Rugăciune la Împărtăşanie, a Sfântului Simeon Noul Teolog (3)

Rămâi, Stăpâne, și nu mă lăsa pe mine singur,

ca să nu vină vrăjmașii mei, cei ce caută pururea să înghită

sufletul meu, ci găsindu-Te pe Tine locuind în mine,

să fugă cu tot dinadinsul și să nu poată nimic împotriva mea, văzându-Te pe Tine,

Cel mai puternic decât toate, stând înlăuntrul casei smeritului meu suflet.

Da, Stăpâne, cum Ți-ai adus aminte de mine când eram în lume

și pe mine, necunoscătorul, Tu Însuți m-ai ales

și m-ai despărțit de lume

și m-ai pus pe mine înaintea feței Tale,

la fel și acum, stai înlăuntrul meu pururea

și păzește-mă neclintit prin sălășluirea Ta,

pentru ca văzându-Te neîncetat eu, cel mort,

să trăiesc, și avându-Te pe Tine eu, săracul,

pururea să mă îmbogățesc și atunci voi mai bogat

decât toți împărații, mâncându-Te pe Tine și bându-Te și în fiecare clipă

îmbrăcându-mă cu Tine, ca să trăiesc și să mă desfătez cu bunătăți negrăite,

că Tu ești tot binele și toată slava și toată desfătarea

și Ție se cuvine slava, Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoare Treimi,

cinstită întru Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cunoscută, închinată și slujită de toți credincioșii acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.