimite.
N-ai mâncat mortăciune, sau sugrumat, sau sfâşiat de
lup, sau bătut şi ucis de păsări, ori nu te-ai spurcat cu altele
ca acestea, ce sunt oprite de Sfintele canoane de a fi
mâncate?
N-ai mâncat carne sau brânză miercurea şi vinerea?
N-ai dat pre vreun om diavolului?
Ai hulit sau ai defăimat sau înjurat credinţa sau legea?
Sau ai rostit ceva necucernic sau n-ai blestemat pre vreunul
dintre oameni?
N-ai grăit minciună, sau n-ai jurat strâmb?
Nu te-ai mândrit sau te-ai trufit cu mărire deşartă; ori te
îmbeţi, pierzându-ţi trupul şi sufletul?
Nu cum-va ai avut cunoştinţă de daune şi furturi, şi
auzind carte de blestem, n-ai voit ale vădi, ci tăcând te-ai
făcut şi tu părtaş blestemului?
N-ai botezat sau cununat, sau măritat cu astfel de gând,
ca în urmă să păcătuieşti cu vreuna din acele persoane?
N-ai ţiitoare, ori având, acum ai lăsat-o, dar nu încetezi a
reînnoi prin scris ori dragostea cu dânsa?
N-ai făcut asuprire vreunei fete fecioare, sau nu cumva ţiai
lăsat femeia şi ai luat alta?
N-ai băut fără saţiu, şi îmbătându-te, n-ai bătut sau ai
făcut vărsare de sânge? ori n-ai vărsat din beţie după ce te-ai
împărtăşit?
N-ai dat cuiva sfaturi viclene asupra aproapelui tău, să-l
fure, sau să ascundă ce a furat, sau pre alţi furi să nu-i
vădească, să ucidă, sau alte rele să facă, spre dauna şi
defăimarea aproapelui său?
N-ai îndemnat pre oarecare tineri la păcate, şi la alte,
răutăţi, sau poate că şi tu singur te-ai îndemnat cu dânşii?
Nu cumva ai luat bani pre datorie, şi nu ia-i înapoiat? Sau
ai luat de la alţii camătă, cât nu se cuvenea?
N-ai pârât pre cineva, şi din pâra ta i s-a întâmplat moarte
sau pagubă mai mare decât greşeala lui?
Nu râzi de ologi, de orbi, de ciungi şi de tot omul sărac,
pe care Hristos îi numeşte fraţi?
Îţi aduci aminte de părinţii, tăi, ca să-i pomeneşti la
Sfintele Liturghii, care lucru este cerut de Dumnezeu?
N-ai defăimat numele Cel Preasfânt al lui Dumnezeu, s-au
răzvrăteşti asupra lui pentru vreo nenorocire?
Nu crezi visele, şi bazat pre părerea lor ai lăsat ajutorul
lui Dumnezeu şi ai alergat la farmece şi la alte lucruri
drăceşti?
Oare primeşti şi nu alungi îndată din inima ta cugetele
cele viclene? Căci duh este diavolul, duh este şi sufletul
omului, şi diavolul pururea umblă cercând inimi neîngrijite.
Pentru aceea se cuvine, ca noi pururea să-l gonim,
împotrivindu-l cu cugetul cel dumnezeiesc.
Te mărturiseşti de patru, sau de trei ori, sau măcar o dată
pre an?
Plinitu-ţi-ai canonul, cel dat de duhovnic? Te mărturiseşti
tot la un duhovnic? Ori neguţătoreşti mărturisirea, umblând
din duhovnic în duhovnic?
Nu eşti pizmuitor şi neiubitor de oameni? Nu cumva eşti
pizmuitor şi neiubitor de oameni şi nu cumva te sileşti spre
dauna şi răul lor?
N-ai adus vreodată prinoase la Biserică, având pizmă ori
ceartă cu cineva, şi n-ai spus Preotului pricina spre a te
îndrepta?
N-ai schimbat tu hotarul vreunei moşii, sau n-ai îndemnat
pre altul a schimba hotarele moşiei?
Iar de va fi cu poziţie înaltă în societate ori în dregătorii
să-l întrebi şi acestea, zicând către dânsul aşa:
Socoteşte aceasta, fătul meu şi fiule iubit al sfintei
noastre Biserici răsăritene, că tuturor nouă, mari şi mici,
bogaţi şi săraci, este de trebuinţă mărturisirea şi pocăinţa:
că precum sufletul este mai preţios de cât trupul, aşa şi
mântuirea acestuia este de mai mare folosinţă şi câştig, cum
Însuşi Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, grăieşte
zicând: Ce va folosi omului de ar dobândi toată lumea, iar
sufletul său îşi va pierde. Se bucură dar în aceasta oră
sufletul meu, că nu am a grăi cu un om neînvăţat, ce nu ştie
Sfintele Scripturi, ci cu domnia ta, carele din copilărie în
acestea te-ai crescut şi hrănit, din care adăpându-te
duhovniceşte, ca dintr-un izvor al vieţii, cu daruri de mare
cinste te-ai împodobit. De aceea, eu, văzându-te îndestul
adăpat cu această învăţătură nădejduiesc, ca fără sfială şi
fără oprire, vei arăta fără făţărnicie în această oră
curăţitoare, ca şi către doctorul tău toate rănile tale, ce ca
un om vieţuitor în lume din întâmplare le-ai căpătat, ca aşa
să iei adevărată vindecare de la Însuşi Domnul Iisus Hristos,
Doctorul şi Mântuitorul sufletelor şi trupurilor noastre.
Şi apoi să-l întrebi de toate pre rând, aşa cum s-au scris mai
sus; şi să-l întrebi de este slujbaş sau dregător mare sau mic, şi
acestea:
Spune-mi judeci drept fără părtinire? Nu cumva iei mită la
judecată? Judeci curând, sau laşi pre cel sărac de pieire din
cauza lenevirii sau din ura ta?
N-ai asuprit pre vreun sărac cu vreun fel de asuprire, încât
i-ai luat tot ce a avut: casă, grădină, moşie şi alte odoare?
Porţi grijă şi administrezi cu bună conştiinţă dregătoria
ce ţi s-a încredinţat, nefăcând asupriri şi nedreptăţi unora şi
altora?
Cârmuieşti după cum place lui Dumnezeu casa şi averea
ta?
Nu ţi-ai lăsat, s-au poate şi acum îţi laşi cinstea şi iubirea
soţiei Tale, şi te porneşti cu poftă spre servitoarele ce ai în
casă?
Înveţi pre fii şi pre fiicele tale, sau şi pre servii tăi, să
urmeze poruncilor bisericeşti? Căci mulţi, din ai tăi
neînvăţând poruncile lui Dumnezeu, pot să piară şi tu ai să
dai seama pentru ei?
Nu sileşti pre cineva să lucreze, sărbătorile, sau să
muncească mai mult de cât este cu dreptul? Plătit-ai
servitorilor şi lucrătorilor, celor cu ziua, leafa lor?
N-ai luat ceva cu de-a sila, şi pentru lăcomie nu te-ai
îndurat să întorci?
Miluieşti pre cei lipsiţi după puterea ta? Mângâi pre cei
întristaţi, sau treci cu vederea pre cei supăraţi?
Cercetezi bolnavii şi pre cei ce se află în suferinţe?
Miluieşti temniţele şi pre cei ce sunt închişi, şi mai ales
pre văduvele cele sărace şi neputincioase, şi pre copii orfani
şi săraci?
Nu treci cu vederea pre cei ce te roagă spre ajutorul lor?
N-a rămas săracul întristat şi nedreptăţit pentru lenea şi
trândăvirea ta, că nu te-ai silit să-i termeni judecata?
N-ai supărat Bisericile cu vreun fel de asupriri? Nai
hotărât vreo moşie cu strâmbul, pentru mită sau pizmă?
N-ai miluit pre alţii din pizmă asupra vreunei rude, ca să o
pogori din cinste şi să o pierzi înaintea oamenilor?
Nu primeşti sfaturile ereticilor, sau pârele lor asupra
creştinilor ortodocşi, şi le înlesneşti cutezanţa asupra
acestora?
Nu te-ai împrotivit Bisericii? Ai ascultat pre Arhiereul tău,
în toate câte te-a învăţat spre folos?
Nu Te-ai certat cu Arhiereul tău, sau Preotul, şi de la
dânşii n-ai luat iertare?
Şi mai ales de ai făcut, sau faci ceva împrotiva Bisericii şi
a canoanelor Sfinţilor Părinţii?
Iar de este femeie, să o întrebi de rând aşa:
Spune-mi, fiică, de ai băut buruieni sau doctorii, să nu
faci copii? sau de ţi-ai otrăvit pântecele, ca să lepezi copilul,
sau grea fiind n-ai umblat cu luare aminte ridicând ceva sau
alergând peste putinţă, sau altceva făcând, ai născut
pruncul mort?
N-ai pus baieră sau cercel la copii sau dobitoc ca să
trăiască?
N-ai vrăjit, ca să ştii cât vei trăi, sau câţi copii vei naşte,
sau să ştii ceva din cele neştiute?
Nu cumva ai păcătuit de fată mare, sau când ai fost
logodită, sau ai făcut alte necuviinţe cu altă fată sau femeie?
N-ai păcătuit având bărbat, şi nu l-ai înşelat cu altfel de
măiestrii, cu minciuni şi cu alte viclenii?
N-ai furat ceva de la dânsul, spre dauna lui?
N-ai căzut cu bărbatul tău peste fire?
N-ai îndemnat altă femeie a cuiva spre păcatul trupesc?
N-ai ascultat pre la ferestre?
N-ai purtat minciuni, care să fi împerecheat pre unii din
oameni?
Nu cumva te înfrumuseţezi, ori te dregi, şi te stropeşti cu
multe feluri de mirosuri, cu gând să înşeli şi să atragi pre
tineri spre râvna păcatului?
Nu cumva intri dreasă în Biserică, scandalizând pre
creştini, sau poate vorbeşti în Biserică care este spre dauna
ta sufletească şi spre ocara ta trupească?
Nu joci şi râzi în chip nestăpânit şi fără socoteală, şi nu
cumva umbli din casă în casă fără treabă şi gura ta o
porneşti nestăpânită spre tot felul de vorbe netrebnice?
Oare porţi onoarea bărbatului tău precum se cuvine, sau
îl ocărăşti, sau îl defaimi, sau pentru nemăsurata ta mândrie
îl faci să cheltuiască pre îmbrăcăminte sau pre alte lucruri,
mai mult de cât are, din care vi se poate trage sărăcia?
Nu cumva îl porneşti spre mânie contra aproapelui
vostru?
Nu te juri pre sineţi sau pre dânsul, ca să vă răzbunaţi
asupra cuiva pentru vreo greşeală?
Nu cumva ai oprit pre bărbatul tău, juruind a da ceva la
Biserică, ori vrând a face milă la săraci, sau alte fapte bune?
Nu cumva din lenea ta nu porţi grijă de casa ta, cum se
cuvine?
NB. Şi aşa cu toată luarea aminte şi cu multă agerime să iei
seama de cei ce se mărturisesc la tine luând în privire persoanele,
de este slujbaş sau dregător sau om simplu; de este sănătos sau
bolnav, cărturar sau necărturar; şi într-un chip a cerceta pre
cărturar, în alt chip a cerceta pre omul bisericesc, în alt chip a
cerceta pre omul de rând; altminterea pre călugăr, şi altminterea
pre femeie, într-un fel pre tânăr şi în alt fel pre bătrân. Şi
primindu-i mărturisirea să-i zici aşa:
Iată, de acum de toate acestea, dator eşti a te păzi după
ce te-ai botezat cu al doilea botez după rânduiala tainelor
creştineşti. Pune, dar, început bun, nădăjduind în spre
Dumnezeu, Cela ce poate să-ţi ajute, şi mai vârtos te păzeşte
ca să nu te mai întorci la greşalele acelea ce ai făcut, ca să
nu fii de râs şi batjocură diavolilor şi lumii. Căci păcatele
nici un folos nu aduc creştinilor, ci neputinţă, boală, sărăcie,
şi multe feluri de necazuri în această lume, iar în cealaltă
arvunesc osândă veşnică şi chinul iadului. Drept aceea
datori suntem toţi mici şi mari, săraci şi bogaţi, ca fiecare
din noi întru frica lui Dumnezeu şi cu cucernicie; ca pururea
să fim întăriţi cu harul lui Dumnezeu.
Aceste toate zicându-le către dânsul şi cercându-l cu
dinadinsul,iar el mărturisindu-se şi descoperindu-şi pre rând toate
păcatele sale, să-i zici lui: Pleacă-ţi capul şi plecându-l să-i citeşti
rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeule, Cela ce eşti mântuirea robilor Tăi,
milostive, Îndurate şi îndelung-Răbdătorule, Căruia îţi pare
rău de răutăţile noastre şi nu voieşti moartea păcătosului, ci
să se întoarcă şi să viu; Însuţi şi acum îndură-Te asupra robului
Tău (N), şi-i dă lui chip de pocăinţă, iertare păcatelor şi
dezlegare, iertându-i toată greşeala cea de voie şi cea fără
de voie; împacă-l şi-l uneşte cu Sfintele Tale Biserici, întru
Hristos Iisus Domnul nostru, cu Carele împreună ţi se cuvine
stăpânire şi mare cuviinţă în veci, Amin.
Şi terminând rugăciunea să zici Ectenia: Miluieşte-ne pre noi
Dumnezeule...
Încă ne rugăm pentru lăsarea şi iertarea păcatelor robului
lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată greşeala
cea de voie şi cea fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeu să-i dăruiască lui iertare păcatelor
şi timp de pocăinţă.
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie
slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururi şu în vecii vecilor, Amin.
Şi face apolisul: Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea
noastră, mărire Ţie...
După aceea punând mâna pre capul lui, dezleagă pre cela ce se
căieşte, căruia îi citeşte plinirea Tainei Sfintei Mărturisiri.
Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darul şi cu
îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pre tine, fiule
(N), şi să-ţi lase Ţie toate păcatele, şi eu nevrednicul Preot şi
duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert, şi te dezleg de
toate păcatele Tale, în numele Tatălui, şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, Amin.
Şi zicând sfârşitul dezlegării acesteia, însemnă chipul cruci cu
mâna binecuvântând pre cela ce se căieşte.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., şi aşa eliberându-l
în pace, să-i dai canonul potrivit păcatelor lui; şi de va fi făcut
păcate mai multe şi mai mari, îi dai canon mai mare, adică să fie
oprit de la Sfânta Împărtăşire mai mulţi ani, iară păcatele cele
mai uşoare să i le ierţi din cauza canonului celui mai mare, ce i sa
dat.
Pentru păcatele cele mari sfătuieşte-l aşa: Fiule, atâţia ani
poruncesc Dumnezeieştii Părinţi să nu te împărtăşeşti cu Sfintele
Taine, ci numai să bei agheasmă mare; şi de vei ţine să nu te
împărtăşeşti, ţi se vor dezlega păcatele tale; iar de vei îndrăzni
peste porunca Sfinţilor Părinţi, ca să te împărtăşeşti, te vei socoti
al doilea Iuda. Iar de vei fi bolnav şi tare şi slab, temându-te de
moarte, atunci să te împărtăşeşti; şi de te vei însănătoşi, iarăşi vei
rămâne în anii ce ţi s-au poruncit, până vei împlini canonul. Iar
dacă te vei împărtăşi de frica morţii, plinind canonul cel dintâi, ţi
se va socoti alt canon pentru împărtăşire şi-l vei plini şi pre acela.
Să socoteşti şi aceasta, duhovnice: Că de va fi părăsit omul
păcatul, dintru aceeaşi vreme să ia şi canonul. De pildă: un om a
făcut păcat de moarte; ucidere, sau preacurvie, pentru care zece
ani este lipsit de Sfânta Împărtăşire. Pre acesta să-l întrebi, şi de
se va fi părăsit de doi ani de acel păcat, să-i dai opt ani, scăzânduse
cei doi; iar de se va fi părăsit de cinci ani, şi la altele tot
asemenea scădere sa faci. Căci după cum zice Marele Vasilie, în
cât timp va face omul păcatul şi nu se va împărtăşi nu i se
socoteşte de loc canonul şi de se va întâmpla ca iarăşi să cadă în
păcat, iarăşi se cuvine a se da din început canonul. Dar de se va
întâmpla să cadă într-alt păcat mai înainte de terminarea
canonului, ce i s-a dat, se cuvine a socoti, care ani ai canonului
pentru păcatul făcut sunt mai mulţi, şi să-l canoniseşti cu aceştia
pentru amândouă păcatele; şi după facerea păcatului din urmă,
de se va fi oprit de la sine, sau de vreun duhovnic de Sfânta
Împărtăşire, acei ani şi timpul să-i socoteşti, ca mai sus, în numărul
anilor canonului ce-l vei da.
Ia în observare şi acesta: De va fi acel om cu bună cucernicie, şi
va vrea să facă în toate zilele mătănii după putinţă, săi ierţi lui un
an din numărul anilor opriţi pentru împărtăşire; şi de va vrea să
facă milă săracilor după putere, să-i ierţi şi alt an. De va posti
miercurea şi vinerea, după porunca Sfinţilor Apostoli, să-i mai
ierţi şi alt an. De va fi de vârstă mai tânăr de treizeci ani, să-i laşi
şi alt an; de va fi mai jos de douăzeci ani; mai puţin să-l
canoniseşti.
Iar de va vrea să se pocăiască de păcate şi să se facă călugăr,
atuncisă-i ierţi a treia parte din canon. Dacă va vrea să meargă în
mănăstire de obşte, să-i laşi jumătate din canon. Iar dacă va
cădea după ce a luat chipul călugăriei, atunci să le facă deplin.
Nessun commento:
Posta un commento