domenica 22 luglio 2018
Canoanele Sfântului Atanasie cel mare Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
Canoanele Sfântului Atanasie cel mare
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
1 Atanasie cel Mare
SCURGEREA SĂMÂNŢEI. CĂSĂTORIA ŞI FECIORIA
Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate; fiindcă Cuvântul lui
Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat; căci, după Apostol, „ai lui
Hristos bună mireasmă suntem între cei ce se mântuiesc" (II Cor. 2, 15).
Dar fiindcă săgeţile diavolului sunt diferite şi de multe feluri, şi pe cei mai
curaţi la minte se nevoieşte a-i tulbura, şi opreşte pe fraţi de la
străduinţele obişnuite, semănând pe ascuns în ei gânduri necurate şi
spurcate, vino, ca pe scurt să alungăm amăgirile diavolului, prin harul
Mântuitorului nostru, şi să întărim mintea celor mai simpli. „Toate sunt
curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate"
(Tit 1, 15). Dar mă minunez de vicleşugul diavolului, căci, fiind el
stricăciune şi pieire, stârneşte gânduri la aparenţă curate; iar ceea ce se
face este mai curând cursă ori ispitire, căci, precum am zis mai înainte,
pentru ca să reţină pe cei străduitori de la zelul obişnuit şi mântuitor şi
pentru ca să se pară că a învins în această privinţă, întrebuinţează astfel de
momeli, care nu aduc nici un folos pentru viaţă, ci provoacă întrebări şi
flecarii, care trebuiesc înlăturate. Căci spune-mi mie, iubite şi
preucucernice, ce păcat sau necurăţie are o scurgere firească. Aceasta ar fi
tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se
elimină prin nări şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să
spunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare
celui viu pentru viaţă. Şi apoi dacă credem că omul este făptura mâinilor
lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din
puterea curata un lucru spurcat? „Dacă suntem neam al lui Dumnezeu",
după laptele dumnezeieşti ale Apostolilor (17, 28-29), „apoi nimic necurat
nu avem în noi"; fiindcă numai atunci ne spurcăm când făptuim păcatul cel
prea puturos. Iar când se întâmplă vreo scurgere firească involuntară,
atunci necesitatea firei, precum am spus, pe lângă celelalte o suferim şi pe
aceasta. însă fiindcă cei ce voiesc să grăiască împotriva celor ce se numesc
drepte sau, mai bine zis, celor făcute de Dumnezeu se referă şi la cuvântul
evanghelic, după care „nu cele ce intră spurcă pe om, ci cele care ies",
trebuie să se mustre şi această nesocotinţă a lor, că nu o voi numi
întrebare. Fiindcă, înainte de toate, nefiind întăriţi, în neştiinţa lor, vatămă
Scripturile. Iar cuvântul divin este asa: Fiindcă iarăşi unii au asemenea
îndoială asupra mâncărilor, însuşi Domnul, dezlegând neştiinţa lor, adică
dând în vileag eroarea lor, zice: „Nu cele ce intră spucă pe om, ci cele ce
ies; apoi adaugă: şi de unde ies? Şi răspunde: din inimă; căci se ştie că
acolo sunt vistieriile rele ale gândurilor spurcate şi ale celorlalte păcate. Iar
Apostolul, învăţând mai pe scurt despre aceasta, zice: „Mâncarea nu ne va
pune pe noi înaintea lui Dumnezeu" (I Cor. 8, 18). Şi de ar zice cineva acum
desluşit că scurgerea firească nu ne va duce spre păcat, se poate ca şi
doctorii, ca măcar de la cei din afară să se ruşineze, în privinţa aceasta vor
răspunde că celui ce trăieşte i s-au dat oarecari ieşiri indispensabile, spre a
elimina prisosinţa scurgerilor care hrănesc fiecare mădular din noi,
precum cele de prisos ale capului sunt perii şi mucoasele cele ce se elimină
din cap, şi ale pântecelui ce se leapădă; deci cele de prisos ale canidelor de
sămânţă este aceea. Aşadar, ce fel de păcat este în faţa lui Dumnezeu, o
bătrânule preaiubitor de Dumnezeu, când însuşi Stăpânul Cel ce a plăsmuit
vietatea a voit şi a făcut aceste mădulare, ca să aibă acest fel de ieşiri? Dar,
fiindcă trebuie a preîntâmpina împotrivirile celor răi (căci ar zice: Deci, dar
nu este păcat nici adevărata întrebuinţare, dacă organele s-au plăsmuit de
5, 51 ap.; 4,13
Trul.; 4 Dion.
Alex.; 12 Tim.
Alex.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
Atoatecreatorul), în privinţa aceasta îi vom aduce în tăcere prin întrebări,
zicând: „Despre care întrebuinţare vorbeşti? Despre cea după Lege, pe
care a îngăduit-o Dumnezeu zicând: «creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi
pământul» (Fac. 1, 28), pe care Apostolul o scoate la iveala zicând:
«Cinstită este nunta si patul nespurcat» (Evr. 13, 4), sau despre cea
obişnuită, dar care se săvârşeşte pe ascuns şi eu desfrânare?" Fiindcă şi
între celelalte, care se întâmplă în viaţă, găsim «ci se fac în deosebite
feluri: precum a ucide nu este îngăduit, dar în război a desfiinţa pe vrăjmaş
este şi legiuit şi vrednic de laudă. Astfel că, intr-adevăr, chiar de cinste mai
mare se învrednicesc cei ce s-au distins în război şi acestora li se ridică
monumente, care vestesc faptele lor curajoase; astfel, acelaşi lucru în
unele împrejurări şi la anumită vreme nu este îngăduit, iar în alte
împrejurări şi la vreme potrivită se îngăduie şl se iartă. Deci aceeaşi
concluzie are valoare şi în privinţa împreunării. Fericit este cel ce în
tinereţe, având jug liber, a întrebuinţat firea spre naştere de copii (Ieremia
3, 27), iar dacă a întrebuinţat-o spre destrăbălări, desfrfânări şi adulter, va
primi pedeapsa cea arătată de Apostol. Căci, două fiind căile în viaţă
pentru aceştia, una mai moderată şi potrivită vieţii, vorbesc (adică) de a
nunţii, iar cealaltă cea îngerească şi de neîntrecut, a fecioriei, dacă cineva
ar alege pe cea lumească, adică nunta, nu se va învinui, dar nu va primi
atâtea haruri; însă va primi, fiindcă şi el a rodit treizeci; Iar dacă cineva ar
îmbrăţişa pe cea curată şi mai presus de lume, deşi calea aceasta este mai
aspră decât cea dintâi şi mai cu anevoie de îndeplinit, însă are haruri mai
minunate, căci a odrăslit rodul cel desăvârşit însutit. Drept aceea,
necuratele şi viclenele lor întrebări au avut dezlegări specifice şi au fost
dezlegate din vechime de dumnezeieştile Scripturi. Deci, o părinte,
sprijineşte turmele cele de sub tine, îndemnându-Ie din cele apostoleşti,
mângâindu-le din cele evangheliceşti, sfătuindu-le din psalmi. Zicând:
„viază-mă după cuvântul tău" (Ps. 118, 17); iar cuvântul lui este a-i sluji din
inima curată; căci, ştiind aceasta, însuşi proorocul, ca om pe sineşi
tălmăcindu-se, zice: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, ca să
nu mă tulbure gânduri spurcate" (Ps. 50,11). Şi iarăşi David: „Şi cu Duh
stăpânitor mă întăreşte" (Ps. 50, 14), ca, dacă mă vor şi tulbura cândva
gândurile, să mă întărească oarecare putere de la tine, fiindu-mi ca o
temelie. Deci însuţi acestea şi cele ca acestea sfătuind, zic către cei ce
târziu se pleacă adevărului: „Invăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale" (Ps,
50,14), şi nădăjduind în Domnul că îi vei convinge sa se îndepărteze de o
răutate ca aceasta, cântă: „Şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce" (Ps.
50, 15). Fie deci ca cei ce întreabă cu răutate să înceteze de o zadarnică
osteneală ca aceasta; iar cei ce din cauza dreptei cinstiri sunt cu îndoială să
se întărească cu Duh stăpâniţor. Iar câţi cu încredinţare cunoaşteţi
adevărul, păstraţi-l nevătămat şi neclătit, în lisus Hristos Domnul nostru,
cu carele Tatălui se cuvine slavă şi stăpânire, împreună eu Sfântul Duh, în
vecii vecilor, Amin.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
2 Atanasie
cel Mare
CANONUL
CĂRŢILOR
SFINTEI
SCRIPTURI
Dar fiindcă despre eretici am pomenit ca despre morţi, iar despre noi ca
unii care avem spre mântuire dumnezeieştile Scripturi, şi mă tem ca nu
cumva, precum a scris Pavel corintenilor (II Cor. 11, 3), unii dintre cei
curaţi, din simplitate şi din curăţenie, să fie seduşi de viclenia oamenilor, şi
astfel să înceapă a se folosi de cărţi străine, ce se zic apocrife, amăgin-duse
prin identitatea de numire a cărţilor adevărate, - vă rog să aveţi
răbdare, dacă vă scriu şi eu pomenind despre cele ce le cunoaşteţi, pentru
nevoia şi folosul Bisericii. Şi voind a pomeni despre acestea, mă voi folosi
spre întărirea îndrăznelii mele de pilda evanghelistului Luca, zicând şi el:
„De vreme ce unii s-au apucat să alcătuiască loruşi cele ce se zic apocrife şi
a le amesteca eu Scriptura de Dumnezeu insuflată, despre care ne-am
încredinţat deplin, precum au predanisit Părinţilor cei ce din început le-au
văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului, mi s-a părut şi mie, îndemnat fiind
de adevăraţii fraţi, şi învăţându-mă dintru început care să se socotească
cărţi canonice şi predanisite, şi a fi cărţi dumnezeieşti, ca fiecare, de s-a
amăgit, să osândească pe cei ce l-au amăgit, iar de a rămas curat, să se
bucure, iarăşi aducându-şi aminte. Deci toate cărţile Vechiului Testament
sunt la număr 22. Căci atâtea s-au predanisit a fi, precum am auzit şi
literele la evrei, iar pe rând şi după numire fiecare este astfel: întâi
Facerea, apoi Ieşirea, apoi Leviticul, şi după aceea Numerii; şi apoi A Doua
Lege; iar după acestea este Isus a lui Navi, şi Judecătorii; şi după aceasta
Rut; şi iarăşi apoi patru cărţi ale împăraţilor; şi dintre acestea cea dintâi şi
a doua se numără într-o carte; Iar a treia şi a patra asemenea se numără
într-una; iar după acestea, întâia şi a doua a Paralipomenelor, asemenea o
carte se numără; apoi Ezdra întâi şi a doua, asemenea într-una; iar după
acestea Cartea Psalmilor, şi apoi Pildele, apoi Eccle-siaslul si Cântarea
Cântărilor; după acestea este şi Iov; şi apoi Proorocii, cei 12, într-o carte se
numără; apoi Isaia, Ieremia, şi cu dânsul Baruh, Plângerile si Lpistola, şi cu
dânşii lezechiel şi Daniel, Până la acestea stau ale Testamentului Vechi. Şi
pe ale celui Nou nu stăm la îndoială a le spune; şi acestea sunt
următoarele: patru Evanghelii, a lui Matei, a lui Marcu, a lul Luca şi a lui
Ioan; apoi, după acestea, Faptele Apostolilor şi şapte epistole ale
Apostolilor numite catoliceşti; astfel, una a lui facob, două ale lui Petru,
apoi trei ale lui loan, si după acestea una a lui Iuda; după acestea sunt
patrusprezece ale Apostolului Pavel, care pe rând sunt scrise astfel: întâi
către romani, apoi două către corinteni, şi după acestea către galateni, şi
apoi către efeseni, apoi către filipeni, şi către coloseni, şi două către
tesaloniceni şi cea către evrei; şi apoi două către Timotei, iar către Tit una şi
cea din urmă către Filimon una; şi apoi Apocalipsa Iui Ioan. Acestea sunt
izvoarele mântuirii, ca cel ce se însetează să se sature de cuvintele dintrînsele,
în acestea singure se binevesteşte învăţătura dreptei cinstiri; la
acestea nimeni să nu mai adauge, nici să scoată ceva dintru acestea, şi
pentru acestea dojeneşte Domnul pe saduchei, zicând: „Vă rătăciţi neştiind
Scripturile, nici puterea lor" (Mt. 22, 29); iar pe iudei îi sfătuia: „Cercetaţi
Scripturile, că acestea sunt care mărturisesc despre Mine" (In. 5, 39); dar
pentru mai deplina exactitate este necesar să adaug si aceea cum că sunt
si alte cărţi afară de acestea, dar care nu sunt în canon, rânduite fiind însă
de Părinţi a se citi de către cei ce se convertesc de curând şi vor să înveţe
cuvântul dreptei cinstiri: înţelepciunea lui Solomon, înţelepciunea lui Sirah
şi Estera, şi Iudit, şi Tobit, şi învăţătura ce se zice a Apostolilor, şi Păstorul.
Să ştiţi însă, iubiţilor, că nici între cele canonisite, şi nici între cele ce se
citesc, nicăieri nu se aminteşte de cele apocrife; ci acestea sunt născociri
60, 85 ap.; 60
Laod.; 24
Cartag.; Grig.
Teologul şi
Amfilohie
despre cărţile
Sfintei
Scripturi
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
ale ereticilor, care scriu că le voiesc pe ele, şi le acordă şi Ie adaugă lor
vechime de ani, considerându-le a fi vechi, ca să aibă pretext a seduce prin
aceasta pe cei nevinovaţi.
3 Atanasie
cel Mare
PRIMIREA
ERETICILOR ÎN
BISERICĂ
Tu scrii precum se cuvine fiului iubitor către tatăl, deci şi eu, apropiin-du-le
prin scrisoare, Rufiniene, te îmbrăţişez, ca pe cel ce-mi eşti mai presus de
toţi dorit. Dar şi cu, putând să-ţi scriu ca unui fiu şi la început şi la mijloc si
la sfârşit, am luat aminte ca nu din scrisori să se cunoască comuniunea şi
mărturia; căci tu-mi eşti epistolă după cea scrisă, cunoscută şi citită în
inimă. Deci crede că aşa mă aflu, crede într-adevăr, te îndemn, şi te rog sămi
scrrii; căci nu puţin, ci mult mă înveselesc făcând aceasta. Şi fiindcă cu
iubire şi bisericeşte (căci aceasta iarăşi se cuvine cucerniciei tale) ai
întrebat în privinţa celor ce cu forţa au fost târâţi, dar nu s-au stricat, în
credinţa cea rea, si au voit ca să-ţi scriu cele hotărâte in privinţa lor în
sinoade şi pretutindeni, să ştii, stăpâne al meu prcndorlt, că la început,
după ce a încetat violenţa ce se lăcea, s-a ţinut sinod, llind de laţii episeopi
din părţile dinafară; dar s-a ţinut sinod şi la împreună slujitorii cei ce
locuiesc în Elada, tot aşa cu nimic mai puţin la cei din Spania şl Galia, şi s-a
hotărât ceea ce aici şi pretutindeni s-a lucrat, ca celor ce au căzut şi au
apărat nelegiuirea pocăindu-se să li se dea iertare, dar să nu II se dea lor
loc în cler; iar celor ce nu şi-au însuşit nelegiuirea, ci s-au târât de silă şi
prin forţă, s-a hotărât nu numai să li se dea iertare, ci să aibă şi loc în cler,
mai ales că au adus apărare vrednică de crezământ, şi s-a părut că aceasta
s-a făcut cu oarecare iscusinţa; deci au dovedit că nu s-au convertit Ia
nelegiuire. Dar, ca să nu se pună oarecare nelegiuit să strice bisericile, au
preferat să accepte calea violenţei şi să poarte greutatea decât să se
piardă popoarele. Şi zicând ei aceasta, ni s-a părut că ne spun în chip demn
de crezut şi cu scopul ca să se şi dezvinovăţească că Aron, fratele lui Moise,
în pustiu a acceptat păcătuirea poporului, şi astfel să se justifice, ca nu
cumva întorcându-se poporul în Egipt, să rămână în idolatrie. Dar se şi
părea a fi probabil că, dacă ar fi rămas în pustie, puteau să se reţină de la
nelegiuire, iar mergând în Egipt, s-ar fi înteţit nelegiuirea în ei; din cauza
aceasta li s-a admis acestora să fie în cler; iar celor care au fost amăgiţi şi
au suferit violenţe să li se dea iertare. Acestea le face cunoscut şi evlaviei
tale, nădăjduind că şi cucernicia ta va primi cele hotărâte si nu va osândi
slăbiciunea celor ce s-au învoit astfel. Binevoieşte dar a citi acestea
preoţimii şi poporului supus ţie, ca, cunoscându-le şi ei, să nu te
învinuiască pentru această atitudine a ta faţă de unii ca aceştia; căci nu se
cuvine să-ţi scriu, dacă şi cucernicia ta poate să le expună concepţia
noastră în privinţa acestora, şi să plinească toate ce lipsesc. Laudă fie
Domnului, care te-a desăvârşit în tot cuvântul si în toată cunoştinţa. Deci
cei ce se căiesc cu adevărat să anatematisească în special credinţa cea
deşartă a lui Eudoxiu şi Euzoriu; deoarece ei, hulind pe Fiul lui Dumnezeu a
fi creatură, s-au înscris drept apărători ai eresului arian; şi să
mărturisească credinţa mărturisită de Părinţii de la Niceea, şi să nu prefere
nici un alt sinod faţă de acesta. Salută frăţimea cea de pe lângă tine, iar
cea de pe lângă mine te salută în Domnul.
62 ap.; 10 sin.
1 ec; 1, 3, 5, 8
Anc.; 10, 14
Petru Alex.; 2
Tim. Alex.
Canoanele Sfântului Grigorie, Făcătorul de minuni, Arhiepiscopul Neocezareei
Canoanele Sfântului Grigorie, Făcătorul de minuni,
Arhiepiscopul Neocezareei
- Nume Denumire Expl Continut Conexiuni
1 Grigorie PĂCATELE CELOR
PRINŞI (LUAŢI ÎN
PRINSOARE (ROBIŢI)
DE BARBARI)
Nu mâncările ne îngreuiază pe noi, sfinţite papă, dacă cei robii i au
mâncat cele ce le-au pus înaintea lor cei ce-i stăpâneau pe ei; mai
ales fiindcă toţi sunt de părerea că barbarii, care au năvălit în
părţile noastre , n-au jertfit idolilor. Iar Apostolul zice: „Mâncările
sunt pentru pântec, si pântecele pentru mâncări, dar Dumnezeu le
va desfiinţa şi pe acela, şi pe acestea" (I Cor: 6, 13); Dar şi
Mântuitorul, care curăţeşte toate mâncările, zice: „Nu cele ce intră
în gură spurcă pe om, ci cele ce ies" (Matei 15, 11). Iar în privinţa
necinstirii femeilor robite, batjocorindu-se de barbari trupurile lor,
acestea să nu se osândească toate la fel. Căci, dacă viaţa vreuneia şi
mai înainte era prihănită, mergând după ochii celor desfrânaţi,
precum s-a scris, este evident că deprinderea de desfrânare se
presupune şi în timpul sclaviei, şi unele ca acestea nu trebuie să se
împărtăşească prea uşor de rugăciuni. Dar, dacă vreuna vieţuind în
deplină castitate şi mai înainte a dovedit viată curată si afară de
orice bănuială, si acum de silă si de nevoie a căzut în ocară, în
privinţa acesteia avem pildă din Deuteronom, despre fecioara pe
care un om a găsit-o în câmp şi siluind-o s-a culcat cu dânsa;
„Tinerei, zice Sfânta Scriptură, să nu-i faceţi nimic, căci nu este
păcat de moarte în această fecioară, căci precum s-ar scula omul
asupra aproapelui său şi ar omorî sufletul lui, aşa este lucrul acesta,
a strigat fecioara, dar n-a fost cine să-i ajute" (Deut. 22, 26, 27). Aşa
este şi aceasta.
62, 67 ap,; 11 sin. I
ec; 27 sin. IV ec; 4,
5 Anc.; 14 Petru
Alex.; 49 Vasile cel
Mare
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
2 Grigorie LĂCOMIA ŞI CÂŞTIGUL
URÂT. (OSÂNDA
LĂCOMIEI (ŞI
EXPLOATĂRII), A
PRĂDĂRII ŞI A
CÂŞTIGULUI URÂT)
Groaznică este lăcomia, şi nu se pot cita într-o scrisoare
dumnezeieştile scripturi, în care se spune că este grozavă şi
înfricoşată nu numai tâlhăria, ci în general lăcomia şi atingerea de
cele străine, pentru agonisirea urâtă; şi orice de acest fel este de
lepădat de Biserica lui Dumnezeu. Iar cei ce în timp de prigoană,
„întru atâta suspin şi atâtea plângeri, îndrăznesc să creadă că
timpul aducător de toata pierzarea este pentru ei timp de câştig,
aceştia sunt oameni necinstitori de Dumnezeu şi urâţi de
Dumnezeu sl care întrec orice răutate. Drept aceea s-a hotărât ca
toţi aceştia să se lepede, ca nu cumva să vină urgia peste tot
poporul şi mai întâi peste
întâistătătorii care nu cercetează aceste lucruri; căci mă tem,
precum zice Scriptura: „Nu vei pierde cu cel nelegiuit pe cel drept"
(Fac. 18, 23); cad zice Sfânta Scripturii: „Desfrâul şi lăcomia sunt
cele prin care vine
urgia luil Dumnezeu peste fii pierzării" (Col. 3,6) deci nu vă faceţi
împreuna părtaşi ai lor; că aţi fost oarecând în întunerec, iar acum
lumină întru Domnul; ca fiii luminii să umblaţi, căci rodul luminii
este întru toată bunătatea, şi dreptatea, şi adevărul, cercând ce
este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi lucrurilor celor fără de
roadă ale întunericului, ci mai vârtos mustraţi-le chiar, căci cele
făcute în ascuns de dânşii ruşinos este chiar a le spune; iar toate
vădindu-se de lumină se arată" (Efes. 5, 6-13). Unele ca acestea le
zice Apostolul. Iar unii, care au fost pedepsiţi pentru lăcomia lor din
timp de pace, dacă chiar în timp de urgie iarăşi se vor îndrepta spre
lăcomie, câştigând din sângele şi din pieirea unor oameni, care au
fost alungaţi, sau robiţi, sau ucişi, ce trebuie să se aştepte altceva
de la acest lucru, decât că cei ce practică lăcomia îngrămădesc
urgie atât asupra lor, cât şi asupra poporului întreg?
5 Cartag.; 14
Vasile cel Mare; 6
Grig. Nyssa.
3 Grigorie CÂŞTIGUL NEDREPT
(NECINSTIT) (OSÂNDA
CÂŞTIGULUI STRĂIN)
Oare nu Ahar, fiul lui Zara, din greşeală luând din cele aduse lui
Dumnezeu, peste toată adunarea lui Israel s-a făcut urgia? Şi acesta
singur a păcătuit, dar oare singur a murit întru păcatul său? Şi nouă
ni se cuvine în acel timp să considerăm anatemă tot ce nu este al
nostru şi câştig străin. Căci şi acel Ahar a luat din pradă; aceştia
acum tot din pradă; dar acela a luat cele de la vrăjmaş; iar aceştia,
acum, de la fraţi, câştigându-şi câştig de pieire.
72 ap.; 10 sin. I-II;
61 Vasile cel
Mare; 6, 8 Grig.
Nyssa
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
4 Grigorie PRĂDAREA. (OSÂNDA
PRĂDĂRII)
Şi nimeni să nu se amăgească pe sine nici ca şi cum ar fi găsit; căci
nici celui ce găseşte ceva nu se cuvine a câştiga; căci Deuteronomul
zice: „Să nu treci cu vederea văzând viţelul fratelui tău sau oaia
rătăcind pe cale, ci întorcându-te să le întorci la fratele tău; iar dacă
fratele tău nu este aproape de tine sau nu-l cunoşti, le vei aduna pe
ele şi vor fi cu tine până ce le-ar căuta fratele tău şi le vei da lui; aşa
vei face cu asinul lui, şi aşa vei face cu haina lui, şi aşa vei face cu
tot ceea ce a pierdut fratele tău, cu orice a pierdut el, şi tu le-ai
aflat" (Deut. 22, 1-3) nu numai ale fratelui de le-ar găsi, ci şi ale
vrăjmaşului. „întorcându-te", aşa spune Deuteronomul. Iar în Exod
se spune că zice „le vei întoarce la casa stăpânului lor" (leş. 23, 4).
Iar dacă nu este îngăduit a câştiga dacă fratele tău, sau vrăjmaşul,
în vreme de pace ar lenevi şi s-ar desfăta, neîngrijindu-se de ale
sale, cu cât mai puţin când este în nenorocire şi fuge de vrăjmaşi, şi
silit îşi părăseşte ale sale?
6 Grig. Nyssa
5 Grigorie LUCRURILE GĂSITE Dar mulţi se amăgesc pe sine ţinând în locul lucrurilor lor pierdute
pe cele străine ce au găsit; căci dacă voradii şi goţii au tratat cu ei ca
vrăjmaşi, apoi ei se fac altora voradi şi goţi. Deci am trimis la voi pe
fratele şi împreună bătrânul Eufrosiu, pentru acestea, ca să dea şi
acolo asemenea fel de procedare, după cel de aici, şi ale căror
scuze se cuvine a se primi, şi care trebuie să se oprească de la
rugăciuni.
6 Grigorie LIBERAREA ROBILOR.
(ROBII, SCLAVII
SCĂPAŢI DIN
PRINSOARE SUNT
LIBERI)
Ni s-a vestit însă noua că în ţara noastră se face un lucru de
necrezut, negreşit de necredincioşi şi de nelegiuiţi, şi de cei ce nu
cunosc nici numele lui Dumnezeu; că adică unii Ia atâta cruzime şi
neomenie au ajuns, încât reţin cu sila pe unii dintre sclavii scăpaţi
de la barbari. Trimiteţi pe câţiva prin ţară, ca să nu cadă fulgere
peste cei ce fac unele ca acestea.
85 Trul.; 3 Gang.;
64 Cartag.
7 Grigorie VÂNZĂTORII DE FRAŢI.
(VÂNZAREA)
(TRĂDAREA).
(OSÂNDA CELOR CE SE
FAC UNELTE ALE
BARBARILOR)
Deci cei ce s-au numărat între barbari şi s-au dus cu ei în robie,
uitând că au fost odată din Pont şi creştini, şi s-au sălbăticit întratâta
încât ucid chiar pe cei de neam cu dânşii, sau cu lemn, sau
prin sugrumare, şi arată barbarilor, care nu ştiau, căile sau casele,
aceştia trebuie să se oprească şi de Ia ascultare, până ce adunânduse
sfinţii, şi Duhul Sfânt înaintea lor, ar hotărî ceva de obşte în
privinţa lor.
9 Anc.; 11, 13
Vasile cel Mare; 5
Grig. Nyssa
8 Grigorie OSÂNDA CELOR CE
PRĂDEAZĂ
lar pe cei ce au îndrăznit să năvălească asupra caselor străine, dacă,
acuzaţi fiind, s-ar dovedi, să nu-i învredniceşti nici de ascultare; iar
dacă singuri ar mărturisi şi vor da înapoi ceea ce au luat, să se
umilească în rândul celor ce se convertesc.
61 Vasile cel
Mare; 2 Grig.
Neocez.; 6 Grig.
Nyssa
9 Grigorie LUCRURI GĂSITE DIN
PRĂZI
Iar cei ce în câmp au găsit ceva, sau în casele lor din ce au lăsat
barbarii, dacă se vor dovedi, fiind acuzaţi, de asemenea să fie între
cei ce se smeresc; iar dacă vor mărturisi singuri şi vor da înapoi, să-i
învredniceşti şi de rugăciune.
61 Vasile cel
Mare; 2, 5, 8 Grig.
Neocez.; 6 Grig.
Nyssa
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
10
Grigorie
RÂNDUIALA PENTRU
CEI CARE DAU
LUCRURILE PE FAŢĂ.
(SĂ NU CEARĂ
RĂSPLATĂ)
Iar cei ce îndeplinesc porunca trebuie să o îndeplinească afară de
orice câştig urât, nici să nu ceară răsplată de denunţ, sau de
salvare, sau de gă-sire, sau ori cu ce nume le numesc pe acestea.
4,5 Grig. Neocez.;
6 Grig. Nyssa
11
Grigorie
TREPTELE POCĂINŢEI Plângerea este afară de uşa casei de rugăciune, unde stând cel ce a
păcătuit, trebuie să se roage credincioşilor celor ce intră ca să se
roage pentru el. Ascultarea este înăuntru de uşa din tindă, unde
trebuie să stea cel ce a păcătuit până la catehumeni, şi de acolo să
iasă; ca auzind, zice Vasile cel Mare, Scripturile şi învăţătura, să se
scoată afară şi să nu se învrednicească de rugăciune; iar
prosternarea este ca înăuntru de uşa bisericii stând, să iasă cu
catehumenii; şi starea împreună, ca să stea împreună cu
credincioşii şi să nu iasă cu catehumenii; cea mai de pe urmă este
împărtăşirea cu Sfintele Taine.
11 sin. I ec; 4, 8, 9
Anc.; 22, 56, 75,
81, 83 Vasile cel
Mare
- Nume Denumire Expl Continut Conexiuni
Canoanele Sfântului Ioan Ajunatorul
Canoanele Sfântului Ioan Ajunatorul
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
1 Ioan Ajunătorul
CEI CĂZUŢI DE LA CREDINŢĂ. (POCĂINŢA CELOR CĂZUŢI DE LA
CREDINŢĂ (APOSTAŢI))
Dacă cineva de bunăvoie în chip nesocotit a tăgăduit pe Hristos,
potrivit canonului 73 al lui Vasile cel Mare, se va învrednici de
împărtăşanie numai la sfârşitul vieţii; şi nimeni nu-I poate scăpa de
o astfel de epitimie, nici să îndrăznească a arăta vreo blândeţe fată
de acesta. Iar Sfântul Grigorie determină exact toate chestiunile
privitoare la aceştia, supunând aceloraşi pedepse pe cei ce de
bunăvoie dezertează la rătăcire, hotărând măsura acestor pedepse
după durata vieţii fiecăruia; iar cei ce prin constrângere au comis
acest păcat se vor supune pedepsei pentru desfrânare, prelunginduse
lui pedeapsa la al nouălea an. Aceeaşi deosebire între cei
păcătoşi o face şi sinodul de la Ancira, cât şi Sfântul martir Petru al
Alexandriei, precum şi Vasile cel Mare în canonul său al 81-lea.
Dar astăzi Biserica urmează potrivit celor normate şi potrivite de
preasfinţitul patriarh al Constantinopolului Metodiu, tratând în
general pe cei ce au fost copleşiţi în chipuri diferite de acea greşeală.
Iar acesta zice că dacă cineva a fost prins de nelegiuiţi pe când era
copil şi, de frică sau din neştiinţă sau din prostie fiind sedus, a
tăgăduit credinţa, dar ajungând la vârsta bărbăţiei revine la
moravurile creştinilor şi intrând în catoliceasca Biserică se pocăieşte
şi se mărturiseşte, să asculte zilnic de la preot, până la ziua a şaptea
cele patru rugăciuni rânduite şi în a opta să se boteze; apoi,
dezbrăcându-se şi îmbrăcând lentionul, să se ungă cu Sfântul Mir,
întocmai ca şi cei ce sc botează, şi astfel să se învrednicească de
dumnezeiasca împărtăşanie; iar în alte opt zile nicidecum să nu
lipsească de la sfintele slujbe din biserică, întocmai ca şi cei ce se
botează.
Iar dacă cineva a fost cuprins de cei nelegiuiţi fiind în deplina vârstă
a bărbăţiei şi prin chinuri a fost silit să se lepede de credinţa sa,
acestuia încă să i se acorde milostivire. Totuşi întâi va posti de două
ori 40 de zile, reţinându-se de la carne, brânză şi ouă, şi în trei zile
din săptămână să se abţină de la vin; şi nici untdelemn să nu
dorească; şi să facă rugăciuni îmbelşugate şi cât se poate mai multe
metanii. După aceea, împlinindu-se cele două de ori 40 de zile, să
asculte timp de şapte zile zilnic rugăciuni de pocăinţă, iar în ziua a
opta să se spele întocmai ca cei mai sus menţionaţi şi să fie uns şi să
se învrednicească de împărtăşirea Sfintelor Taine, iar după alte opt
zile să participe la slujbele bisericeşti, iar pe cel ce intenţionat a
dezertat la tăgăduirea credinţei, îl aşteaptă pedeapsă grozavă, dar
prin nemărginita iubire de oameni a lui Dumnezeu, aceasta încă se
va lecui cu milostivire. Deci doi ani să postească, reţinându-se de la
carne, brânză şi ouă; iar în trei zile din săptămână Iipsindu-se de
untdelemn şi de vin, făcând în fiecare zi metanii potrivit puterii sale,
una sută sau două sute. Iar împlinindu-se cei doi ani, să asculte şi
acesta şapte zile rugăciuni de pocăinţă, iar apoi să se procedeze şi în
privinţa lui precum s-a mai spus mai înainte.
62 ap.; 10, 11,
12, 14 sin. I ec;
102 Trul.; 1-9,
12, 21 Ane; 2,
19 Laod.; 43
Cartag.; 2, 11
Grig. Neocez.;
3, 73, 81, 84
Vasile cel Mare;
1-14 Petru
Alex.; 2 Grig.
Nyssa
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
2 Ioan Ajunătorul
VRĂJITORIA. OSÂNDA
VRĂJITORILOR SI A
CELOR CE ALEARGĂ LA
EI.
Pe cei ce se îndeletnicesc cu vrăjitorie şi farmece, dumnezeiescul
Vasile, în canonul al 65-lea, îi supune pedepsei ucigaşilor, care
durează timp de douăzeci de ani; iar pe cei ce se dedau ghicitorilor
de noroc sau numai înclină să creadă ca aceştia, în al şaptezeci şi
doilea canon. Grigorie de Nyssa însă, în canonul al doilea făcând
iarăşi împărţirea păcatelor, po-runceşte ca celor ce trec de partea
acelor vrăjitori întru lepădarea credinţei noastre să li se dea şi lor
răstimpul de pedeapsă al apostaţilor; iar în privinţa celor care din
constrângere şi din micime de suflet au trecut la aceştia, porunceşte
să se observe măsura pedepsei celor care păcătuiesc în desfrânare.
Iar canonul şasezeci şi unu al sinodului al şaptelea îi osândeşte pe
cei din urmă la pedeapsă de şase ani. Apoi canonul al douăzeci şi
patrulea de la Ancira îi supune pe aceştia unei epitimii nu mai lungi
de cinci ani. Să se citească şi canonul al treizeci şi şaselea al
sinodului de la Laodiceea, care face deosebire exactă în privinţa
acestora.
Iar Ioan Ajunătorul, în privinţa celor ce se îndeletnicesc cu vrăjitorie
sau farmece, scurtează la trei ani timpul lor de penitenţă, dacă se
străduiesc a posti zilnic, cât mai mult timp, şi dacă după ceasul al
nouălea gustă mâncare uscată si seacă, si să trăiască cât mai
desăvârşit; dar să facă si 250 de metanii, atingând cu evlavie
pământul cu fruntea.
Cu aceleaşi pedepse pedepseşte şi pe femeile care confecţionează
amulete şi se îndeletnicesc cu ghicire de noroc.
61, 65Trul.; 24
Anc; 36 Laod.;
7, 65, 72, 81, 83
Vasile cel Mare;
3 Grig. Nyssa
3 Ioan
Ajunătorul
PUTEREA
DUHOVNICULUI.
(DUHOVNICUL ESTE
CHIVERNISITORUL
POCĂINŢEI DUPĂ
CHIBZUINŢĂ SA)
loan Ajunătorul zice: Eu socotesc că celor care judecă drept nu li se
pare că scurtarea de către noi a timpului de pocăinţă nu este o
părere salvatoare, deoarece nici Părintele Vasile cel Mare si nici cei
ce mai vechi dumnezeieşti Părinţi ai noştri nu au stabilit pentru cei
ce păcătuiesc vreo ajunare, sau priveghere, sau număr de plecări de
genunchi, fără numai îndepărtarea de la Sfânta împărtăşanie. Noi
am socotit ca în privinţa celor care se pocăiesc cu adevărat şi cu
sârguinţă îşi chinuiesc trupul cu disciplină aspră şi cu înţelepciune îşi
schimbă viaţa, contrabalansând răutatea anterioară după măsura
înfrângerii, să măsurăm şi scurtarea timpului de pocăinţă. De pildă,
dacă cineva ar primi să nu bea vin în anumite zile, am judeca să-l
iertăm şi noi un an din epitimia hotărâtă de către Părinţi, pentru
greşeala lui. Aşijderea, dacă ar făgădui reţinerea de la carne până la
un timp, am socotit să-i tăiem alt an, iar dacă de la brânză şi de la
ouă, sau peşte, sau de la unt-delemn, şi astfel pentru fiecare
reţinere de acest fel să-i iertăm un an. Tot astfel să procedăm dacă
acela va voi să îmblânzească pe Dumnezeu prin îmbelşugatele
plecări de genunchi; şi mai ales de va arăta râvnă şi hotărâre
nestrămutată pentru milostenie. Iar dacă cineva după păcătuire s-a
dedat vieţii de Dumnezeu iubitoare şi singuratice, am socotit că este
bine să dobândească iertare încă şi mai scurtă, ca prin acest fel de
vieţuire să răzbune în viitor patima respectivă în cursul vieţii.
12 sin. I ec; 16
sin. IV ec; 102
Trul; 5 Anc.; 74
Vasile cel Mare
4 Ioan
Ajunătorul
BÂNTUIREA DE ISPITE Năvălirea poftei prin gânduri în inimă este cu totul de nepedepsit,
fiind un păcat încă nesăvârşit.
5 Ioan
Ajunătorul
ÎNVOIREA LA ISPITĂ Învoirea sufletului de a primi pofta se spală cu 12 metanii.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
6 Ioan
Ajunătorul
LUPTA CU ISPITELE Lupta este vrednică ori de cununi, ori de pedeapsă.
7 Ioan
Ajunătorul
PRIMIREA ISPITEI Consimţământul este cauza şi începutul epitimiilor.
8 Ioan
Ajunătorul
CANON PENTRU
SCURGEREA SĂMÂNŢEI
ÎN SOMN
Cel ce s-a întinat în somn cu patima scurgerii, o zi se scoate de la împărtăşanie,
şi se crede că se curăţeşte de întinăciune astfel că va
cânta psalmul 50 şi va face 49 de metanii.
4 Dion. Alex.; 1
Atanasie; 12
Tim. Alex.
9 Ioan
Ajunătorul
CANON PENTRU
SCURGEREA SĂMÂNŢEI
ÎN TREZVIE
Iar cel ce s-a întinat deştept fiind cu trupul, şapte zile se opreşte de
la împărtăşanie, cântând în fiecare zi Psalmul al 50-lea şi făcând 49
de metanii.
4 Dion. Alex.; 1
Atanasie; 12
Tim. Alex.
10 Ioan
Ajunătorul
CANON PENTRU
MALAHIE
Cel ce a făcut malahie 40 de zile se pedepseşte, cu mâncare uscată
hrănindu-se în fiecare zi şi făcând 100 de metanii.
11 Ioan
Ajunătorul
CANON PENTRU
MALAHIA ÎN DOI
Iar amestecarea cu alţii, ca una ce face malahia îndoită, primeşte
epitimia arătată până la 80 de zile.
12 Ioan
Ajunătorul
OSÂNDA CLERICILOR
PENTRU MALAHIE
Iar dacă vreunul dintre cei din cler mai înainte de consacrare a căzut
în patima malahiei, nefiind poate îngrijat că numai pentru aceasta
se va opri de la preoţie, întâi, primind epitimie suficientă, aşa să vie
la preoţie. Iar dacă s-a aprins cu acest păcat după ce va fi primit
demnitatea preoţească, pe un an încetând de la aceasta şi
pedepsindu-se cu epitimiile obişnuite, să se întoarcă la preoţie. Dar
dacă, după cunoaşterea păcatului, a doua oară sau a treia oară ar
face aceasta, încetând de la preoţie, să treacă în treapta citeţilor.
13 Ioan Ajunătorul
CANON PENTRU FAPTE
ASEMENEA MALAHIEI
Va primi epitimia însă pentru malahie şi între femei aceea care s-a
sărutat şi pipăit cu un bărbat, dar nu a fost stricata.
14 Ioan Ajunătorul
POCĂINŢA PENTRU
DESFRÂUL CELUI NEÎNSURAT
Canonul al treilea al Sfântului Grigorie de Nyssa exclude pe cel
desfrânat pe nouă ani de la Sfintele Taine, iar canonul al cincizeci şi
nouălea al lui Vasile cel Mare, pe timp de şapte ani.
(4, 21, 22, 26,
59, 79, 80
Vasile cel Mare;
4 Grig. Nyssa)
15 Ioan Ajunătorul
POCĂINŢA PENTRU
DESFRÂUL CELUI ÎNSURAT
Iar Vasile cel Mare în canonul 21 spune că cel ce este însurat cu
femeie şi cade în desfrâu merită să se pedepsească mai mult decât
cel ce nu trăieşte cu o femeie şi este cuprins de această patimă.
9, 19, 21, 26,
34, 37, 39, 58,
59, 77, 79, 80
Vasile cel Mare;
4 Grig. Nyssa
16 Ioan Ajunătorul
POCĂINŢA PENTRU
CĂLCAREA
FĂGĂDUINŢEI FECIORIE
În canonul 60 Vasile cel Mare, pe monahiile sau pe femeile canonice
care desfrânează le supune epitimiei pentru adulter, căci acelea
sfărâmă legătura cu mirele lor spiritual, Hristos, iar canonul al 44-
lea al sinodului al Vl-lea porunceşte ca monahul care desfrânează cu
nimic mai mult să nu se pedepsească decât laicii. Iar noi, zice Ioan
Ajunătorul, rânduim ca cel ce desfrânează să nu se împărtăşească
doi ani, dacă-şi va da silinţa să mănânce mâncăruri uscate zilnic,
după ceasul al nouălea, şi va face două sute cincizeci de metanii. Iar
dacă va neglija să facă acestea, va îndeplini timpul epitimiei hotărât
de Părinţi.
16 sin. IV ec; 44
Trul; 19 Ane; 16
Cartag.; 6, 18,
19, 20, 44, 60
Vasile cel Mare
Nume Denumire Expl Continut Conexiuni
17 Ioan Ajunătorul
SILNICIA. (CEI CĂRORA
LI SE FACE SILĂ NU SE
OSÂNDESC).VIOL.
Părinţii, şi mai ales canonul al 49-lea al lui Vasile cel Mare, au
hotărât să nu se supună pedepselor cei pângăriţi de oameni silnici
sau de stăpâni.
11 Anc; 2 Grig.
Neocez.; 30, 49
Vasile cel Mare)
18 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA CLERICULUI
PENTRU DESFRÂU
Canonul 32 a Iuil Vasile cel Mare hotărăşte ca clericul care
desfrânează să se caterisească, dar să nu se şi afurisească.
25, 29, 30 ap.; 9
sin. 1 ec; 4, 21
Trul.; 1, 8
Neocez.; 27
Cartag.; 3, 32,
51, 70, 82
Vasile cel Mare
19 Ioan Ajunătorul
POCĂINŢĂ PENTRU
CĂSĂTORIA A DOUA SI
A TREIA
În privinţa celor care se căsătoresc a doua oara, canonul 4 al lui
Vasile cel Mare zice că unii au stabilit un an; iar alţii doi ani de
epitimie; iar cei ce se căsătoresc a treia oară se vor afurisi pe trei şi
pe patru ani. Dar noi zicem că am primit obiceiul afurisirii de cinci
ani pentru cei ce se căsătoresc a treia oară, fireşte nedesfăcându-se
căsătoria dacă au ei copii din căsătoriile anterioare.
17 ap,; 8 sin. I
ec; 3, 87 Trul.;
19 Ane; 3, 7
Neocez.; 1
Laod.; 4, 12, 30,
41, 50, 53, 80,
87 Vasile cel
Mare
20 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA PENTRU ADULTER
Canonul al patrulea al lui Grigorie de Nyssa izgoneşte pe adulter pe
optsprezece ani de la dumnezeiasca împărtăşanie, iar canonul 58 al
lui Vasile cel Mare îi îngăduie ca după cincisprezece ani să se
împărtăşească cu Sfintele Taine; iar canonul 20 al sinodului de la
Ancira dispune ca epitimia să se poată termina după anul al
şaptelea. Iar noi credem ca acela după trei ani să se învrednicească
de împărtăşanie, dacă în fiecare zi după ceasul al nouălea se va
mulţumi cu mâncăruri uscate şi va face şi două sute cincizeci de
metanii în fiecare zi. Iar de va neglija să facă aceasta, va aştepta
sfârşitul timpului hotărât de Părinţi.
48 ap,; 87, 93,
98 Trul; 20 Ane;
102 Cartag.; 19,
21, 31, 35, 36,
46, 48, 58, 77,
80 Vasile cel
Mare; 4 Grig.
Nyssa
21 Ioan Ajunătorul
DESPĂRŢENIA
CANONICĂ A CLERULUI
PENTRU ADULTERUL SOŢIEI
Nu poate intra în preoţie acela a cărui soţie este adulteră, precum
spune canonul al 8-lea de la Neocezareea. Se dispune ca femeia
care s-a făcut adulteră după hirotonia soţului să se demită, sau
dânsul să înceteze de la preoţie.
18 ap.; 3, 6,12,
26 Trul.; 8
Neocez.; 27
Vasile cel Mare
22 Ioan Ajunătorul
CĂSĂTORIA CU LOGODNICA ALTUIA ESTE ADULTER
Canonul al 98-lea al sinodului al şaselea osândeşte ca pe adulter pe
cel ce ia în căsătorie pe cea logodită legal cu altul.
98 Trul.; 11
Ane; 22, 69
Vasile cel Mare
23 Ioan Ajunătorul
CĂSĂTORIA CU ERETICII ESTE OPRITA
Canonul al 72-lea al aceluiaşi sinod hotărăşte că dacă un ortodox se
împreună cu o femeie eretică, nunta să fie fără valoare, şi căsătoria
nelegiuită sa se desfacă; iar de vor stărui în această căsătorie, să se
afurisească.
14 sin. IV ec; 72
Trul; 10, 31
Laod.; 21
Cartag.
24 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA ÎMPREUNĂRII ÎNTRE FRAŢI (INCESTULUI)
Acela dintre cei ce au căzut în incest, care a comis necuviinţa cu sora
sa proprie, după Vasile cel Mare, se exclude pe cincisprezece ani de
la îm-părtăşanie. Iar noi rânduim ca acesta să se învrednicească de
împărtăşanie după trei ani, dacă în fiecare zi va posti până seara şi
va mânca mâncare uscată şi va face în fiecare zi 500 de metanii.
67, 68, 75
Vasile cel Mare;
11 Grig. Neocez.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
25 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA DESFRANARII CU LOGODNICA
Cel ce desfrânează cu logodnica, după Vasile cel Mare, se exclude
de la împărtăşanie pe 11 ani; noi zicem că pe doi ani, dacă în fiecare
zi după ceasul al nouălea mănâncă mâncare uscata si face în fiecare
zi 300 de metanii. Dar neglijând să facă aceasta, va îndeplini anii
hotărâţi de Părinţi.
19 ap.; 26, 54
Trul.; 2
Neocez.; 23, 27,
67, 68, 75, 76,
78, 79,87 Vasile
cel Mare; 11
Tim. Alex.; 5
Teof. Alex.
26 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA PENTRU DESFRÂNARE CU SOACRA
Aceloraşi epitimii se va supune şi cel ce iubeşte nebuneşte pe
soacra sa, nefiind despărţit de soţia sa, potrivit legii, care zice ca
„Cele întărite dintru început să rămână neschimbate sub toate
împrejurările". Dar Sfântul şi dumnezeiescul Sinod de acum
hotărăşte ca cei ce săvârşesc un astfel de păcat să rămână
neîmpărtăşiţi şase ani, supunându-se canonului următor: şase luni
să se abţină cu totul la mâncare de cărnuri, asistând totdeauna la
sfintele slujbe ale bisericii, dacă nu li se întâmplă vreo boală sau altă
nevoie inevitabilă, când vor sta afară de biserică, plângând şi rugând
pe Dumnezeu să le ierte nelegiuirea; nici să nu primească anaforă,
nici să nu bea apă sfinţită, dacă nu cumva se apropie timpul sfânt al
luminării; şi ridicând numai pâinea întru numele Sfintei Treimi, să o
mănânce cu evlavie, drept arvună a iubirii de oameni a lui
Dumnezeu; dar să nu sărute cu îndrăzneală cu buzele sfintele
icoane, decât numai pedes-tralele lor cu toată frica. Dar în întreg
timpul celor şase ani să facă zilnic 100 de metanii, afară de sâmbătă
şi duminică; iar în fiecare miercuri şi vineri să se bucure de mâncări
uscate, abţinându-se de la peşte, şi de la vin, şi de la untdelemn, şi
în curs de doi ani să stea în biserică după cântăreţ şi să asculte
dumnezeieştile cântări, iar ceilalţi trei ani şi jumătate să stea
laolaltă cu credincioşii şi împreună să se roage; şi astfel după
sfârşitul celor şase ani să se învrednicească de împărtăşanie. însă
trebuie să observe şi acestea: să facă milostenie după putinţă, mai
ales în menţionatele zile de post, adică miercurea şi vinerea. Apoi să
dăruiască săracilor toate câte le-a fost îngăduit să mănânce mai
înainte de a se fi supus canonului, adresându-se lor cu rugămintea
ca să se roage pentru dânşii; şi să trimită la biserică în fiecare
săptămână o liturghie, dacă au mijloace; şi să se abţină de la
minciuni şi jurăminte cu care de multe ori este împreunată călcarea
de jurământ. Căzând însă ei în boală de moarte, să se
învrednicească de dumnezeiasca împărtăşanie; dar întremându-se
să revină iarăşi în acea treaptă a pedepsei în care s-au găsit înainte
de împărtăşania dată lor din necesitate; si să-si zdrobească inima, cu
lacrimi calde să-şi curăţească după putinţă cât mai mare păcatul
greu al sufletului.
86 Vasile cel
Mare
27 Ioan Ajunătorul
VRĂJITORII, ADULTERII, UCIGAŞII (OSÂNDA VRĂJITORILOR,
ADULTERILOR SI UCIGAŞILOR)
Acelaşi canon se potriveşte şi pentru vrăjitori, şi pentru adulteri, şi
pentru ucigaşi, şi pentru toţi care cad în vinovăţii grele, dar prin
dispoziţia sufletească a persoanelor respective spre pocăinţă, sau se
reduce pedeapsa, sau se înmulţeşte.
26 loan Ajun.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
28 Ioan Ajunătorul
OPRIRI ŞI ÎNFRÂNĂRI PENTRU FEMEIA AFLATA ÎN CURĂŢENIE
LUNARĂ
Canonul al 2-lea al Sfântului Dionisie, dar şi al 7-lea al lui Tîmotei,
porunceşte ca femeile care sunt în curăţirea lunară să nu se atingă
de nimic dintre cele sfinte până la a şaptea zi. Şi legea cea veche
porunceşte aceasta. Dar nici nu îngăduie să se împreune cu bărbaţii;
căci din aceasta se întâmplă ca cei ce se zămislesc să se facă slabi şi
fără putere. De aceea şi dumnezeiescul Moise a ucis pe tatăl
leprosului, fiindcă din cauza neînfrânării n-a aşteptat curăţirea
femeii. Iar ceea ce nu va ţine seama de aceasta în timpul
necurăţeniei sale şi va atinge dumnezeieştile taine, 40 de zile
porunceşte să fie neîmpărtăşită.
44 Laod.; 2
Dion. Alex.; 6, 7
Tim. Alex.
29 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA DESFRÂULUI CU BĂRBAŢI
Canonul al 4-lea al lui Grigorie de Nyssa exclude de la împărtăşanie
pentru optsprezece ani pe cel ce comite necuviinţă cu bărbaţii; iar
canonul al 62-lea al Iui Vasile cel Mare, pentru cincisprezece. Noi
însă socotim că pentru trei ani să se excludă de la împărtăşanie unul
ca acesta, plângând şi ajunând, şi spre seară mâncând mâncăruri
uscate şi 200 de metanii făcând. Iar dacă se dedă mai mult
trândăviei, să împlinească cincisprezece ani.
7, 62 Vasile cel
Mare; 4 Grig.
Nyssa
30 Ioan Ajunătorul
COPIII PÂNGĂRIŢI. CEI PÂNGĂRIŢI NU POT FI CLERICI
Copilul, de se va pângări de cineva, să nu intre în preoţie. Căci deşi
acela din cauza nevârstniciei nu a păcătuit, dar vasul s-a sfărâmat şi
netrebnic s-a făcut pentru sfânta slujbă. Iar dacă pe coapse a primit
scurgerea, canonisindu-se potrivit, nu se va opri să se aducă la
preoţie.
4 Grig. Nyssa
31 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA UCIDERII DE VOIE ŞI FĂRĂ DE VOIE
Legea Veche porunceşte ca ucigaşul să se pedepsească cu moartea;
iar Vasile cel Mare, în canonul 56, exclude pe ucigaşul cu
premeditare pentru douăzeci de ani de la împărtăşanie, iar pe cel
fără de voie pentru zece. Iar noi excludem de la împărtăşanie
pentru cinci ani pe ucigaşul cu premeditare, iar pe cel fără de voie,
pentru trei ani, dacă însă, după ajunarea cea până scara, ucigaşul cel
cu mâna sa va mânca mâncare foarte uscată şi se va sili să facă în
fiecare zi câte 300 de metanii, iar găsindu-se întru lenevie, să
îndeplinească hotărârea Părinţilor.
65 ap.; 91 Trul;
21, 22, 23 Anc.;
2, 8, 11, 43, 54,
56, 57 Vasile cel
Mare; 5 Grig.
Nyssa
32 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA CELOR CE UCID ÎN RĂZBOI ŞI ÎN LUPTA CU TÂLHĂRIT
Vasile cel Mare, în canonul 13, exclude de la împărtăşanie pentru
trei ani pe cei ce ucid în război. Aşijderea în canonul 55 şi pe cei ce
luptă împotriva tâlharilor; iar clericii se caterisesc.
22, 23 Anc.; 1
Atanasie cel
Mare; 8, 43, 55
Vasile cel Mare;
5 Grig. Nyssa)
33 IoanAjunătorul
OSÂNDA CELOR CE PRICINUIESC PIERDEREA A FĂTULUI (FAC AVORTURI)
Vasile cel Mare, în canoanele sale al 2-lea şi al 8-lea, spune că
femeile care strică cu meşteşugiri pe feţi în pântece şi cele ce dau şi
iau doctorii, pentru ca să-i piardă şi ca feţii înainte de vreme că cadă
afară, să fie excluse de la împărtăşanie pentru 10 ani. Noi însă
hotărâm ca acestora să li se dea cel mult până la cinci ani sau şi trei
ani.
65 ap.; 91 Trul.;
21, 22, 23 Anc.;
2, 8, 11, 43, 54,
56, 57 Vasile cel
Mare; 5 Grig.
Nyssa
34 Ioan Ajunătorul
POCĂINŢA PENTRU PIERDEREA FĂRĂ DE VOIE A FĂTULUI
Iar femeia care făra de voie a pierdut fătul primeşte epitimie de un
an.
65 ap.; 91 Trul;
21, 22, 23 Anc.;
2, 8, 11, 43, 54,
56, 57 Vasile cel
Mare; 5 Grig.
Nyssa
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
35 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA PENTRU
NĂDUŞIREA CU VOIE SAU FĂRĂ DE VOIE A PRUNCULUI
Femeia care adoarme asupra pruncului şi-l îneacă, după trei ani se
învredniceşte de împărtăşire, îndepărtându-se în zile rânduite de
cărnuri, şi de brânză, şi celelalte săvârşindu-le cu osteneală. Iar dacă
din lenevire şi din neînfrânarea părinţilor s-a întâmplat aceasta, se
aseamănă cu uciderea intenţionată. Dacă însă din viclenia
vrăjmaşului, atunci fapta este vrednică de iertare. Totuşi, şi aceasta
are trebuinţă de epitimii potrivite; căci din cauza altor greşeli s-a
întâmplat această părăsire.
36 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA PENTRU PIERDEREA CU VOIE A FĂTULUI
Femeii care nu se îngrijeşte de fătul său, ci din cauza neglijenţei
dânsei avortează, i se dă pedeapsa pentru ucidere premeditată.
2, 32, 52 Vasile
cel Mare
37 Ioan Ajunătorul
BOTEZUL COPIILOR. OSÂNDA PĂRINŢILOR CARE ÎŞI LASĂ COPIII SĂ
MOARĂ NEBOTEZAŢI
Murind copilul nebotezat din cauza neglijenţei părinţilor săi, părinţii
se exclud pe trei ani de la împărtăşire, mâncând ei în aceşti ani
mâncăruri uscate şi îmblânzind pe Dumnezeu cu plecări de genunchi
cu plângere şi cu putere să se roage de Dumnezeu cu milostivire. Iar
fiind copilul de şapte zile şi moare nebotezat, părinţii se înlătură pe
şapte ani din comuniune şi se condamnă ca în aceşti ani să mănânce
mâncări uscate şi să facă în fiecare zi 40 de metanii.
72, 110 Cartag.
38 Ioan Ajunătorul
DAREA LA IVEALĂ A PĂCATELOR. (CĂLUGĂRIŢA SĂ DEA
LA IVEALĂ PĂCATELE DE CARE ŞTIE)
Călugăriţa care a auzit de la alţii despre un adulter sau despre
pângârirea de prunci, şi nu descoperă aceasta superioarei se supune
aceleiaşi epitimii ca aceea ce a săvârşit păcatul, potrivit canonului
71 al lui Vasile cel Mare.
71 Vasile cel Mare
39 Ioan Ajunătorul
LEPĂDAREA COPIILOR. (OSÂNDA CELOR CE-SI LEAPĂDĂ COPIII ESTE
CU UCIGAŞII)
Legea pedepseşte ca pe ucigaşe pe cele ce-şi aruncă copiii lor la
intrările bisericilor, chiar dacă cineva i-ar scăpa luându-i.
33, 52 Vasile cel Mare
40 Ioan Ajunătorul
TÂLHĂRIA (TÂLHARII SEOSÂNDESC CA UCIGAŞII)
Tâlharii se supun pedepsei ucigaşilor de oameni, deoarece ei se
servesc şi de ucidere spre promovarea întreprinderii lor.
22, 23 Anc.; 1
Atanasie cel
Mare; 8,13, 43,
55 Vasile cel
Mare
41 Ioan Ajunătorul
FURTUL (OSÂNDA PENTRU FURT)
Hoţul, dacă de bunăvoie mărturiseşte fapta sa, să se afurisească pe
un an, după canonul 61 al lui Vasile cel Mare; iar dacă a fost dovedit,
să se afurisească pe doi ani. Dar noi vom lipsi pentru 40 de zile din
comuniune pe hoţul care de bunăvoie se caieşte, iar pe cel ce se
dovedeşte, pentru şase luni, mâncând după al nouălea ceas din zi
mâncare uscată şi făcând în fiecare zi o sută de metanii.
61 Vasile cel Mare; 3, 4, 5
Grig. Neocez.; 6
Grig. Nyssa
42 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA PENTRU FURTUL AVERII OBŞTEŞTI
Cel ce a fost prins în furtul averii obşteşti, ceea ce se numeşte furt
principal, să nu intre în preoţie. Iar dacă va cădea în această patimă
după ce a intrat în preoţie, se va despuia de preoţie, după canonul
25 al Sfinţilor Apostoli.
25, 72 ap.; 10
sin. 1-11; 6, 8
Grig. Nyssa
43 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA PENTRU PRĂDAREA MORMINTELOR
Canonul 66 al lui Vasile cel Mare hotărăşte că cel ce jefuieşte
mormintele trebuie să fie neîmpărtăşit pe zece ani. Iar noi pe un an,
mâncând după al noulea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 200 de
metanii.
66 Vasite cel Mare; 7 Grig.
Nyssa
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
44 Ioan Ajunătorul
OSÂNDA PENTRU SPURCAREA CELOR SFINTE (SACRILEGIU)
După Sfântul Grigorie de Nyssa, sacrilegiul se pedepseşte cu timp
mai scurt decât adulterul; dar se dă până la trei ani.
25, 38, 72,73
ap.; 25 Antioh.;
10 sin. 1-11; 8
Grig. Nyssa; 2
Chiril Alex.
45 Ioan Ajunătorul
JURĂMÂNTUL STRÂMB (POCĂINŢA CELOR CARE JURĂ STRÂMB)
Canonul 82 al lui Vasile cel Mare hotărăşte ca cei ce prin
constrângere jură strâmb să se înlăture din comuniune pe trei ani;
iar cei ce fără de constrângere, să fie înlăturaţi de la aceasta pe zece
ani. Iar noi credem de cuviinţă ca aceştia să se scoată din
comuniune pe un an, mâncând după al noulea ceas din zi mâncări
uscate şi făcând zilnic 250 de metanii.
25 ap.; 94 Trul;.
10, 17, 29, 64,
82 Vasile cel
Mare
46 Ioan Ajunătorul
CERTAREA DE DOUĂ ORI (NU ESTE CU DREPTATE A CERTA CU DOUĂ OSÂNDE PENTRU ACEEAŞI GREŞEALĂ)
Nici femeia laică, nici călugăriţa să nu se despartă de biserică pentru
orice fel de păcat, ci numai de la împărtăşanie. Canonul zice să
facem aşa din cauză că multe femei s-au sinucis de ruşine; precum
nici presbiterul, nici diaconul, potrivit acestei norme: „Nu vei
pedepsi de două ori pentru aceeaşi" (Naum 1, 9).
25 ap.; 34
Vasile cel Mare
47 Ioan Ajunătorul
POCĂINŢA PENTRU BĂUTURI NECURATE
Căzând ceva necurat în fântână, sau în untdelemn, sau în vin, cel ce
bea acele băuturi trei zile să nu se atingă de carne şi de brânză; şi
şapte zile să nu se cuminece.
63 ap.; 67 Trul.;
2 Gang.
48 Ioan Ajunătorul
VOMAREA. POCĂINŢA CELOR CE VOMEAZĂ DUPĂ CUMINECARE
Cel ce a vomitat după dumnezeiasca împărtăşanie să se înlăture pe
40 de zile de la dumnezeiasca cuminecătură, rostind cincizeci de
psalmi în fiecare zi şi făcând cincizeci de metanii, orişicum s-ar fi
întâmplat aceasta. Căci chiar dacă ar şti el că nu s-a întâmplat din
cauza sa, totuşi să se supună la orice caz pentru alte oarecare păcate
ale sale.
49 Ioan Ajunătorul
PĂCĂTUIREA CU MAŞTERA
De va păcătui cineva cu maştera sa, se pedepseşte cu trei ani, fireşte
ajunând până seara, şi mâncând uscat, şi în fiecare zi făcând cinci
sute de metanii.
79 Vasile cel Mare
50 Ioan Ajunătorul
PĂCĂTUIREA CU MAMA ŞI CU FIICA
De va păcătui cineva cu mama şi cu fiica, se pedepseşte cu patru ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 300
de metanii.
51 Ioan Ajunătorul
DESFRÂNAREA NEFIREASCĂ CU DOI FRAŢI
De va face cineva sodomie cu doi fraţi, asemenea se pedepseşte.
52 Ioan
Ajunătorul
DESFRÂNAREA
NEFIREASCĂ CU
GINERELE
De va face cineva sodomie cu ginerele său, se pedepseşte cu patru
ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în flecare zi
200 de metanii.
53 Ioan Ajunătorul
DESFRÂNAREA NEFIREASCĂ ÎNTRE FRAŢI
De va face cineva sodomie cu fratele său, se pedepseşte cu opt ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi si făcând în fiecare zi 400
de metanii.
54 Ioan Ajunătorul
DESFRÂNAREA NEFIREASCĂ CU FRATELE MAI MIC
Dacă vreun frate mai mic ar suferi sodomie de la cel mai mare, fără
să facă el sodomie, se pedepseşte pe trei ani, mâncând uscat după
al nouălea ceas din zi şi făcând 100 de metanii.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
55 Ioan Ajunătorul
CĂDEDEA (PĂCĂTUIREA) CU FIICA SA
De va păcătui cineva cu fiica sa o data, se pedepseşte cu cinci ani. Iar
dacă de mai multe ori, cu 12 ani, mâncând uscat după al nouălea
ceas din zi si făcând în fiecare zi 500 de metanii
56 Ioan Ajunătorul
PĂCĂTUIREA CU MAMA SA
De va păcătui cineva cu mamă-sa o dată, se pedepseşte cu şapte
ani, iar dacă de mai multe ori, cu 12 ani, mâncând uscat după al
nouălea ceas din zi şi făcând cinci sute de metanii.
57 Ioan Ajunătorul
PĂCĂTUIREA CU FINA
De va păcătui cineva cu fiica sa cea din Sfântul Botez o dată, se
pedepseşte cu opt ani, iar dacă de mai multe ori cu 10 ani, mâncând
după al nouălea ceas din zi si făcând cinci sute de metanii.
58 Ioan Ajunătorul
PĂCĂTUIREA CU CUMĂTRĂ
De va păcătui cineva cu cumătră sa, se pedepseşte cu opt ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 300
de metanii.
59 Ioan Ajunătorul
SODOMIA
De va păcătui cineva de mai multe ori cu dobitoc, având soţie, se
pedepseşte cu opt ani, iar de nu are femeie şi a păcătuit o dată sau
de două ori, sau de mai mult de trei ori a păcătuit, se pedepseşte pe
trei ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând 300 de
metanii. Aceste epitimii le va primi şi femeia care a păcătuit cu
dobitoc
60 Ioan Ajunătorul
PĂCĂTUIREA CU VERIŞOARA PRIMARĂ
De va păcătui cineva cu vara sa primară, se pedepseşte doi ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 500
de metanii.
61 Ioan Ajunătorul
PĂCĂTUIREA CU NECREŞTINI ŞI ERETICI
De va păcătui cineva cu o păgână, sau şi cu o evreică, sau cu
turcoaică, sau cu eretică, neavând soţie legiuită, se pedepseşte trei
ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi, făcând în fiecare zi
200 de metanii. Asemenea se pedepseşte şi femeia care, neavând
soţ legiuit, va păcătui cu evreu, sau cu turc, sau cu eretic, sau cu
armean. Iar dacă bărbatul, care are soţie, şi femeia, care are soţ
legiuit, ar păcătui cu astfel de persoane păgâne sau eretice, se
pedepsesc pe patru sau cinci ani, mâncând uscat după al nouălea
ceas din zi şi făcând în fiecare zi 250 de metanii.
62 Ioan Ajunătorul
ADULTERUL SOŢIILOR DE CLERICI. DESPĂRŢENIA CANONICĂ A
CLERICILOR.
Iar dacă soţia presbiterului sau diaconului ar comite adulter, se
pedepseşte cu trei ani, mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şl
făcând în fiecare zi 300 de metanii. Fireşte că acestea se pedepsesc
mai greu decât alte adultere, pentru că ucid pe bărbaţii lor, făcânduse
ele prin acest lei de adulter cauza caterisirii din preoţie. Şi soţii
lor, dacă voiesc să le mai aibă pe ele soţii, se caterisesc din preoţie.
Iar dacă voiesc să aibă preoţia, se despart de dânsele mai înainte de
a se împreuna cu ele după adulter, potrivit canonului al 8-lea al
sinodului de la Neocezareea.
63 Ioan Ajunătorul
PĂCĂTUIREA FEMEII CU DOI FRAŢI
Iar dacă o femeie ar păcătui cu doi fraţi, se pedepseşte pe trei ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 200
de metanii.
64 Ioan Ajunătorul
PĂCĂTUIREA FEMEII CU FAMEN
Dacă o femeie ar păcătui cu un famen, se pedepseşte cu trei ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 300
de metanii.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
65 Ioan Ajunătorul
ÎMPREUNAREA NEFIREASCĂ CU SOŢIA
De va face cineva sodomie cu soţia sa, se pedepseşte pe opt ani,
mâncând uscat după al nouălea ceas din zi şi făcând în fiecare zi 200
de metanii.
mercoledì 18 luglio 2018
domenica 1 luglio 2018
domenica 24 giugno 2018
sabato 2 giugno 2018
venerdì 1 giugno 2018
domenica 27 maggio 2018
giovedì 24 maggio 2018
mercoledì 23 maggio 2018
.jpeg)
mercoledì 16 maggio 2018
sabato 5 maggio 2018
giovedì 3 maggio 2018
martedì 1 maggio 2018
domenica 29 aprile 2018
mercoledì 25 aprile 2018
lunedì 23 aprile 2018
sabato 21 aprile 2018
venerdì 20 aprile 2018
martedì 17 aprile 2018
sabato 14 aprile 2018
mercoledì 11 aprile 2018
lunedì 9 aprile 2018
venerdì 9 marzo 2018
martedì 27 febbraio 2018
venerdì 23 febbraio 2018
martedì 20 febbraio 2018
domenica 18 febbraio 2018
venerdì 16 febbraio 2018
giovedì 15 febbraio 2018
Iscriviti a:
Post (Atom)