:Sfintei Mucenițe Tomaida, glasul al 4-lea:
Mielușeaua Ta, Iisuse, Tomaida, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele Meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condacul 1
Multe flori a odrăslit dreapta credință și toate de taină, dar ca Tomaida, nevasta cea întocmai cu monahiile, apărătoarea cea preatânără a fecioriei, păstrătoarea de aur curățit a întregii înțelepciuni, pomul sub care ne răcorim cei aprinși de arșița desfrânării, baia în care sângele muceniței ne spală pe toți înainte de a merge la Nunta Mielului, nu poți afla. Pentru aceea să cântăm plini de nădejde și iubire dumnezeiască: Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Icosul 1
Egiptul, țara pedepsiților, dar și a celor izbăviți din gheara satanei, pustiul cel roditor de viață sfântă, a crescut în Alexandria trupul tău de taină, hotar și piatră de poticnire pentru tot necredinciosul și groapă fără de fund spre pierzarea duhurilor desfrânării:
Bucură-te, copilă a unor dreptcredincioși creștini alexandrini;
Bucură-te, ascunzătoare a chipului de mucenicie;
Bucură-te, polată a minților îndumnezeite;
Bucură-te, floare din care ne vom hrăni tainic noi, albinele următoare lui Hristos;
Bucură-te, că inima ta a rămas Biserică neprihănită a chipului Mântuitorului;
Bucură-te, că însoțindu-te cu bărbat, ai rămas neatinsă de stricăciunea patimii desfrânării;
Bucură-te, lumină din Lumina Hristos;
Bucură-te, strălucire fără de umbră sau schimbare;
Bucură-te, candelă plină de untdelemnul poruncilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, corăbioară în care aflăm salvare cei înecați în oceanul păcatelor;
Bucură-te, tămăduitoarea celor pe care lepra desfrânării i-a lăsat fără de chipul cel adevărat;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 2-lea
Cine este această făptură de taină, nevastă feciorelnică, încinsă cu adevărul, îmbrăcată fiind cu platoșa dreptății, propovăduitoarea Evangheliei păcii în chiar fața hâdă a morții, cu pavăza credinței acoperită, având coiful mântuirii pe cap și cu sabia Duhului zdrobind veșnic stăpânirea celui rău, pentru care cetele îngerești, împreună cu ale sfinților cântă Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Cuget feciorelnic neîntinat, suflet de înger, inimă arvunită poruncilor dumnezeiești, în trup de femeie te-ai păstrat, Tomaida, pentru a fi nouă, celor bântuiți de negurile desfrânării, călăuză spre ispășire și cale de mântuire:
Bucură-te, că ai cunoscut Taina Cununiei;
Bucură-te, că soțului i-ai fost credincioasă până la moarte;
Bucură-te, că ai înțeles pe deplin menirea femeii creștine;
Bucură-te, că toate cele lumești, ca monahiilor, îți păreau străine;
Bucură-te, că ochii tăi lăuntrici au fost feriți de apele înșelătoare ale plăcerilor trupești;
Bucură-te, că spurcăciunile poftelor diavolești cu puritatea copilărească le pierdeai;
Bucură-te, că toate provocările desfrânatului tău socru în nimic le-ai prefăcut;
Bucură-te, că ai slujit Luminii Hristos;
Bucură-te, cea care nu ți-ai întinat Sfântul Botez;
Bucură-te, apărătoarea familiilor creștine și a celor doritori de curăție;
Bucură-te, stea călăuzitoare spre rai;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 3-lea
A pândit șarpele pierzării omenești și sufletul tău, dar fructul oprit întins și ție spre mâncare i-a fost pieirea, căci ai urmat Domnului tău Hristos pe Cruce și în moarte, biruind astfel moartea spre cântarea cea veșnică: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Doar cel învechit în blestemății și rele nu intră pe Ușa Hristos, ci trece furiș peste hotarele stabilite de Domnul ca apărare a vieții creștinești, dar te-a aflat pe tine ca pe o oaste întreagă de pază ascultării, curăției, iubirii neîntinate – Căii, Adevărului și Vieții – celei dorite de toți cei cu mintea întreagă:
Bucură-te, cea asemeni marilor Bărbați ai Sfintei Treimi;
Bucură-te, gingășie mai tare decât toate săbiile lumii;
Bucură-te, trup de carne în care, neștiut și neînțeles pentru mulți, nu s-a strecurat putrejunea păcatelor;
Bucură-te, țară în care își află scăparea cei urmăriți de patimile trupești;
Bucură-te, că despicându-ți-se trupul de spurcatul tău socru, s-a deschis nouă țara făgăduinței nepătimirii;
Bucură-te, că rănile tale de moarte ne aduc nouă, celor morți după plăceri trupești, vindecarea de demonul desfrânării;
Bucură-te, că nu te-ai temut de groaznica moarte prin sabie;
Bucură-te, că de Domnul și de înțelepciunea judecăților Lui ți-a fost frică;
Bucură-te, că cele șapte păcate de moarte cu rănile de moarte, făcute ție, le-ai prăvălit în iad;
Bucură-te, iubire ce ai biruit patima;
Bucură-te, tinerețe fără urâciuni și viață fără de moarte;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 4-lea
Cugetare de egumenă hotărâtă în fapte vitejești, asemenea oștilor îngerești, veghe neadormită, pustnicească abținere de la dulcegăriile vieții, blândețe și bunătate de sfântă măicuță, tu, copilă de cincisprezece ani, Tomaida, în inimă ai păstrat și păzit, pentru care veșnic vei auzi și vei cânta în cer și pe pământ: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Însuși Hristos văzându-ți vitejia, înțelepciunea și hotărârea, te-a ales să-I urmezi printre spinii înfricoșători ai chinurilor, ca biruitoare ieșind din încercările de moarte, să ne poți tămădui și pe noi:
Bucură-te, cea aleasă dintre femei drept mireasă;
Bucură-te, asemenea mărgăritarului din țarină;
Bucură-te, nevastă nestricată de împreunare;
Bucură-te, că Însuși Hristos te-a cumpărat;
Bucură-te, că ai fost mai tare decât orice diamant;
Bucură-te, că Domnul a văzut în tine pe cea căutată să pecetluiască închisorile desfrâului;
Bucură-te, vistierie a tainelor Sale;
Bucură-te, că a lui Hristos Împărăție ai dobândit;
Bucură-te, că de bunătate și blândețe nu te-ai despărțit;
Bucură-te, foc care arzi patimile și poftele diavolești;
Bucură-te, că și de viața cea trecătoare te-ai lepădat pentru viața cea veșnică;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 5-lea
Neîncetat spurcăciunea dorește pierderea noastră, dar harul dobândit de creștini prin Sfintele Taine are și putere și înțelepciune ce biruiesc firea noastră păcătoasă, trecându-ne în chip neștiut hotarul de spaimă înapoi la rai, desăvârșit cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cât de mult ți-ai iubit bărbatul binecuvântat ție de Dumnezeu, întru slava și slujirea Stăpânului ceresc, dacă ai fost gata să aperi Taina Cununiei și a desăvârșitei iubiri din Sfintele Taine cu chiar viața ta de copilă:
Bucură-te, asemenea tuturor mucenițelor;
Bucură-te, pildă bună pentru toate femeile căsătorite;
Bucură-te, stea călăuzitoare și tuturor fecioarelor;
Bucură-te, că spaima de moarte nu te-a întunecat;
Bucură-te, că moartea o ai rușinat;
Bucură-te, drum nou săpat în carne și sânge;
Bucură-te, că puterea Duhului ai dovedit;
Bucură-te, fiică a Evei spălată de păcate;
Bucură-te, raiule recâștigat;
Bucură-te, noule Ierusalim creștinesc;
Bucură-te, dar făcut altar Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 6-lea
Afi monah înseamnă a-L iubi pe Hristos pe Cruce, a fi monah înseamnă a iubi desăvârșit și curat, a fi monah lepădarea de toate ale lumii plăceri și bucurii cere, a fi monah presupune ascultarea cea peste fire a poruncilor ce ucid trupul păcatului în care omul a căzut. A fi monahie în cuget ai ales și tu, Sfântă Muceniță Tomaida, și de aceea vei cânta nesfârșit și fără prihană dumnezeiescul: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Cuviosul Părinte Daniil Schiteanul a înțeles întreaga ta înțelepciune ce te-a făcut să alegi moartea cea roditoare de viață și astfel, nefiind monahie cu rânduiala, monahie te-ai arătat în cuget și cu fapta cea bună:
Bucură-te, că ai împreunat însoțirea cu curăția;
Bucură-te, nevastă trecută în rândul fecioarelor;
Bucură-te, că ivirea morții năprasnice nu te-a făcut să-L uiți pe Hristos;
Bucură-te, că în două ai suferit a te tăia desfrânatul, pentru a-i putea uni cu Hristos pe toți cei despicați de desfrânare;
Bucură-te, cea numită cuvioasă chiar de către cuvioșii Sfintei Mănăstiri Octodecat;
Bucură-te, chemarea de taină a cuvioșiei;
Bucură-te, mintea cu lumină cerească;
Bucură-te, inimă plină de duhul dumnezeiesc;
Bucură-te, priceperea peste rânduielile lumii;
Bucură-te, înțelegerea ce copleșește firea;
Bucură-te, întocmai cu Maria Egipteanca, Sfântul Ioan Valahul, Moise Ungurul și Xenia cea înțeleaptă;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 7-lea
Te cinstim după cuviință cu lacrimi și bucurie, dar înțelegerea vieții tale ne este peste putință. Căci frământarea așternutului pierde strălucirea întregii înțelepciuni, dar tu ai unit cele contrare prin adumbrirea harului și mirul sângelui tău, arătând lumii că cine în Hristos se îmbracă poate cânta Lui: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Fecioară în naștere doar Maica lui Dumnezeu s-a păstrat, iar tu ai urmat-o în cuget, neprihănită rămânând prin înțelegerea de taină a rostului vieții creștinești:
Bucură-te, chipul de rai al Evei;
Bucură-te, chip al cuvioșiei;
Bucură-te, chip al pocăinței femeii adultere;
Bucură-te, chip al tuturor desfrânaților pocăiți;
Bucură-te, că toți împătimiții chemându-te, se tămăduiesc;
Bucură-te, a pământului prefacere cerească;
Bucură-te, jertfă de sânge a coastei lui Adam;
Bucură-te, unire a celor de jos cu cele de sus;
Bucură-te, cea slabă din fire, dobândire a celor veșnice prin alegere;
Bucură-te, adăpost al familiilor încercate de patimi;
Bucură-te, unire a bărbatului cu femeia în desăvârșită curăție;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 8-lea
A făcut Dumnezeu om după chipul și asemănarea Sa, dar neascultarea și duhul desfrânării l-a scos pe acesta din rai, iar prin Întruparea și Răstignirea Cuvântului lui Dumnezeu, făptura de lut și carne a dobândit iarăși Duhul Sfânt și putința de a încăpea întreagă și curată în slava lui Dumnezeu Tatăl: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Așa cum raza soarelui nu-și modifică cu nimic natura, trecând prin foc și prin apă, așa și tu, mireasă a lui Dumnezeu ai rămas cu cugetul, femeie fiind cu trupul, o, minunile Tale, Hristoase, o, bunătatea Ta, o, iubirea Ta de oameni cea neînțeleasă decât de întreaga înțelepciune creștinească:
Bucură-te, muceniță, că toate ți-au fost îngăduite, dar nu ai fost stăpânită decât de iubirea lui Hristos;
Bucură-te, că trupul nu pentru desfrânare l-ai păstrat, ci, prin sabie și suferință, curat lui Hristos I l-ai dat;
Bucură-te, că un trup ai fost cu soțul tău doar pentru a fi o taină a lui Dumnezeu, un mădular în Trupul lui Hristos;
Bucură-te, templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că bărbatul tău nu te-a despărțit nicidecum de Adevăratul și unicul Domn, Iisus Hristos;
Bucură-te, soție despărțită vremelnic de bărbatul tău doar prin sabie și moarte;
Bucură-te, că prin credință, curăție și jertfă te-ai făcut tămăduitoarea desfrânaților;
Bucură-te, apărătoarea familiei creștine;
Bucură-te, focul pierzător al duhurilor desfrânării;
Bucură-te, ocolul cel sfânt al bărbaților și femeilor botezate întru Domnul;
Bucură-te, că aperi de toată spurcăciunea pe toți cei ce te cheamă întru Hristos;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 9-lea
Cumplită este mânia lui Dumnezeu împotriva celor ce se încăpățânează în desfrânare, uitând de pedepsele cu care au fost pârjoliți de moarte și dați satanei toți iubitorii de patimi în trup, pentru care cu smerită frică cântăm Celui Atotputernic: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Hristos ți-a fost chipul și nu Eva, și El te-a făcut precum marea în furtună, picătura tocind stânca, iar tu cu sângele tău mucenicesc fărâmi tăriile desfrânării:
Bucură-te, sânge curat, vărsat pentru tămăduirea noastră;
Bucură-te, tămăduitoarea, dar și judecătoarea celor ce au schimbat harul lui Dumnezeu în desfrânare;
Bucură-te, mângâietoarea celor smeriți și dornici de iertare;
Bucură-te, cumplită sabie împotriva celor ce visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea și hulesc măririle cerești;
Bucură-te, străpungătoarea celor ce umblă în calea lui Cain;
Bucură-te, foc ce arzi pe sodomiți și gomoreni;
Bucură-te, că încremenești în întunericul cel veșnic pe onaniști și pe toți desfrânații;
Bucură-te, că pe toți aceștia îi poți întoarce, cu harul dat ție de Domnul nostru Iisus Hristos, la viață, dacă se pocăiesc;
Bucură-te, baia preasfintei noastre credințe;
Bucură-te, ochiul cel bun al orbiților de patimi;
Bucură-te, cale de mântuire a tuturor rătăciților care doresc întru Hristos tămăduire;
Bucură-te, mâna prin care ne sprijinim de Crucea Mântuitorului;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 10-lea
Munții virtuților omenești sunt acoperiți cu slava lui Dumnezeu, iar piscul cel mai înalt are cetate de nedoborât dragostea, căci Domnul este iubire și din iubirea-I S-a răstignit pentru noi și pentru a împlini desăvârșit dorința lui Dumnezeu Tatăl: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Revărsare de daruri fără de sfârșit dă Domnul celor ce-L urmează, peste toate fiind însă darul iubirii de Dumnezeu și al iubirii aproapelui, de care te-ai făcut vistierie preabogată:
Bucură-te, Tomaida, iubirea cea îndelung răbdătoare;
Bucură-te, Tomaida, iubire ce nu te porți cu necuviință;
Bucură-te, Tomaida, iubire ce nu te aprinzi cu îndreptățirea de sine;
Bucură-te, Tomaida, iubire ce împlinești dorințele noastre cele bune;
Bucură-te, Tomaida, topitoarea trufiei și a iubirii de sine;
Bucură-te, Tomaida, chivot al Adevărului;
Bucură-te, Tomaida, legătura desăvârșirii;
Bucură-te, Tomaida, primitoarea moștenirii lui Hristos;
Bucură-te, că Iudita a ucis pe Olofern desfrânatul, dar a murit;
Bucură-te, că tu, Tomaida, te-ai lăsat ucisă de cel desfrânat și trăiești veșnic;
Bucură-te, că ne ești și nouă, împătimiților, apărătoare de taină;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 11-lea
Greu de înțeles, dar și mai greu de trăit de noi, păcătoșii, poruncile Domnului ce aduc darurile smereniei și ale desăvârșirii în Duh, pe care tu însă le-ai împlinit cu prisosință de la Sfântul Botez, neîncetând să aduci întreita sfântă cântare: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Moartea ta a fost trâmbițată de îngeri și a luminat beznele vieții noastre ca un fulger, astfel văzătorii cu duhul au fost înștiințați de nașterea tămăduitoarei de desfrânare, înțeleaptă Tomaida:
Bucură-te, nevastă cu chip îngeresc dăruită, prin acoperirea cu haina cea grea a muceniciei;
Bucură-te, mireană socotită de Sfinții Părinți asemenea lor;
Bucură-te, că încă și în mănăstire de călugări ai fost dusă;
Bucură-te, cea care împreună cu egumena noastră, Preacurata Maică a lui Dumnezeu, păzești sfintele mănăstiri de duhul îndreptățirii de sine;
Bucură-te, că sfintele tale moaște imediat au lucrat;
Bucură-te, că sfintele tale moaște l-au vindecat de desfrânare pe cel ce ți-a cerut ajutorul;
Bucură-te, minune pe care n-o înțelegem, dar la care ne rugăm;
Bucură-te, că picăturile sângelui tău umplu de viață deșertul păcatelor noastre;
Bucură-te, că te-ai făcut maică tuturor părăsiților de virtuți;
Bucură-te, că Domnul Iisus, Mirele pentru Care te-ai lăsat tăiată în bucăți, te-a întregit nouă;
Bucură-te, că trupul tău tăiat taie dorințele blestemate;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 12-lea
Fără de voi, sfinților ai Sfintei Treimi, la comoara vieții veșnice nu am ajunge niciodată, căci rătăcim în hățișurile păcatelor noastre mai întinse decât toate oceanele și mările lumii, găuri negre fără de hotare, din care numai voi, prin nevoințe și moarte ne ridicați, ca împreună să cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Văzând Domnul neputințele noastre în a ne apăra de dulcețile fructului oprit și slaba noastră voință, a trimis pe copila-nevastă cu suflet de monahie să ne ocrotească și cărare făcându-se prin ea, nouă cărare spre mântuire ne este:
Bucură-te, taina chipului de sfințenie al făpturii;
Bucură-te, taina chipului nevinovat și curat;
Bucură-te, fiica lumii și dar al Fiului Tatălui ceresc;
Bucură-te, virtute a celor iubitori de Dumnezeu;
Bucură-te, vitejie ce întreci pe toți războinicii satanei;
Bucură-te, tărie a cerului în pământ;
Bucură-te, copilă-nevastă-monahie, maica neputincioșilor;
Bucură-te, lucrare sfântă peste răutatea lumii;
Bucură-te, lucrare sfântă peste vicleniile demonice;
Bucură-te, smerenie cu slavă de taină;
Bucură-te, milostivă, a săracilor în virtuți sprijinitoare și tămăduitoare;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 13-lea
O, sfântă taină a iubirii lui Dumnezeu pentru chipul Său de țărână, lucrare prin care Hristos Se răstignește în fiecare dintre sfinții Lui, înviindu-i și lucrători în ogorul cel răsădit cu lacrimi punându-i, Sfântă Muceniță Tomaida, caută degrabă la rătăcirea minții mele și-mi dă mie voința ta cea sfântă, ca împotrivindu-mă cu totul vrăjmașului, focul pârjolitor al patimilor mele trupești să-l sting cu curgerea sângelui tău neprihănit, eu, cel căzut din cele sfinte, să redevin chip al Tatălui ceresc, Fiu întors la cele dintâi și ție recunoscător, ca împreună cu toți să-I cânt Sfintei Treimi: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi iarăși se zice Icosul 1: Egiptul, țara pedepsiților…, Condacul 1: Multe flori a odrăslit dreapta credință…
Icosul 1
Egiptul, țara pedepsiților, dar și a celor izbăviți din gheara satanei, pustiul cel roditor de viață sfântă, a crescut în Alexandria trupul tău de taină, hotar și piatră de poticnire pentru tot necredinciosul și groapă fără de fund spre pierzarea duhurilor desfrânării:
Bucură-te, copilă a unor dreptcredincioși creștini alexandrini;
Bucură-te, ascunzătoare a chipului de mucenicie;
Bucură-te, polată a minților îndumnezeite;
Bucură-te, floare din care ne vom hrăni tainic noi, albinele următoare lui Hristos;
Bucură-te, că inima ta a rămas Biserică neprihănită a chipului Mântuitorului;
Bucură-te, că însoțindu-te cu bărbat, ai rămas neatinsă de stricăciunea patimii desfrânării;
Bucură-te, lumină din Lumina Hristos;
Bucură-te, strălucire fără de umbră sau schimbare;
Bucură-te, candelă plină de untdelemnul poruncilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, corăbioară în care aflăm salvare cei înecați în oceanul păcatelor;
Bucură-te, tămăduitoarea celor pe care lepra desfrânării i-a lăsat fără de chipul cel adevărat;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul 1
Multe flori a odrăslit dreapta credință și toate de taină, dar ca Tomaida, nevasta cea întocmai cu monahiile, apărătoarea cea preatânără a fecioriei, păstrătoarea de aur curățit a întregii înțelepciuni, pomul sub care ne răcorim cei aprinși de arșița desfrânării, baia în care sângele muceniței ne spală pe toți înainte de a merge la Nunta Mielului, nu poți afla. Pentru aceea să cântăm plini de nădejde și iubire dumnezeiască: Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Rugăciune către Sfânta Muceniță Tomaida
Sfântă Muceniță Tomaida, luminătoarea celor din întunericul îndreptățirilor de sine, caută și spre a mea ticăloasă rugăciune, căci am venit în fața sfintei tale icoane, pe care eu, orbitul de păcatele desfrânării nu o văd. Ascultă dar strigarea inimii mele, căci eu pe voi, sfinții, nu vă mai aud, cu totul fiind asurzit de vuietele de veselie și chiuiturile diavolilor, caută tu spre mine precum a căutat Mântuitorul lumii și cu a Lui milă și iubire de oameni am ajuns să mă rog eu, cel ce nu mai am glas, ci cu toate dobitoacele m-am asemănat în grai și purtări și ca un necuvântător m-am făcut, cel ce odinioară în rai le-am dat lor nume și rosturi prin numire. Caută cu dinadinsul spre mine și, cu rugăciunile tale cele ascultate de Stăpânul și Făcătorul celor văzute și nevăzute, mă ogoiește măcar o zi în războiul desfrânării și preadesfrânării, în care singur, de bunăvoie m-am aruncat! Roagă-te pentru mine, păcătosul, care i-am întrecut cu mult și multe pe fără de nume ticăloșii cei din Sodoma și Gomora, pentru mine ce nu mai aștept decât mânia lui Dumnezeu, căci „întru fărădelegi m-m zămislit și întru păcate m-a născut maica mea”, în vârtejul apocaliptic fiind crescut, cu tristețea fiind înfășat, cu laptele satanic al urâciunilor alăptat, înțărcat cu mânie și ură, lipsit cu totul fiind de întreaga înțelepciune creștinească. Tu, cea care n-ai cunoscut urâțenia păcatului și nici frica și nici rușinea diavolească, repede asupră-mi sabia Duhului Sfânt și mă despică tu în două și scoate afară din mine duhul destrăbălării, al tristeții, al pustiirii, al curviei și al preacurviei, al tuturor păcatelor trupești ce nici diavolii nu le mai știu inventa, al întinării cu pofte urâte înaintea Hristosului meu. Taie de la mine duhul necunoașterii, al nemilostivirii, al împietririi, al beției, al lăcomiei pântecelui, al iubirii de arginți, al clevetirii aproapelui, al neiubirii de frați sau de dușmani, al aprinderii spre cele rele și neplăcute Domnului, al obrăzniciei ce se cheamă „îndrăzneală”, și tot cugetul fără de răspuns și nevrednic de chipul iubirii dumnezeiești, dar vrednic de toată munca și osânda și gheena și de toată pedeapsa, cu care Sfânta Treime osândește răzvrătirea și neascultarea cea drăcească spre care eu m-am aplecat, învoindu-mă cu totul. Miluiește-mă tu, cea tăiată la trup, dar întreagă cu înțelepciunea, și roagă-L pe Bunul Dumnezeu să-mi dea iertare și putere, să-mi dea răgaz să-mi spăl în sângele tău, vărsat pentru mine, în sângele Lui apoi, cu care a mântuit lumea, mulțimea fără de număr a nelegiuirilor. Sunt istovit de iureșul acestei trăiri în păcate. Vezi-ne pe mine și pe toți ai mei frați de ticăloșie. Oprește-mă tu la hotarul de taină al pocăinței și smereniei, crestează-mă cu postul, pentru a-mi revărsa în mărturisire, fără de frică și rușine, păcatele. Vreau să mă mărturisesc mai întâi ție, ca unei fierbinte rugătoare și grabnic mijlocitoare, apoi, cu ajutorul părintelui duhovnic, Singurului și Iubitorului de oameni Dumnezeu. Ajută-mă, te rog, cu umilința cu care a cerut ajutor femeia cananeeancă pentru fiica ei. Eu sunt și mamă, și fiică, căci gazdă a păcatelor îndreptățirii de sine sunt și am zămislit blestemății cu care am umplut lumea. Văd crucea ca pe singurul liman. Te rog, și-mi doresc drumul îngust și îngusta intrare în staulul oilor mântuite. Cred și vreau să-mi mărturisesc credința cea dreaptă prin faptele bune ale creștinului ortodox. Dar sunt cu totul neputincios. Te rog pe tine, Sfântă Muceniță Tomaida, roagă-te cu dinadinsul, ca Domnul meu și Dumnezeul meu Iisus Hristos să-mi poruncească și mie: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”. Tu ești scăldătoarea mea, cea care ești pilda cea bună și tămăduitoare a oilor cuvântătoare. Pentru rugăciunile tale să fiu și eu tămăduit și, tămăduit fiind, să revin la viață pentru a putea sluji și eu, după poruncă, Sfintei Treimi, Maicii Preacurate și Pururea Fecioarei Maria și vouă, tuturor sfinților la care am alergat spre tămăduirea sufletului și a trupului. Amin!
Și se face otpustul.
RUGĂCIUNE
Mielușeaua Ta, Iisuse, Tomaida, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele Meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condacul 1
Multe flori a odrăslit dreapta credință și toate de taină, dar ca Tomaida, nevasta cea întocmai cu monahiile, apărătoarea cea preatânără a fecioriei, păstrătoarea de aur curățit a întregii înțelepciuni, pomul sub care ne răcorim cei aprinși de arșița desfrânării, baia în care sângele muceniței ne spală pe toți înainte de a merge la Nunta Mielului, nu poți afla. Pentru aceea să cântăm plini de nădejde și iubire dumnezeiască: Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Icosul 1
Egiptul, țara pedepsiților, dar și a celor izbăviți din gheara satanei, pustiul cel roditor de viață sfântă, a crescut în Alexandria trupul tău de taină, hotar și piatră de poticnire pentru tot necredinciosul și groapă fără de fund spre pierzarea duhurilor desfrânării:
Bucură-te, copilă a unor dreptcredincioși creștini alexandrini;
Bucură-te, ascunzătoare a chipului de mucenicie;
Bucură-te, polată a minților îndumnezeite;
Bucură-te, floare din care ne vom hrăni tainic noi, albinele următoare lui Hristos;
Bucură-te, că inima ta a rămas Biserică neprihănită a chipului Mântuitorului;
Bucură-te, că însoțindu-te cu bărbat, ai rămas neatinsă de stricăciunea patimii desfrânării;
Bucură-te, lumină din Lumina Hristos;
Bucură-te, strălucire fără de umbră sau schimbare;
Bucură-te, candelă plină de untdelemnul poruncilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, corăbioară în care aflăm salvare cei înecați în oceanul păcatelor;
Bucură-te, tămăduitoarea celor pe care lepra desfrânării i-a lăsat fără de chipul cel adevărat;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 2-lea
Cine este această făptură de taină, nevastă feciorelnică, încinsă cu adevărul, îmbrăcată fiind cu platoșa dreptății, propovăduitoarea Evangheliei păcii în chiar fața hâdă a morții, cu pavăza credinței acoperită, având coiful mântuirii pe cap și cu sabia Duhului zdrobind veșnic stăpânirea celui rău, pentru care cetele îngerești, împreună cu ale sfinților cântă Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Cuget feciorelnic neîntinat, suflet de înger, inimă arvunită poruncilor dumnezeiești, în trup de femeie te-ai păstrat, Tomaida, pentru a fi nouă, celor bântuiți de negurile desfrânării, călăuză spre ispășire și cale de mântuire:
Bucură-te, că ai cunoscut Taina Cununiei;
Bucură-te, că soțului i-ai fost credincioasă până la moarte;
Bucură-te, că ai înțeles pe deplin menirea femeii creștine;
Bucură-te, că toate cele lumești, ca monahiilor, îți păreau străine;
Bucură-te, că ochii tăi lăuntrici au fost feriți de apele înșelătoare ale plăcerilor trupești;
Bucură-te, că spurcăciunile poftelor diavolești cu puritatea copilărească le pierdeai;
Bucură-te, că toate provocările desfrânatului tău socru în nimic le-ai prefăcut;
Bucură-te, că ai slujit Luminii Hristos;
Bucură-te, cea care nu ți-ai întinat Sfântul Botez;
Bucură-te, apărătoarea familiilor creștine și a celor doritori de curăție;
Bucură-te, stea călăuzitoare spre rai;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 3-lea
A pândit șarpele pierzării omenești și sufletul tău, dar fructul oprit întins și ție spre mâncare i-a fost pieirea, căci ai urmat Domnului tău Hristos pe Cruce și în moarte, biruind astfel moartea spre cântarea cea veșnică: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Doar cel învechit în blestemății și rele nu intră pe Ușa Hristos, ci trece furiș peste hotarele stabilite de Domnul ca apărare a vieții creștinești, dar te-a aflat pe tine ca pe o oaste întreagă de pază ascultării, curăției, iubirii neîntinate – Căii, Adevărului și Vieții – celei dorite de toți cei cu mintea întreagă:
Bucură-te, cea asemeni marilor Bărbați ai Sfintei Treimi;
Bucură-te, gingășie mai tare decât toate săbiile lumii;
Bucură-te, trup de carne în care, neștiut și neînțeles pentru mulți, nu s-a strecurat putrejunea păcatelor;
Bucură-te, țară în care își află scăparea cei urmăriți de patimile trupești;
Bucură-te, că despicându-ți-se trupul de spurcatul tău socru, s-a deschis nouă țara făgăduinței nepătimirii;
Bucură-te, că rănile tale de moarte ne aduc nouă, celor morți după plăceri trupești, vindecarea de demonul desfrânării;
Bucură-te, că nu te-ai temut de groaznica moarte prin sabie;
Bucură-te, că de Domnul și de înțelepciunea judecăților Lui ți-a fost frică;
Bucură-te, că cele șapte păcate de moarte cu rănile de moarte, făcute ție, le-ai prăvălit în iad;
Bucură-te, iubire ce ai biruit patima;
Bucură-te, tinerețe fără urâciuni și viață fără de moarte;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 4-lea
Cugetare de egumenă hotărâtă în fapte vitejești, asemenea oștilor îngerești, veghe neadormită, pustnicească abținere de la dulcegăriile vieții, blândețe și bunătate de sfântă măicuță, tu, copilă de cincisprezece ani, Tomaida, în inimă ai păstrat și păzit, pentru care veșnic vei auzi și vei cânta în cer și pe pământ: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Însuși Hristos văzându-ți vitejia, înțelepciunea și hotărârea, te-a ales să-I urmezi printre spinii înfricoșători ai chinurilor, ca biruitoare ieșind din încercările de moarte, să ne poți tămădui și pe noi:
Bucură-te, cea aleasă dintre femei drept mireasă;
Bucură-te, asemenea mărgăritarului din țarină;
Bucură-te, nevastă nestricată de împreunare;
Bucură-te, că Însuși Hristos te-a cumpărat;
Bucură-te, că ai fost mai tare decât orice diamant;
Bucură-te, că Domnul a văzut în tine pe cea căutată să pecetluiască închisorile desfrâului;
Bucură-te, vistierie a tainelor Sale;
Bucură-te, că a lui Hristos Împărăție ai dobândit;
Bucură-te, că de bunătate și blândețe nu te-ai despărțit;
Bucură-te, foc care arzi patimile și poftele diavolești;
Bucură-te, că și de viața cea trecătoare te-ai lepădat pentru viața cea veșnică;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 5-lea
Neîncetat spurcăciunea dorește pierderea noastră, dar harul dobândit de creștini prin Sfintele Taine are și putere și înțelepciune ce biruiesc firea noastră păcătoasă, trecându-ne în chip neștiut hotarul de spaimă înapoi la rai, desăvârșit cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cât de mult ți-ai iubit bărbatul binecuvântat ție de Dumnezeu, întru slava și slujirea Stăpânului ceresc, dacă ai fost gata să aperi Taina Cununiei și a desăvârșitei iubiri din Sfintele Taine cu chiar viața ta de copilă:
Bucură-te, asemenea tuturor mucenițelor;
Bucură-te, pildă bună pentru toate femeile căsătorite;
Bucură-te, stea călăuzitoare și tuturor fecioarelor;
Bucură-te, că spaima de moarte nu te-a întunecat;
Bucură-te, că moartea o ai rușinat;
Bucură-te, drum nou săpat în carne și sânge;
Bucură-te, că puterea Duhului ai dovedit;
Bucură-te, fiică a Evei spălată de păcate;
Bucură-te, raiule recâștigat;
Bucură-te, noule Ierusalim creștinesc;
Bucură-te, dar făcut altar Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 6-lea
Afi monah înseamnă a-L iubi pe Hristos pe Cruce, a fi monah înseamnă a iubi desăvârșit și curat, a fi monah lepădarea de toate ale lumii plăceri și bucurii cere, a fi monah presupune ascultarea cea peste fire a poruncilor ce ucid trupul păcatului în care omul a căzut. A fi monahie în cuget ai ales și tu, Sfântă Muceniță Tomaida, și de aceea vei cânta nesfârșit și fără prihană dumnezeiescul: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Cuviosul Părinte Daniil Schiteanul a înțeles întreaga ta înțelepciune ce te-a făcut să alegi moartea cea roditoare de viață și astfel, nefiind monahie cu rânduiala, monahie te-ai arătat în cuget și cu fapta cea bună:
Bucură-te, că ai împreunat însoțirea cu curăția;
Bucură-te, nevastă trecută în rândul fecioarelor;
Bucură-te, că ivirea morții năprasnice nu te-a făcut să-L uiți pe Hristos;
Bucură-te, că în două ai suferit a te tăia desfrânatul, pentru a-i putea uni cu Hristos pe toți cei despicați de desfrânare;
Bucură-te, cea numită cuvioasă chiar de către cuvioșii Sfintei Mănăstiri Octodecat;
Bucură-te, chemarea de taină a cuvioșiei;
Bucură-te, mintea cu lumină cerească;
Bucură-te, inimă plină de duhul dumnezeiesc;
Bucură-te, priceperea peste rânduielile lumii;
Bucură-te, înțelegerea ce copleșește firea;
Bucură-te, întocmai cu Maria Egipteanca, Sfântul Ioan Valahul, Moise Ungurul și Xenia cea înțeleaptă;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 7-lea
Te cinstim după cuviință cu lacrimi și bucurie, dar înțelegerea vieții tale ne este peste putință. Căci frământarea așternutului pierde strălucirea întregii înțelepciuni, dar tu ai unit cele contrare prin adumbrirea harului și mirul sângelui tău, arătând lumii că cine în Hristos se îmbracă poate cânta Lui: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Fecioară în naștere doar Maica lui Dumnezeu s-a păstrat, iar tu ai urmat-o în cuget, neprihănită rămânând prin înțelegerea de taină a rostului vieții creștinești:
Bucură-te, chipul de rai al Evei;
Bucură-te, chip al cuvioșiei;
Bucură-te, chip al pocăinței femeii adultere;
Bucură-te, chip al tuturor desfrânaților pocăiți;
Bucură-te, că toți împătimiții chemându-te, se tămăduiesc;
Bucură-te, a pământului prefacere cerească;
Bucură-te, jertfă de sânge a coastei lui Adam;
Bucură-te, unire a celor de jos cu cele de sus;
Bucură-te, cea slabă din fire, dobândire a celor veșnice prin alegere;
Bucură-te, adăpost al familiilor încercate de patimi;
Bucură-te, unire a bărbatului cu femeia în desăvârșită curăție;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 8-lea
A făcut Dumnezeu om după chipul și asemănarea Sa, dar neascultarea și duhul desfrânării l-a scos pe acesta din rai, iar prin Întruparea și Răstignirea Cuvântului lui Dumnezeu, făptura de lut și carne a dobândit iarăși Duhul Sfânt și putința de a încăpea întreagă și curată în slava lui Dumnezeu Tatăl: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Așa cum raza soarelui nu-și modifică cu nimic natura, trecând prin foc și prin apă, așa și tu, mireasă a lui Dumnezeu ai rămas cu cugetul, femeie fiind cu trupul, o, minunile Tale, Hristoase, o, bunătatea Ta, o, iubirea Ta de oameni cea neînțeleasă decât de întreaga înțelepciune creștinească:
Bucură-te, muceniță, că toate ți-au fost îngăduite, dar nu ai fost stăpânită decât de iubirea lui Hristos;
Bucură-te, că trupul nu pentru desfrânare l-ai păstrat, ci, prin sabie și suferință, curat lui Hristos I l-ai dat;
Bucură-te, că un trup ai fost cu soțul tău doar pentru a fi o taină a lui Dumnezeu, un mădular în Trupul lui Hristos;
Bucură-te, templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că bărbatul tău nu te-a despărțit nicidecum de Adevăratul și unicul Domn, Iisus Hristos;
Bucură-te, soție despărțită vremelnic de bărbatul tău doar prin sabie și moarte;
Bucură-te, că prin credință, curăție și jertfă te-ai făcut tămăduitoarea desfrânaților;
Bucură-te, apărătoarea familiei creștine;
Bucură-te, focul pierzător al duhurilor desfrânării;
Bucură-te, ocolul cel sfânt al bărbaților și femeilor botezate întru Domnul;
Bucură-te, că aperi de toată spurcăciunea pe toți cei ce te cheamă întru Hristos;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 9-lea
Cumplită este mânia lui Dumnezeu împotriva celor ce se încăpățânează în desfrânare, uitând de pedepsele cu care au fost pârjoliți de moarte și dați satanei toți iubitorii de patimi în trup, pentru care cu smerită frică cântăm Celui Atotputernic: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Hristos ți-a fost chipul și nu Eva, și El te-a făcut precum marea în furtună, picătura tocind stânca, iar tu cu sângele tău mucenicesc fărâmi tăriile desfrânării:
Bucură-te, sânge curat, vărsat pentru tămăduirea noastră;
Bucură-te, tămăduitoarea, dar și judecătoarea celor ce au schimbat harul lui Dumnezeu în desfrânare;
Bucură-te, mângâietoarea celor smeriți și dornici de iertare;
Bucură-te, cumplită sabie împotriva celor ce visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea și hulesc măririle cerești;
Bucură-te, străpungătoarea celor ce umblă în calea lui Cain;
Bucură-te, foc ce arzi pe sodomiți și gomoreni;
Bucură-te, că încremenești în întunericul cel veșnic pe onaniști și pe toți desfrânații;
Bucură-te, că pe toți aceștia îi poți întoarce, cu harul dat ție de Domnul nostru Iisus Hristos, la viață, dacă se pocăiesc;
Bucură-te, baia preasfintei noastre credințe;
Bucură-te, ochiul cel bun al orbiților de patimi;
Bucură-te, cale de mântuire a tuturor rătăciților care doresc întru Hristos tămăduire;
Bucură-te, mâna prin care ne sprijinim de Crucea Mântuitorului;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 10-lea
Munții virtuților omenești sunt acoperiți cu slava lui Dumnezeu, iar piscul cel mai înalt are cetate de nedoborât dragostea, căci Domnul este iubire și din iubirea-I S-a răstignit pentru noi și pentru a împlini desăvârșit dorința lui Dumnezeu Tatăl: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Revărsare de daruri fără de sfârșit dă Domnul celor ce-L urmează, peste toate fiind însă darul iubirii de Dumnezeu și al iubirii aproapelui, de care te-ai făcut vistierie preabogată:
Bucură-te, Tomaida, iubirea cea îndelung răbdătoare;
Bucură-te, Tomaida, iubire ce nu te porți cu necuviință;
Bucură-te, Tomaida, iubire ce nu te aprinzi cu îndreptățirea de sine;
Bucură-te, Tomaida, iubire ce împlinești dorințele noastre cele bune;
Bucură-te, Tomaida, topitoarea trufiei și a iubirii de sine;
Bucură-te, Tomaida, chivot al Adevărului;
Bucură-te, Tomaida, legătura desăvârșirii;
Bucură-te, Tomaida, primitoarea moștenirii lui Hristos;
Bucură-te, că Iudita a ucis pe Olofern desfrânatul, dar a murit;
Bucură-te, că tu, Tomaida, te-ai lăsat ucisă de cel desfrânat și trăiești veșnic;
Bucură-te, că ne ești și nouă, împătimiților, apărătoare de taină;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 11-lea
Greu de înțeles, dar și mai greu de trăit de noi, păcătoșii, poruncile Domnului ce aduc darurile smereniei și ale desăvârșirii în Duh, pe care tu însă le-ai împlinit cu prisosință de la Sfântul Botez, neîncetând să aduci întreita sfântă cântare: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Moartea ta a fost trâmbițată de îngeri și a luminat beznele vieții noastre ca un fulger, astfel văzătorii cu duhul au fost înștiințați de nașterea tămăduitoarei de desfrânare, înțeleaptă Tomaida:
Bucură-te, nevastă cu chip îngeresc dăruită, prin acoperirea cu haina cea grea a muceniciei;
Bucură-te, mireană socotită de Sfinții Părinți asemenea lor;
Bucură-te, că încă și în mănăstire de călugări ai fost dusă;
Bucură-te, cea care împreună cu egumena noastră, Preacurata Maică a lui Dumnezeu, păzești sfintele mănăstiri de duhul îndreptățirii de sine;
Bucură-te, că sfintele tale moaște imediat au lucrat;
Bucură-te, că sfintele tale moaște l-au vindecat de desfrânare pe cel ce ți-a cerut ajutorul;
Bucură-te, minune pe care n-o înțelegem, dar la care ne rugăm;
Bucură-te, că picăturile sângelui tău umplu de viață deșertul păcatelor noastre;
Bucură-te, că te-ai făcut maică tuturor părăsiților de virtuți;
Bucură-te, că Domnul Iisus, Mirele pentru Care te-ai lăsat tăiată în bucăți, te-a întregit nouă;
Bucură-te, că trupul tău tăiat taie dorințele blestemate;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 12-lea
Fără de voi, sfinților ai Sfintei Treimi, la comoara vieții veșnice nu am ajunge niciodată, căci rătăcim în hățișurile păcatelor noastre mai întinse decât toate oceanele și mările lumii, găuri negre fără de hotare, din care numai voi, prin nevoințe și moarte ne ridicați, ca împreună să cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Văzând Domnul neputințele noastre în a ne apăra de dulcețile fructului oprit și slaba noastră voință, a trimis pe copila-nevastă cu suflet de monahie să ne ocrotească și cărare făcându-se prin ea, nouă cărare spre mântuire ne este:
Bucură-te, taina chipului de sfințenie al făpturii;
Bucură-te, taina chipului nevinovat și curat;
Bucură-te, fiica lumii și dar al Fiului Tatălui ceresc;
Bucură-te, virtute a celor iubitori de Dumnezeu;
Bucură-te, vitejie ce întreci pe toți războinicii satanei;
Bucură-te, tărie a cerului în pământ;
Bucură-te, copilă-nevastă-monahie, maica neputincioșilor;
Bucură-te, lucrare sfântă peste răutatea lumii;
Bucură-te, lucrare sfântă peste vicleniile demonice;
Bucură-te, smerenie cu slavă de taină;
Bucură-te, milostivă, a săracilor în virtuți sprijinitoare și tămăduitoare;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul al 13-lea
O, sfântă taină a iubirii lui Dumnezeu pentru chipul Său de țărână, lucrare prin care Hristos Se răstignește în fiecare dintre sfinții Lui, înviindu-i și lucrători în ogorul cel răsădit cu lacrimi punându-i, Sfântă Muceniță Tomaida, caută degrabă la rătăcirea minții mele și-mi dă mie voința ta cea sfântă, ca împotrivindu-mă cu totul vrăjmașului, focul pârjolitor al patimilor mele trupești să-l sting cu curgerea sângelui tău neprihănit, eu, cel căzut din cele sfinte, să redevin chip al Tatălui ceresc, Fiu întors la cele dintâi și ție recunoscător, ca împreună cu toți să-I cânt Sfintei Treimi: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi iarăși se zice Icosul 1: Egiptul, țara pedepsiților…, Condacul 1: Multe flori a odrăslit dreapta credință…
Icosul 1
Egiptul, țara pedepsiților, dar și a celor izbăviți din gheara satanei, pustiul cel roditor de viață sfântă, a crescut în Alexandria trupul tău de taină, hotar și piatră de poticnire pentru tot necredinciosul și groapă fără de fund spre pierzarea duhurilor desfrânării:
Bucură-te, copilă a unor dreptcredincioși creștini alexandrini;
Bucură-te, ascunzătoare a chipului de mucenicie;
Bucură-te, polată a minților îndumnezeite;
Bucură-te, floare din care ne vom hrăni tainic noi, albinele următoare lui Hristos;
Bucură-te, că inima ta a rămas Biserică neprihănită a chipului Mântuitorului;
Bucură-te, că însoțindu-te cu bărbat, ai rămas neatinsă de stricăciunea patimii desfrânării;
Bucură-te, lumină din Lumina Hristos;
Bucură-te, strălucire fără de umbră sau schimbare;
Bucură-te, candelă plină de untdelemnul poruncilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, corăbioară în care aflăm salvare cei înecați în oceanul păcatelor;
Bucură-te, tămăduitoarea celor pe care lepra desfrânării i-a lăsat fără de chipul cel adevărat;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Condacul 1
Multe flori a odrăslit dreapta credință și toate de taină, dar ca Tomaida, nevasta cea întocmai cu monahiile, apărătoarea cea preatânără a fecioriei, păstrătoarea de aur curățit a întregii înțelepciuni, pomul sub care ne răcorim cei aprinși de arșița desfrânării, baia în care sângele muceniței ne spală pe toți înainte de a merge la Nunta Mielului, nu poți afla. Pentru aceea să cântăm plini de nădejde și iubire dumnezeiască: Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!
Rugăciune către Sfânta Muceniță Tomaida
Sfântă Muceniță Tomaida, luminătoarea celor din întunericul îndreptățirilor de sine, caută și spre a mea ticăloasă rugăciune, căci am venit în fața sfintei tale icoane, pe care eu, orbitul de păcatele desfrânării nu o văd. Ascultă dar strigarea inimii mele, căci eu pe voi, sfinții, nu vă mai aud, cu totul fiind asurzit de vuietele de veselie și chiuiturile diavolilor, caută tu spre mine precum a căutat Mântuitorul lumii și cu a Lui milă și iubire de oameni am ajuns să mă rog eu, cel ce nu mai am glas, ci cu toate dobitoacele m-am asemănat în grai și purtări și ca un necuvântător m-am făcut, cel ce odinioară în rai le-am dat lor nume și rosturi prin numire. Caută cu dinadinsul spre mine și, cu rugăciunile tale cele ascultate de Stăpânul și Făcătorul celor văzute și nevăzute, mă ogoiește măcar o zi în războiul desfrânării și preadesfrânării, în care singur, de bunăvoie m-am aruncat! Roagă-te pentru mine, păcătosul, care i-am întrecut cu mult și multe pe fără de nume ticăloșii cei din Sodoma și Gomora, pentru mine ce nu mai aștept decât mânia lui Dumnezeu, căci „întru fărădelegi m-m zămislit și întru păcate m-a născut maica mea”, în vârtejul apocaliptic fiind crescut, cu tristețea fiind înfășat, cu laptele satanic al urâciunilor alăptat, înțărcat cu mânie și ură, lipsit cu totul fiind de întreaga înțelepciune creștinească. Tu, cea care n-ai cunoscut urâțenia păcatului și nici frica și nici rușinea diavolească, repede asupră-mi sabia Duhului Sfânt și mă despică tu în două și scoate afară din mine duhul destrăbălării, al tristeții, al pustiirii, al curviei și al preacurviei, al tuturor păcatelor trupești ce nici diavolii nu le mai știu inventa, al întinării cu pofte urâte înaintea Hristosului meu. Taie de la mine duhul necunoașterii, al nemilostivirii, al împietririi, al beției, al lăcomiei pântecelui, al iubirii de arginți, al clevetirii aproapelui, al neiubirii de frați sau de dușmani, al aprinderii spre cele rele și neplăcute Domnului, al obrăzniciei ce se cheamă „îndrăzneală”, și tot cugetul fără de răspuns și nevrednic de chipul iubirii dumnezeiești, dar vrednic de toată munca și osânda și gheena și de toată pedeapsa, cu care Sfânta Treime osândește răzvrătirea și neascultarea cea drăcească spre care eu m-am aplecat, învoindu-mă cu totul. Miluiește-mă tu, cea tăiată la trup, dar întreagă cu înțelepciunea, și roagă-L pe Bunul Dumnezeu să-mi dea iertare și putere, să-mi dea răgaz să-mi spăl în sângele tău, vărsat pentru mine, în sângele Lui apoi, cu care a mântuit lumea, mulțimea fără de număr a nelegiuirilor. Sunt istovit de iureșul acestei trăiri în păcate. Vezi-ne pe mine și pe toți ai mei frați de ticăloșie. Oprește-mă tu la hotarul de taină al pocăinței și smereniei, crestează-mă cu postul, pentru a-mi revărsa în mărturisire, fără de frică și rușine, păcatele. Vreau să mă mărturisesc mai întâi ție, ca unei fierbinte rugătoare și grabnic mijlocitoare, apoi, cu ajutorul părintelui duhovnic, Singurului și Iubitorului de oameni Dumnezeu. Ajută-mă, te rog, cu umilința cu care a cerut ajutor femeia cananeeancă pentru fiica ei. Eu sunt și mamă, și fiică, căci gazdă a păcatelor îndreptățirii de sine sunt și am zămislit blestemății cu care am umplut lumea. Văd crucea ca pe singurul liman. Te rog, și-mi doresc drumul îngust și îngusta intrare în staulul oilor mântuite. Cred și vreau să-mi mărturisesc credința cea dreaptă prin faptele bune ale creștinului ortodox. Dar sunt cu totul neputincios. Te rog pe tine, Sfântă Muceniță Tomaida, roagă-te cu dinadinsul, ca Domnul meu și Dumnezeul meu Iisus Hristos să-mi poruncească și mie: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”. Tu ești scăldătoarea mea, cea care ești pilda cea bună și tămăduitoare a oilor cuvântătoare. Pentru rugăciunile tale să fiu și eu tămăduit și, tămăduit fiind, să revin la viață pentru a putea sluji și eu, după poruncă, Sfintei Treimi, Maicii Preacurate și Pururea Fecioarei Maria și vouă, tuturor sfinților la care am alergat spre tămăduirea sufletului și a trupului. Amin!
Și se face otpustul.
Sfântă Muceniţă Tomaida, luminătoarea celor din întunericul îndreptăţirilor de sine, caută şi spre a mea ticăloasă rugăciune, căci m-am aruncat în faţa Sfintei tale Icoane, pe care eu, orbitul de păcatele desfrânării nu o văd. Ascultă dar strigarea inimii mele, căci eu pe voi, Sfinţii, nu vă mai aud, cu totul fiind asurzit de vuietele de veselie şi chiuiturile dracilor, caută tu spre mine precum a căutăt Mântuitorul lumii şi cu a Lui milă şi iubire de oameni am ajuns să mă Rog eu, cel ce nu mai am glas, ci cu porcii şi toate dobitoacele m-am asemănat în grai şi purtări şi ca un necuvântător m-am făcut, cel ce odinioară în Rai le-am dat lor nume şi rosturi prin numire.
Caută cu dinadinsul spre mine şi cu Rugăciunile tale cele ascultate de Stăpânul şi Făcătorul celor văzute şi nevăzute, mă ogoieşte măcar o zi în războiul desfrânării şi prea desfrânării în care singur, de bună voie m-am aruncat!
Roăga-te pentru mine păcătosul, care i-am întrecut cu mult şi multe, fără de nume ticăloşii pe cei din Sodoma şi Gomora, pentru mine ce nu mai aştept decât mânia lui DUMNEZEU, căci "întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea", în vârtejul apocaliptic fiind crescut, cu tristeţea fiind înfăşat, cu laptele satanic al urâciunilor televizorului alăptat, înţărcat cu mânie şi ură, lipsit cu totul fiind de întreaga înţelepciune Creştinească.
Tu, cea care n-ai cunoscut băloşenia păcatului şi nici frica şi nici ruşinea drăcească, repede asupră-mi sabia Duhul Sfânt şi mă despică tu în două şi scoate afară din mine duhul cel împuţit al destrăbălării, al tristeţii, al pustiirii, al curviei şi al preacurviei, al tuturor păcatelor trupeşti ce nici dracii nu le mai ştiu inventa, al întinării cu pofte urâte înaintea HRISTOSULUI meu. Taie de la mine duhul necunoaşterii, al nemilostivirii, al împietririi, al beţiei, al lăcomiei pântecelui, al iubirii de arginţi, al clevetirii aproapelui, al neiubirii de fraţi sau de duşmani, al aprinderii spre cele rele şi neplăcute Domnului, al obrăzniciei ce se cheamă "îndrăzneală", şi tot cugetul fără de răspuns şi nevrednic de Chipul Iubirii Dumnezeieşti, dar vrednic de toată munca şi osânda şi gheena şi de toată pedeapsa, cu care Sfânta Treime osândeşte răzvrătirea şi neascultarea cea drăcească spre care eu (numele) m-am aplecat, învoindu-mă cu totul.
Miluieşte-mă tu, cea tăiată la trup, dar întreagă cu înţelepciunea şi Roagă-L pe Bunul Dumnezeu să-mi dea iertare şi putere, să-mi dea răgaz să-mi spăl în sângele tău, vărsat pentru mine, în Săngele Lui apoi cu care a Mântuit lumea, mulţimea fără de număr a nelegiuirilor.
Sunt istovit de iureşul acestei trăiri în păcate. Vezi-ne pe mine şi pe toţi ai mei fraţi de ticăloşie. Opreşte-mă tu la Hotarul de taină al pocăinţei şi smereniei, crestează-mă cu postul, pentru a-mi revărsa în mărturisire, fără de frică şi ruşine, păcatele. Vreau să mă mărturisesc mai întâi ţie, ca unei fierbinte Rugătoare şi Grabnic mijlocitoare, apoi, cu ajutorul Părintelui duhovnic, Singurului şi Iubitorului de oameni Dumnezeu.
Ajută-mă te rog cu umilinţa cu care a cerut ajutor femeia cananeiancă pentru fiica ei. Eu sunt şi mamă şi fiică, căci gazdă a păcatelor îndreptăţirii de sine sunt şi am zămislit blestemăţii cu care am umplut lumea.
Văd Crucea ca pe singurul Liman şi o cer. Te Rog, (iată, mă Rog!) şi-mi doresc – Drumul îngust şi îngusta intrare în Staulul Oilor Mântuite. Cred şi vreau să-mi mărturisesc Credinţa cea Dreaptă prin Faptele Bune ale Creştinului Ortodox. Dar sunt cu totul neputincios. Te rog pe tine, Sfântă Cuvioasă şi Muceniţă Tomaida, Roaga-te cu dinadinsul, ca Domnul meu şi DUMNEZEUL meu IISUS HRISTOS să-mi poruncească şi mie: "Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă".
Tu eşti Scăldătoarea mea cea care eşti pilda cea buna şi tămăduitoare a Oilor. Pentru Rugăciunile tale să fiu şi eu tămăduit şi, tămăduit fiind, să revin la Viaţă pentru a putea Sluji şi eu, după Poruncă, Sfintei Treimi, Maicii Prea Curate şi Pururea Fecioarei Maria şi vouă, tuturor Sfinţilor la care am alergat spre tămăduirea sufletului şi a trupului. Amin!
RUGĂCIUNE
Caută cu dinadinsul spre mine şi cu Rugăciunile tale cele ascultate de Stăpânul şi Făcătorul celor văzute şi nevăzute, mă ogoieşte măcar o zi în războiul desfrânării şi prea desfrânării în care singur, de bună voie m-am aruncat!
Roăga-te pentru mine păcătosul, care i-am întrecut cu mult şi multe, fără de nume ticăloşii pe cei din Sodoma şi Gomora, pentru mine ce nu mai aştept decât mânia lui DUMNEZEU, căci "întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea", în vârtejul apocaliptic fiind crescut, cu tristeţea fiind înfăşat, cu laptele satanic al urâciunilor televizorului alăptat, înţărcat cu mânie şi ură, lipsit cu totul fiind de întreaga înţelepciune Creştinească.
Tu, cea care n-ai cunoscut băloşenia păcatului şi nici frica şi nici ruşinea drăcească, repede asupră-mi sabia Duhul Sfânt şi mă despică tu în două şi scoate afară din mine duhul cel împuţit al destrăbălării, al tristeţii, al pustiirii, al curviei şi al preacurviei, al tuturor păcatelor trupeşti ce nici dracii nu le mai ştiu inventa, al întinării cu pofte urâte înaintea HRISTOSULUI meu. Taie de la mine duhul necunoaşterii, al nemilostivirii, al împietririi, al beţiei, al lăcomiei pântecelui, al iubirii de arginţi, al clevetirii aproapelui, al neiubirii de fraţi sau de duşmani, al aprinderii spre cele rele şi neplăcute Domnului, al obrăzniciei ce se cheamă "îndrăzneală", şi tot cugetul fără de răspuns şi nevrednic de Chipul Iubirii Dumnezeieşti, dar vrednic de toată munca şi osânda şi gheena şi de toată pedeapsa, cu care Sfânta Treime osândeşte răzvrătirea şi neascultarea cea drăcească spre care eu (numele) m-am aplecat, învoindu-mă cu totul.
Miluieşte-mă tu, cea tăiată la trup, dar întreagă cu înţelepciunea şi Roagă-L pe Bunul Dumnezeu să-mi dea iertare şi putere, să-mi dea răgaz să-mi spăl în sângele tău, vărsat pentru mine, în Săngele Lui apoi cu care a Mântuit lumea, mulţimea fără de număr a nelegiuirilor.
Sunt istovit de iureşul acestei trăiri în păcate. Vezi-ne pe mine şi pe toţi ai mei fraţi de ticăloşie. Opreşte-mă tu la Hotarul de taină al pocăinţei şi smereniei, crestează-mă cu postul, pentru a-mi revărsa în mărturisire, fără de frică şi ruşine, păcatele. Vreau să mă mărturisesc mai întâi ţie, ca unei fierbinte Rugătoare şi Grabnic mijlocitoare, apoi, cu ajutorul Părintelui duhovnic, Singurului şi Iubitorului de oameni Dumnezeu.
Ajută-mă te rog cu umilinţa cu care a cerut ajutor femeia cananeiancă pentru fiica ei. Eu sunt şi mamă şi fiică, căci gazdă a păcatelor îndreptăţirii de sine sunt şi am zămislit blestemăţii cu care am umplut lumea.
Văd Crucea ca pe singurul Liman şi o cer. Te Rog, (iată, mă Rog!) şi-mi doresc – Drumul îngust şi îngusta intrare în Staulul Oilor Mântuite. Cred şi vreau să-mi mărturisesc Credinţa cea Dreaptă prin Faptele Bune ale Creştinului Ortodox. Dar sunt cu totul neputincios. Te rog pe tine, Sfântă Cuvioasă şi Muceniţă Tomaida, Roaga-te cu dinadinsul, ca Domnul meu şi DUMNEZEUL meu IISUS HRISTOS să-mi poruncească şi mie: "Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă".
Tu eşti Scăldătoarea mea cea care eşti pilda cea buna şi tămăduitoare a Oilor. Pentru Rugăciunile tale să fiu şi eu tămăduit şi, tămăduit fiind, să revin la Viaţă pentru a putea Sluji şi eu, după Poruncă, Sfintei Treimi, Maicii Prea Curate şi Pururea Fecioarei Maria şi vouă, tuturor Sfinţilor la care am alergat spre tămăduirea sufletului şi a trupului. Amin!
RUGĂCIUNE
DUMNEZEULE, pentru Rugăciunile Sfintei Muceniţe Tomaida, ajută-mi mie şi mă izbăveşte de păcatul desfrânării. Şi nădăjduieşte suflete al meu spre DUMNEZEU, că te vei libera de ispita diavolească. Amin!
Troparul Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tomaida, strigă cu mare Glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă rastignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru Rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Troparul Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tomaida, strigă cu mare Glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă rastignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru Rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Nessun commento:
Posta un commento