Sfântul Mucenic Leon 18 August

A trăit în secolul al III-lea în cetatea Mira din provincia Licia (în Asia Mică), remarcându-se în comunitatea creștină prin blândețe, viață curată și o râvnă de neclintit pentru credință.

Mărturisirea credinței pe țărmul mării

În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, dregătorii păgâni din Mira au organizat o mare sărbătoare pe țărmul Mării Mediterane, aducând jertfe idolilor în prezența unei mulțimi adunate din întreaga regiune. Mâhnit de orbirea duhovnicească a poporului și de cinstirea unor statui neînsuflețite, Sfântul Leon a mers fără șovăire în locul de adunare.

​Fără să se teamă de pedepsele autorităților, el sa înfățișat în mijlocul mulțimii și a mustrat deschis practica jertfelor păgâne, mărturisindu-L pe Iisus Hristos ca singurul Dumnezeu adevărat, Ziditorul cerului și al pământului.

​Pătimirea și moartea mucenicească

Afectați de îndrăzneala sa și înfuriați de refuzul său categoric de a aduce tămâie zeilor, dregătorii au poruncit prinderea și torturarea lui imediată:
​Bătăi și chinuri: A fost lovit fără cruțare cu toiege de lemn și supus la bătăi crunte.

​Târârea pe stânci: Slujitorii păgâni l-au târât pe pietrișul ascuțit și pe stâncile colțuroase de pe țărmul mării din Mira, trupul fiindu-i acoperit de răni adânci.

​În mijlocul durerilor cumplite, Leon nu a rostit cuvinte de ură sau răzbunare. S-a rugat neîncetat pentru prigonitorii săi și I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că l-a învrednicit să sufere pentru Numele Hristosului său. Slăbit de pierderea de sânge și de rănile primite pe țărm, Sfântul Leon și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa muceniciei.

​Credincioșii din Licia au luat cu evlavie trupul său și l-au îngropat cu cinste, amintirea sa rămânând o pildă de curaj și credință neclintită.