Cântarea întâia, glasul al 8-lea:
Irmos:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând
israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cân-
tăm.
Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Pe tine, păzitorul sufletului meu, cel neadormit, folositorul şi
îndreptătorul vieţii mele, pe care te-am dobândit de la Dumne-
zeu, te laud, dumnezeiescule înger al lui Dumnezeu, Cel Atot-
stăpânitor.
De noaptea cea întunecată fiind cuprins şi cu negura cea deasă
a patimilor fiind acoperit, cu lumina pocăinţei luminează-mă,
îndreptătorule, folositorule şi păzitorul meu.
Slavă…
Potop de noroi şi întuneric de gânduri ruşinoase în mine izvo-
răsc, despărţind de la Dumnezeu mintea mea, pe care usucă-le,
ajutătorul meu.
Şi acum…
Tu eşti, stăpână, liniştea şi adăpostirea celor învăluiţi în marea
păcatelor. Pentru aceasta alerg către a ta adăpostire, fiind învăluit
cu viforul a multe feluri de patimi.
Cântarea a treia:
Irmos:
Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit
Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti
marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de
oameni.
Ziua şi noaptea, cu faptele mele cele rele, te amăgesc, te mâh-
nesc şi te întărât; dar te rog, nu sta departe de mine, ci ajută-mă
spre a mă îndrepta.
Supus sunt grijii şi mâhnirii, că nepocăit şi neîndreptat petrec.
Pentru aceasta dăruieşte-mi să mă pocăiesc cu adevărat şi să te
bucur pe tine, păzitorul meu.
Slavă…
Cel ce vezi faţa de nevăzut a lui Dumnezeu, Care şade în
ceruri şi Se uită pe pământ şi-l face pe el de se cutremură, pe
Acela roagă-L să mă mântuiască, sfinte îngere.
Şi acum…
Preasfântă Fecioară, care ai născut pe Cuvântul, izgoneşte
toată mâhnirea şi întristarea sufletului meu şi îndeamnă-mi gân-
dul să facă lucruri dumnezeieşti, ca să te măresc cu credinţă şi cu
dragoste.
Şezânda, gl. al 4-lea:
Păzitorul sufletului şi al trupului meu, cel dat mie de la Dum-
nezeu, dumnezeiescule înger, treci cu vederea, preasfinte, toate
greşelile sufletului meu celui ticălos şi mă izbăveşte de cursele
cele de multe feluri ale înşelătorului, şi fă milostiv pe Dumnezeul
tuturor, ca să-mi dea iertare la judecată.
Cântarea a patra:
Irmos:
Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale
şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Toată răutatea am plinit din tinereţe şi n-am încetat a te amărî
pe tine, apărătorul meu, cu cuvinte şi cu fapte fără de lege; nu te
mânia dar, ci mai aşteaptă, înţelepţindu-mă, luminându-mă şi
întărindu-mă.
Urmând îndelung-răbdării Cuvântului lui Dumnezeu, Care a
venit să cheme pe păcătoşi la pocăinţă şi aşteaptă îndreptare de
bunăvoie şi nu face silă, şi tu, îndreptătorul meu, spre mine cu
îndelungă-răbdare petreci.
Slavă…
Departe de la Dumnezeu păcatul m-a lepădat pe mine,
netrebnicul rob; dar Stăpânul meu Iisus, m-a primit cu milostivire
şi m-a făcut fiu al Său; iar eu, lepădând acest har, te scârbesc pe
tine, îngerul lui Dumnezeu.
Şi acum…
Cu adevărat Domnul S-a făcut Împărat peste o Împărăţie care
nu cade şi, precum psalmistul grăieşte, S-a îmbrăcat din tine,
Maica lui Dumnezeu, întru preafrumoasă podoabă, în trup sfânt,
cu care a luat moarte şi a surpat stăpânirea ei.
Cântarea a cincea:
Irmos:
Pentru ce mai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă, şi
m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul. Ci mă întoarce
şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Netrupeşte, ca cel ce eşti curat şi fără de materie, stând înaintea
Celui curat şi fără materie, şi câştigând multă îndrăznire şi
apropiere către Dânsul, pe Acela roagă-L cu deadinsul să dăru-
iască sufletului meu mântuire.
Muncile şi chinurile care mă aşteaptă mai înainte văzându-le şi
de împietrirea, nebunia şi orbirea mea făcându-ţi-se milă, suspini
şi te tânguieşti şi te întristezi, fiind plin de mâhnire, izbăvitorul
meu.
Slavă…
Nici într-un ceas, nici într-o clipă sau şi mai puţin decât aceea,
nu te-am lăsat pe tine, păzitorul şi făcătorul meu de bine, să te
bucuri de mine şi să te veseleşti, fiind eu pururea stricat cu
păcatele.
Şi acum…
Prunc nou S-a arătat Cel necuprins cu mintea, din tine, ceea ce
eşti cu totul fără prihană, Cel ce a pus pădurile cu hotar şi munţii
cu aşezământul cunoştinţei, Cel ce numără mulţimea stelelor şi
picăturile de rouă şi schimbă suflarea vânturilor.
Cântarea a şasea:
Irmos:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele
mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a
apropiat, deci mă rog ca Iona: Din stricăciune, Dumnezeule, scoate-
mă.
Păzindu-mă şi oştindu-te împrejurul meu şi întorcând înapoi
pornirile diavolilor şi năvălirile lor cele în chipurile fiarelor, nu
înceta, păzitorul meu, pururea a le depărta de la mine, că pe tine
te am cald folositor.
Pe Cel ce a izvorât apă din piatră, roagă-L, folositorul meu, ca
să-mi dea har a izvorî picături de lacrimi, ca prin acelea să se
curăţească inima mea şi să vadă pe Dumnezeu.
Slavă…
Înfruntarea şi ruşinea să acopere feţele vrăjmaşilor cele întu-
necate, ruşinoase şi întinate, când se va despărţi de trup sufletul
meu cel smerit, şi să-l acoperi, îndreptătorul meu, cu aripile tale
cele luminate şi preasfinte.
Şi acum…
Ceea ce eşti mai sfântă decât sfinţii îngeri şi mai presus de
heruvimi şi de serafimi, mintea mea cea târâtoare pe pământ şi de
cele pământeşti râvnitoare, mai presus decât pofta cea
pământească şi trupească o arată, ridicând-o de la pământ către
dragostea cea cerească.
Condacul:
Slujitorul lui Dumnezeu şi păzitorul meu cel prea-ales, petreci
pururea împreună cu mine, păcătosul, izbăvindu-mă de toată
facerea de rău a diavolilor şi îndreptându-mă pe cărările cele
dumnezeieşti şi spre viaţa cea nestricăcioasă, rogu-mă.
Cântarea a şaptea:
Irmos:
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa
Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul
părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Mulţimile cele întunecate ale tâlharilor celor nevăzuţi, care cad
împrejur asupra mea şi caută să atragă şi să răpească sufletul
meu, nu lipsi izgonindu-le cu sabia ta cea de foc, ca un puternic,
ajutătorul meu.
Ca cel ce eşti frumos, plăcut şi cu minte strălucitoare ca
soarele, luminat să-mi stai înainte cu faţă veselă şi cu privire lină,
când mă vei lua de pe pământ, îndreptătorul meu.
Slavă…
Pentru milostivirea milei şi pentru multa mulţime a iubirii de
oameni, să mă acoperi pe mine cu acoperemântul aripilor tale
când voi ieşi din trup, păzitorul meu, ca să nu văd feţele cele
urâte ale diavolilor.
Şi acum…
Ceea ce eşti poartă cerească şi uşă de mântuire şi scară înţele-
gătoare, pe care Dumnezeu S-a pogorât şi om S-a suit, cu îndură-
rile tale, curată, învredniceşte-mă de Împărăţia cerurilor pe mine,
robul tău.
Cântarea a opta:
Irmos:
De şapte ori cuptorul, chinuitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte
pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de
o putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: Tineri
binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi
vecii.
Pe tine te-am luat de la Dumnezeu folositor, povăţuitor,
ajutător şi apărător, preasfinte îngere. Pentru aceasta nu înceta, te
rog, povăţuindu-mă, îndreptându-mă şi învăţându-mă să fac cele
cuvioase şi să-mi luminezi mintea până ce mă vei înfăţişa mântuit
înaintea lui Hristos.
Când se vor pune scaunele şi cărţile se vor deschide şi Cel
vechi de zile va şedea şi oamenii vor fi judecaţi şi îngerii vor sta
înainte şi pământul se va clătina şi toate se vor înfricoşa şi se vor
cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de oameni şi mă
izbăveşte de gheenă, pe Hristos îmblânzindu-L.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Îndreptătorule, păzitorul meu, folositorul şi izbăvitorul meu,
păzitorul ticălosului meu suflet, când mă va scula din pământ la
judecată înfricoşătorul glas al trâmbiţei, atunci aproape de mine
să stai, blând şi vesel, cu nădejdea mântuirii, depărtând de la
mine frica.
Şi acum…
Cu nemărginirea bunătăţii în dar mă miluieşte, ceea ce ai
născut Izvorul milostivirii, că vrednic de milă sunt, dar nu am ce
să-ţi aduc ţie, că bunurile mele nu-ţi trebuie, ca ceea ce ai zămislit
nespus pe Dătătorul de bine şi Mântuitorul lumii, ceea ce eşti
plină de har.
Cântarea a noua:
Irmos:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au
minunat că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele Tău
s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare
de Dumnezeu, căpeteniile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvesc.
Ca un dumnezeiesc slujitor al lui Dumnezeu, care faci vrerile
Lui cele dumnezeieşti, ai multă îndrăznire către Dânsul, sfinte
îngere. Pentru aceasta, cu căldură roagă-L pentru mine, ca,
mântuindu-mă prin tine, să laud folosinţa şi acoperemântul tău.
Greşelile minţii mele, rătăcirile, jefuirile, răutăţile şi cugetele
cele de ruşine ale gândurilor celor necurate şi spurcate, nu înceta,
ajutătorul meu, a le întoarce în gânduri bune şi în cugete rodi-
toare de focul umilinţei.
Slavă…
Nădejde de mântuire eşti purtătorule de grijă şi apărătorule; fă
rugăciune neîncetată la Dumnezeu pentru mine, luând împreună
rugători şi ajutători toate cetele îngerilor.
Şi acum…
Înalţă fruntea creştinilor şi surpă întărâtările păgânilor,
Născătoare de Dumnezeu, mântuind nebiruită turma ta aceasta,
în care numele tău cel mare şi mult cinstit este lăudat şi mărit cu
credinţă.
Nessun commento:
Posta un commento