domenica 3 gennaio 2021

Acatistul, Paraclisul si Viata Sfântului Cuvios Nichifor cel Lepros 4 Ianuarie



Condacul 1

Bineplăcut lui Dumnezeu te-ai făcut de copil sfinte, robit fiind de bucuria creației dumnezeiești a Cretei, în peisajul satului tău muntos și a cântărilor de praznic ale Născătoarei de Dumnezeu în pădurea de castani, pe care le-ai purtat cu tine întreaga viață. Când deschizând larg ușa sufletului tău, te-a pătruns mireasma cea nepieritoare, covârșindu-te, pe care cu dragoste sfântă o împarți acum tuturor. Pentru aceasta cântăm ție: Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Icosul 1

Ți-ai însușit întru totul credința părinților tăi, simpli în ale lumii, dar bogați în cele înalte, căci mama ta se învrednicise a se ruga și la Locurile Sfinte. Apoi rămânând orfan, ai dus cu tine modelul credinței ca pe o mare comoară în casa bunicului tău, care te-a luat spre îngrijire. Pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, că Sfântul Nicolae ți-a fost ocrotitor prin botez;

Bucură-te, că Maica Domnului te-a binecuvântat la Praznicele Sale;

Bucură-te, că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ocroteau satul tău;

Bucură-te, că Sfântul Efrem se ruga pentru oamenii locului;

Bucură-te, că satul avea douăsprezece biserici;

Bucură-te, de marele dar al nașterii tale;

Bucură-te, c-ai dobândit mare ocrotire vieții tale;

Bucură-te, că aceasta a fost temelia jertfelniciei tale;

Bucură-te, că Sfinții nu te-au părăsit niciodată;

Bucură-te, că dragostea lor ți-a fost și mamă și tată;

Bucură-te, că dragostea aceasta o împarți acum cu toată lumea;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 2

La treisprezece ani a trebuit să pleci în Hania, să‑nveți meseria de bărbier. Și ți-era scris ție să nu te mai întorci și nici să-i mai vezi vreodată. Credem că numai rugăciunea și dragostea Sfinților tăi ți-au alinat dorul și durerea. Pentru aceasta cântăm Celor de Sus: Aliluia.

Icosul 2

Tot cu dragostea prietenilor tăi de Sus ai învins singurătatea și grijile care apăsau gingașul tău suflet de copil de țară, nevoit să facă față unui oraș mare. Pentru nevoința aceasta, cântăm ție:

Bucură-te, că drumul tău era rânduit de Sus;

Bucură-te, că Domnului nimic nu-i era ascuns;

Bucură-te, că se pregătea ție dar nespus;

Bucură-te, că mic de ani fiind, toate temerile le-ai învins;

Bucură-te, că drumul tău ducea Sus;

Bucură-te, că ascultător fiind ai surprins;

Bucură-te, că prietenos fiind prieteni ți-ai făcut;

Bucură-te, căci chipeș fiind, te-ai făcut plăcut;

Bucură-te, că sufletul tău frumos s-a văzut;

Bucură-te, că egoismul nu l-ai cunoscut;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 3

Dar marea încercare a vieții tale abia acum începea sfinte, căci lepra a pus pecetea muceniciei tale nesângeroase pentru întreaga-ți viață. Pentru aceasta, Celui ce pe toate mai înainte le cunoaște și le rânduiește, Îi cântăm cu smerenie: Aliluia!

Icosul 3

Cunoscând tu semnele bolii, urmările ei și soarta celor bolnavi, respinși, disprețuiți și izolați de lume, ți-ai purtat în taină durerea. Și pentru a evita alungarea ta în „mormântul morților vii”, la șaisprezece ani ai plecat în ascuns în Egipt, și acoperit de sfinții tăi ți-ai practicat meseria de bărbier în Alexandria. Pentru puterea și durerea aceasta, cântăm ție:

Bucură-te, că durerea sufletească te-a călit pentru ce aveai de răbdat;

Bucură-te, că la Locurile Sfinte te-ai rugat;

Bucură-te, că rugăciunea ta tărie ți-a dat;

Bucură-te, că fără timp copilăria ți-ai lepădat;

Bucură-te, că boala asta cruntă te-a maturizat;

Bucură-te, că Sfinții tăi nu te-au uitat;

Bucură-te, că în voia Domnului cu totul te-ai lăsat;

Bucură-te, căci, ca din mâna Domnului, toate le-ai primit;

Bucură-te, că în vâltoarea vieții smerit ai stat;

Bucură-te, că drumul vieții tale este de neconfundat;

Bucură-te, că, doar pe Sfinți având, lor te-ai confesat;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 4

Nu ai putut rămâne prea mult sfinte nici aici, căci semnele bolii tale erau de acum la vedere și nedeznădăjduind ți-ai încredințat taina unui arhiereu venit din Hios, care te-a îmbărbătat și te-a primit ca un adevărat părinte, mult ajutându-te. Pentru aceasta, Celui care pe toate le rânduiește și le îngăduiește, dar Care dăruiește și puterea de a le duce, Îi cântăm: Aliluia.

Icosul 4

Descoperind în tine un tânăr mai puțin obișnuit, peste care odihnea Harul Duhul Sfânt, acesta te-a trimis să-ți folosești puterea pilduitoare alături de Cuviosul Antim, la leprozeria din Hios, patronată de Maica Domnului „Ascultătoarea”, cu ajutorul Sfântului Lazăr cel înviat din morți. Pentru care, mulțumind Maicii Sfinte, cântăm ție:

Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;

Bucură-te, că aceasta întreg drumul vieții ți-a însoțit;

Bucură-te, că binecuvântarea sa, la intrarea în leprozerie ai primit;

Bucură-te, că prin grija sa viața ți-ai chivernisit;

Bucură-te, că, orfan fiind, de dânsa te-ai lipit;

Bucură-te, că pe dânsa de Maică ai primit;

Bucură-te, că de dânsa niciodată nu te-ai despărțit;

Bucură-te, că rânduiala sfântă acum ți s-a deslușit;

Bucură-te, că în brațele-i sfinte aici ai fost primit;

Bucură-te, că bolnav fiind, tu sănătos te-ai privit;

Bucură-te, că Maicii Sfinte toate darurile i-ai atribuit;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 5

Maica Domnului a grăit din icoană Cuviosului Antim: „Ia icoana mea și îngrijește-o cum se cuvinte, și într-o zi vei vedea ce se va petrece în jurul ei”. Și așa s-a și întâmplat, căci nenumărate minuni au avut loc zi de zi cu leproșii. Pentru aceasta cântăm Maicii lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Sub binecuvântarea Maicii Domnului, ascultătorule și pătimitorule Nicolae, roada cea bună a satului Sirikari, ai primit schima cea monahicească cu numele Nichifor și te-ai avântat în nevoințele cele monahicești, sub povățuirea Cuviosului Sfânt Antim, ignorând boala care te rodea. Pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, că ți-ai închinat viața lui Dumnezeu;

Bucură-te, că te-ai dedicat slujirii semenilor;

Bucură-te, că ai întărit pe cei de o suferință cu tine;

Bucură-te, că în Dumnezeu ți-ai găsit pacea;

Bucură-te, lucrătorule al faptelor bune;

Bucură-te, alinătorule al sufletelor îndurerate;

Bucură-te, slujitorule al bolnavilor;

Bucură-te, că roadă sfântă aici ai cules;

Bucură-te, că rugăciunea mai mult ai lărgit;

Bucură-te, că prin nevoință, biruința s-a plămădit;

Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 6

Cu fiecare zi mai mult te împlineai, atâta râvnă în ascultare aveai față de părintele tău duhovnicesc Antim, încât nici apă nu beai fără binecuvântare, iar hrana ta era una strict monahicească. Trăiai și-L respirai pe Dumnezeu, devenind om purtător de Dumnezeu și de Hristos, încât duhurile necurate se temeau de tine, neputând răbda prezența ta. Pentru aceasta cântăm Celui ce dă tuturor asemenea puteri: Aliluia!

Icosul 6

În leprozerie ți-ai luat ucenic, sfinte, pe micul Teodor din Hios, care molipsindu-se de lepră, a fost adus de părinții săi aici. Și amintindu-ți cât ai tânjit după dragostea părintească în viața ta, l-ai luat sub îngrijirea și mângâierea ta părintească, căci Duhul lui Dumnezeu era cu tine. Pentru aceasta îți cântăm ție:

Bucură-te, că micul Teodor ți-a fost ca un fiu;

Bucură-te, că și el te ținea ca pe părintele lui;

Bucură-te, că toți te simțeau ca pe omul lui Dumnezeu;

Bucură-te, că tuturor le erai ajutător;

Bucură-te, că nevoința monahicească ți-ai lărgit;

Bucură-te, că păreai mereu neobosit;

Bucură-te, căci, cu cât te jertfeai, cu atât ieșeai mai întărit;

Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;

Bucură-te, că de sfinții copilăriei tale nicicând nu te-ai despărțit;

Bucură-te, că mai aproape de cer zi de zi te-ai suit;

Bucură-te, că durerile bolii cu rugăciunea ai biruit;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 7

După cum nici uleiul nu iese de nu se zdrobesc măslinele, și nici vinul nu curge de nu se strivesc strugurii, așa și pe tine, sfinte, ca să dai roadă aleasă, Domnul a îngăduit să te înțepe mai tare ghimpele bolii care, atingându-ți ochii, te-a orbit. Și tu, noule Iov, te-ai smerit zicând ca și celălalt Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!”. Iar noi, Celui care cu rânduială îngăduie toate, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 7

Această nouă încercare, Sfinte Nichifor, ai purtat-o cu pace sfântă. Și nemaiputând să îngrijești micuța ta grădină, l-ai luat pe Teodor „asociat” la culturile tale. Căci mâinile voastre schilodite, de martiri fără sânge, cultivau legume și flori în cutiuțe mici, care se vindeau la piață. Încă aduceați și prinosul muncii voastre, legume pentru muncitorii și maicile ce se îngrijeau de ridicarea Mănăstirii Maicii Domnului „Ajutătoarea”. Pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, că stricăciunea trupului, sufletul nu ți-a atins;

Bucură-te, că timpul tău în permanente lupte s-a scurs;

Bucură-te, că drumul tău tot mai sus te-a dus;

Bucură-te, că evlavia copilăriei tale nu s-a stins;

Bucură-te, că la ai tăi în viață niciodată n-ai mai ajuns;

Bucură-te, că ale lumii toate au rămas în apus;

Bucură-te, că pronia, pe calea vieții, suflete mari ți-a adus;

Bucură-te, că micului Teodor i-ai fost bucurie și ajutor nespus;

Bucură-te, că și Cuviosul Antim nădejdea în tine și-a pus;

Bucură-te, că râvna ta, Sfinte, pe mulți i-a prins;

Bucură-te, că faptele minunate ale Maicii Domnului le-ai scris;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 8

A îngăduit Domnul că nevoințele tale să nu rămână necunoscute, Sfinte. Ca Teodor să vadă cum ceasuri întregi te rugai noaptea pentru pătimitorii leprozeriei și pentru lume, bătând nenumărate metanii, înainte ca boala să-ți schilodească și mâinile și picioarele. Pentru aceasta, Celui ce ți-a dat ție putere, cu dragoste sfântă Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 8

Nevoințele tale monahicești, jertfirea și dragostea pentru semeni, cinstirea Maicii Domnului și a Sfinților, grija și râvna pentru cele sfinte, răbdarea cu care ți-ai purtat boala, cum te-ai predat întru totul voii sfinte a lui Dumnezeu, au fost din tine un om desăvârșit, care nu s-a certat niciodată cu vreun om și n-a rănit niciodată inima cuiva. Pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, că nevoințele tale erau aducătoare de daruri sfinte;

Bucură-te, că ai fost un model de viețuire pentru Teodor;

Bucură-te, că prin tine a dobândit și el putere;

Bucură-te, că a fost martor jertfelor tale;

Bucură-te, că prin mărturiile lui te cunoaștem și noi;

Bucură-te, că mucenicia ta se vădește;

Bucură-te, că jertfele tale ne întăresc duhovnicește;

Bucură-te, că râvna ta în noi înflorește;

Bucură-te, că puterea ta ne întărește;

Bucură-te, că viața ta model de martiraj ne este;

Bucură-te, că cinstirea ta ne îmbogățește;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 9

Deși ți-ai pierdut vederea trupească și trupul ți-era de boală mâncat, trăiai cu desăvârșire mult mai înalt și mai frumos. Cântai ca un înger, precum Pantelimon, mitropolitul din Hios, a spus, știind pe de rost troparele și Apostolul, căci ți-era foarte dragă ascultarea de protopsalt. Și seară de seară erai în Paraclisul Sfântului Lazăr, al leprozeriei, unde se adunau bolnavii pentru Pavecernița cu Canonul Maicii Domnului, Maica îndureraților. Pentru aceasta îi cântăm cu dragoste sfântă: Aliluia!

Icosul 9

Cei ce te auzeau cântând Axionul rămâneau uimiți și se întrebau: „Ce glas îngeresc este acesta?”. Harul lui Dumnezeu te-nveșmântase sfinte, căci cu cât trupul ajungea mai schilodit, cu atât sufletul se înălța mai mult, căci deși nu spuneai, îngerește vedeai și simțeai. Pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, că ai dobândit viață îngerească;

Bucură-te, că nu mai aveai vreo nevoie trupească;

Bucură-te, că te-ai depărtat de orice dorință lumească;

Bucură-te, că sufletul l-ai ajutat să se întărească;

Bucură-te, că viața ta întreaga lume o s-o cunoască;

Bucură-te, că mângâiere ești celor ce vor să te cinstească;

Bucură-te, că ai învățat lumea să nu cârtească;

Bucură-te, că ai încântat lumea cu cântarea ta îngerească;

Bucură-te, că ai luminat suflete cu dăruirea ta monahicească;

Bucură-te, că ne învălui cu mireasma ta cerească;

Bucură-te, că toți te cinstim și, de praznic, la tine gândim;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 10

Dar Dumnezeu, care are rânduielile Sale ascunse nouă, a pus capăt acestei boli crunte, așezându-te în rândul martirilor fără de sânge. Și descoperindu-se tratamentul leprei, Sfântul Antim, părintele tău cel împodobit cu multe daruri, te-a trimis la spital în Atena, încredințându-te, la cei 67 de ani ai tăi, spre îngrijire unui alt monah lepros, Evmenie. „Ai mare grijă de comoara pe care ți-a trimis-o Preasfânta, îi scria părintele tău, căci ai să te folosești mult în viața ta de viața lui. Acesta este monah desăvârșit. Și vei fi și tu desăvârșit dacă îi vei sluji până la sfârșitul vieții”. Pentru grija pe care Cei de Sus permanent ți-au purtat-o, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Toată viața ta te-ai lăsat întru toate în voia lui Dumnezeu, sfinte, drept care ai simțit mereu pronia Lui în viața ta. Și permanent Dumnezeu a trimis ție cele de trebuință. Deși orb și cu picioarele schilodite și trupul ros de boală, provocându-ți multă durere fizică, ai rămas blând, smerit, lipsit de orice pretenție, cu multă supunere, să nu împovărezi pe cineva. Pentru aceasta, cântăm ție:

Bucură-te, că 41 de ani rugăciunea ta s-a înălțat în leprozeria din Hios;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a adus la Atena ca nu stea lumina sub obroc;

Bucură-te, că tot timpul ai fost blând și smerit;

Bucură-te, că n-ai cerut niciodată nimic, să nu superi pe nimeni;

Bucură-te, că de tânăr te-ai ridicat deasupra nevoilor omenești;

Bucură-te, că ai primit și practicat rugăciunea inimii;

Bucură-te, că mintea ta era în cer;

Bucură-te, că tuturor radiai pace și blândețe;

Bucură-te, că luminai pe cei ce te întâlneau;

Bucură-te, că întăreai pe cei bolnavi;

Bucură-te, că te rugai pentru cei întristați și încercați;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 11

S-a dus vestea că în Spitalul de boli infecțioase din Atena este un părinte harismatic, și mulți oameni te-au cercetat, părinte, necunoscuți împovărați de nevoi sau deznădăjduiți. Încă și ierarhii veneau la tine pentru binecuvântare și povețe. Pentru aceasta, slăvim pe Cel ce răsplătește tuturor răbdarea, și Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 11

S-a întors roata Sfinte Nichifor, tu cel schilodit de boală și orb, aduceai mângâiere celor bolnavi cu sufletul și cu trupul. Bolnavii spitalului și nenumărați străini umpleau mica și sărăcăcioasa ta chilie din spital. Și toți plecau cu pace și nădejde, căci dobândeau sănătate sufletească din preaplinul lumii tale duhovnicești. Pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, că ai dobândit trezvia și isihia;

Bucură-te, că tu cu rugăciunea neîncetată te învredniceai;

Bucură-te, că aceasta ai primit-o de la părintele tău, Sfântul Antim;

Bucură-te, că și el o avea de la Cuviosul Pahomie din Hios;

Bucură-te, că și Sfântul Nectarie de la Eghina tot de la el o avea;

Bucură-te, că și tu ai predat-o fiului tău duhovnicesc, Părintele Evmenie;

Bucură-te, că, după mulți ani de cereri, Dumnezeu te-a dăruit lui îndrumător;

Bucură-te, că toți se hrăneau din dulceața ta duhovnicească;

Bucură-te, că lucrarea ta sfântă ai lărgit;

Bucură-te, că pe tineri i-ai învățat cum să se roage;

Bucură-te, că tu însuți te rugai pentru toți;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 12

Călătoria ta s-a încheiat, Sfinte, la Atena, în plină desăvârșire, la 74 de ani, când ai plecat la Cei de Sus, înfățisându-te Domnului cu toate roadele nevoințelor tale. Te-au petrecut bolnavii, prietenii, vizitatorii din Biserica Spitalului „Sfinții Doctori fără de arginți” până la mormânt, cu convingerea că te vei ruga pentru ei și în Cer. Pentru aceasta, slăvind pe Cel Care dă cinstire celor ce-L slăvesc, cântăm cu bucurie: Aliluia!

Icos 12

Sfințenia ta s-a făcut cunoscută tuturor încă de atunci, Sfinte Nichifor, când s-a scris despre tine: „(…) A fost un monah neagonisitor, lepros, orb și aproape paralizat. Cu toate acestea, privirea sa stinsă era pătrunsă de lumina sfințeniei, buzele sale tremurânde păstrându-și surâsul ceresc până la ultima suflare (…) În pofida anonimatului său (…) a fost o făclie luminoasă a Bisericii lui Hristos.” Și aceasta s-a și adeverit, sfintele tale moaște răspândind o bună mireasmă, dăruiesc acum noian de vindecări și binecuvântări, nouă tuturor celor care te cinstim, indiferent unde ne-am afla. Pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, că moaștele tale izvorăsc neîncetat o bună mireasmă;

Bucură-te, că vii în trup și-i ajuți pe cei bolnavi;

Bucură-te, că vii aievea la slujbe și intri în Sfântul Altar;

Bucură-te, că învălui cu mireasma ta pe toți cei care te cinstesc;

Bucură-te, că faci noian de tămăduiri celor ce‑ți cer ajutorul;

Bucură-te, că vii în vis aducând mângâieri și încurajări;

Bucură-te, că alungi duhurile de la cei încercați;

Bucură-te, că transmiți în vis cele de folos semenilor;

Bucură-te, că tămăduiești și pe cei cu boli incurabile;

Bucură-te, că aduci pacea în familii;

Bucură-te, că răspunzi pe loc chemării, ca și Sfântul Mina;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condac 13

O, Sfinte al lui Dumnezeu Nichifor, prietenul nostru al tuturor, vino degrab și ajută nouă, celor ce cu drag te chemăm în ajutor, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ridice povara încercărilor și neputințelor noastre și să ne dea credință mărturisitoare, ca împreună cu toți sfinții să Îi cântăm: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

Apoi se citesc Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Ți-ai însușit întru totul credința părinților tăi, simpli în ale lumii, dar bogați în cele înalte, căci mama ta se învrednicise a se ruga și la Locurile Sfinte. Apoi rămânând orfan, ai dus cu tine modelul credinței ca pe o mare comoară în casa bunicului tău, care te-a luat spre îngrijire. Pentru aceasta cântăm ție:

Bucură-te, că Sfântul Nicolae ți-a fost ocrotitor prin botez;

Bucură-te, că Maica Domnului te-a binecuvântat la Praznicele Sale;

Bucură-te, că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ocroteau satul tău;

Bucură-te, că Sfântul Efrem se ruga pentru oamenii locului;

Bucură-te, că satul avea douăsprezece biserici;

Bucură-te, de marele dar al nașterii tale;

Bucură-te, c-ai dobândit mare ocrotire vieții tale;

Bucură-te, că aceasta a fost temelia jertfelniciei tale;

Bucură-te, că Sfinții nu te-au părăsit niciodată;

Bucură-te, că dragostea lor ți-a fost și mamă și tată;

Bucură-te, că dragostea aceasta o împarți acum cu toată lumea;

Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Condacul 1

Bineplăcut lui Dumnezeu te-ai făcut de copil sfinte, robit fiind de bucuria creației dumnezeiești a Cretei, în peisajul satului tău muntos și a cântărilor de praznic ale Născătoarei de Dumnezeu în pădurea de castani, pe care le-ai purtat cu tine întreaga viață. Când deschizând larg ușa sufletului tău, te-a pătruns mireasma cea nepieritoare, covârșindu-te, pe care cu dragoste sfântă o împarți acum tuturor. Pentru aceasta cântăm ție: Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!

Apoi se citesc aceste rugăciuni:

Rugăciune:

Doamne, Care prin rânduiala Ta cea sfântă, Ți-ai ales prieteni dintre oameni, ca să mijlocească nouă cererile, te rugăm, primește rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Nichifor Leprosul multpătimitorul și ale tuturor Sfinților Tăi, pentru ca tot omul cel încercat sufletește și trupește să primească mila Ta a toate vindecătoare, iertarea păcatelor și sfântă și nefățarnică credință.

Apără țara aceasta și poporul ei, păstrând vie până la a doua venire a Ta, dragostea ce ți-o poartă, cinstind pe Preacurata Maica Ta și pe toți Sfinții, cu care slăvindu-Te, să ne mântuim. Amin!

Rugăciune a celui copleșit de îngrijorare și teamă

Sfinte Părinte Nichifor, iată că spaima, panica și cumplita frică de moarte mă încolțesc, tulburându-mi sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu mai are putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze învolburarea și vacarmul lăuntric, de aceea vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vremea acestei boli. Miluiește și tămăduiește neputința mea lăuntrică și slobozește-mă din puterea noianului de gânduri și îngrijorări, căci am înălțat prin frică Babilonul lor, socotind că Dumnezeu nu mai poartă grijă de lume și de fiecare om în parte. Învață-mă a aduce înaintea Domnului tot ce trăiesc lăuntric, ca astfel să nu mă mai ascund în cotloanele cele întunecate ale depărtării de Dumnezeu. Și fie ca, făcând astfel, să mi se lumineze cu lumina cunoștinței și sufletul, și trupul spre însănătoșire deplină, dar și spre încredințare că Domnul Hristos veșnic mă iubește, nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată. Amin.

Rugăciune de încredințare în mâinile lui Dumnezeu

Cuvioase Părinte Nichifor, tu ai trecut prin cumplita boală a leprei, iar prin răbdarea și mulțumirea ta către Domnul, te-ai umplut de lumină dumnezeiască și te-ai făcut asemenea sfinților mucenici. Curățește-mă și pe mine de lepra împătimirilor după cele pământești ca, izbăvindu-se sufletul din îndulcirea cea rea, să se izbăvească de duhoarea stricăciunii și a deznădejdii pe care am lucrat-o în fiecare zi a mea, socotindu-L pe Dumnezeu a fi undeva departe și indiferent. Ajută-mă ca măcar acum să-L văd, înțelegându-I cuvintele, ca astfel să mă găsesc pe mine însumi, cel care n-am încetat să mă risipesc în mulțime de deșertăciuni și lucruri de nimic. Pune în mine putere, ca să izbândesc în adâncirea lăuntrică și schimbarea cea bună a minții și astfel, cu dragoste și recunoștință, să îmi încredințez deplin viața în mâinile Domnului, săvârșind aceasta în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciune obștească pentru toți ce în suferință, pentru toate cadrele medicale și pentru toți cei care îi slujesc, în felurite chipuri, pe cei suferinzi

Sfinte Părinte Nichifor, cu privirea ta cea milostivă cuprinzându-ne, acoperă-ne pe toți cu darul Preasfântului Duh și sădește în sufletele noastre sămânța cea sfântă a dragostei jertfelnice pentru aproapele nostru. Risipește urâciunea răcelii sufletești celei pline de egoism, ca luminându-ne cu binecuvântata mărinimie sufletească, să-i purtăm pe toți în îmbrățișarea noastră lăuntrică și cu rugăciune să primim suspinele și durerile tuturor celor care se află în boală ori în grea mâhnire. Ajută-ne ca nu cumva, cu molima fricii și a patimilor noastre întunecate să-i îmbolnăvim pe cei care, din dragoste pentru aproapele, îl slujesc cu jertfelnicie, iar lor tuturor dăruiește-le putere și înțelepciune ca, prin tot ceea ce vor săvârși, să le strălucească în inimi dragostea lui Dumnezeu pentru om. Încă te rugăm, Sfinte Nichifor, primește-i și mijlocește pentru toți cei care prin această boală se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, trecând în veacul cel neclătinat și nepieritor. Amin.

Și cântarea: Cuvine-se cu adevărat.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Paraclisul Sfântului Cuvios Nichifor cel Lepros 4 Ianuarie






după începutul obișnuit:



Apoi aceste Tropare, glasul al 4-lea: „Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce”.

Cu bărbătească cugetare ca și Iov ai răbdat lepra trupului tău, Nichifore pătimitorule, curățindu-ți astfel în chip strălucit îmbrăcămintea sufletului tău; și suind pe scara virtuților, ai ajuns, prin înfrânare, la petrecerea Îngerilor, neîncetat cântând lui Dumnezeu: Ție slavă Se cuvine, Treime deoființă.

Slavă… tot acesta, Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu:

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumne­zeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50.

Cântarea 1

Glasul al 8-lea: „Apa trecând-o”

Pe vasul cel curat al harismelor Duhului, pe cel mai alb decât zăpada cu sufletul, veniți toți pe Nichifor cel lepros în cântări curate să-l mărim.

Cu sfințita pecete a dragostei, calea credinței cu bărbăție săvârșind-o, în nădejdea dobândirii Împărăției celei de sus, acum pe Nichifor cel lepros îl fericim.

Slavă…

Cu sudorile nevoințelor tale, Părinte Nichifore, sufletul tău cel dumnezeiesc aur preacurat ți l-ai făcut, în mâinile Dumnezeului tău încredințându-l.

Și acum…

Cuvintele cele nespuse ale lui Gavriil cu credință ascultându-le, Fecioară, pe Dumnezeu L-ai născut lumii, neascultarea Evei îndreptând.

Cântarea a 3-a

„Doamne, Cel ce ai făcut”

Din Creta răsărind ca un soare strălucitor, toată lumea ai luminat cu petrecerea ta, și împodobindu-te cu bună cuviință, fiule al luminii, Nichifore strălucite, întunericul patimilor îl risipești de la noi.

Înțelepțește sihăstrind, calea cea strâmtă ai străbătut, cu multă înfrânare petrecând, preafericite, și cetele celor fără de trup ai ajuns în trup fiind, Nichifore Cuvioase; pentru aceasta cu adevărat ai fost cinstit asemenea Îngerilor.

Slavă…

Cel ce are noian nesfârșit de tămăduiri, Cel ce îi pedepsește cu neputința pe cei pe care îi primește ca fii adevărați, Hristos, ți-a dat ție, Nichifore, lepra trupului, spre încredințarea dragostei Sale.

Și acum…

Fecioară Curată, Stăpâna a toată lumea, sufletul meu cel robit de greșeale, cu rugăciunile tale de maică arată-l mai presus de patimi și la slava cea dintâi iarăși mă ridică.

Apoi aceste tropare:

Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile tale, Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului tău cu măsura desăvârșită a răbdării.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durarea sufletului meu.

Sedealna, glasul al 2-lea

„Ceea ce ești folositoare caldă”

Durerea îndelungată a leprei ai răbdat cu suflet viteaz și cuget bărbătesc, lui Dumnezeu cântând, Nichifore fericite, cântare de bucurie și cu buze curate slăvind neîncetat dumnezeiasca bunătate.

Cântarea a 4-a

Auzit-am, Doamne…

Plăcerile trupului tău le-ai omorât, toată înfrânarea uneltind, Nichifore Cuvioase, și sufletul dumnezeiește ți l-ai înviat.

Răspunzând chemării cerești, fericit te-ai făcut, Părinte Nichifore, biruind toate cetele făcătorului de rele.

Slavă…

Vătămarea ochilor tăi pătimind, Nichifore văzătorule de Dumnezeu, vedeai înlăuntrul tău strălucirile Dumnezeiescului Duh și razele strălucitoare ale luminii celei neapropiate.

Și acum…

Graiurile Proorocilor întru tine s-au împlinit, Preacurată, căci neispitită de bărbat ai purtat în pântece pe Cel ce de demult prin ei a grăit.

Cântarea a 5-a:

Luminează-ne pe noi, Doamne…

Pusu-ți-ai mintea pe piatra Domnului tău, Nichifore înțelepte, pentru aceasta ai rămas tare ca diamantul, neînfricoșându-te de dureri.

Lepra trupului ca și Iov o a suferit, Părinte Nichifore, pentru aceasta strălucești cu sufletul ca aurul și ca argintul cel de mult preț.

Slavă…

Pusu-ți-ai nădejdea, Nichifore fericite, în Dumnezeu, Apărătorul orfanilor și al văduvelor, Părintele milostivirilor, de la Care ai aflat ocrotire.

Și acum…

Turn întărit împotriva vrăjmașilor ești, Stăpână, risipind meșteșugirile lor, ca ceea ce ai născut pe Cel nemăsurat întru putere.

Cântarea a 6-a:

„Rugăciunea mea voi vărsa”.

Întărit fiind de Harul lui Dumnezeu, ai primit slăbănogirea trupului ca pe un dar al milostivirii Lui, Care dorește mântuirea muritorilor pentru nemăsurata Sa milă.

Ca o făclie a Treimii te cunoaștem, Nichifore, deasupra muntelui așezată, care răspândești tuturor lumina și strălucirea Duhului în ceața întunecată a patimilor, luminând peste întinderea pământului.

Slavă…

Biruit-ai înălțimile vrăjmașului cu dumnezeiasca ta smerenie, Părinte Nichifore, căci cu suflet recunoscător ai primit suferințele și defăimările, și te-ai făcut cu adevărat cu neasemănare mai alb decât zăpada.

Și acum…

Pântecele tău cel sfințit s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile, Mariam, căci Dumnezeu în el a încăput, pe Care nu-L încap cerurile. Pe Acesta înduplecă-L cu rugăciunile tale de maică să mă izbăvească de strâmtorarea patimilor.

Și iarăși:

Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile tale, Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului tău cu măsura desăvârșită a răbdării.

Curată, ceea ce în zilele din urmă prin cuvânt pe Cuvântul în chip de negrăit L-ai născut, nu a înceta a te ruga, ca ceea ce ai îndrăznire de maică.

Condacul, glasul al 2-lea

„Ceea ce ești păzitoarea creștinilor”.

Pe calea cea strâmtă a bolii ai călătorit, Nichifore fericite, și din toată inima L-ai urmat pe Stăpânul, ca un fiu supus și vrednic; jugul Său cel bun și povara cea ușoară pe umeri ridicând, pentru care ai intrat în slava cea veșnică, în veselia nesfârșită, unde neîncetat te veselești.

Prochimenul

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui

Stih:

Răbdând voi aștepta pe Domnul si va lua aminte la mine.

Evanghelia de la Matei

(Cap. 11, 27-30)

Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere.Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.Căci jugul Meu este bun şi povara Mea uşoară este.

Slavă…

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Nichifor, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Glasul al 8-lea.

Scara cerească a virtuților cu cuget dumnezeiesc și suflet tare ai suit-o, Nichifore cugetătorule de Dumnezeu; căci suferind ca Iov lepra trupului și vătămarea ochilor tăi, răni și toată reaua pătimire a mădularelor, la înălțime te-ai ridicat și frumusețea și slava celor cerești le-ai văzut, pe care Domnul Dumnezeu le-a gătit celor ce săvârșesc poruncile Sale.

Cântarea a 7-a

„Tinerii cei ce au mers din Iudeea”

Avut-ai în viață rugăciunea neîncetată ca pe o lucrare desăvârșită, prin care ai vorbit cu Dumnezeu, petrecerea Îngerilor urmând, Nichifore cugetătorule de cele cerești, și strigând: Dumnezeul Părinților binecuvântat ești.

Povățuit fiind, fericite, de Antim vestitul, ai săvârșit alergarea nevoinței în Hios și ai pus trofee mari de biruință, Nichifore biruitorule. Pentru aceea, cununi ai primit de la mâna cea purtătoare de viață.

Slavă…

Aducând Domnului dumnezeieștile tale rugăciuni cele de la miezul nopții, Nichifore, te-ai ridicat de la pământ, uimindu-l pe ucenicul tău, Eumenie, care te-a văzut și împreună cu care aduci laudă lui Dumnezeu în veci.

Și acum…

Năstrapa cu mană te-a închipuit cu adevărat, Maică Fecioară Curată, căci în pântecele tău ai păzit Pâinea vieții celui veșnice, pe Hristos Cel ce hrănește în chip de negrăit sufletele credincioșilor.

Cântarea a 8-a

„Pe Împăratul ceresc”

Dumnezeieștile tale cuvinte și înțeleptele tale sfaturi dulceață și mângâiere pricinuiesc sufletelor îndurerate, Cuvioase Nichifore.

Neagoniseala a fost vistieria ta, Părinte Nichifore, și făcându-te sărac cu inima, mult te-ai îmbogățit, fericite.

Slavă…

Lucrurile îndepărtate aproape le vedeai cu ochii sufletului, Nichifore fericite, pentru că ai fost împodobit cu dumnezeiasca înainte-vedere.

Și acum…

Împodobită fiind cu dumnezeiasca slavă, Fecioară, de-a dreapta Împăratului ceresc ai fost așezată, ca o Stăpână a lumii.

Cântarea a 9-a

„Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu”

Cu lesnire a ridicat povara cea grea a leprei, biruitorule Nichifore, și te-ai mutat în cetatea lui Dumnezeu cea slobodă, cu ușurință zburând.

Sămânța Evangheliei în pământul cel bun al inimii tale primind-o, Nichifore milostive, a făcut rod de spice însutit.

Candela sufletului tău, înțelepte Nichifore, umplând-o cu untdelemnul răbdării, Mirele Hristos împreună cu fecioarele cele înțelepte te-a numărat.

Slavă…

Racla Moaștelor tale, Părinte Nichifore, izvorăște Harul Mângâietorului, mireasmă de viață, credincioșilor care se închină ei.

Și acum…

Ca o lună mult strălucitoare ai răsărit lumii Lumina cea neapropiată, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Soarele cel mare al slavei.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără strică­ciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Mărimuri

Pentru ca să te facă părtaș al veșnicei bucurii din ceruri, Stăpânul, biciuirile și durerile leprei ți le-a dat în viață, ca un Părinte mult-milostiv.

Dreptar de acrivie, pildă de înfrânare și de smerenie, stâlp de priveghere, lucrător al răbdării și mare dascăl al rugăciunii te cunoaștem pe tine, Nichifore.

Pătimit-ai ca și Iov cu multă răbdare durerile, pătimitorule Nichifore, pentru care, ca și acela, te veselești veșnic, întru nespusa vedere de Dumnezeu.

Veniți dumnezeiasca mulțime a iubitorilor de Hristos, pe prietenul lui Hristos, pe Nichifor cel lepros, cu vrednicie în cântări să-l lăudăm ca pe un desăvârșit luptător.

Ca un ciorchine copt ai fost zdrobit în linurile dureroasei lepre, Nichifore minunate, și ai dat vinul cel dumnezeiesc al virtuților, care veselește inimile celor ce te laudă pe tine.

Având drept sprijin tare toiagul puterii lui Dumnezeu, Nichifore, ai alergat cu multă stăruință pe calea cea strâmtă a vieții și ai ajuns la lărgimea dumnezeieștilor locașuri.

Ca o nicovală a răbdării, neînduplecat te-ai arătat în chinuri, Nichifore pătimitorule, și în cuptorul durerilor fiind încercat, mai strălucitor ca aurul te-ai arătat.

Astăzi puterile îngerești se bucură văzând dumnezeiescul tău suflet stând împreună cu ei la Tronul Stăpânului, cu slava curăției strălucind.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergă­to­rul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mân­tuiască pe noi.

Apoi:

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… și aceste Tropare, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dum­nezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum...

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Preotul rostește Ectenia, după care face Apolisul. În timp ce credincioșii sărută icoana Sfântului, iar Preotul miruiește, psalții cântă troparele acestea, glasul al 2-lea: „Când de pe Lemn”:

Bucură-te, nevoitorule al răbdării, sfeșnicul mângâierii, dumnezeiască icoană a nădejdii, pecetea credinței, plinirea dragostei, învățător rugăciunii, dreptarul înfrânării, bogăție mult-îndrăgită a curăției, cel pedepsit în cuptorul leprei, strălucești neîncetat în lume, Nichifore cuvioase, mai minunat decât aurul.

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzește-ne sub sfânt Acoperământul tău.

Tropar, glasul 1

„Locuitor pustiului”

Nevoințele și bărbăția în asceză ale Cuviosului Nichifor cel lepros i-au mirat pe Îngeri, căci ca un alt Iov a răbdat durerile slăvind pe Dumnezeu. Iar acum este încununat cu slavă de Acela spre săvârșirea de minuni. Bucură-te, povățuitorule al monahilor; bucură-te, stâlp luminos; bucură-te, mireasmă pricinuitoare de veselie, care se revarsă din Moaștele tale.



Cuviosul Părintele nostru Nichifor Leprosul a trăit ca monah în leprozeria din insula Chios (Grecia) în secolul al XX-lea. A fost ucenic al Sfântului Antim din Chios.


Prăznuirea sa se face pe 4 ianuarie.
Nicolae Tzanakakis s-a născut în anul 1890, din părinți țărani evlavioși, în satul
Serikari, în regiunea Chania din insula Creta. Părinții lui au murit pe când era
încă copil, lăsându-l orfan, în grija bunicului său. La vârsta de treisprezece ani
s-a mutat în Chania și a început să lucreze ca ucenic la un bărbier. La scurt
timp după aceea, a început să aibă primele simptome ale maladiei lui Hansen
(lepra). Dat fiind că lepra era o maladie contagioasă ce inspira teamă și oroare,
în acea vreme bolnavii de lepră erau închiși obligatoriu într-o colonie de leproși
din insula Spinaloga. Nicolae a reușit să fugă de acolo în Egipt, unde a lucrat o
vreme la un bărbier din Alexandria. Boala a continuat să avanseze, și la
sugestia unui cleric, care îi povestise despre Lovokomeio, un azil-spital pentru
leproși din insula Chios, Nicolae a fugit din nou, în insula Chios.




La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae a ajuns la azilul-spital pentru leproși administrat de ieromonahul Antim Vagianos, cunoscut mai târziu ca Sfântul Antim din Chios. În capela Sfântul Lazăr a azilului pentru leproși, unde se găsea o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Ascultătoarea (Panaghia Ypakoe), Nicolae a aflat o atmosferă spirituală care l-a făcut să își deschidă inima spre credință și l-au făcut să râvnească la o viață de rugăciune. După doi ani, ieromonahul Antim a hotărât că tânărul era gata să primească schima monahală și l-a tuns în monahism, dându-i numele de Nichifor.

Boala lui a avansat (un tratament pentru lepră a fost descoperit abia în 1947), dar Nichifor a stăruit în ascultare, în post și rugăciune. Lucra în grădina azilului. Între el și părintele său duhovnicesc, cuviosul Antim, s-a dezvoltat o strânsă relație de ucenicie duhovnicească. Monahul Nichifor era de nedespărțit de cuviosul Antim, astfel încât mai târziu acesta a reușit să scrie o culegere de texte despre minunile săvârșite de Sfântul Antim pe care le văzuse cu ochii lui. Nichifor se ruga ceasuri în șir, făcea metanii fără număr, dar în același timp nu vorbea despre acestea și nu își deschidea inima nimănui altcuiva decât părintelui său duhovnicesc. A devenit prim-cântăreț al bisericii azilului, dar mai târziu, când, din pricina bolii, și-a pierdut vederea, cele mai multe cântări erau cântate de ceilalți cântăreți de la strană.

În 1957, când azilul-spital a fost închis, Nichifor, dimpreună cu ceilalți pacienți rămași au fost mutați în stațiunea-leprozerie a Sfintei Varvara din Aigaleo, la vest de orașul Atena. În acea vreme, Nichifor avea aproape 67 de ani. Trupul și ochii îi fuseseră profund afectați de boală. În acea vreme, în stațiunea de la Aigaleo trăia un preot pe nume Eumenie, care, vindecat de lepră cu ajutorul noilor tratamente apărute, hotărâse să rămână acolo, alături de ceilalți pacienți. În scurt timp, părintele Eumenie a devenit ucenicul duhovnicesc al monahului Nichifor, căruia Dumnezeu, pentru răbdarea lui în boală, îi dăruise multe haruri duhovnicești.

Mulți credincioși au început să vină la monahul Nichifor ca să îi ceară binecuvântarea. Țintuit la pat, chinuit de dureri și aproape orb, monahul Nichifor avea însă darul de a aduce mângâiere celor ce veneau la el.

Vizitatorilor le spunea adesea: „Copiii mei, vă rugați? Și cum vă rugați? ...să vă rugați cu rugăciunea lui Iisus, cu «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.» Așa să vă rugați.”

Părintele Nichifor a trecut la Domnul pe 4 ianuarie 1964, la vârsta de 74 ani. Mai târziu, când au fost descoperite sfintele sale moaște, acestea erau binemirositoare.

Pe 1 decembrie 2012, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului a săvârșit proslăvirea Sfântului Nichifor, iar numele acestuia a fost adăugat în calendarul Bisericii Constantinopolului.


Nessun commento:

Posta un commento