Aceasta este una dintre cele mai profunde, mai grele și, totodată, mai frumoase întrebări ale teologiei creștine. Ea atinge direct problema dreptății și a iubirii lui Dumnezeu: Cum poate un Dumnezeu drept să ceară socoteală unui om care s-a născut într-un trib izolat sau într-o cultură unde nu s-a auzit niciodată de Hristos?
Răspunsul duhovnicesc ne arată că Dumnezeu nu este limitat de granițele geografice, de cultură sau de ignoranța umană. El are căi unice și tainice prin care Se face cunoscut oricărui suflet sincer, indiferent unde s-ar naște acesta.
Iată cum poate un om născut departe de creștinism să Îl cunoască pe adevăratul Dumnezeu:
1. Legea morală firească (Glasul conștiinței)
Sfântul Apostol Pavel explică acest lucru în Epistola către Romani (Capitolul 2). El spune că neamurile (păgânii) care nu au Legea lui Moise sau Evanghelia scrisă, „arată lucrul legii scris în inimile lor, prin mărturia conștiinței lor”.
Conștiința ca organ spiritual: Fiecare om de pe planetă, fie că este născut în India, în jungla Amazonului sau în Africa, are înscris în structura sufletului său simțul binelui și al răului. Conștiința este numită de Sfinții Părinți „glasul lui Dumnezeu în om”.
Căutarea sinceră: Dacă un om care nu a auzit de Hristos își ascultă conștiința, refuză să facă răul, caută dreptatea și își iubește semenii atât cât înțelege el, acel om răspunde, de fapt, harului nevăzut al lui Dumnezeu. El Îl caută pe „Dumnezeul cel necunoscut” prin faptele sale.
2. Revelația naturală (Taina creației)
Natura înconjurătoare este ca o carte deschisă în care Dumnezeu Și-a lăsat „semnătura”.
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Ps. 18, 1).
Un om cu o inimă curată, privind armonia universului, măreția munților sau perfecțiunea unei flori, înțelege că în spatele acestei lumi nu stă hazardul, ci un Creator Inteligent și Bun. Această uimire cosmică naște în sufletul lui o sete de a-L cunoaște pe cel care a făcut toate acestea, o sete care deschide ușa către o căutare spirituală autentică.
3. Pedagogia divină: „Cine caută, găsește”
Există o lege duhovnicească absolută: Dumnezeu nu lasă niciun suflet sincer în întuneric. Dacă un om născut într-o religie falsă sau îndepărtată Îl caută pe Dumnezeu cu totală onestitate și nu se mulțumește cu idolii sau ritualurile goale din jurul său, Dumnezeu va face o minune pentru a ajunge la el.
Istoria Bisericii și realitatea contemporană sunt pline de astfel de exemple:
Trimiterea unui misionar: Dumnezeu poate mișca inima unui om de la mii de kilometri distanță pentru a merge să-i predice exact acelui suflet (gândește-te la Apostolul Filip trimis în pustie de Duhul Sfânt special pentru a-l boteza pe famenul etiopian - Fapte 8).
Arătări minunate și visuri: În ultimele decenii, mii de oameni din spații complet închise creștinismului (cum ar fi țări extrem de rigide din Orientul Mijlociu) mărturisesc că L-au visat pe Hristos îmbrăcat în lumină, care le-a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Caută-Mă!”. Acești oameni au riscat totul pentru a găsi o Biblie și a se boteza. Dumnezeu trece prin ziduri și prin culturi când inima omului Îl strigă.
4. Hristos luminează pe tot omul
În Evanghelia după Ioan, Hristos este numit „Lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9).
Asta înseamnă că nicio ființă umană nu este complet lipsită de prezența Cuvântului lui Dumnezeu (Logosul). Fiecare gând curat, fiecare dor de nemurire, fiecare act de jertfă și iubire manifestat de un om din orice religie vine, de fapt, din această Lumină a lui Hristos care pulsează tainic în creație.
Ei nu Îi știu încă Numele istoric (Iisus), dar inima lor este deja acordată pe „frecvența” Lui prin dorința de bine.
5. Cum îi va judeca Dumnezeu?
Sfântul Teofan Zăvorâtul dă un răspuns extraordinar la această frământare: „Nu te neliniști pentru păgâni. Dumnezeu este nesfârșit de bun și de drept. El nu va cere de la un om ceea ce nu i-a dat.”
Dumnezeu nu va judeca un om născut în Tibet după aceleași criterii după care te judecă pe tine, cel care ai avut acces la biserici, Sfinte Taine, Evanghelie și preoți.
Cui i s-a dat mult, mult i se va cere.
Celui născut departe i se va cere doar atât: Cât de fidel a fost luminii puține pe care a avut-o? A fost un om bun conform conștiinței sale? A căutat adevărul cu sinceritate?
Concluzie
Dumnezeul cel adevărat, Hristos, este un Dumnezeu Răstignit din iubire pentru toată omenirea, nu doar pentru o elită geografică sau culturală. El are cheile fiecărei inimi.
Datoria noastră nu este să emitem verdicte despre cine se mântuiește și cine nu din alte religii, ci să ne rugăm pentru ei și să trăim noi înșine o viață atât de plină de lumină, încât dacă un necredincios ne întâlnește, să spună: „Dacă Dumnezeul acestui om îl face să iubească așa, atunci Dumnezeul lui este cel Adevărat.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu