Sfântului Sfințit Mucenic Marcu, Episcopul Apoloniadei, 16 iunie.

Sfântului Sfințit Mucenic Marcu, Episcopul Apoloniadei, 16 iunie.

​În tradiția hagiografică și în sinaxarele ortodoxe (cum este Sinaxarul de la Constantinopol), detaliile biografice despre viața sa timpurie sau activitatea sa pastorală ca episcop în Apoloniada sunt foarte restrânse, accentul fiind pus în totalitate pe actul său de martiriu și pe statornicia credinței sale.
​Apoloniada – Scaunul său episcopal

Sfântul Marcu a slujit ca episcop în cetatea Apoloniada (o veche cetate grecească situată în Tracia sau în regiunea Bitiniei, în Asia Mică, zone intens creștinate în primele secole). În calitatea sa de arhiereu, el a propovăduit Evanghelia lui Hristos, a guvernat biserica locală și a apărat dreapta credință în fața persecuțiilor păgâne sau a ereziilor epocii sale.
​Martiriul Sfântului Marcu

​Elementul central și definitoriu păstrat în memoria Bisericii despre acest sfânt este felul în care și-a dat viața pentru Hristos:
​Mărturisirea credinței: În timpul unei persecuții violente împotriva creștinilor, Sfântul Marcu a refuzat cu hotărâre să aducă jertfe idolilor sau să se lepede de credința creștină.
​Suferința: Pentru neclintirea sa, prigonitorii păgâni l-au supus la torturi aspre.
​Săvârșirea (Moartea mucenicească): Punctul culminant al supliciului său, consemnat textual în sinaxare, a fost acela că i-au fost legate și spânzurate pietre grele de mâini. Din cauza greutății extreme și a tensiunii exercitate pe trupul său, Sfântul Ierarh Marcu a îndurat dureri cumplite, dându-și în cele din urmă sufletul în mâinile Domnului și primind astfel cununa nepieritoare a muceniciei.

​O precizare istorică importantă

​În calendarul ortodox există doi sfinți ierarhi mucenici cu numele de Marcu, ale căror nume se aseamănă, dar care nu trebuie confundați:
​Sfântul Marcu, Episcopul Apoloniadei – prăznuit la 16 iunie, cel care a pătimit având pietre atârnate de mâini.

​Sfântul Marcu, Episcopul Aretuselor (din Siria)  prăznuit la 29 martie, cel care a pătimit sub împăratul Iulian Apostatul, fiind uns cu miere și pus într-un coș de nuiele expus la soare pentru a fi înțepat de viespi și albine, dar care a supraviețuit și a convertit pe prigonitorii săi.

​Deși datele istorice extinse despre Sfântul Marcu al Apoloniadei s-au pierdut în negura timpului, el rămâne o pildă de jertfă și tărie duhovnicească, fiind cinstit ca un păstor care și-a pus sufletul pentru turma sa și pentru dragostea lui Hristos.