RÂNDUIALA SFÂNTULUI ELEU (UNTDELEMN)

RÂNDUIALA SFÂNTULUI ELEU (UNTDELEMN)

Fiind foarte folositoare tuturor creştinilor, celor bolnavi de

boală trupească sau sufletească, căci le dă tămăduire trupului şi

iertare sufletului; pentru aceea se cuvine Preoţilor să sfătuiască

pre toţi creştinii, care vor cere a li se săvârşi această Sfântă Taină,

ca mai întâi să-şi cerce conştiinţa lor, şi toate greşalele să şi le

mărturisească la duhovnic. Apoi adunându-se şapte Preoţi, sau şi

trei numai, luând epitrahile şi feloane, să facă cel mai întâi Preot

obişnuitul început zicând:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iar noi Împărate

Ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl

nostru…, Că a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori),

Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm (de trei ori), apoi:

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea; întru

adevărul Tău auzi-mă, întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la

judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot

cel viu. Că a prigonit vrăjmaşul sufletul meu, împilat-a la

pământ viaţa mea. Pusu-m-au în întunecime, ca pre morţii

veacului, şi s-a mâhnit întru mine duhul meu; întru mine s-a

turburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din

început cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele

mâinilor Tale am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele;

însetat-a de Tine sufletul meu, ca un pământ fără de apă.

Degrabă auzi-mă Doamne, slăbit-a duhul meu. Să nu întorci

faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară

în mormânt. Auzită fă mie dimineaţă mila Ta, că spre Tine

am nădăjduit. Arată-mi mie, Doamne, calea în care voi

merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la

vrăjmaşii mei, Doamne, la Tine am scăpat. Învaţă-mă să fac

voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va

povăţui la pământ drept. Pentru numele Tău Doamne, mă vei

via, întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu. Şi

întru mila Ta vei nimici pre vrăjmaşii mei şi vei pierde pre

toţi, cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Apoi ectenia:

Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi

Dumnezeule cu harul Tău.

Pre Preasfânta curata, preabinecuvântata, mărita,

Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

După aceea cântăm Aliluia pre glasul al 6-lea

stihul: Doamne nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine, nici cu

iuţimea Ta să mă cerţi.

stihul: Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt;

Şi îndată Troparele acestea:

Miluieşte-ne pre noi, Doamne, miluieşte-ne pre noi că

nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune

aducem Ţie ca unui Stăpân noi păcătoşii servii Tăi,

miluieşte-ne pre noi.

Mărire…

Doamne miluieşte-ne pre noi că întru Tine am nădăjduit,

nu te mânia pre noi foarte, nici să-Ţi aduci aminte de fără de

legile noastre, ci caută şi acum ca un îndurat, şi ne

mântuieşte de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru

şi noi poporul Tău, toţi făptura mâinilor Tale, şi numele Tău

chemăm.

Şi acum… a Născătoarei:

Uşa milostivirii deschide-o nouă binecuvântată

Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim

întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine de nevoi; că Tu eşti

mântuirea neamului creştinesc.

PSALMUL 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după

mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai

vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă

curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu

înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău

înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale

şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi mam

zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată

adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale

înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi

mă voi curaţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă

voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor

oasele cele umilite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele

şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată creează

întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele

din lăuntru ale mele. Nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta şi

Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria

mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi

pre cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se

vor întoarce. Mântuieşte-mă de sângiuiri, Dumnezeule,

Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de

dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea

va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile

de tot nu le vei bine-voi. Jertfa lui Dumnezeu, Duhul umilit;

inima înfrântă şi umilită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine

Doamne, întru bună voirea Ta Sionului şi să se zidească

zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii

prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune pre altarul Tău

jertfe.

Apoi canonul a căruia acrostihul la greci este:

Rugăciunea untdelemnului, cântarea lui Arsenie.

Cântarea I-a, glasul al 4-lea:

Irmos. Adâncul mării Roşii cu urme neudate trecând Israil....

stihul: Stăpâne Hristoase milostive, miluieşte pre robul Tău.

(Acest stihul se zice la toate Troparele)

Cu untdelemnul îndurării Tale, Stăpâne, liniştind pururea

sufletele, împreună şi trupurile oamenilor, şi păzind prin

untdelemn pre credincioşi; Însuţi şi acum miluieşte pre cei

ce prin untdelemn se aproprie de Tine.

De mila Ta Stăpâne este plin tot pământul; pentru

aceasta cu cinstit untdelemnul Tău cel dumnezeiesc fiind

unşi astăzi, cerem cu credinţă să ni se dea nouă mila Ta cea

mai presus de minte.

Mărire…

Ungerea Ta cea Sfinţită, iubitorule de oameni, ai poruncit

Apostolilor Tăi să o săvârşească peste robii Tăi cei

neputincioşi; pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pre toţi cu

însemnarea Ta.

Şi acum… a Născătoarei:

Una curată ceea ce ai îmbogăţit adâncul păcii, cu

rugăciunile Tale cele de-a pururea către Dumnezeu,

mântuieşte pre robul Tău de toate neputinţele şi supărările,

ca neîncetat să te mărească pre Tine.

Cântarea a 3-a

Irmos: Veseleşte-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând...

Tu singur fiind minunat şi îndurat către oamenii cei

credincioşi, acestuia ce cumplit boleşte dă-i Hristoase, harul

Tău cel de sus.

Ramura cea de măslin oarecând, spre încetarea

potopului, cu voinţa Ta cea dumnezeiască o ai arătat,

Doamne, mântuieşte cu mila Ta pre cela ce pătimeşte.

Mărire...

Cu luminarea luminii celei dumnezeieşti, luminează cu

mila Ta, Hristoase, pre aceasta ce acum prin ungere aleargă

cu credinţă la mila Ta.

Şi acum… a Născătoarei:

Caută de sus cu îndurare Maica făcătorului tuturor, şi cu

rugăciunile Tale dezleagă suferinţa cea amară a acestuia ce

boleşte.

Apoi Catismalele acestea, glasul al 8-lea

Prosomia: Fluierele cele păstoreşti...

Ca un izvor dumnezeiesc de milă, ca un adânc al marii

compătimiri, Îndurate, arată dumnezeieştile curgeri ale

milei Tale, şi vindecă pre toţi; izvorăşte cu îndestulare

izvoarele minunilor, şi spală pre toţi; că la Tine pururea

alergând, cu căldură cerem har.

Altul, glasul al 4-lea

Prosomia: Cela ce Te-ai înălţat pre Cruce…

Doctorul şi ajutătorul celor ce sunt în dureri,

Răscumpărătorul şi Mântuitorul celor neputincioşi, Însuţi

Stăpâne al tuturor şi Doamne, dăruieşte vindecare

neputinciosului robului Tău; îndură-te, miluieşte pre cela ce

mult a greşit, şi-l curăţă de păcate, Hristoase, ca să

mărească puterea Ta cea dumnezeiască.

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pre Cruce văzându-te Biserica…

Mântuitorule, Cela ce eşti ca un mir nestricăcios şi vărsat

prin har, şi Carele curăţeşti lumea, îndură-te, miluieşte pre

aceasta ce-şi unge, prin credinţa cea dumnezeiască, rănile

cele trupeşti.

Cu pecetea cea alinătoare a milei Tale, Stăpâne,

însemnând acum simţurile servilor Tăi, fă intrarea

nestrăbătută şi neapropiată de toate puterile cele

protivnice.

Mărire…

Cela ce ai poruncit celor bolnavi să cheme pre

dumnezeieştii Tăi liturghisitori, ca cu rugăciunea şi ungerea

untdelemnului Tău să se mântuiască, iubitorule de oameni,

mântuieşte cu mila Ta pre acesta ce pătimeşte.

Şi acum… a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară Preasfântă,

care eşti acoperământ tare şi păzitoare, liman şi zid, scară şi

turn, miluieşte şi te îndură de acest bolnav, că la Tine

singură a scăpat.

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu Doamne, lumina mea în lume al venit...

Cela ce eşti adânc de milă, bunule, miluieşte, îndură-te,

cu mila Ta cea dumnezeiască, spre acesta ce pătimeşte, ca

un milostiv.

Sufletele şi trupurile noastre, Hristoase, Sfinţindu-le de

sus negrăit, cu închipuirea cea dumnezeiască a peceţii Tale,

vindecă pre toţi cu mâna Ta.

Mărire…

Prea bunule Doamne, Cela ce cu dragostea Ta cea

negrăită, ai primit ungere cu mir de la păcătoasa, îndură-te

de robul Tău.

Şi acum… a Născătoarei:

Ceea ce eşti întru tot lăudată curată, prea bună Stăpână,

miluieşte pre cei ce se ung cu untdelemnul cel dumnezeiesc,

şi mântuieşte pre robul Tău.

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glasul de laudă Doamne...

Cu cuvintele Tale, iubitorule de oameni, arătând prin

untdelemn ungerea la împăraţi, şi aceasta plinindu-o şi la

Arhierei, mântuieşte ca un Îndurat cu pecetea Ta şi pre

acesta ce pătimeşte.

Din partea demonilor celor cumpliţi să nu fie vre-o

comunicare cu simţurile acestuia, ce se însemnează cu

ungere dumnezeiască, Mântuitorule, ci-l întăreşte pre dânsul

cu acoperământul măririi Tale.

Mărire…

Tinde mâna Ta din înălţime, Iubitorule de oameni, şi

Sfinţind untdelemnul Tău, Mântuitorule, dă-l robului Tău

spre sănătate şi spre ferire de toate bolile.

Şi acum… a Născătoarei:

Arătatu-te-ai în casa Ta cea dumnezeiască măslin roditor,

Maica Făcătorului, prin care s-a arătat lumea plină de milă;

pentru aceasta mântuieşte cu atingerea mijlocirilor Tale pre

acesta ce pătimeşte.

Condac glasul al 2-lea

Prosomia: Cele de sus căutând…

Cela ce eşti izvor milei, Preabunule, pre acesta ce cu

credinţă fierbinte cade la mila Ta cea negrăită, Îndurate,

scapă-l de toată răutatea şi ridicându-i lui neputinţele, dă-i

dumnezeiescul har de sus.

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam...

Tu Mântuitorule Cela ce eşti singur Dumnezeu, Carele cu

mila şi cu îndurările Tale vindeci patimile sufletelor tuturor,

şi chinurile, trupurilor, Însuţi tămăduind şi pre acesta ce

pătimeşte în dureri, vindecă-l.

Când se vor unge capetele tuturor cu ungerea

untdelemnului, dă cu mila Ta cea bogată, Hristoase,

plăcerea bucuriei acestuia carele cere mila răscumpărării

Tale, Doamne.

Mărire…

Sabie asupra diavolilor este pecetea Ta Mântuitorule, şi

foc ce mistuie patimile sufletelor prin rugăciunile Preoţilor;

pentru aceasta cu credinţă Te lăudăm noi cei ce am primit

vindecare.

Şi acum… a Născătoarei:

Tu Maica lui Dumnezeu, care ai primit dumnezeieşte în

pântecele Tău pre Cela ce ţine toate cu mâna, şi L-ai întrupat

negrăit, fă-L îndurat pre Acela, pentru cela ce pătimeşte,

rugămu-ne.

Cântarea 8-a

Irmos: Mâinile tinzându-şi Daniil....

Miluieşte-ne pre toţi, Mântuitorule, după mare mila Ta cea

dumnezeiască; că noi toţi ne-am adunat pentru a închipui

tainic plecarea îndurărilor Tale, şi a aduce cu credinţă

ungere prin untdelemn robului Tău, pre care-l şi cercetează.

Cu curgerile milei Tale, Hristoase, şi cu ungerea Preoţilor

Tăi, Doamne, spală, ca un îndurat durerile şi răutatea, şi

asupririle chinurilor, ale acestuia ce se munceşte de

supărările patimilor, ca fiind mântuit, să te mărească pre

Tine cu mulţumită.

Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul, şi pre Sfântul Duh, Domnul

De la noi cei ce însemnăm chipul voinţei celei de sus, şi

untdelemnul blândeţilor, Stăpâne, nu depărta mila Ta

dumnezeiască, nici trece cu vederea pre cela ce strigă

pururea cu credinţă: binecuvântaţi toate făpturile Domnului

pre Domnul.

Şi acum… a Născătoarei:

Firea, ca o prea mărită cunună, a primit naşterea Ta cea

dumnezeiască curată, care opreşte taberele duşmanilor, şi-i

învinge cu totul; pentru aceea fiind încununaţi cu strălucirile

cele luminoase ale harurilor Tale, Te lăudăm pre Tine întru

tot cântată Stăpână.

Cântarea a 9-a

Irmos: Piatra cea netăiată de mână...

Caută din cer, Îndurate, arată mila Ta tuturor; dă acum

ajutorul Tău şi tăria Ta celui ce aleargă la Tine, prin ungerea

cea dumnezeiască a Preoţilor Tăi, iubitorule de oameni.

Văzut-am, preabunule Mântuitorule, cu bucurie

dumnezeiescul untdelemn, carele cu voinţa Ta cea

dumnezeiască L-ai luat mai mult decât toţi părtaşii şi cu

închipuire L-ai dat celor ce se împărtăşesc băii celei

dumnezeieşti.

Mărire…

Îndură-te, miluieşte Mântuitorule, scapă de cumplitele

dureri, şi fereşte de săgeţile vicleanului sufletele şi trupurile

robilor Tăi, ca un milostiv, Doamne vindecându-i cu

dumnezeiescul har.

Şi acum… a Născătoarei:

Fecioară primind cântările şi rugăciunile servilor Tăi,

fereşte de patimii cumplite şi de dureri, cere iertare

greşalelor; dăruieşte-i vindecare sufletului şi trupului ca să

Te preamărească pre Tine cu dragoste, lăudând Stăpânirea

Ta.

Apoi se zice:

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim Născătoare de

Dumnezeu cea pururea fericită şi preanevinovată şi maica

Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât

Heruvimii şi mai mărită cu neasemănare decât serafimii,

carea fără stricăciune pre Dumnezeu Cuvântul ai născut, pre

tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Exapostilar

Prosomia: Cercetatu-ne-ai de sus…

Caută cu ochiul Tău întru milă, Bunule, spre rugăciunea

noastră a celor ce ne-am adunat astăzi în Biserica Ta cea

Sfântă, spre a unge cu untdelemn dumnezeiesc, pre

neputinciosul robul Tău.

La Laude stihirile glasul al 4-lea:

Prosomia: Dat-ai semn celor ce se tem de tine…

Dat-ai harul Tău prin Apostolii Tăi, iubitorule de oameni

Cel lesne iertător, ca untdelemnul Tău cel sfânt să vindece

ranele şi bolile tuturor. Pentru aceasta pre cela ce vine cu

credinţă spre untdelemnul cel sfânt al Tău şi acum ca un

Îndurat sfinţeşte-l, miluieşte-l, curăţeşte-l de toată

neputinţa, şi-l învredniceşte desfătării Tale celei

nestricăcioase Doamne.

Caută din cer Cela ce eşti neajuns, ca un Îndurat, cu mâna

Ta cea nevăzută însemnând, iubitorule de oameni, cu

untdelemnul Tău cel dumnezeiesc, simţurile acestuia ce

aleargă cu credinţă la Tine, şi cere iertare greşalelor,

dăruieşte-i vindecare sufletului şi trupului ca să Te

preamărească pre Tine cu dragoste, lăudând stăpânirea Ta.

Prin ungerea untdelemnului Tău, şi prin atingerea

Preoţilor, Iubitorule de oameni, sfinţeşte de sus pre robul

Tău, scăpându-l de boli şi de întinăciunea sufletului

curăţindu-l, spală-l, Mântuitorule, şi-l fereşte de multe feluri

de sminteli, alină-i durerile, înlătură-i nevoile şi risipeşte-i

supărările, ca un milostiv şi îndurat.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Pre Tine, preacurat palat al Împăratului, ceea ce eşti mult

lăudată, te rog, curăţeşte mintea mea cea întinată de tot

felul de păcate, şi o fă locaş plăcut Treimii celei prea

dumnezeiască, ca să măresc puterea Ta şi mila cea

nemăsurată, mântuit fiind eu netrebnicul servul Tău.

După aceea: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl

nostru…, Că a Ta este Împărăţia...

Apoi Troparul aceasta, glasul al 4-lea:

Unule Hristoase, Carele eşti grabnic spre ajutor, arată de

sus grabnică cercetare robului Tău celui ce pătimeşte,

scapă-l de boli şi de durerile cele amare, ridică-l ca să Te

cânte şi să Te mărească neîncetat; cu rugăciunile

Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Aici având untdelemn curat, gătit în vas, se aprind şi şapte

lumini, şi îndată Diaconul zice: Binecuvintează stăpâne; Iar

Preotul cel mai mare luând Evanghelia însemnează în chipul

Crucii peste untdelemn zicând:

Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui, şi a Fiului, şi a

Sfântului Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Citeţul: Amin

Apoi Diaconul zice, Ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor

noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, şi pentru bună starea

sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru Sfânta Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră întrînsa

cu credinţă, cu cucernicie şi cu frica lui Dumnezeu,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se binecuvinteze untdelemnul aceasta cu

puterea, cu lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului

Să ne rugăm (aici toţi Preoţii binecuvintează untuldelemn).

Pentru robul lui Dumnezeu (N) şi pentru cercetarea lui

întru Dumnezeu, şi pentru ca să vie peste dânsul harul

Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca şi el şi noi să ne mântuim de toată supărarea,

urgia, nevoia şi neputinţa, Domnului să ne rugăm.

Apară, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi

Dumnezeule cu harul Tău.

Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita,

Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenind-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră, lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

După aceea Preotul cel întâi zice rugăciunea sfinţirii,

untdelemnului.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Doamne, Carele cu mila şi cu îndurările Tale, vindeci

zdrobirile sufletelor şi ale trupurilor noastre; Însuţi Stăpâne,

sfinţeşte untdelemnul aceasta (aici fiecare Preot zicând

rugăciunea binecuvintează untdelemnul) ca să fie celor ce

se vor unge cu dânsul spre vindecarea şi spre scăparea de

toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi a toată

răutatea; ca şi întru aceasta să se mărească Preasfânt

numele Tău, al Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Această rugăciune o zic şi ceilalţi preoţi, până se plineşte de 7

ori. Iar după rugăciune, cântă aceste tropare glasul al 4-lea:

Unule Hristoase, Carele eşti grabnic spre ajutor, arată de

sus grabnică cercetare robului Tău celui ce pătimeşte;

scapă-l de boli şi de durerile cele amare; ridică-l ca să-ţi

cânte Ţie şi să Te mărească neîncetat; pentru rugăciunile

Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Glasul al 4-lea

Prosomia: Arătatu-Te-ai astăzi…

Fiind orbit la ochii sufletului, vin la Tine Hristoase, ca şi

orbul cel din naştere, strigând către Tine cu pocăinţă:

îndură-te spre noi Unule Cela ce eşti lesne iertător.

Glasul al 3-lea

Prosomia: Fecioara astăzi...

Sufletul meu, Doamne, cel slăbit cumplit de multe feluri

de păcate şi fapte netrebnice, ridică-l cu cercetarea Ta cea

dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pre paralitic; ca

fiind mântuit să strig Ţie, Îndurate, dă-mi Hristoase

vindecare.

Glasul al 2-lea

Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte, ca                  

un ucenic ai statornicie; îndrăznire ca un frate al lui

Dumnezeu, şi a te ruga ca un Ierarh; deci roagă pre Hristos

Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 4-lea

Prosomia: Cela ce Te-ai înălţat...

Dumnezeu Cuvântul Tatălui cel Unul-Născut, Carele a

venit la noi în zilele de apoi, minunate Iacove, întâi pre Tine

Te-a arătat păstor şi dascăl Ierusalimului, şi iconom

credincios tainelor celor duhovniceşti; pentru aceasta toţi te

cinstim Apostole.

Glasul al 3-lea

Prosomia: Fecioara astăzi...

În Mira, Sfinte, Sfinţilor te-ai arătat, că Evanghelia lui

Hristos plinindu-o, cuvioase, ţi-ai pus sufletul tău, pentru

poporul tău, mântuit-ai pre cei nevinovaţi din moarte;

pentru aceasta te-ai Sfinţit ca un mare tăinuitor al harului lui

Dumnezeu.

Glasul acelaşi:

Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule

de lupte, pre tine cela ce ai biruit pre păgâni. Deci precum

mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pre

Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pre Hristos Dumnezeu roagă-L să

ne dăruiască nouă mare milă.

Glasul acelaşi:

Răbdătorule de chinuri, Sfinte, şi tămăduitorule

Pantelimoane, roagă pre înduratul Dumnezeu să dăruiască

iertare de păcate sufletelor noastre.

Glasul al 8-lea:

Sfinţilor fără de arginţi şi făcătorilor de minuni, cercetaţi

neputinţele noastre; în dar aţi luat în dar daţi nouă.

Glasul al 2-lea:

Măririle tale, feciorelnicule, cine le va spune? Că izvorăşti

minuni şi verşi vindecări, şi te rogi pentru sufletele noastre,

ca un mare teolog şi prieten al lui Hristos.

A Născătoarei, glasul acelaşi:

Rugătoare caldă şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii

scăpare, cu stăruinţă strigăm către Tine Născătoare de

Dumnezeu, Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte din nevoi,

ceea ce eşti grabnică ajutătoare.

De va fi diacon zice: Să luăm aminte

Preotul: Pace tuturor

Citeţul: Şi Duhului Tău

Prochimen glasul I-iu

Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine

stih: Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul

Din soborniceasca carte a Sfântului Apostol Iacov citire: 5;10-

16

Fraţilor, luaţi pildă de patimă rea şi de răbdare

îndelungată pre Profeţii care au grăit nouă în numele

Domnului. Iată fericim pre cei ce au răbdat; răbdarea lui Iov

aţi auzit, şi sfârşitul lui de la Domnului aţi văzut, că mult

Milostiv este Domnul şi Îndurat. Iar mai înainte de toate,

fraţii mei, să nu vă juraţi nici pre cer nici pre pământ, nici cu

vre-un alt jurământ; ci să fie cuvântul vostru aşa, aşa şi nu,

nu; ca să nu cădeţi în făţărie. De pătimeşte rău cineva dintre

voi, să se roage; de este cineva cu inimă bună să cânte

psalmi; de este bolnav cineva dintre voi, să cheme Preoţii

Bisericii, şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu

untdelemn, în numele Domnului, şi rugăciunea credinţei va

mântui pre cel bolnav, şi-l va ridica pre dânsul Domnul; şi de

va fi făcut păcate, se vor ierta lui. Mărturisiţi-vă unul altuia

păcatele, şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi; că

mult poate rugăciunea dreptului care se face.

Aliluia, glasul al 8-lea,

stih: Milă şi judecată voi cânta Ţie Doamne...

Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire: 10; 25-37

În timpul acela, venit-a un legiuitor la Iisus, ispitind pre El

şi zicând: Învăţătorule, ce voi face să moştenesc viaţa de

veci? Iar El a zis lui: în lege ce este scris? cum citeşti? Iar el

răspunzând a zis: Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău din

toată inima ta şi din tot sufletul tău, şi din toată virtutea ta,

şi din tot cugetul tău, şi pre aproapele tău ca pre tine însuţi.

Zis-a lui: drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Iar el voind

a se îndrepta pre sine, zise către Iisus: şi cine este aproapele

meu? Iar Iisus răspunzând a zis: Un om oarecare se pogora

din Ierusalim în Ierihon, şi căzu în tâlhari, care şi

dezbrăcându-l, şi rănindu-l, s-au dus lăsându-l mai mult

mort. Şi din întâmplare un Preot se pogora pre calea aceea,

şi văzându-l, a trecut pre alăturea. Asemenea şi un levit,

fiind pre la acel loc, venind şi văzându-l, a trecut pre

alăturea. Iar un oarecare Samarinean călătorind, a venit la

dânsul şi văzându-l i s-a făcut milă. Şi apropiindu-se i-a legat

rănile lui, turnând untdelemn şi vin; apoi ridicându-l pre

dobitocul său, l-a dus la o ospătărie, şi a îngrijit de dânsul.

Şi a doua zi ieşind, a scos doi dinari şi dându-i gazdei, i-a zis

lui: îngrijeşte de dânsul, şi ce vei mai cheltui, eu întorcândumă

voi plăti ţie. Deci, cine din aceşti trei ţi se pare a fi mai

de aproape celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cela ce a

făcut milă cu dânsul. Iar Iisus a zis lui: mergi de fă şi tu

asemenea.

Apoi diaconul:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea,

mântuirea, cercetarea, lăsarea păcatelor robului lui

Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată greşeala cea

de voie şi cea fără de voie.

Că milostiv şi Iubitor de oameni, Dumnezeu eşti şi Ţie

mărire înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum, şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul citeşte rugăciunea aceasta

Domnului să ne rugăm

Cela ce eşti fără început şi neurmat, Sfinte al Sfinţilor,

Carele ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău, să vindece toată

boala şi toată neputinţa sufletelor şi a trupurilor noastre,

trimite Duhul Tău Cel Sfânt şi sfinţeşte untdelemnul aceasta,

şi-l fă robului Tău (N), ce se va unge, spre deplina dezlegare

de păcate, şi spre moştenirea Împărăţiei Cerurilor. Că Tu

eşti Dumnezeu mare şi minunat, Carele păzeşti aşezământul

Tău şi mila Ta celor ce Te iubesc pre Tine; Cela ce ai dat

dezlegare de păcate prin Sfântul Tău Prunc Iisus Hristos;

Carele ne-ai renăscut din păcat, Cela ce luminezi orbii şi

ridici pre cei surpaţi; Carele iubeşti pre cei drepţi şi miluieşti

pre cei păcătoşi; Cela ce ne-ai scos din întuneric şi din

umbra morţii, zicând celor din legături ieşiţi, şi celor din

întuneric descoperiţi-vă; că a strălucit în inimile noastre

lumina cunoştinţei Unuia-Născut Fiului Tău, de când pentru

noi pre pământ s-a arătat, şi cu oamenii împreună a petrecut

şi celor ce L-au primit pre dânsul le-a dat putere a se face fii

lui Dumnezeu, prin baia renaşterii moştenire fiască

dăruindu-ne, şi neîmpărtăşiţi făcându-ne de tirania

diavolului. Fiindcă n-a voit a ne curăţi prin sânge, ci prin

Sfântul untdelemn a dat chipul crucii Sale; spre a ne face

turmă lui Hristos, preoţie împărătească, neam Sfânt,

curăţindu-ne prin apă şi Sfinţindu-ne cu Duhul Tău Cel Sfânt.

Însuţi Stăpâne Doamne, dă-ne har spre servirea aceasta,

precum ai dat lui Moisi servului Tău, lui Samuil iubitului

Tău, şi lui Ioan alesului Tău, şi tuturor celor ce ţi-au

bineplăcut Ţie în neam şi rudă. Aşa, fă-ne şi pre noi a fi

servitori legii Tale celei noi, spre untdelemnul aceasta, pre

care-l desăvârşeşte cu scump sângele Fiului Tău; ca,

dezbrăcându-ne de poftele lumeşti, să murim păcatului şi să

viem dreptăţii, îmbrăcându-ne în Domnul nostru Iisus

Hristos, prin ungerea sfinţeniei untdelemnului ce va să se

aducă. Fie Doamne, untdelemnul aceasta, untdelemn de

bucurie, untdelemn de sfinţenie, veşmânt împărătesc,

pavăză de putere, respingător, de toată lucrarea

diavolească, pecete nestricată, bucurie inimii, veselie

veşnică. Ca cei ce se vor unge cu untdelemnul aceasta al

înnoirii să fie înfricoşaţi celor protivnici, şi să strălucească

întru strălucirile Sfinţilor Tăi, neavând întinăciune, nici

prihană; şi să se primească în repaosurile Tale cele veşnice,

şi să ia plata chemării celei de sus. Că Ţie se cuvine a ne

milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire

înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiul Tău, şi Preasfântului

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

După această rugăciune, până când unge Preotul pre acela

căruia se face sfinţirea untdelemnului, cântăreţii cântă troparul

aceasta glasul al 8-lea.

Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta ai dat-o nouă,

că se îngrozeşte, şi se cutremură, nesuferind a căuta spre

puterea ei, că morţii ai sculat şi moartea ai surpat; pentru

aceasta ne închinăm înmormântării, şi învierii Tale.

După ce Preotul unge pre cel bolnav, zice rugăciunea aceasta:

Părinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Cela ce

ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus

Hristos, să vindece toată boala şi să ne răscumpere din

moarte, vindecă pre robul Tău (N) de neputinţa sufletească

şi trupească ce-l cuprinde, şi-l fă să vieze cu harul

Hristosului Tău; pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei

noastre de Dumnezeu Născătoare, şi pururea Fecioarei

Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu

solirile cinstitelor cereştilor netrupeşti Puteri; cu ale

cinstitului măritului Profet Înaintemergătorului şi

Botezătorului Ioan; cu ale Sfinţilor măriţilor şi întru tot

lăudaţilor Apostoli; cu ale Sfinţilor măriţilor şi bine

învingătorilor Mucenici; cu ale Sfinţilor şi de Dumnezeu

purtătorilor părinţilor noştri; cu ale Sfinţilor şi

tămăduitorilor fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan,

Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit,

Talaleu şi Trifon; cu a Sfântului (a căruia este ziua) cu ale

Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana,

şi cu ale tuturor Sfinţilor.

Că Tu eşti izvorul tămăduirilor, Dumnezeul nostru, şi Ţie

mărire înălţăm, împreună, şi Unuia-Născut Fiului Tău şi

Preasfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Această rugăciune se zice de fiecare Preot după citirea

Evangheliei şi a rugăciunii, ungând totodată cu untdelemn pre cel

bolnav. Cade-se a şti că Apostolul se citeşte de Diacon de va fi.

Prochimen glasul al 2-lea:

Tăria mea şi cântarea mea este Domnul, şi s-a făcut mie spre

mântuire.

stih: Certându-mă m-a certat Domnul dar morţii nu m-a dat.

Din cartea cea către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire:

15; 1-7

Fraţilor datori suntem noi aceşti tari să purtăm

slăbiciunile celor slabi, şi nu nouă să plăcem, ci fiecare

dintre noi să facă spre plăcerea vecinului său întru bine spre

zidire. Că şi Hristos nu sieşi a făcut spre plăcere, ci, precum

este scris: „ocările celor ce te ocărăsc pre tine au căzut

asupra mea”. Căci câte mai înainte s-au scris, spre

învăţătura noastră s-au scris; ca prin răbdare şi mângâierea

Scripturilor nădejde să avem. Iar Dumnezeul răbdării şi al

mângâierii să dea vouă una să gândiţi între voi întru Hristos

Iisus; ca toţi dimpreună cu o gură să măriţi pre Dumnezeu şi

Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru care primiţi-vă

unul pre altul cum şi Hristos ne-a primit pre noi, întru

mărirea lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 8-lea:

stih: Milele Tale Doamne în veac voi cânta...

Din Sfânta Evanghelie de la Luca citire: 19; 1-10

În timpul acela, trecea Iisus prin Ierihon, şi iată un om

anume Zaheu, şi aceasta era mai marele vameşilor, şi era

bogat; şi căuta să vadă pre Iisus, cine este; dar nu putea de

popor că era mic de stat. Şi alergând înainte s-a suit într-un

smochin, ca să-l vadă, că pre acolo era să treacă; Şi cum a

venit la locul acela, uitându-se Iisus şi văzându-l pre dânsul

i-a zis lui: Zahee grăbeşte de te pogoară, că astăzi în casa ta

mi se cade să fiu; şi el grăbindu-se s-a pogorât şi l-a primit

pre dânsul cu bucurie. Şi văzând toţi murmurau zicând: Că

la un om păcătos a intrat a se ospăta. Iar Zaheu stând a zis

către Iisus: Iată jumătate din averea mea, Doamne, dau

săracilor, şi de am asuprit pre cineva cu ceva, întorc împătrit.

Iar Iisus a zis către dânsul: Astăzi se făcu mântuire casei

acesteia, pentru că şi acesta fiu al lui Avraam este; că a venit

Fiul Omului să caute, şi să mântuiască pre cela ce era

pierdut.

Apoi Diaconul, ectenia:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta...

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa pacea...

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…

Caută-le înapoi la pagina 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul citeşte rugăciunea aceasta:

Dumnezeul cel Mare şi Preaînalt, Cel închinat de toată

făptura, izvorul înţelepciunii, adâncul cel cu adevărat

neurmat al bunătăţii şi noianul cel nemărginit al milelor;

Însuţi, Stăpâne Iubitorule de oameni, Cela ce eşti mai

înainte de veci şi al minunilor Dumnezeu, pre Carele nimeni

din oameni cu mintea nu Te poate cuprinde: caută şi ne auzi

pre noi nevrednicii servii Tăi şi oriunde aducem acest

untdelemn în numele Tău cel mare, trimite tămăduirea

darului Tău, iertare de păcate, şi vindecă-l cu mulţimea milei

Tale, Tu Doamne, Cela ce eşti lesne iertător, Unule Îndurate

şi de oameni Iubitor, Căruia îţi pare rău de răutăţile noastre,

Cela ce ştii că gândul omului este plecat din tinereţe spre

cele rele, şi nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă

şi să fie viu; Carele pentru mântuirea păcătoşilor Te-ai

întrupat, Dumnezeu fiind, şi Te-ai zidit pentru făptura Ta; Tu

eşti Cela ce ai zis: N-am venit să chem pre cei drepţi, ci pre

cei păcătoşi la pocăinţă; Tu eşti Cela ce ai căutat oaia cea

rătăcită; Tu eşti Cela ce cu îngrijire ai căutat drahma cea

pierdută, şi ai aflat-o; Tu eşti Cela ce ai zis: Că pre cel ce vine

la Mine, nu-l voi goni afară; Tu eşti Cela ce nu Te-ai

îngreţoşat de păcătoasa, care cu lacrimi a spălat cinstite

picioarele Tale; Tu eşti Cela ce ai zis: De câte ori vei cădea,

scoală-te şi te vei mântui; Tu eşti Cela ce ai zis că bucurie să

face în ceruri pentru un păcătos ce se pocăieşte. Însuţi,

îndurate Stăpâne, caută din înălţimea cea Sfântă a Ta, şi

umbrindu-ne pre noi păcătoşii şi nevrednicii servii Tăi în ora

aceasta, cu harul Sfântului Tău Duh, trimite-l şi peste robul

Tău (N), carele şi-a recunoscut păcatele sale, şi s-a apropiat

de Tine cu credinţă; şi primindu-l cu iubirea Ta de oameni,

orice a greşit cu cuvântul, sau cu lucrul sau cu gândul,

şterge iertându-i-le, şi-l curăţeşte de tot păcatul; şi fiind

pururea cu dânsul, păzeşte-l în ceilalţi ani ai vieţii lui, ca

umblând întru îndreptările Tale, să nu mai fie el derâdere

diavolului; ca şi într-însul să se mărească Preasfânt numele

Tău.

Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui pre noi, Hristoase

Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm împreună şi

Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului, bunului şi

de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Apoi să facă Preotul ungerea împreună cu rugăciunea, precum

s-a arătat înapoi la pagina 92.

Apoi prochimen, glasul al 3-lea:

Domnul este luminarea mea, şi mântuitorul meu, de cine mă

voi teme?

stih: Domnul este păzitorul vieţii mele, de cine mă voi

înfricoşa?

Din cartea întâia cea către Corinteni a Sfântului Ap. Pavel,

citire: 12; 27-31, 13;1-8

Fraţilor, voi sunteţi trupul lui Hristos, şi membre din

parte; şi pre unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi pre

Apostoli, al doilea pre Profeţi, al treilea pre învăţători, după

aceea pre puteri, apoi darurile vindecărilor, ajutorinţele,

administraţiile, felurile limbilor. Au doară toţi sunt Apostoli?

Au doară toţi Profeţi? Au doară toţi învăţători? Au doară toţi

puteri? Au doară toţi au darurile vindecărilor? Au toţi în

limbi grăiesc? Au doară toţi tălmăcesc? Iubiţi însă darurile

cele mai bune; şi încă mai înaltă cale arăt vouă: De aş grăi în

limbi omeneşti şi Îngereşti, iar dragoste nu am, m-am făcut

aramă sunătoare sau chimval răsunător. Şi de aş avea

Profeţie, de aş şti toate tainele şi toată ştiinţa, şi de aş avea

toată credinţa; încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am,

nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toate averile mele, şi de aş da

trupul meu să-l ardă, iar dragoste nu am întru nimic nu mă

folosesc. Dragostea îndelung rabdă, lucrează binele;

dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se înalţă, nu se

trufeşte, nu defăimează, nu caută ale sale; nu se întărâtă, nu

ţine minte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de

adevăr; toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte,

toate le rabdă; dragostea nici odată nu cade.

Aliluia glasul al 2-lea:

stih: Întru Tine, Doamne am nădăjduit, să nu mă ruşinezi în

veac.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire: 10;1,5-8

În timpul acela, chemând Iisus pre cei doisprezece

ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor

necurate, ca să le scoată pre ele şi să vindece toată boala şi

toată neputinţa. Pre aceştia, i-a trimis Iisus poruncindu-le şi

zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în cetatea

samarinenilor să nu intraţi. Ci mai vârtos mergeţi către oile

cele pierdute ale casei lui Israil. Şi umblând predicaţi

zicând: că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor; pre cei bolnavi

vindecaţi, pre cei leproşi curăţiţi, pre cei morţi înviaţi,

demonii scoateţi; în dar aţi luat, în dar daţi.

Apoi Diaconul, ectenia:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta...

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa pacea...

Că milostiv şi de oameni iubitor Dumnezeu eşti...

Vezi pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:

Stăpâne Atotţiitorule, Împărate Sfinte, Cela ce pedepseşti

şi nu omori, Carele întăreşti pre cei căzuţi, şi ridici pre cei

surpaţi; Cela ce uşurezi suferinţele cele trupeşti ale

oamenilor, rugămu-ne Ţie, Dumnezeul nostru să reverşi mila

Ta peste untdelemnul aceasta, şi peste cei ce se ung dintrînsul

în numele Tău, ca să le fie lor spre vindecarea

sufletului şi trupului, spre curăţire şi spre scăpare de toată

patima, de toată boala şi de toată neputinţa, şi de toată

întinăciunea trupească şi sufletească. Aşa, Doamne trimite

din cer puterea Ta cea vindecătoare, atinge-Te de trup,

stinge frigurile, alinează suferinţa şi îndepărtează toată

boala cea ascunsă; fii vindecător robului Tău (N); ridică-l din

patul durerii, din aşternutul chinurilor dăruieşte-l Bisericii

Tale sănătos şi întreg spre a bine-plăcea Ţie şi a face voia

Ta. Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui pre noi,

Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm Tatălui, şi Fiului şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi Preotul face ungere cu rugăciunea, cum s-a arătat (vezi

pag 92).

Apoi prochimen, glasul al 4-lea:

stih: Ori în ce zi te voi chema, degrabă mă auzi.

stih: Doamne auzi rugăciunea mea.

Din cartea a doua cea către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

citire: 6;16, 18,7;1

Fraţilor voi sunteţi biserica Dumnezeului celui viu,

precum a zis Dumnezeu: că voi locui între ei şi voi umbla, şi

voi fi lor Dumnezeu, şi ei vor fi Mie popor. Pentru aceasta

ieşiţi din mijlocul lor, şi vă osebiţi zice Domnul; şi de

necurăţie să nu vă atingeţi, şi Eu vă voi primi pre voi; şi voi fi

vouă tată, şi voi veţi fi Mie fii şi fete, zice Domnul

Atotputernicul. Deci având aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne

curăţim de toată întinăciunea trupului şi a sufletului, plinind

sfinţenie întru frica lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 2-lea:

stih: Aşteptând am aşteptat pre Domnul…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 8;14-23

În timpul acela venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pre

soacra lui zăcând şi aprinsă de friguri; şi S-a atins de mâna

ei, şi a lăsat-o frigurile; şi s-a sculat şi slujea Lui. Iar făcânduse

seară, adus-au la Dânsul mulţi demonizaţi, şi a scos

duhurile cu cuvântul, şi a vindecat pre toţi cei ce erau

bolnavi. Ca să se plinească ce s-a zis de Isaia profetul ce

grăieşte: Acesta neputinţele noastre a luat, şi bolile a purtat.

Şi văzând Iisus mulţime multă împrejurul său a poruncit să

meargă de cealaltă parte. Şi apropiindu-se un cărturar, a zis

lui: Învăţătorule, voi să Te urmez ori unde vei merge. Şi i-a

zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi păsările cerului cuiburi; iar

Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Iar altul dintre

ucenicii Lui i-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să

înmormântez pre tatăl meu. Şi Iisus i-a zis lui: Urmează Mie,

şi lasă pre morţi să-şi înmormânteze morţii lor. Şi intrând el

în corabie, au mers după dânsul ucenicii Lui.

Diaconul Ectenia:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta...

Că milostiv, şi Iubitor de oameni, Dumnezeu eşti..

Caută-le înapoi, pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:

Unule, şi Iubitorule de oameni, Îndurate şi mult-Milostive,

Doamne, Cel mare întru milă şi bogat întru bunătate, Părinte

al îndurărilor, şi Dumnezeu a toată mângâierea, Carele ne-a

împuternicit prin Sfinţii Tăi Apostoli a vindeca, cu

untdelemnul însoţit de rugăciune, neputinţele poporului;

Însuţi şi untdelemnul aceasta întocmeşte-l spre vindecarea

celor ce se ung dintr-însul, spre scăparea de toată boala şi

de toată neputinţa, spre scutirea de rele ale celor ce aşteptă

de la Tine mântuire. Aşa, Stăpâne Doamne Dumnezeul

nostru, rugămu-ne Atotputernice, să ne mântuieşti pre toţi,

singurul tămăduitor al sufletelor şi al trupurilor sfinţeşte-ne

pre noi toţi; Tu Cela ce vindeci toată boala, vindecă şi pre

robul Tău (N); ridică-l din patul durerii pentru mila bunătăţii

Tale; cercetează-l cu mila şi cu îndurările Tale; depărtează

de dânsul toată boala şi neputinţa, ca ridicându-se prin

mâna Ta cea tare, să servească Ţie cu toată mulţumirea. Ca

şi acum, împărtăşindu-ne iubirii Tale de oameni celei

negrăite, să Te cântăm şi să Te mărim pre Tine Cela ce faci

lucruri mari şi minunate, mărite şi prea înalte.

Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pre noi

Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău celui fără început şi

Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi face Preotul ungerea împreună cu rugăciunea, cum s-a

arătat mai sus, pag. 92.

Şi îndată Prochimen, glasul al 5-lea:

Tu Doamne, ne vei păzi, şi ne vei apăra de neamul aceasta în

veac,

stih: Mântuieşte-mă Doamne că a lipăit cel cuvios.

Din cartea a doua cea către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel,

citire: 1;8-11

Fraţilor, nu voim să nu ştiţi voi pentru supărarea noastră,

ce s-a întâmplat nouă în Asia; că am fost fără măsură

îngreuiaţi peste putinţă, în cât nu mai aveam noi nădejde

nici de viaţă; ci singuri întru noi aveam hotărârea morţii; ca

să nu ne mai încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu Cela ce

scoală morţii. Carele ne-a scăpat pre noi din atâta moarte, şi

ne scapă; în Carele am nădăjduit că ne va mai scăpa încă;

venind şi voi în ajutorul nostru cu rugăciunea, ca harului ce

este întru noi, prin mulţi de către multe feţe, să i se aducă

mulţumire pentru noi.

Aliluia, glasul al 5-lea:

stih: Milele Tale, Doamne, în veac voi cânta...

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 25; 1-13

Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăţia

Cerurilor cu zece fecioare, care luându-şi candelele lor au

ieşit spre întâmpinarea mirelui. Şi cinci, dintre dânsele erau

înţelepte, iar cinci nebune; cele nebune luându-şi candelele

lor, n-au luat untdelemn cu ele, iar cele înţelepte au luat

untdelemn în vasele lor, cu candele lor. Şi întârziind mirele,

au dormitat toate, şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a

făcut strigare: Iată mirele vine, ieşiţi întru întâmpinarea lui.

Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea, şi şi-au pregătit

candelele lor. Iar cele nebune au zis celor înţelepte: daţi-ne

nouă din untuldelemn al vostru, că se sting candelele

noastre. Răspuns-au cele înţelepte zicând: dar de nu ne va

ajunge nouă şi vouă? Ci mai bine mergeţi la vânzători, şi vă

cumpăraţi vouă. Şi mergând ele să cumpere, a venit mirele,

şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă, şi s-a închis uşa.

În urmă au venit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne,

Doamne, deschide nouă! Iar El răspunzând a zis: Adevăr zic

vouă, nu vă ştiu pre voi. Deci privegheaţi, că nu ştiţi ziua nici

ora, în care Fiul Omului va veni.

Apoi Diaconul:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule după mare mila Ta...

Că milostiv şi iubitor de oameni...

Caută-le la pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce pedepseşti şi iarăşi

vindeci; Cela ce ridici de la pământ pre sărac, şi înalţi din

gunoi pre cel lipsit; Părintele orfanilor, limanul celor

înviforaţi şi doctorul bolnavilor; Cela ce porţi fără greutate

slăbiciunile noastre, şi iei neputinţele noastre; Cela ce

miluieşti cu blândeţe; Cela ce treci peste nelegiuiri şi ridici

nedreptăţile; Cel grabnic spre ajutor, şi târziu la mânie, care

ai suflat peste ucenicii Tăi şi ai zis: Luaţi Duh Sfânt, cărora

veţi ierta păcatele, se vor ierta lor. Cela ce primeşti pocăinţa

păcătoşilor, având putere a ierta păcatele cele multe şi

grele, şi dai vindecare tuturor celor ce se află în neputinţe şi

în boală îndelungată; care şi pre mine umilitul şi păcătosul

şi nevrednicul servul Tău, cel încurcat în multe păcate, şi

care mă tăvălesc în patimile dezmierdărilor, m-ai chemat la

Sfânta şi prea înalta treaptă a preoţiei, învrednicindu-mă a

intra în cele din înăuntru ale catapetesmei, în Sfânta

Sfintelor, unde Sfinţii Îngeri doresc să privească şi să audă

glasul Evangelic al Domnului Dumnezeu, şi să vadă cu ochii

lor chipul Sfintei Jertfe, şi să se îndulcească de

dumnezeiasca şi Sfânta Liturghie; Cela ce mai învrednicit a

lucra sfinţenia prea cereştilor Tale Taine şi a-Ţi aduce Ţie daruri

şi jertfe pentru păcatele noastre, şi pentru neputinţele

poporului, şi a fi mijlocitor pentru oile cele cuvântătoare, ca

prin multa şi nespusa Ta iubire de oameni, să ştergi

păcatele lor. Însuţi, Preabunule Împărate, ascultă

rugăciunea mea în ora aceasta, şi în Sfânta zi, şi în tot

timpul şi locul, şi ia aminte la glasul rugăciunii mele, şi

dăruieşte vindecare robului Tău (N), ce se află în neputinţa

sufletului şi a trupului; dându-i lăsarea păcatelor, iertare

greşalelor, celor de voie şi celor fără de voie; vindecându-i

lui rănile cele netămăduite, toată boala şi toată neputinţa;

dăruieşte-i lui vindecare sufletească, Cela ce Te-ai atins de

soacra lui Petru şi o a lăsat pre dânsa frigurile, şi s-a sculat

şi a servit Ţie. Însuţi, Stăpâne şi robului Tău (N), dă-i

vindecare şi scăpare de toată boala cea pierzătoare. Adu-ţi

aminte de îndurările Tale cele bogate şi de mila Ta; adu-ţi

aminte, că cu osârdie este plecat gândul omului spre cele

rele din tinereţile lui, şi nimenea pre pământ nu se află fără

de păcat. Că numai Tu singur eşti fără de păcat, Carele ai

venit şi ai mântuit neamul omenesc, şi ne-ai scăpat din robia

duşmanului. Că de vei intra la judecată cu servii Tăi,

nimenea nu se va afla curat de întinăciune; ci toată gura va

amuţi, neavând ce răspunde; că toată dreptatea noastră este

înaintea Ta, ca o cârpă lepădată. Pentru aceasta păcatul

tinereţilor noastre nu-l pomeni Doamne, că Tu eşti nădejdea

celor deznădăjduiţi, şi repausul celor osteniţi şi însărcinaţi

întru nelegiuiri; şi Ţie mărire înălţăm împreună şi Părintelui

Tău celui fără început şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

Apoi face Preotul ungerea împreună cu rugăciunea, cum s-a

arătat mai sus, pag. 92.

Prochimen, glasul al 6-lea

Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule...

Din cartea cea către Galateni a Sfântului Apostol Pavel citire: 5;

22-26, 6;1-2

Fraţilor, roadă Duhului este dragostea, bucuria, pacea,

îndelunga răbdare, bunătatea, binefacerea, credinţa,

blândeţile, înfrânarea poftelor; împrotiva acestora nu este

lege. Iar care sunt ai lui Hristos, şi-au răstignit trupul cu

patimile şi cu poftele. De trăim cu Duh, cu Duhul să şi

umblăm. Să nu fim măreţi în deşert, unul pre altul

întărâtând, unul altuia pizmuind. Fraţilor de va şi cădea vreun

om în vre-o greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi pre

unul ca acela cu duhul blândeţilor, păzindu-te pre tine, ca să

nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi sarcina unul altuia, şi aşa veţi

plini legea lui Hristos.

Aliluia, glasul al 6-lea

stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 15;21-28

În timpul acela, venit-a Iisus în părţile Tirului şi ale

Sidonului, şi iată o femeie cananeancă, din acele hotare

ieşind a strigat către Dânsul zicând: Miluieşte-mă, Doamne

Fiule a lui David, fiica mea rău se îndrăceşte; Iar El nu i-a

răspuns ei cuvânt. Şi apropiindu-se ucenicii, Îl rugau pre El

zicând: liberează-o pre ea, că strigă în urma noastră; Iar El

răspunzând a zis: nu sunt trimis, fără numai către oile cele

pierdute ale casei lui Israil. Iar ea venind, s-a închinat Lui,

zicând: Doamne ajută-mi! Dar El răspunzând a zis: Nu este

bine a lua pâinea fiilor şi a o arunca câinilor. Iar ea a zis; Aşa

este Doamne, că şi câinii mănâncă din fărâmiturile, ce cad

din masa domnilor lor. Atunci răspunzând Iisus, a zis ei: o

femeie, mare este credinţa ta! fie ţie precum voieşti. Şi s-a

vindecat fiica ei din ora aceea.

Apoi diaconul:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti...

Caută-le la pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:

Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Cel bun şi

iubitor de oameni, doctorul sufletelor şi al trupurilor

noastre: Cela ce porţi fără greutate neputinţele noastre, cu a

Cărui rană toţi ne-am vindecat; păstorule Cel bun, Carele ai

venit spre căutarea oii cele pierdute; Cela ce dai mângâiere

celor mici la suflet, şi viaţă celor zdrobiţi; Cela ce ai vindecat

izvorul celei ce era întru curgerea sângelui de doisprezece

ani Carele ai mântuit de demonul cel cumplit pre fiica

cananeencii; care ai dăruit datoria celor doi datornici şi

femei celei păcătoase i-ai dat iertare; Cela ce ai dăruit

vindecare paraliticului, împreună cu iertarea păcatelor lui;

Cela ce prin cuvânt ai îndreptat pre vameşul, şi ai primit pre

tâlharul întru mărturisirea lui cea din urmă; Cela ce ai

ridicat păcatele lumii şi pre Cruce le-ai pironit; Ţie ne rugăm,

de la Tine cerem, cu bunătatea Ta, Însuţi slăbeşte,

lasă, iartă Dumnezeule fărădelegile şi păcatele robului Tău

(N), şi greşalele lui cele de voie şi, cele fără de voie, cele cu

ştiinţă, şi cu neştiinţă cele prin călcare de poruncă şi

neascultare, cele din noapte şi din zi. Sau de a căzut sub

blestemul preoţesc, sau al tatălui său, sau al maicii sale; sau

cu ochiul a făcut, sau cu mirosirea s-a desfrânat, sau cu

pipăirea s-a moleşit, sau cu gustul s-a pornit spre

dezmierdare, sau cu vre-o aprindere trupească şi sufletească

s-a înstrăinat de la a Ta voie şi sfinţenie ori ce a păcătuit el

şi noi, ca un Bun şi de oameni Iubitor, Dumnezeu şi fără de

răutate iartă şi nu lăsa pre acesta şi pre noi a cădea în viaţă

spurcată, nici a alerga pre căile pierzării. Aşa, Stăpâne

Doamne, auzi-mă pre mine păcătosul în ora aceasta pentru

robul Tău (N); treci cu vederea, ca un Dumnezeu, ce nu ţii

minte răul, toate păcatele lui; scuteşte-l de munca de veci;

gura lui o umple de lauda Ta; buzele lui le deschide spre

mărirea numelui Tău; mâinile lui întinde spre lucrarea

poruncilor Tale; picioarele lui le îndreptează spre alergarea

binevestirii Tale, toate membrele şi mintea lui întăreşte-le

cu harul Tău. Că tu eşti Dumnezeul nostru Carele prin Sfinţii

Tăi Apostoli ne-ai poruncit nouă zicând: Oricâte veţi lega pre

pământ, vor fi legate şi în ceruri; şi ori câte veţi dezlega pre

pământ vor fi dezlegate şi în ceruri: şi iarăşi: cărora veţi

ierta păcatele, ierta-se-vor lor, şi cărora le veţi ţine, vor fi

ţinute. Şi precum ai auzit pre Iezechia, în întristarea

sufletului său, la ora morţii lui şi nu ai trecut ruga lui, aşa

auzi-mă şi pre mine, umilitul şi păcătosul şi nevrednicul

servul Tău, în ora aceasta. Că Tu eşti, Doamne Iisuse

Hristoase, Carele ai poruncit cu bunătatea şi iubirea Ta de

oameni, să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte celor ce cad

în păcate, şi-Ţi pare rău de răutăţile noastre şi te bucuri de

întoarcerea celor rătăciţi; că precum este măreţia Ta, aşa şi

mila Ta; şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău,

Celui fără început, şi Preasfântului, şi bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor

Amin.

După aceea face Preotul ungerea, însoţită de rugăciune. Vezi

mai sus pagina 92.

Prochimen, glasul al 4-lea

Doamne nu cu mânia Ta să mă mustri nici cu urgia Ta să mă

cerţi...

stih: Miluieşte-mă Doamne că neputincios sunt.

Din cartea cea către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel

citire: 5; 14-23

Fraţilor, rogu-vă pre voi, înţelepţiţi pre cei fără rânduială,

mângâiaţi pre cei mici la suflet, sprijiniţi pre cei

neputincioşi, fiţi răbdători spre toţi. Vedeţi să nu întoarcă

cineva răul cuiva; ci pururea binele să urmăriţi între sine-vă

şi către toţi. Totdeauna să vă bucuraţi; neîncetat vă rugaţi.

Întru toate să mulţumiţi că aceasta este voia lui Dumnezeu,

în Iisus Hristos spre voi. Duhul să nu-l stingeţi, Profeţiile să

nu le defăimaţi, toate cercetându-le, să ţineţi ce este bun. De

tot lucrul rău feriţi-vă. Iar Însuşi Dumnezeul păcii să vă

sfinţească pre voi deplin şi întreg duhul vostru şi sufletul şi

trupul, să se păzească fără prihană, spre venirea Domnului

nostru Iisus Hristos.

Aliluia glasul al 2-lea

stih: Auză-te Domnul în ziua necazului…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire: 9;9-13

În timpul acela, trecând Iisus, a văzut un om şezând la

vamă, cu numele Matei; şi i-a, zis lui: urmează Mie. Şi

sculându-se a urmat Lui. Şi a fost când şedea El în casă, iată

mulţi vameşi şi păcătoşi venind au şezut împreună cu Iisus

şi cu ucenicii Lui. Şi văzând fariseii au zis ucenicilor Lui:

pentru ce Învăţătorul vostru mănâncă şi bea cu vameşii şi cu

păcătoşii? Iar Iisus auzind a zis lor: N-au trebuinţă cei

sănătoşi de doctor, ci cei bolnavi. Ci mergând învăţaţi-vă ce

este, milă voiesc, şi nu jertfă; că n-am venit să chem pre cei

drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă.

Apoi diaconul:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta…

Că milostiv, şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti..

Caută-le la pag. 90.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul, citeşte rugăciunea aceasta

Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, doctorul sufletelor

şi al trupurilor, Cela ce vindeci patimile cele cronice, şi

tămăduieşti toată neputinţa şi toată boala în popor; Cela ce

voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa

adevărului să vie; Carele nu voieşti moartea păcătosului, ci

să se întoarcă şi să fie viu. Că Tu Doamne, în Legea veche ai

pus pocăinţă păcătoşilor, lui David şi ninivitenilor şi celor ce

au fost mai înainte şi după aceştia; încă şi întru venirea

trupeştii Tale iconomii n-ai chemat pre cei drepţi, ci pre cei

păcătoşi la pocăinţă, precum pre vameşul, pre păcătoasa,

pre tâlharul, pre defăimătorul şi gonaciul marele Pavel, prin

pocăinţă L-ai primit, şi pre Petru, corifeul şi Apostolul Tău,

Carele de trei ori s-a lepădat de Tine, prin pocăinţă L-ai

primit mai presus, şi i-ai făgăduit lui zicând: tu eşti Petru, şi

pre această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu

o vor birui pre dânsa, şi voi da ţie cheile Împărăţiei

Cerurilor. Pentru aceasta şi noi, Bunule şi iubitorule de

oameni, după nemincinoasele Tale făgăduinţe îndrăznind,

ne rugăm Ţie, şi cerem în ora aceasta, ascultă rugăciunea

noastră, şi o primeşte, ca tămâie, ce se aduce înaintea Ta, şi

cercetează pre robul Tău (N); şi orice a greşit cu cuvântul,

sau cu fapta, sau cu gândul, sau noaptea, sau ziua; sau de a

căzut sub blestemul preoţesc, sau sub blestemul său, ori de

a amărât pre cineva cu jurământ şi l-a făcut de s-a jurat; pre

Tine Te rugăm şi de la Tine cerem, slăbeşte, lasă, iartă lui,

Dumnezeule, trecându-i nelegiuirile şi păcatele lui cele

făcute de dânsul cu ştiinţă şi în neştiinţă. Şi de a călcat vreuna

din poruncile Tale, sau a greşit, ca un purtător de trup şi

vieţuitor în lume, sau din lucrarea diavolului, Însuţi, ca un

bun şi de oameni iubitor Dumnezeu, iartă-l; că nu este om,

care să vieţuiască şi să nu păcătuiască, că numai Tu eşti fără

păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău,

adevărul. Că nu ai zidit pre om spre pieire, ci spre paza

poruncilor Tale, şi spre moştenirea vieţii celei

nestricăcioase. Şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui

Tău, celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi luând Sfânta Evanghelie Preotul cel dintâi, şi deschizându-o

o pune pre capul celui ce i se face rugăciunea untdelemnului, şi

ţinând de ea toţi preoţii.

Diaconul zice: Domnului să ne rugăm

Citeţul: Doamne miluieşte, cântând cu glasul lin

Iar Preotul citeşte rugăciunea aceasta cu glasul mare, şi ceilalţi

preoţi în gând zicând şi ei rugăciunea:

Împărate Sfinte Îndurate şi mult-Milostive, Doamne Iisuse

Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu celui viu, Carele

nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu;

nu pun mâna mea cea păcătoasă pre capul celui ce întru

păcate a venit la Tine, şi cere prin noi de la Tine iertarea

păcatelor; ci mâna Ta cea tare şi puternică, care este în

Sfânta Evanghelie aceasta, pre care liturghisitorii cei

împreună cu mine o ţin pre capul robului Tău (N); şi mă rog

împreună cu dânşii, şi cer iubirea Ta de oameni cea

milostivă şi neţiitoare aminte de rău. Dumnezeule

Mântuitorul nostru, Cela ce prin profetul Tău Natan ai dăruit

iertare lui David, celui ce s-a pocăit de păcatele sale, şi ai

primit rugăciunea cea de pocăinţă a lui Manasi; Însuţi şi pre

robul Tău (N), căruia îi pare rău de greşalele sale, primeşte-l

cu iubirea Ta de oameni cea obişnuită, trecându-i lui toate

greşalele. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele ai poruncit

să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte celor ce cad în

păcate. Că precum este măreţia Ta, aşa este şi mila Ta şi Ţie

se cuvine toată mărirea cinstea şi închinăciunea împreună şi

Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului Tău Duh,

acum şi pururea, şi în veci vecilor, Amin.

Şi luând Evanghelia de pre capul celui ce i se face rugăciunea

untdelemnului, i-o dă de o sărută, şi după aceea cântă:

Mărire… Idiomela glasul al 4-lea

Izvorul vindecărilor aveţi Sfinţilor cei fără de arginţi,

vindecări daţi tuturor, celor ce le trebuiesc, că de prea mari

daruri v-aţi învrednicit de la Izvorul cel pururea curgător al

Mântuitorului nostru că a zis către voi Domnul, ca şi către

cei asemenea, următori cu Apostolii: Iată v-am dat vouă

putere asupra duhurilor necurate, ca să le scoateţi pre

dânsele şi să vindecaţi toată boala şi toată durerea; pentru

aceasta după învăţăturile lui bine vieţuind, în dar aţi luat, în

dar daţi, vindecând patimile sufletelor şi ale trupurilor

noastre.

Şi acum… a Născătoarei

Caută spre rugăciunile rugătorilor Tăi, cea cu totul

neprihănită, liniştind pornirile noastre cele rele, şi de toată

supărarea scutindu-ne pre noi; că pre Tine singură te avem

ancoră tare şi nemişcată, şi bună solire am câştigat, să nu

ne ruşinăm, Stăpână urmându-te pre tine. Grăbeşte spre

rugăciunea celor ce strigă ţie cu credinţă: Bucură-te,

Stăpână ajutătoarea tuturor, bucuria, acoperământul şi

mântuirea sufletelor noastre.

Apoi Diaconul:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule după mare mila Ta…

Că milostiv şi de oameni iubitor, Dumnezeu eşti...

Caută-le mai sus, pag. 90.

Apoi Diaconul: înţelepciune

Preotul: Mărire Ţie Dumnezeule nădejdea noastră, mărire Ţie,

Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei ori),

Binecuvintează.

Şi apolis

Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile

Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă

făcătoarei Cruci, ale Sfântului măritului şi întru tot

lăudatului Apostol Iacov, fratele Domnului, şi ale tuturor

Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un

bun şi de oameni iubitor.

Şi făcând metanii cei ce-şi fac rugăciunea untdelemnului zic:

Binecuvântaţi Părinţi Sfinţiţi, şi ne iertaţi pre noi păcătoşii,

de trei ori.

Preoţii răspund: Dumnezeu să vă miluiască, să vă

binecuvinteze, iertare de păcate şi mântuire sufletească să vă

dăruiască.

Şi luând binecuvântare şi iertare de la dânşii, se duc

mulţumind lui Dumnezeu.

RÂNDUIALA

ce se face când se va întâmpla foarte grabnic a se da celui

bolnav Împărtăşirea

Preotul luând pre sine epitrahilul şi felonul, ia o părticică din

Sfintele Taine, şi o pune în potir; toarnă puţin vin, cât este cu

putinţă bolnavului să le ia mai lesne: şi mergând la bolnav zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, noi zicem; Sfinte

Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne

miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm

(de trei ori), şi simbolul: Cred într-unul Dumnezeu…

Apoi aceste Tropare:

Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu

părtaş mă primeşte; că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina

Ta; nici sărutare Îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul

mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru

Împărăţia Ta.

Mărire…

Împărate ceresc Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele

pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi

dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne

curăţeşte pre noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule

sufletele noastre.

Şi acum…

Pre Dumnezeu, Cela ce s-a întrupat din Tine, L-am

cunoscut, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, pre acela

roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Şi citeşte rugăciunea aceasta:

Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru!

Unule Cela ce ai putere a ierta păcatele noastre, ca un bun şi

de oameni iubitor de Dumnezeu, treci cu vederea toate

greşalele servului Tău (N), cele întru ştiinţă, şi întru

neştiinţă, şi fără osândire învredniceşte-l să ia Preacuratele

Tainele Tale, nu spre pedeapsă, nici spre adăugirea

păcatelor, ci spre curăţirea sufletului şi a trupului, şi spre

arvunirea împărăţiei Tale; că Tu eşti ajutor şi zid tare şi

apărare în contra protivnicului, spre iertarea şi curăţirea

greşalelor lui. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu

eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Rugăciunea a doua:

Doamne nu sunt vrednic să intri sub acoperământul casei

sufletului meu, pentru că este deşartă toată şi surpată, şi nai

întru mine loc vrednic de a-Ţi pleca capul; ci fiindcă

voieşti a fi cuprins de noi şi a petrece cu noi, ca un iubitor

de oameni, curăţeşte pre servul Tău (N) de întinăciunea

trupească şi sufletească, şi învredniceşte-l pre dânsul să ia

Sfânta Cuminecătură, spre iertarea păcatelor lui şi spre

curăţirea sufletului şi a trupului. Pentru rugăciunile

Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor,

care Ţi-au plăcut din veac. Că Ţie se cade toată mărirea,

cinstea şi închinăciunea, împreună şi Tatălui şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Rugăciunea a treia:

Domnul Dumnezeu preaînduratul să te miluiască;

Domnul Iisus Hristos să-ţi dea Ţie toate cererile cele bune;

Domnul Cel întru toate puternic să te scape de toată

asuprirea; Domnul să te înveţe pre tine; Domnul să te

înţelepţească, Domnul să-ţi ajute, Domnul să te mântuiască,

Domnul să te apere, Domnul să te păzească, Domnul să te

cureţe, Domnul să te umple de bucurie duhovnicească,

Domnul să-ţi fie sprijinitor sufletului şi trupului Tău,

Domnul, ca un bun, îndurat şi de oameni iubitor, să-ţi dea

iertare de păcate. Domnul Dumnezeu Iisus Hristos la ziua

judecăţii să te miluiască, şi să te binecuvinteze în toate

zilele vieţii Tale. Că aceluia se cuvine toată mărirea, cinstea,

şi închinăciunea, împreună şi Părintelui celui fără început şi

Preasfântului, şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi de va fi fost mărturisit bolnavul mai înainte de aceasta,

îndată să şi împărtăşeşte cu Sfintele Taine; iar de nu, porunceşte

Preotul celor de faţă, a se retrage câtva timp, şi întrebând pre cel

bolnav în deosebi despre tot felul de păcate, înduplecându-l să nu

le ascundă pentru ruşine sau din altă cauză; după mărturisire

citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai iertat păcatele lui

Petru şi ale desfrânatei, prin lacrimi, şi ai îndreptat pre

vameşul, care şi-a cunoscut greşalele sale, primeşte mărturisirea

servului Tău (N), şi cele ce a greşit de voie şi fără de

voie, cu cuvântul, cu fapta, sau cu cugetul, ca un bun, trecele

că Tu singur ai putere a ierta păcatele. Că Tu eşti

Dumnezeul milelor şi al îndurărilor, şi Ţie mărire înălţăm,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii

vecilor, Amin.

Să zici şi aceasta rar, ca să o poată zice şi bolnavul pre urmă,

sau măcar să înţeleagă:

Cred, Doamne, şi mărturisesc, că Tu eşti cu adevărat

Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu, Carele ai venit în lume

să mântuieşti pre păcătoşi, dintre care cel întâi sunt eu. Încă

cred, că aceasta este Însuşi preacurat Trupul Tău, şi aceasta

este Însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie, miluieştemă

şi-mi iartă greşalele mele, cele de voie şi cele fără de

voie, cele în cuvânt şi cele în lucru, cele în cunoştinţă şi în

necunoştinţă; şi mă învredniceşte fără de osândă a mă

împărtăşi cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor

şi spre viaţa de veci, Amin.

Cinei Tale celei de Taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu

părtaş mă primeşte; că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina

Ta; nici sărutare îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul

mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru

Împărăţia Ta.

Nu spre judecată, sau spre osândă, să-mi fie mie

împărtăşirea preacuratelor Tale Taine, Doamne, ci spre

tămăduirea sufletului şi a trupului.

Şi aşa să-l împărtăşeşti cu Sfintele Taine; iar după împărtăşire,

să zici aceasta: Mărire Ţie Dumnezeule, Mărire Ţie Dumnezeule,

Mărire Ţie Dumnezeule.

Şi de este vreme, să citeşti rugăciunile de mulţumire, iar de nu,

măcar aceasta:

Trupul Tău cel Sfânt, Doamne Iisuse Hristoase,

Dumnezeul nostru, facă-se mie spre viaţă veşnică, şi sângele

Tău cel scump spre lăsarea păcatelor. Şi facă-se mie

Euharistia aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre

veselie; şi la înfricoşata şi a doua venire a Ta, învredniceştemă

pre mine păcătosul a sta de a dreapta măririi Tale, cu

rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor,

Amin.

Apoi, Acum slobozeşte pre robul Tău… Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime... Tatăl nostru… Că a Ta este Împărăţia… Şi

Troparul zilei; Mărire… Şi acum… a Născătoarei;

Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, Doamne, şi ale

Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dăne-o nouă şi ne

miluieşte pre noi, ca un îndurat.

Doamne miluieşte, (de trei ori) şi apolisul zilei.

RÂNDUIALA

la ieşirea grea a sufletului

Trebuie a şti Preotul că mare datorie are să se îngrijească de

bolnavi; pentru aceea îndată ce va auzi că cineva dintre

credincioşii încredinţaţi lui este bolnav, să nu aştepte a fi chemat,

ci şi singur nechemat să se ducă, chiar de mai multe ori de va fi

trebuinţă. Să spună încă poporenilor săi ca să-l înştiinţeze, când

ar fi cineva bolnav, şi mai ales de boală grea.

Începând Preotul:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…,

Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…,

Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să, ne închinăm (de 3 ori), şi

Psalmii aceştia:

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne,

grăbeşte a-mi, ajuta mie. Să se ruşineze şi să se înfrunteze

cei ce caută sufletul meu, să se întoarcă înapoi, şi să se

ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Să se întoarcă îndată

ruşinaţi cei ce grăiesc mie: bine, bine! Iar toţi cei ce Te caută

pre Tine Dumnezeule, să se bucure şi să se veselească de

Tine, şi cei ce iubesc mântuirea Ta, să zică pururea:

Mărească-se Domnul. Iar eu sunt sărac şi mişel,

Dumnezeule, ajută-mi; ajutorul şi scutitorul meu eşti Tu,

Doamne, nu zăbovi.

Doamne auzi rugăciunea mea; Vezi pag. 77.

Miluieşte-mă, Dumnezeule; Vezi pag. 78.

CANONUL

Cântarea I-a, glasul al 6-lea

Irmos: Ca pre uscat umblând Israil...

Veniţi de vă adunaţi toţi cei ce cu cucernicie în viaţă aţi

trăit, şi plângeţi sufletul cel înstrăinat de la mărirea lui

Dumnezeu, şi care cu toată stăruinţa a servit demonilor

celor urâţi.

Acum tot timpul vieţii mele, ca fumul a trecut, de aceea a

şi stătut înainte-mi Îngeri trimişi de la Dumnezeu, cerând

fără milă ticălosul meu suflet.

Mărire…

Iată s-au înfăţişat mulţime de duhuri viclene, ţinând

înscrisurile păcatelor mele, şi strigă foarte, cerând fără

ruşinare umilitul meu suflet.

Şi acum… a Născătoarei;

De acum către cine voi striga? Cine-mi va primi plângerea

cea cu durere şi suspinarea inimii? Dacă nu tu preacinstită,

Curată, nădejdea creştinilor şi a tuturor păcătoşilor.

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este Sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu...

Bunii mei prieteni şi cunoscuţilor, pentru ce nu plângeţi?

Pentru ce nu tânguiţi pre prietenul şi fratele cel oarecând

iubit, iar acum înstrăinat de la Dumnezeu şi de la voi toţi?

Iubiţii mei fraţi, văzând faptele mele vădite în cumpăna

cea dreaptă, pre Hristos Dumnezeul tuturor rugaţi-l să-mi fie

îndurat.

Mărire…

Aducându-vă aminte, iubiţilor, de prietenia mea către voi,

rugaţi pre Hristos să caute spre mine cel nenorocit, carele

lipsit de viaţă mă pedepsesc.

Şi acum… a Născătoarei:

Pleacă urechea ta spre mine, Maica Dumnezeului meu,

din înălţimea măririi Tale celei mari, ceea ce eşti bună;

ascultă-mi cele din urmă suspinuri şi-mi întinde mână.

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este puterea mea...

Vai mie desfrânatului! amar mie ticălosului! că mâinile

îmi întind către prietenii mei, şi lacrimi vărs din ochi; dar

nimeni nu mă miluieşte.

Lupta cea cu totul pierzătoare de suflet mi-a sosit, şi

ridicând ochii către Îngerii lui Dumnezeu cei luminaţi, strig:

Lăsaţi-mă puţin să trăiesc, dar nimenea nu mă aude.

Mărire…

De mine plângeţi, de mine vă tânguiţi, cete Îngereşti şi

voi toţi iubitori de Hristos pământeni. Că fără de milă

sufletul meu se desparte de trup.

Şi acum… a Născătoarei:

Stăpână, Stăpână, miluieşte acum sufletul cel nepriceput,

şi carele caută numai către acoperemântul tău, şi nu învoi, o

Buno, să fiu trădat demonilor.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu Dumnezeiască strălucirea Ta...

Lumina cea înţelegătoare străluceşte-o peste mine, ca să

Te văd cât de puţin, Hristoase; că de acum nu Te voi mai

vedea; că nor de demoni neaşteptat a venit asupra mea, şi

întunericul faptelor mele celor ruşinoase mă acoperă.

Mântuiţi-mă voi toţi iubiţilor, care neînduraţi vă arătaţi

spre mine nenorocitul şi prea ticălosul; că dacă toţi măcar

un cuvânt aţi fi rostit către Stăpânul meu, m-aţi fi scăpat de

întuneric.

Mărire…

Mântuieşte-mă, mare arhistrategule al lui Dumnezeu,

Mihaile începătorul Îngerilor; că nu voi mai chema în ajutor

mie numele tău cel Sfânt că buzele mi-au tăcut şi limba s-a

legat.

Şi acum… a Născătoarei:

Mântuieşte-mă şi tu, Stăpână preacurată, Maica lui

Hristos al meu şi Dumnezeu; că de acum eu ticălosul nu voi

mai vedea chipul tău, pentru ale mele greşale; că s-a stins

lumina mea şi noaptea m-a acoperit.

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzându-o înălţându-se…

Plecaţi urechea voastră către mine, fraţilor, şi cu deadinsul

ascultaţi micul rost al graiurilor mele celor umilite,

şi nu mă treceţi cu auzul, şi toţi veţi lua plată de la Domnul.

Iată acum se desparte cu durere sufletul de ticălosul meu

trup. Deci să nu înmormântaţi trupul în mormânt, că nu este

vrednic, ci scoţându-l afară, să-l aruncaţi cânilor.

Mărire…

Ce folos îmi este, când sufletul este tras în înfricoşatele

munci, iar trupul este cântat de voi? Lăsaţi-l neînmormântat,

ca să mănânce cânii inima mea.

Şi acum… a Născătoarei:

Trecând poate cei străini şi văzându-mi oasele, trăgânduse

de câini, din compătimire vor striga din suflet: Ajută,

Stăpână, ticălosului suflet al acestui trup.

Cântarea a 7-a

Irmos: Revărsător de rouă cuptorul...

Iată trăgând au smuls din trup cu durere fără de veste

ticălosul meu suflet, şi-l duc la Judecătorul Cel cumplit şi

înfricoşat. Deci aducându-vă aminte, iubiţilor, de petrecerea

cea împreună cu voi, faceţi pomenire de mine.

Miluiţi-mă pre mine, Îngeri prea Sfinţi ai lui Dumnezeu

Atotputernicului, şi mă scăpaţi din toate vămile celor

vicleni, că n-am fapte bune să precumpănească în cumpănă

faptele cele rele.

Mărire…

Când vă veţi sui, Sfinţii mei Îngeri, să staţi înaintea

judecatei lui Hristos, plecând genunchii cu plângere să

strigaţi lui: Miluieşte, Făcătorule al tuturor, făptura mâinilor

Tale, Bunule, şi nu o lepăda de la Tine.

Şi acum… a Născătoarei:

Închinându-vă Stăpânei şi preacuratei Maicii

Dumnezeului nostru, rugaţi-o să plece genunchii împreună

cu voi, şi poate-L va întoarce pre Dânsul spre milă; că fiind

Mamă şi nutritoare va fi ascultată.

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaia credincioşilor a izvorât...

Acum suspinaţi pentru mine ticălosul toate marginile

pământului, şi împreună lăcrimaţi că a venit de sus cumplită

hotărâre: să mi se lege mâinile şi picioarele, şi să fiu lepădat

afară.

Neascultându-te în toate pre Tine păzitorul ticăloasei

mele vieţi, suspinând strig cu amar: Vezi răutatea veşnicelor

mele legături, şi nu înceta a te ruga pentru mine.

Mărire…

Fiindcă la arătare am fost dat demonilor, care cu silă mă

şi pogoară în fundul iadului, încât ştiu că toţi m-au uitat, tu

însă, o Îngere al Domnului, adu-ţi aminte de mine.

Şi acum… a Născătoarei:

Maică a lui Hristos al meu, cum m-ai uitat? Cum n-ai

plecat spre îndurare pre Cela ce a izvorât sânge din coastă,

ca să mântuiască pre cei ce i-a plăsmuit? O amar mie! Cum

s-a încuiat îndurarea Hristosului meu?

Cântarea a 9-a

Irmos: Pre Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor...

De Dumnezeu eu de acum nu-mi voi mai aduce aminte; că

nu se poate în iad a aminti de Domnul; ci cu întuneric

cumplit fiind acoperit, voi şedea aşteptând învierea tuturor

pământenilor, ca după judecată să fiu în foc aruncat.

Dumnezeu de acum nu-şi va mai aduce aminte de mine,

nici mulţimea Îngerilor, nici adunarea arhanghelilor, nici

cetele prorocilor şi ale Apostolilor, nici mulţimea

Mucenicilor şi a tuturor drepţilor; că eu singur voi suferi

relele ce mi-am adunat.

Mărire…

Plângeţi-mă de acum şi mă tânguiţi: fundul iadului şi

adâncul, viermele şi tartarul şi toate muncile suspinaţi

pentru mine; că numai eu singur am fost adus la voi, dat să

mă muncesc amar!

Şi acum… a Născătoarei:

Maică a lui Dumnezeu, uită-te în adânc, vezi un suflet dat

muncilor spre pedeapsă; deci plecându-ţi genunchii

lăcrimează, ca Cela ce Şi-a dat sângele pentru mine să Se

plece la rugăciunile tale şi să mă recheme.

Rugăciunea pentru sufletul cel osândit:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru Atotţiitorule, Cela ce

voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la

cunoştinţa adevărului, Carele nu voieşti moartea

păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, rugămu-ne şi ne

cucerim Ţie: sufletul servului Tău (N) dezleagă-l de toată

legătura şi-l liberează de tot blestemul; că Tu eşti Cela ce

dezlegi pre cei legaţi şi îndreptezi pre cei surpaţi, nădejdea

celor deznădăjduiţi. Porunceşte dar, Stăpâne, să se dezlege

în pace sufletul servului Tău, şi să se repauseze în locaşurile

cele veşnice cu toţi Sfinţii Tăi, prin Unul-Născut Fiul Tău, cu

Carele împreună binecuvântat eşti, cu Preasfântul, bunul şi

de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Altă rugăciune pentru cel ce greu se luptă cu moartea:

Doamne Dumnezeul nostru, Carele cu înţelepciunea Ta

cea negrăită ai făcut pre om, şi din ţărână formându-l, l-ai

înfrumuseţat cu chip şi podoabă, ca pre un odor preţios şi

ceresc, spre doxologirea şi buna cuviinţă a măririi şi a

împărăţiei Tale, pentru că l-ai produs după chipul şi

asemănarea Ta. Dar fiindcă a călcat învăţătura poruncii

Tale, împărtăşit fiind chipului Tău şi nepăzindu-l, pentru

aceasta, ca răutatea să nu fie nemuritoare, cu iubirea de

oameni ai poruncit a se face această dezlegare, şi prin

voinţa Ta cea dumnezeiască, ca Dumnezeu al duhurilor, să

se taie această legătură negrăită. Şi trupul să se desfacă din

cele ce s-a alcătuit, iar sufletul să meargă acolo, de unde şi-a

luat fiinţa, până la învierea cea comună. Pentru aceasta ne

rugăm Ţie, Părintelui celui fără început şi nemuritor, şi

Unuia-Născut Fiului Tău, şi Preasfântului Duh, ca să facă

aceasta dezlegare din trup a robului Tău (N) în linişte. Şi

orice a greşit bunătăţii Tale, cu ştiinţă sau neştiinţă, sau sub

blestemul preoţesc a căzut, sau pre părinţii săi i-a amărât,

sau jurământ a călcat, sau a căzut în năluciri diavoleşti şi în

farmece ruşinoase, prin pizma vicleanului diavol, iartă-l,

îmblânzindu-te prin bunătatea Ta cea negrăită. Aşa, Stăpâne

Doamne Dumnezeule, auzi-mă pre mine păcătosul şi

nevrednicul servitorul Tău, în aceasta oră, şi dezleagă pre

robul Tău (N) de această durere nesuferită şi de această

neputinţă amară ce-l ţine, şi-l repausează unde sunt

sufletele drepţilor.

Că Tu eşti repausul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi

Ţie mărire înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi

Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.