RÂNDUIALA
Schimei sau a chipului celui mic, adică a mantiei
După intrarea cea mică (vohod), şi după troparele cele rânduite
ale zilei, ieşind în tinda Bisericii, cântăm:
Tropar glasul I-iu
Prosomia: Mormântul Tău...
Braţele părinteşti grăbeşte a le deschide mie; că în
desfrânări am cheltuit viaţa mea; spre bogăţia cea
necheltuită a îndurărilor Tale, căutând acum, Mântuitorule,
inima mea cea sărăcită nu o trece cu vederea; că Ţie,
Doamne, întru umilinţă strig: păcătuit-am, Părinte, la cer şi
înaintea Ta, (de trei ori).
Aceasta cântându-se de trei ori, urmăm cum s-a zis mai sus. Iar
după ce se va scula de la pământ fratele cel pregătit spre tundere,
cela ce voieşte a-l tunde îi zice acestea:
Deschideţi urechile inimii Tale, frate, şi auzi glasul
Domnului care zice: veniţi la Mine cei toţi osteniţi şi
însărcinaţi de păcate şi eu vă voi repausa pre voi. Ridicaţi
jugul Meu peste voi şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi
umilit cu inima, şi veţi afla repaos sufletelor voastre. Deci
acum cu frică şi cu bucurie dă lui Dumnezeu răspuns
cuviincios la fiecare întrebare. Şi să cunoşti adevărat că
Însuşi Mântuitorul cu întru-tot-lăudata Sa Maică, cu Sfinţii
Îngeri şi cu toţi Sfinţii Săi, stau aici de faţă, luând în urechi
cuvintele cele rostite de tine ca, atunci când va veni să
judece vii şi morţii, să-ţi răsplătească ţie, nu după ceea ce
vei făgădui şi mărturisi, ci după cum vei păzi cele ce vei
făgădui. Deci acum, de te apropii în adevăr de Dumnezeu,
răspunde nouă cu luare aminte la cele ce vei fi întrebat.
Întrebare: De ce ai venit frate căzând la Sfântul Altar şi la
această Sfântă societate.
Răspuns: Dorind viaţa asceticească, cinstite Părinte.
Întrebare: Doreşti a te învrednici de Îngerescul chip, şi a fi
rânduit în ceata Monahilor?
Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite părinte.
Preotul: Cu adevărat bun lucru şi fericit ai ales, numai de îl
vei şi îndeplini. Pentru că lucrurile cele bune cu osteneală se
câştigă, şi cu durere se îndeplinesc.
Întrebare: De bună voie şi din cugetul tău te apropii către
Dumnezeu.
Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.
Întrebare: Nu de vre-o nevoie, ori silă?
Răspuns: Nu cinstite Părinte.
Întrebare: Vei petrece în monastire şi în ascetism până la
cea din urmă a ta răsuflare?
Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu cinstite părinte.
Întrebare: Te vei păzi pre sine-ţi în feciorie, în întreaga
înţelepciune şi în cucernice?
Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.
Întrebare: Păzi-vei până la moarte ascultarea către
Proestos şi către frăţimea cea în Hristos?
Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte?
Întrebare: Răbda-vei toate supărările şi strâmtorările vieţii
celei singuratice, pentru Împărăţia Cerurilor?
Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.
Apoi Preotul îi citeşte aceasta învăţătură de catehizare:
Vezi, fiule, ce făgăduinţe dai Stăpânului Hristos; Îngerii
sunt de faţă nevăzuţi, scriind mărturisirea ta aceasta, de
care vei fi şi întrebat la a doua venire a Domnului nostru
Iisus Hristos. Deci te povăţuiesc la viaţa cea mai desăvârşită
după cum s-a arătat a fi viaţa Domnului, făcându-ţi cunoscut
cele ce se cuvine ţie a le primi şi de ce se cade a fugi. Că iată
ţi-ai propus, fiule a te apropia şi a servi Domnului. Deci de
voieşti să te face monah, înainte de toate curăţeşte-te pre
sine-ţi de toată întinăciunea trupului şi a duhului, plinind
sfinţenie întru frica lui Dumnezeu. Câştigă-ţi umilinţa prin
care vei fi moştenitor veşnicelor Sale bunătăţi; lepădă
semeţia vieţii lumeşti, ascultare să ai către toţi; fii necârtitor
în servirile impuse ţie; stăruitor la rugăciune; neleneş în
privegheri; în ispite nu te întrista; în postiri nu slăbi.
Cunoaşte că prin rugăciune şi postire se cade ţie a îmblânzi
pre Dumnezeu. În boli nu te împuţina, păzeşte-te de
gândurile viclene; că nu va înceta duşmanul, aducându-ţi
aminte de viaţa de mai înainte, şi pornindu-te la ură către
petrecerea cea îmbunătăţită. Deci se cuvine ţie începând
calea ce duce la Împărăţia Cerurilor, să nu te întorci înapoi;
că nu vei fi îndreptat în Împărăţia Cerurilor. Deci să nu
preţuieşti nimica mai mult decât pre Dumnezeu; să nu
iubeşti nici pre tată, nici pre mamă, nici pre fraţi, nici pre
cineva dintr-ai tăi, nici pre sine-ţi să nu te iubeşti mai mult
decât pre Dumnezeu; nici împărăţiile lumii, sau vreun
repaus şi cinste; să nu te întorci de la sărăcie, nici de greaua
suferinţă, nici de defăimarea oamenilor, nici de altceva ce
socoti a fi cu greutate, încât să te împiedeci a alerga în urma
lui Hristos. Ci de-a pururea având în vedere bunurile celor ce
vieţuiesc cu nădejdea în Dumnezeu, şi gândind la Mucenicii
şi Cuvioşii cei din veac, care au câştigat acestea cu multe
sudori şi dureri şi cu înmiite sângiuiri şi morţi; fii gata la
toate, suferă răul ca un bun ostaş al lui Hristos, Carele fiind
bogat întru milă, pentru noi a sărăcit, făcându-se ca noi, ca
să ne îmbogăţească pre noi cu Împărăţia Lui. Deci se cuvine
ca şi noi să fim următori Lui, şi pentru Dânsul toate să
răbdăm sporind ziua şi noaptea în poruncile Lui. Căci Însuşi
Domnul a zis: De voieşte cine-vă să vină după mine, să se
lepede de sine şi să-şi ia Crucea sa şi să urmeze Mie; adică
să fie de-a pururea până la moarte gata pentru toată plinirea
poruncilor lui. Căci ai să fii şi flămând şi însetat, şi gol, şi
înjurat, şi batjocorit, şi defăimat, şi prigonit şi înconjurat de
multe alte întristări, prin care se caracterizează viaţa cea
după Dumnezeu; şi când vei pătimi toate acestea, bucură-te,
zice Domnul, că plata ta este multă în ceruri. Întru Iisus
Hristos Domnul nostru, căruia se cuvine mărire în veci,
Amin.
Întrebare: Toate acestea le mărturiseşti aşa în nădejdea
puterii lui Dumnezeu, şi te îndatoreşti a stărui în aceste
făgăduinţe până la sfârşitul vieţii cu harul lui Hristos?
Răspuns: Aşa; ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.
Şi îndată Preotul se roagă:
Deci, întru tot Înduratul şi mult-Milostivul Dumnezeu,
Carele curatele Sale îndurări le deschide la oricine se
apropie de Dânsul cu dor şi cu dragoste fierbinte; Cela ce a
zis: Că mai curând va uita femeia pre fiii săi, de cât Te voi
uita eu pre tine; Cela ce ştie şi dorul tău, şi voinţei tale dă
puterea sa spre plinirea poruncilor lui, să te primească, să te
îmbrăţişeze, să te apere, şi să-ţi fie ţie zid tare despre faţa
duşmanului, piatră de răbdare, pricină de mângâiere,
dătător de întărire, dăruitor de sufletească cutezare, şi
conajutor la îmbărbătare; însoţindu-te la culcare, la sculare,
îndulcindu-te şi veselindu-ţi inima ta cu mângâierea
Sfântului Său Duh, învrednicindu-te şi de partea Sfinţilor şi
Cuvioşilor noştri Părinţi, Antonie, Eftimie, Sava şi toţi cei
împreună cu dânşii, (iar la femei să zică: Sfintei întâiei
muceniţe Tecla, Eupraxia, Olimpiada şi cele împreună cu
dânsele), cu care vei şi moşteni Împărăţia Cerurilor, în Iisus
Hristos Domnul nostru; Căruia este Mărirea, Stăpânirea,
Împărăţia şi puterea, împreună cu Tatăl, şi Sfântul Duh,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi plecându-şi capul, şi Diaconul zicând: Domnului să ne
rugăm; Preotul pune deasupra capului aceluia cartea aceasta a
rânduielii schimei, şi zice rugăciunea aceasta în auzul tuturor:
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai legiuit a fi vrednici
de Tine cei ce au părăsit toate cele lumeşti, rudenii şi
prieteni şi au urmat Ţie, primeşte şi pre servul Tău (N), ce s-a
lepădat de toate acestea, după sfintele Tale porunci, şi
povăţuieşte în adevărul Tău pre acesta ce cu neîndoire cade
la Tine; îngrădeşte-l pre el cu puterea Sfântului Tău Duh, ca
să nu poată lucra împotriva lui orice împrotivnică măiestrie,
dăruindu-i răbdare, spre a plăcea pururea Ţie. Cu mijlocirile
Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, şi
cu ale tuturor Sfinţilor, care din veac bine au plăcut Ţie. Că
s-a binecuvântat şi s-a prea mărit întru tot cinstitul şi
preaîncuviinţat numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor; Diaconul: Capetele voastre Domnului să
le plecaţi. Preotul:
Doamne Dumnezeul nostru, nădejdea şi scăparea tuturor
celor ce nădăjduiesc în Tine, Carele ne-ai arătat nouă
felurite căi de mântuire prin înomenirea lui Hristos al Tău;
primeşte pre servul Tău (N), ce s-a lăsat de poftele cele
lumeşti, şi s-a adus pre sine jertfă vie şi bine plăcută Ţie
Stăpânului; curmă de la dânsul toată pofta trupească şi
prejudeţele cele nesocotite; ca prin lepădarea părului celui
nesimţitor, să se lepede şi de nesocotitele aduceri aminte, şi
de fapte, şi să se învrednicească a lua asupra jugul Tău cel
bun şi sarcina Ta cea uşoară, şi a-şi lua Crucea sa şi a urma
Ţie Stăpânului. Păzeşte-l pre dânsul întru Sfinţirea Ta, şi
dăruieşte-i lui voinţă bună spre paza sfintelor Tale porunci,
numărându-l, la timpul cuvenit, împreună cu ceata aleşilor
Tăi. Cu harul şi iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău,
cu Carele binecuvântat eşti, împreună cu Preasfântul, Bunul
şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Apoi întinde Preotul mâna sa spre Sfânta Evanghelie, care mai
dinainte se cade a fi pusă pre un Analog înaintea icoanei
Mântuitorului şi zice:
Iată Hristos nevăzut stă aici de faţă: Vezi că nimeni nu te
sileşte a veni la acest chip. Vezi că tu de bună voie voieşti
logodirea marelui şi Îngerescului Chip.
Răspuns: Aşa, cinstite părinte, de bună voie.
Şi după această încredinţare zice Preotul către dânsul: Ia
foarfecele şi mi le dă.
Iar el luându-l de pre Evanghelie le dă în mâna Preotului
sărutându-i mâna şi foarfecele.. Iar de sunt mai mulţi cei spre
tundere, împreună toţi îl dau Preotului; Iar Preotul punându-l
iarăşi pre Evanghelie, ei din nou îl dau, până de trei ori. Şi a treia
oară dându-i-se foarfecele iarăşi zice:
Iată din mâna lui Hristos îl iau pre acesta. Vezi dar Cui te
făgăduieşti, de Cine te apropii, şi de cine te lepezi.
Apoi ţinând foarfecele zice:
Binecuvântat este Dumnezeu Carele voieşte ca toţi
oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie;
binecuvântat fie în vecii vecilor.
Apoi îl tunde pre dânsul Preotul cruciş, zicând:
Fratele nostru (N) îşi tunde părul capului său în numele
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru
dânsul: Doamne miluieşte.
Doamne miluieşte, (de trei ori)
CĂMAŞA
Apoi îmbrăcat fiind cu cămaşa apucând Preotul de mânecile cămăşii
şi binecuvântând zice:
Fratele nostru (N) se îmbracă cu haina veseliei; în numele
Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru
dânsul: Doamne miluieşte.
Şi la fiecare stih cela ce se îmbracă sărută mâna Preotului şi a
Stareţului (de va fi de faţă), şi haina ce se binecuvintează.
PARAMANUL
Apoi ia Preotul Paramanul în mână şi zice:
Fratele nostru (N) primeşte Paramanul spre logodirea
marelui şi Îngerescului chip; în numele Tatălui, şi al Fiului,
şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul, Doamne
miluieşte.
Şi până ce se cântă Doamne miluieşte de trei ori, îi pune
Paramanul, asemenea şi la celelalte.
CRUCEA
Preotul ia Crucea şi zice:
Fratele nostru (N) ia semnul Crucii Domnului pre pieptul
său, ca să se nevoiască cât îi va fi cu putinţă a-l urma, şi în
toată ora a-şi aduce aminte de patimile, de scuipările, de
defăimările, de rănile, de loviturile peste obraz, de
răstignirea şi de moartea Domnului Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Carele de bună voie le-a
răbdat pentru noi; în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh; să zicem toţi pentru dânsul: Doamne
miluieşte.
DULAMA (tunică lungă)
Şi punându-i Crucea la piept ia Preotul dulama şi
binecuvântându-o zice:
Să zicem toţi pentru dânsul: Doamne miluieşte.
BRÂUL
Luând Preotul brâul, zice:
Fratele nostru (N) îşi încinge mijlocul său cu puterea
adevărului, spre omorârea trupului şi înnoirea duhului; în
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. să zicem toţi
pentru dânsul Doamne miluieşte.
POTCAPUL
Luând Preotul potcapul, zice:
Fratele nostru (N) se acoperă cu Coiful, nădejdea
mântuirii, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.
Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.
RASA
Luând Preotul rasa, zice:
Fratele nostru (N), se îmbracă în veşmântul mântuirii, şi în
ziua dreptăţii spre a se feri de toată nedreptatea, de toate
gândurile rele şi de cugetele voii sale, şi să aibă ideea morţii
totdeauna în mintea lui. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.
SANDALELE (Bocancii)
Binecuvântând sandalele sau papucii Preotul zice:
Fratele nostru (N), se încalţă cu Sandalele spre gătirea
Evangheliei păcii. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh, să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.
MANTIA
Apoi luând mantia, Preotul zice:
Fratele nostru (N) ia Paliul, logodirea marelui şi
Îngerescului chip, spre înfrumuseţare cu nestricăciune şi
curăţie. În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să
zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.
CALIMAFCA
Luând şi camilafca, Preotul zice:
Fratele nostru (N) a luat logodirea marelui şi Îngerescului
chip. În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, să
zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.
METANIILE
Luând metaniile, Preotul zice:
Fratele nostru (N) primeşte sabia Duhului, care este
cuvântul lui Dumnezeu, spre rugăciunea cea din toată ora
către Hristos; că eşti dator în tot timpul a avea în minte, în
inimă, în cuget şi în gura ta, numele Domnului Iisus, şi a
zice: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieştemă
pre mine păcătosul. Să zicem pentru dânsul: Doamne
miluieşte.
CRUCEA
Luând apoi Preotul Crucea şi dându-i-o în mână zice:
A zis Domnul: De voieşte cineva să vină după mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze.
FĂCLIA
Apoi ia Preotul o luminare aprinsă şi zice:
A zis Domnul: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea
oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să
mărească pre Tatăl vostru Cel din ceruri.
Apoi Diaconul: Domnului să ne rugăm, Preotul:
Doamne Dumnezeul nostru, du înlăuntru pre servul Tău
(N) în curtea Ta cea duhovnicească, şi-l numără împreună cu
turma Ta cea cuvântătoare. Curăţeşte cugetul lui de poftele
trupeşti şi de amăgirea deşartă a vieţii acesteia, şi-i dă lui
necontenit să-şi aducă aminte de bunătăţile care sunt
propuse celor ce Te iubesc pre Tine, şi care pentru Împărăţia
Ta s-au răstignit pre sine-şi în aceasta viaţă. Căci Tu eşti
Păstorul şi Cercetătorul sufletelor noastre, şi Ţie mărire
înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea
şi în vecii vecilor, Amin.
Şi binecuvântând Preotul pre Monahul cel nou, îl duce de-l pune
în strană, iar de sunt mai mulţi îi pune pre toţi, unul lângă altul şi
de este Liturghie, Preotul zice: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru…,
şi celelalte. Iar de nu este Liturghie, să zică ectenia aceasta:
Cu pace Domnului să ne rugăm…
Pentru pacea de sus…
Pentru pacea a toată lumea…
Pentru fratele nostru (N), şi pentru acoperirea şi ajutorul
lui de la Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca neprihănit, neosândit şi neîmpiedicat să
plinească scopul chipului monahicesc, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să petreacă el în toată cucernicia, buna
credinţă şi curăţia, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se lepede el de omul cel vechi şi să se
îmbrace în cel nou, cel plăsmuit după Dumnezeu, Domnului
să ne rugăm.
Pentru lăsarea şi iertarea păcatelor lui; Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, primejdia
şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte...
Pre Preasfânta Curata…
Ecfonis: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru…, şi îndată:
Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat,
Aliluia.
Prochimen glasul al 3-lea:
Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu de cine mă voi
teme?
stih: Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voi
înfricoşa?
Citire din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel: 6;10-
17
Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în tăria puterii Lui.
Îmbrăcaţi-vă în toată întrarmarea lui Dumnezeu, ca să puteţi
voi sta împrotiva măiestriilor diavolului. Că lupta noastră nu
este contra sângelui şi trupului, ci contra începătoriilor,
contra stăpânirilor, contra domniilor lumii întunericului
veacului acestuia; contra duhurilor vicleniei, din cele
cereşti. Pentru aceştia luaţi asupră-vă întrarmarea lui
Dumnezeu ca să puteţi sta împrotivă în ziua cea rea, şi toate
îndeplinindu-le să staţi. Staţi deci încingând mijlocul vostru
cu adevărul, şi îmbrăcându-vă în zaua dreptăţii şi
încălţându-vă picioarele voastre întru gătirea Evangheliei
păcii; peste toate luând pavăza credinţei, prin care veţi
putea stinge toate săgeţile vicleanului cele înfocate; şi coiful
mântuirii primiţi, şi sabia Duhului care este Cuvântul lui
Dumnezeu.
Aliluia, glasul al 4-lea:
Săracul aceasta a strigat. Şi Domnul l-a auzit pre dânsul. Şi din
toate supărările lui l-a scăpat:
Citire din Sfânta Evanghelie a lui Matei: 10;37-39,11,28-30
Zis-a Domnul: Cela ce iubeşte pre tată, sau pre mamă mai
mult decât pre Mine, nu este vrednic de Mine; şi Cela ce
iubeşte pre fiu, sau pre fiică mai mult decât pre Mine, nu
este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi ia crucea sa, şi să urmeze
după Mine, nu este vrednic de Mine. Veniţi la Mine toţi cei
osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu vă voi repausa pre voi. Ridicaţi
jugul Meu asupra voastră, şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt
blând şi umilit cu inima, şi veţi afla repaus sufletelor
voastre. Că jugul Meu este bun, şi sarcina Mea uşoară este.
Diaconul:
Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta…
Încă ne rugăm pentru lăsarea, şi iertarea păcatelor
servului lui Dumnezeu (N).
Preotul:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Se cuvine a şti, că de va fi Liturghie, după Evanghelie şi după
Ectenie: încă ne rugăm pentru mila, viaţa; şi celelalte, să se zică
Ecteniile ce s-au pus mai sus pentru cel călugărit, adăugând la
începutul fiecăreia: Încă ne rugăm…, şi lăsând afară: Domnului să
ne rugăm, de la urmă. La timpul Dumnezeieştii împărtăşiri, merge
Monahul cel nou, de se împărtăşeşte, dacă este slobod la aceasta.
Iar terminându-se Sfinţita Liturghie, în timpul rugăciunii
Amvonului, se pune în mâinile celui călugărit o Evanghelie, la
care venind fraţii pre rând, după luarea Anaforei, sărută Sfânta
Evanghelie şi Cinstita Cruce, şi-l întreabă: Cum te cheamă? Iar el
spunându-le numele, fraţii răspund: Să te mântuieşti în Domnul,
frate, şi te roagă şi pentru noi. Şi aşa se face sărutare şi apolis.
Apoi se cântă această stihiră, glasul I-iu:
Să cunoaştem, fraţilor, puterea tainei; căci pre fiul cel
desfrânat, carele de la păcat s-a reîntors la casa părintească,
preabunul părinte preîntâmpinându-l îl sărută, şi iarăşi îi
dăruieşte semnele măririi sale, şi săvârşeşte tainică veselie
cu cei de sus, jertfind viţelul cel îngrăşat, ca noi să ne
purtăm în totul vrednici de Iubitorul de oameni Tată ce L-a
jertfit, şi de Preamărita jertfă, Mântuitorul sufletelor noastre.
Apoi ieşind din Biserică, merge Monahul cel nou, cu luminarea
aprinsă la Stareţ sau Egumen pentru binecuvântare. Iar Egumenul
îl învaţă iarăşi cele ce privesc viaţa călugărească, despre
ascultare, tăierea voii, umilita cugetare, şi altele ce-l va lumina
Duhul Sfânt.
Şi pentru înlesnire s-a pus aici acest mic cuvânt sfătuitor.
Iată, frate, că cu harul lui Dumnezeu te-ai învrednicit, a te
îmbrăca în Sfântul şi Îngerescul Chip, prin lepădarea cea
desăvârşită a lumii şi a tuturor poftelor ei; şi ai venit a servi
Domnului nostru Iisus Hristos, prin făgăduinţele ce ai dat înaintea
Sfântului Jertfelnic şi înaintea Sfinţilor Lui Îngeri şi a tuturor
Sfinţilor. Pentru aceasta, frate, se cade ţie de a pururea să ai
înaintea ta ziua şi noaptea făgăduinţele acestea; căci nepăzindule
(care să nu fie!) curate şi neprihănite, întrebat vei fi în ziua
înfricoşatului judeţ al lui Hristos. Ştiind şi aceasta, de cine te-ai
lepădat şi de cine te-ai lipit; căci te-ai lepădat de întuneric şi te-ai
lipit de lumină, Deci dar, ca fiii luminii să umbli, servind lui
Dumnezeu credincios în toată curăţia şi adevărul; servind şi
părinţilor ca Însuşi lui Hristos, iar nu ca oamenilor; ca să fii
tuturor ca o făclie aprinsă, după cuvântul Domnului: Aşa să
lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele
voastre cele bune, şi să preamărească pre Tatăl vostru Cel din
ceruri. Fii următor în faptele cele bune Domnului nostru Iisus
Hristos şi tuturor Sfinţilor Lui, petrecând în adevărată ascultare şi
în deplina tăiere a voii tale, până la moartea ta, cum te-ai
făgăduit, servind lui Dumnezeu ziua şi noaptea, cu toată
răbdarea, umilinţa şi blândeţea. Ca şi pentru tine să se plinească
făgăduinţa cea adevărată a Domnului nostru Iisus Hristos, ce
Însuşi a făgăduit-o în Sfânta Sa Evanghelie, zicând: Unde sunt Eu,
acolo şi sluga Mea va fi. Care făgăduinţă, părinte, să te
învrednicească Preaînduratul Dumnezeu a o câştiga, în Domnul
nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărire, împreună şi Tatălui,
şi Sfântului Duh, în veci, Amin.
Apoi binecuvântându-l îl eliberează.
Venind timpul mesei, merge şi Monahul cel nou în trapeză, şi
stă cu luminarea aprinsă în mâni ascultând citirea. Iar după terminarea
mesei, i se dă de la chelar într-un vas vin, cu care
cinsteşte pre fraţi, ca cum s-ar împăca cu dânşii, dând fiecăruia
câte cincizeci dramuri. Apoi ieşind fraţii din trapeză mănâncă şi
el. Se cuvine încă ca Monahul cel nou să păzească cu deadinsul
toată rânduiala servirii Bisericeşti, îndepărtându-se în cinci zile
(în care şi de veşminte nu se dezbracă) de orice alt lucru, afară de
citire, dacă ştie.
Nessun commento:
Posta un commento