Acatistul Sfintei Cruci
Canon de rugăciune către Sfânta Cruce, în cinstea arătării ei la Ierusalim, în zilele împăratului Constanţiu, fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare
Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim
Viața Sfântului Cuvios Ioan Zedazneli
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Acachi 7 Mai
Viața Sfântului Mucenic Acachie
Viața Sfântului Mucenic Codrat
Viața Sfântului Nil Sorski
SINAXAR 7 MAI
Hristos a înviat!
RispondiEliminaTradiția creștină susține că în anul 326 d.Hr., împăratul roman Constantin cel Mare a poruncit ca Măslinăria, o zonă de pe Muntele Măslinilor din Ierusalim, să fie nivelată și să fie construită acolo o biserică, numită Biserica Sfintei Cruci (Basilica Sanctae Crucis). Scopul construirii acesteia era să găzduiască cele trei cruci pe care, conform tradiției, au fost răstignite IIsus Hristos și cei doi tâlhari.
RispondiEliminaSursa principală de informații despre această descoperire a fost Eusebiu din Cezareea, episcop și istoric creștin din secolul al IV-lea, care a scris o cronică intitulată "Istoria Bisericească". Potrivit acestuia, în timpul lucrărilor de construcție a Bisericii Sfintei Cruci, muncitorii au fost conduși de episcopul Macarie din Ierusalim, care a folosit puterea sa spirituală pentru a căuta crucea pe care a fost răstignit Iisus.
Cea mai cunoscută relatare a descoperirii crucii este aceea a Sf. Elena, mama lui Constantin cel Mare, care a venit în Ierusalim în anul 326 pentru a găsi Semnele Sfinte, precum crucea pe care a murit Iisus Hristos. După mai multe căutări, Sf. Elena a ajuns la muntele Golgota, unde s-a aflat un mormânt creștin. Aici, arheologii au descoperit trei cruci și parafații care au fost folosiți pentru crucificarea celor trei condamnați, dar nu s-au putut identifica care dintre cruci era cea a lui Iisus.
Pentru a afla care dintre cruci era cea purtată de Iisus, Sf. Macarie, episcopul Ierusalimului, a decis să pună la încercare credința oamenilor. Astfel, pe rând, au fost aduși mai mulți bolnavi și Sf. Macarie a atins fiecare dintre cruci cu obiectul de cult de pe urma căruia bolnavii erau vindecați. La atingerea celei de-a treia cruce, bolnavul s-a vindecat miraculos, confirmând astfel că aceasta era Crucea Domnului.
Relatarea descoperirii crucii și a miracolelor care au urmat la atingerea acesteia pot fi găsite și într-o scrisoare scrisă de Sf. Ambrozie, episcop al Milanului, către sora sa Marcellina.
După această descoperire, crucea a fost ținută în Biserica Sfintei Cruci din Ierusalim timp de mulți ani, dar a fost ulterior furată de persani în secolul al VII-lea. Cu toate acestea, numeroase fragmente din cruce au fost păstrate și împărțite în întreaga lume creștină.