Sinodul al III-lea Ecumenic s-a desfășurat în anul 431 la Efes, în Biserica Maicii Domnului, fiind convocat de împăratul Teodosie al II-lea pentru a rezolva disputa hristologică majoră provocată de învățăturile lui Nestorie, Patriarhul Constantinopolului.
Personalități Cheie
Sfântul Chiril al Alexandriei: Liderul teologic al sinodului și principalul apărător al dogmei ortodoxe. A combătut învățăturile greșite ale lui Nestorie prin cele 12 Anatematisme ale sale.
Papa Celestin I: Episcopul Romei, care l-a sprijinit ferm pe Sfântul Chiril și a trimis legați papali pentru a ratifica hotărârile.
Membrii Adunării: La sinod au participat aproximativ 200 de episcopi din toate regiunile lumii creștine de atunci.
Miza Teologică
Erezia Nestoriană: Nestorie afirma că în Hristos există două persoane distincte una divină și una umană legate doar moral.
Unirea Hipostatică: Părinții au afirmat că Iisus Hristos este o singură Persoană (Ipostasul Logosului), Dumnezeu adevărat și Om adevărat, având două firi unite desăvârșit, neamestecate și neschimbate.
Titlul de Theotokos: Sinodul a dogmatizat că Sfânta Fecioară Maria este cu adevărat Theotokos (Născătoare de Dumnezeu), deoarece Cel zămislit și născut din ea este Însuși Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Hotărâri și Canoane
Depunerea lui Nestorie: Învățătura nestoriană a fost declarată eretică, iar Nestorie a fost caterisit și excomunicat.
Inviolabilitatea Crezului: Canonul 7 al sinodului a interzis strict compunerea, modificarea sau adăugarea vreunui alt Simbol de Credință în afară de cel stabilit la Niceea (325) și Constantinopol (381).
Condamnarea Pelagianismului: Adunarea a respins, de asemenea, erezia lui Pelagiu privitoare la mântuirea prin propriile puteri umane, fără ajutorul harului divin.
Pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al III-lea Ecumenic este fixată în calendarul liturgic pe data de 9 septembrie, precum și în Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul IV Ecumenic.
Sfântul Chiril al Alexandriei: Liderul teologic al sinodului și principalul apărător al dogmei ortodoxe. A combătut învățăturile greșite ale lui Nestorie prin cele 12 Anatematisme ale sale.
Papa Celestin I: Episcopul Romei, care l-a sprijinit ferm pe Sfântul Chiril și a trimis legați papali pentru a ratifica hotărârile.
Membrii Adunării: La sinod au participat aproximativ 200 de episcopi din toate regiunile lumii creștine de atunci.
Miza Teologică
Erezia Nestoriană: Nestorie afirma că în Hristos există două persoane distincte una divină și una umană legate doar moral.
În consecință, el refuza să o numească pe Fecioara Maria Theotokos (Născătoare de Dumnezeu), acordându-i doar titlul de Christotokos (Născătoare de Hristos).
Unirea Hipostatică: Părinții au afirmat că Iisus Hristos este o singură Persoană (Ipostasul Logosului), Dumnezeu adevărat și Om adevărat, având două firi unite desăvârșit, neamestecate și neschimbate.
Titlul de Theotokos: Sinodul a dogmatizat că Sfânta Fecioară Maria este cu adevărat Theotokos (Născătoare de Dumnezeu), deoarece Cel zămislit și născut din ea este Însuși Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Hotărâri și Canoane
Depunerea lui Nestorie: Învățătura nestoriană a fost declarată eretică, iar Nestorie a fost caterisit și excomunicat.
Inviolabilitatea Crezului: Canonul 7 al sinodului a interzis strict compunerea, modificarea sau adăugarea vreunui alt Simbol de Credință în afară de cel stabilit la Niceea (325) și Constantinopol (381).
Condamnarea Pelagianismului: Adunarea a respins, de asemenea, erezia lui Pelagiu privitoare la mântuirea prin propriile puteri umane, fără ajutorul harului divin.
Pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al III-lea Ecumenic este fixată în calendarul liturgic pe data de 9 septembrie, precum și în Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul IV Ecumenic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasă un comentariu și spune-ne părerea ta! Te rugăm să păstrezi un ton politicos