RÂNDUIALA
înmormântării Preoţilor şi Diaconilor lumeni
De se va muta către Domnul vreunul din Preoţii lumeni, merg
trei Preoţi şi, luându-l de pre pat, îl pun jos pre o rogojină şi
deoarece nu se cade a fi scăldat, îl dezbracă preoţii şi-l şterg cu un
burete întins în untdelemn curat; iar unde nu vor avea untdelemn
şi burete, se udă o pânzătură în apă curată şi aşa îl şterg. Deci îl
îmbracă mai întâi în hainele ce a purtat şi apoi în toate veşmintele
preoţeşti, şi acoperindu-i faţa cu un aer mic, neSfinţit, pun
deasupra lui Sfânta Evanghelie. Şi aşa mergând Preoţii se îmbracă
cu veşmintele Sfinţite ale lor; iar Proestosul zice:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule...,
Preasfântă Treime..., Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…, apoi
troparele: Cu duhurile drepţilor…, şi celelalte. În urmare,
pomeneşte Diaconul după obicei şi Preotul zice rugăciunea:
Dumnezeul duhurilor…, şi după ecfonis se face apolis.
Şi îndată ridicând trupul, îl duc în tinda s-au pridvorul Bisericii
şi pun peste dânsul Sfânta Evanghelie, precum s-a zis, şi
împrejurul lui patru sfeşnice, cruciş, cu făclii aprinse. Apoi încep a
cânta: Fericiţi cei fără prihană în cale…, cum s-a rânduit la
înmormântarea lumenilor; vezi pagina 145.
Iar după: Fericiţi cei fără prihană…, îndată: Binecuvântat eşti
Doamne…, şi troparele: Ceata Sfinţilor…, şi celelalte toate până în
capăt.
Apoi Diaconul zice ectenia ştiută; iar Preotul rugăciunea:
Dumnezeul duhurilor…, şi după ecfonis: troparul: Odihneşte
Mântuitorule... Mărire…, Şi acum…, Cela ce ai răsărit din
Fecioară…, caută-le tot la înmormântarea Lumenilor. Apoi îndată
se cântă Antifoanele, glasul al 6-lea:
Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, miluieşte-mă,
ca să viez Ţie.
Miluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună
treabă Ţie, Cuvinte.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Sfântul Duh este pricina cea atotmântuitoare, de suflă
Acesta în cineva după vrednicie, curând îl ridică de la cele
pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.
La Greci se află şi următoarele Antifoane. Antifon al 2-lea,
acelaşi glas:
De nu era Domnul cu noi, nimeni dintre noi n-ar fi putut
suferi lupta vrăjmaşului; că cei ce înving de aici se înalţă.
În dinţii lor să nu se prindă sufletul meu, ca o pasăre,
Cuvinte; vai mie, cum voi scăpa de vrăjmaşi, fiind iubitor de
păcate.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Prin Sfântul Duh este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea,
înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că este lucrător
întocmai cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Antifon al 3-lea:
Cei ce se nădăjduiesc întru Domnul sunt înfricoşaţi
vrăjmaşilor şi tuturor minunaţi; că sus privesc.
La nelegiuiri mâinile sale ceata drepţilor nu-şi întinde,
Mântuitorule, avându-te pre Tine întrajutor.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Sfântului Duh se cuvine stăpânirea peste toate, Căruia se
închină oştile cele de sus, cu toată suflarea celor de jos.
După aceea Diaconul: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor.
Diaconul: înţelepciune. Cititorul:
Prochimen, glasul al 6-lea:
Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că s-a gătit ţie
loc de repaus.
stih: Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul bine a
făcut ţie.
Diaconul: să luăm aminte
Citire din Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol
Pavel: 4;13-17
Fraţilor, nu voiesc să nu ştiţi voi despre cei ce au adormit,
ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi ce n-au nădejde. Că de
credem că Iisus a murit şi a înviat, aşa şi Dumnezeu pre cei
adormiţi în Iisus aduce-i-va împreună cu Dânsul. Că aceasta
grăim vouă cu cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi
rămaşi la venirea Domnului, nu vom întrece pre cei
adormiţi; că Însuşi Domnul întru poruncă, prin glasul
arhanghelului şi prin trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî
din cer şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi; după aceea
noi cei vii, care vom fi rămaşi; împreună cu dânşii ne vom
răpi în nori, spre întâmpinarea Domnului în aer; şi aşa
pururea cu Domnul vom fi.
Preotul: Pace ţie; Cititorul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul la 8-lea
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit Doamne. Diaconul,
înţelepciune, drepţi…, Preotul:
Citire din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 5;24-30
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Amin,
Amin grăiesc vouă, că acela ce aude cuvintele Mele şi crede
celui ce M-a trimis pre Mine are viaţă veşnică, şi la judecată
nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. Amin, Amin zic
vouă: că vine ora şi acum este, când morţii vor auzi glasul
Fiului lui Dumnezeu, şi care vor auzi vor învia. Că precum
Tatăl are viaţă întru sine, aşa a dat şi Fiului să aibă viaţă
întru sine. Şi Stăpânire i-a dat Lui şi judecată să facă. Pentru
că este Fiu al Omului nu vă miraţi de aceasta: că vine ora, în
care toţi cei din mormânturi vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi
cei ce au făcut cele bune întru învierea vieţii, iar cei ce au
făcut cele rele întru învierea judecăţii. Nu pot Eu să fac de la
Mine nimic; precum aud, judec şi judecata Mea este dreaptă;
că nu caut voia Mea, ci voia Părintelui care M-a trimis.
Corul: Mărire Ţie Doamne...
Diaconul: Domnului să ne rugăm
Preotul citeşte rugăciunea aceasta cu glasul sonor:
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru Cela ce singur ai
nemurire şi locuieşti în lumina cea neapropiată, Cela ce
omori şi faci viu, Carele duci în iad şi scoţi; Tu cu
înţelepciune ai plăsmuit pre om şi iarăşi în pământ îl întorci,
cerându-i datoria sufletească. Pre Tine Te rugăm: primeşte
sufletul servului Tău şi-l repausează în sânurile lui Avraam,
Isaac şi Iacov, şi-i dă lui cununa dreptăţii Tale, partea celor
mântuiţi, spre mărirea aleşilor Tăi; ca, pentru câte s-a
ostenit în lumea aceasta pentru numele Tău, să ia multă
răsplată în locaşurile Sfinţilor Tăi.
Cu harul, cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-
Născut Fiului Tău, cu Carele binecuvântat eşti, cu
Preasfântul, bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Catismala, glasul al 2-lea:
Astăzi mă despart de neamul meu şi alerg la Tine, Unule
fără de păcate; în corturile drepţilor cu aleşii Tăi mă
odihneşte.
Apoi zicem Psalmul 22. Antifonul I-iu:
Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi; la loc cu
verdeaţă, acolo m-a aşezat. Aliluia, Aliluia, Aliluia.
La apă de repaus m-a nutrit; sufletul meu l-a întors.
Aliluia, (de trei ori).
Povăţuitu-m-a pre cărările dreptăţii pentru numele Său.
Aliluia, (de trei ori).
Că de voi şi umbla prin mijlocul umbrii morţii, nu mă voi
teme de rele, că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta,
acestea m-au mângâiat. Aliluia, (de trei ori).
Gătit-ai înaintea mea masă, în faţa celor ce mă necăjesc.
Uns-ai cu untdelemn capul meu, şi paharul meu este plin.
Aliluia, (de trei ori).
Şi mila Ta mă va urmări în toate zilele vieţii mele; şi voi
locui eu în casa Domnului întru lungime de zile. Aliluia (de
trei ori).
Mărire… Aliluia, (de trei ori); Şi acum… Aliluia (de trei ori)
Apoi Troparele acestea, glasul al 2-lea:
Fiind-că toţi mergem la acelaşi locaş şi sub aceiaşi piatră
vom apune şi înşine peste puţin vom fi pulbere, să cerem
celui mutat repaus de la Hristos; că viaţa noastră aşa este,
fraţilor, jucărie pre acest pământ: nefiind ne naştem şi fiind
născuţi ne strămutăm; vis suntem nestătător, suflare
neoprită, zburare de pasăre trecătoare, corabie ce nu lasă
urmă pre mare. Pentru aceasta Împăratului Celui nemuritor
să strigăm: Doamne, de fericirea Ta cea nemărginită
învredniceşte-l pre aceasta.
Apoi Prochimen, glasul al 8-lea
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
stih: Ţie se cuvine cântare Dumnezeule, în Sion.
Citire din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel: 5;12-
21
Fraţilor, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi
prin păcat moartea, aşa şi în toţi oamenii a trecut moartea,
pentru că; toţi au păcătuit. Căci până la Lege păcatul era în
lume, dar păcatul nu se socoteşte nefiind lege. Dar a domnit
moartea de la Adam până la Moisi şi peste cei ce nu
păcătuiseră după asemănarea călcării lui Adam, carele este
tip a Celui viitor. Însă nu precum abaterea, aşa şi harul; căci
dacă au murit cei mulţi prin greşeala unuia, cu mult mai
vârtos harul lui Dumnezeu şi darul, prin harul unui singur
om Iisus Hristos, a prisosit la mulţi. Şi darul nu este ca
păcătuirea unuia; că judecata pentru unul era spre osândire,
iar harul pentru multe greşale spre îndreptare. Căci dacă,
pentru greşeala unuia, moartea a domnit prin unul, cu mult
mai vârtos cei ce iau prisosinţa harului şi a darului dreptăţii
vor domni în viaţă prin Unul Iisus Hristos. Deci precum prin
greşeala unuia, în toţi oamenii a pătruns osândirea, aşa şi
prin dreptatea Unuia în toţi oamenii a venit îndreptarea
vieţii. Că precum prin neascultarea unui om, ajunseră mulţi
a fi păcătoşi, aşa şi prin ascultarea Unuia, se vor face mulţi
drepţi. Iar legea s-a înfiinţat, ca să se înmulţească greşeala;
unde însă s-a înmulţit păcatul, acolo a prisosit harul; ca
precum păcatul a domnit spre moarte, aşa şi harul să
domnească prin dreptate spre viaţa veşnică, prin Iisus
Hristos Domnul nostru.
Aliluia, glasul al 6-lea:
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit Doamne.
stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.
Evanghelia de la Ioan: 5;17-24
Zis-a Domnul către iudeii ce venise la dânsul: Tatăl meu
până acum lucrează şi eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau
iudeii mai vârtos să-L omoare pre El, că nu numai dezlega
sâmbăta, ci încă zicea că Dumnezeu este Tată al Său,
făcându-Se pre Sine deopotrivă cu Dumnezeu. Deci Iisus a
răspuns şi a zis lor: Amin, Amin zic vouă, nu poate Fiul face
de la Sine nimic, de nu va vedea pre Tatăl Său făcând; că
cele ce ar face Acela, le face de asemenea şi Fiul. Că Tatăl
iubeşte pre Fiul şi arată Lui toate câte Însuşi face, şi va arăta
Lui lucruri mai mari decât acestea, ca voi să vă miraţi. Căci,
precum Tatăl scoală pre morţi şi-i înviază, aşa şi Fiul pre
care voieşte îi înviază. Că Tatăl nu judecă pre nimeni, ci
toată judecata o a dat Fiului. Ca toţi să cinstească pre Fiul,
cum cinstesc pre Tatăl. Cine nu cinsteşte pre Fiul nu
cinsteşte pre Tatăl, Carele la trimis. Amin, Amin zic vouă:
cela ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cela ce M-a trimis,
are viaţă veşnică, şi la judecată nu va veni, ci a trecut din
moarte la viaţă.
Diaconul: Domnului să ne rugăm
Iar Preotul rugăciunea aceasta:
Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, că viaţa se
cuvine numai Ţie, Nemuritorule, şi mărirea Ta este
necuprinsă, iubirea de oameni nespusă, Împărăţia
nesfârşită şi părtinire la Tine nu este. Căci tuturor oamenilor
ai pus termen comun vieţii, când se plineşte viaţa. Pentru
aceasta Te rugăm, Doamne, fă repaus servului Tău (N), ce a
fost împreună liturghisitor cu noi şi a răposat cu nădejde în
învierea vieţii celei veşnice, în sânurile lui Avraam, Isaac şi
Iacov; şi precum l-ai făcut pre dânsul liturghisitor în Biserică
pre pământ, aşa arată-l şi în altarul Tău cel ceresc, Doamne;
fiindcă l-ai înfrumuseţat între oameni cu vrednicie
duhovnicească, primeşte-l neosândit în mărirea îngerilor;
Însuţi ai mărit viaţa lui pre pământ, Însuţi şi ieşirea lui din
viaţa aceasta primeşte-o în cămara Sfinţilor Tăi drepţi şi
numără sufletul lui cu toţi cei ce din veac bine au plăcut Ţie.
Că tu eşti învierea, viaţa şi repausul adormitului servului
Tău (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi
Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Antifonul al 2-lea, Psalmul 23
Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi
cei ce locuiesc într-însa. Aliluia, (de trei ori).
Acesta pre mări l-a întemeiat pre el, şi pre râuri l-a gătit
pre el. Aliluia, (de trei ori).
Cine se va sui în muntele Domnului? Sau cine va sta în
locul cel Sfânt al Lui? Aliluia, (de trei ori).
Cel nevinovat cu mâinile şi curat la inimă, carele nu şi-a
luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu viclenire
vecinului său. Aliluia (de trei ori).
Acesta va lua binecuvântarea de la Domnul şi dreptate de
la Dumnezeu Mântuitorul său. Aliluia, (de trei ori).
Acesta este neamul celor ce caută pre Domnul, al celor ce
caută faţa Dumnezeului lui Iacov. Aliluia, (de trei ori).
Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţi veşnice
şi va intra Împăratul măririi. Aliluia, (de trei ori).
Cine este Acela Împăratul măririi? Domnul cel tare şi
puternic, Domnul cel tare în război. Aliluia, (de trei ori).
Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţi veşnice,
şi va intra Împăratul măririi. Aliluia, (de trei ori).
Cine este acesta Împăratul măririi? Domnul cel tare şi
puternic, Domnul puterilor; aceasta este Împăratul măririi.
Aliluia, (de trei ori).
Mărire… Aliluia, (de trei ori); Şi acum… Aliluia (de trei ori) După
acestea, Troparul, glasul al 2-lea:
În credinţă şi nădejde, în dragoste şi blândeţe, în curăţie
şi în vrednicie preoţească cu cucernicie te-ai deosebit,
pururi pomenite. Pentru aceasta, preaveşnicul Dumnezeu
căruia ai servit, Însuşi va aşeza sufletul tău în loc luminos şi
vesel unde drepţii repausează, şi vei câştiga de la Hristos la
judecată iertare şi mare milă.
După aceea, catismala glasul al 5-lea
Cunoşti Dumnezeule al nostru, că în păcate suntem
născuţi; pentru care Te rugăm, pre acesta mutat de la noi
repausează-l, trecându-i ca un Bun păcatele, care ca un
muritor în viaţă a făcut, pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.
Apoi Diaconul: Să luăm aminte.
Prochimen glasul al 6-lea:
Fericit pe care l-ai ales şi l-ai primit Doamne.
stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.
Citire din Epistola 1-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:
15;1-11
Fraţilor arăt vouă Evanghelia ce am vestit vouă, care aţi şi
primit-o, în care şi staţi; prin care vă mântuiţi, de o ţineţi în
ce chip am vestit-o vouă, afară numai de nu aţi crezut în
deşert. Căci am predat vouă mai întâi ceea ce am primit, că
Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că
S-a înmormântat şi S-a sculat a treia zi după Scripturi; şi că
S-a arătat lui Petru, apoi celor doisprezece; după aceia S-a
arătat la mai mult de cinci sute de fraţi deodată, din care cei
mai mulţi trăiesc până acum, iar unii au şi adormit. După
aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor Apostolilor; iar mai în
urmă de toţi, ca unui născut fără de vreme, S-a arătat şi mie.
Căci eu sunt mai micul Apostolilor, carele nu sunt vrednic a
mă chema Apostol, pentru că am asuprit Biserica lui
Dumnezeu. Iar cu harul lui Dumnezeu sunt ce sunt; şi harul
lui cel din mine n-a fost în deşert, ci mai mult de cât toţi
aceia m-am ostenit; însă nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care
este cu mine. Deci ori eu, ori aceia aşa predicăm şi aşa aţi
crezut.
Aliluia, glasul al 6-lea:
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.
Evanghelia de la Ioan: 6;35-39
Zis-a Domnul către iudeii ce crezuse Lui: Eu sunt pâinea
vieţii; cela ce vine la Mine nu va flămânzi şi cela ce crede în
Mine nu va înseta vreodată. Dar am zis vouă, că M-aţi şi văzut
şi nu credeţi. Tot ce-mi dă Mie Tatăl la Mine va veni, şi pre
cela ce vine la Mine nu-l voi scoate afară. Că M-am pogorât
din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia celui ce M-a trimis pre
Mine. Şi aceasta este voia Tatălui ce M-a trimis, ca tot ce Mi-a
dat Mie să nu pierd din acestea, ci să înviez în ziua cea de
apoi.
Diaconul: Domnului să ne rugăm
Preotul citeşte rugăciunea aceasta:
Doamne al puterilor, Cela ce eşti întristaţilor bucurie
celor ce plâng mângâiere şi tuturor celor mici la suflet
sprijinire, mângâind cu îndurarea Ta pre cei cuprinşi de
durere pentru cel răposat, vindecă acum toată durerea ce
pătrunde inima lor, şi fă odihnă adormitului servului Tău (N),
întru nădejdea învierii vieţii celei veşnice, în sânurile lui
Avraam. Că Tu eşti învierea, viaţa şi repausul servului Tău
(N) Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi
Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Antifon al 3-lea, Psalmul 83
Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor;
doreşte şi se topeşte sufletul meu în curţile Domnului.
Aliluia, (de trei ori).
Inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeu cel
viu. Aliluia, (de trei ori).
Că pasărea şi-a aflat eişi casă şi turtureaua cuib sieşi,
unde va pune puii săi. Altarele Tale, Doamne al puterilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Aliluia, (de trei ori).
Fericiţi care locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor te vor
lăuda. Aliluia, (de trei ori).
Fericit este omul, căruia ajutorul lui este de la Tine;
suişuri în inima sa şi-a pus, în valea plângerii, în locul ce şi-a
ales. Aliluia, (de trei ori).
Că binecuvântări va da legiuitorul; merge-vor din putere
în putere, arătase-va Dumnezeul Dumnezeilor în Sion. Aliluia
(de trei ori).
Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea, ia în urechi,
Dumnezeul lui Iacov. Aliluia, (de trei ori).
Scutitorule al nostru, vezi Dumnezeule, şi caută la faţa
unsului Tău. Aliluia, (de trei ori).
Că mai bună este o zi în curţile Tale de cât mii. Aliluia, (de
trei ori).
Ales-am a fi lepădat în casa Dumnezeului meu, de cât a
locui în locaşurile păcătoşilor. Aliluia, (de trei ori).
Că mila şi adevărul iubeşte Domnul, Dumnezeu har şi
mărire va da. Aliluia, (de trei ori).
Domnul nu va lipsi de bunătăţi pre cei ce umblă întru
nerăutate. Aliluia, (de trei ori).
Doamne Dumnezeul puterilor, fericit este omul, care
nădăjduieşte în Tine. Aliluia, (de trei ori).
Mărire…, Aliluia, (de trei ori); Şi acum…, Aliluia, (de trei ori);
După acestea, troparele glasul al 2-lea:
Fraţii mei iubiţi, nu mă uitaţi pre mine când lăudaţi pre
Domnul, ci vă aduceţi aminte de dorul şi dragostea mea;
aduceţi-vă aminte şi de frăţie şi rugaţi pre Dumnezeu, ca
Domnul să mă repauseze cu drepţii. Fără veste a venit
asupra mea moartea şi m-a despărţit astăzi de ai mei; ci,
Hristoase, mutându-mă în locuri răcoroase mă odihneşte.
Apoi: Miluieşte-ne pre noi Doamne miluieşte-ne pre noi...
Mărire…, Doamne miluieşte-ne pre noi..., Şi acum…, Uşa
milostivirii...
Prochimen, glasul al 6-lea:
Sufletul lui în bunătăţi se va sălăşlui...
stih: Către Tine, Doamne, voi striga Dumnezeul meu...
Citire din Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:
15;20-28
Fraţilor, Hristos s-a sculat din morţi; începătură celor
adormiţi S-a făcut. Căci, deoarece prin om a venit moartea,
prin om şi învierea morţilor. Că, precum în Adam toţi mor,
aşa şi în Hristos toţi vor învia. Fiecare în a sa rânduială,
începătură Hristos; apoi cei ai lui Hristos, la venirea Sa. Pre
urmă sfârşitul; când va da Împărăţia lui Dumnezeu şi
Tatălui; când va desfiinţa toată domnia, toată stăpânirea şi
puterea. Căci Lui se cade a împărăţi, până ce va pune pre
toţi vrăşmaşii sub picioarele sale. Vrăjmaşul cel din urmă,
moartea, se va surpa, că toate le-a supus sub picioarele Lui.
Iar când zice că toate sunt supuse Lui, vederat este că afară
de Cela ce a supus Lui toate. Iar când se vor supune Lui
toate, atunci şi Însuşi Fiul se va supune celui ce a supus Lui
toate, că să fie Dumnezeu toate întru toate.
Aliluia, glasul al 6-lea:
Fericit bărbatul, carele se teme de Domnul…
stih: Puternică va fi pre pământ seminţia lui.
Evanghelia de la Ioan: 6;40-44
Zis-a Domnul către iudeii care venise la Dânsul: Aceasta
este voia Celui ce M-a trimis pre Mine, ca tot cine vede pre
Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu voi învia pre el
în ziua cea de apoi. Deci cârteau iudeii despre El, ca a zis: Eu
sunt pâinea ce s-a pogorât din cer, şi ziceau: Au nu Acesta
este Iisus Fiul lui Iosif a cărui noi ştim pre tatăl Său şi pre
mama Sa? Cum deci zice aceasta: că din cer M-am pogorât?
Răspuns-a Iisus şi a zis lor: Nu cârtiţi între voi. Nimeni nu
poate veni la Mine, de nu-l va atrage pre dânsul Tatăl, Carele
M-a trimis pre Mine, şi Eu voi învia pre el în ziua cea de apoi.
După acea Fericirile, glasul al 2-lea:
Întru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pre noi,
Doamne.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia
Cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei flămânzi şi setoşi de dreptate, că aceia se vor
sătura.
Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui.
De demult Adam gustând din mâncarea cea din pom, din
rai a fost izgonit; iar tâlharul, cel spânzurat pre cruce,
Dumnezeu pre Tine mărturisindu-Te în rai s-a sălăşluit; şi
noi cei mântuiţi, prin patima Ta, Stăpâne, urmând tâlharului
cu credinţă strigăm: Pomeneşte-ne şi pre noi, când vei veni
întru Împărăţia Ta.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre
Dumnezeu.
Ţărână luând din pământ m-ai plăsmuit, trupul meu
formându-l cu voirea cea dumnezeiască, iar sufletul, cu
suflarea cea purtătoare de viaţă suflând, l-ai pus înlăuntrul
meu prin porunca cea Sfântă; dar stricăciunii păcatului meu
supunându-mă, m-ai rechemat, pentru mila Ta cea mare,
Iubitorule de oameni; ci odihneşte, Dumnezeule, cu Sfinţii
Tăi pre cela ce l-ai luat.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor
chema.
Când se desparte sufletul de trup, este taină înfricoşată şi
de cutremur tuturor; că sufletul se duce tânguindu-se, iar
trupul se acoperă, dat fiind pământului. Pentru aceasta şi
noi cunoscând ieşirea sufletului, să alergăm la Mântuitorul,
cu lacrimi strigând: Pomeneşte-ne şi pre noi când vei veni
întru Împărăţia Ta.
Fericiţi cei ce se gonesc pentru dreptate, că acelora este
Împărăţia cerurilor.
Pentru ce mă tânguiţi cu greu, o oamenilor? Pentru ce vă
turburaţi în deşert? grăieşte răposatul către toţi, moartea
este odihna tuturor; precum auzim glasul lui Iov, Carele zice:
Moartea este omului repaus; ci odihneşte, Dumnezeule, cu
Sfinţii Tăi pre aceasta ce l-ai luat.
Fericiţi veţi fi, când vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor
zice tot cuvântul rău, împotriva voastră minţind pentru
mine.
Întru tot înţeleptul Pavel a presupus chiar mutarea sa,
învăţând pre toţi, că morţii se vor scula nestricaţi şi noi ne
vom schimba cu porunca lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi
trâmbiţa aceea înfricoşat va răsuna, ca să scoale ca dintr-un
somn pre cei adormiţi din veac; ci odihneşte, Dumnezeule,
cu Sfinţi Tăi pre cela ce l-ai luat.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră este multă la
ceruri.
Răposatul şi mortul ce în mormânt zace cu bună
cucernicie strigă tuturor: Veniţi la mine, pământenilor, şi
vedeţi frumuseţea trupului toată înnegrită; deci de la
aceasta cunoscând, fraţilor, sfârşitul, să alergăm la
Mântuitorul cu lacrimi strigând: Odihneşte, Dumnezeule, cu
Sfinţii Tăi pre acesta ce l-ai luat.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Mai presus de fire, în pântecele tău, Stăpână, fără
sămânţă ai zămislit pre Dumnezeul cel preaveşnic şi cu trup
l-ai născut, Dumnezeu şi om, neschimbat, fără amestecare.
Pentru aceasta şi noi pururea cunoscându-te, de Dumnezeu
Născătoare, lui Dumnezeu, Celui ce din Tine s-a născut, cu
credinţă să strigăm: Adu-ţi aminte şi de noi, Hristoase, întru
Împărăţia Ta.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne...
stih: Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui…
Citire din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel:
14;6-9
Fraţilor, cela ce cunoaşte ziua, Domnului o cunoaşte, şi
cela ce nu cunoaşte ziua, Domnului nu o cunoaşte; şi cela ce
mănâncă Domnului mănâncă, că lui Dumnezeu mulţumeşte;
şi cela ce nu mănâncă, Domnului nu mănâncă, şi
mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni nu viază sieşi şi
nimeni nu moare sieşi. Că de viem, Domnului viem; şi de
murim, Domnului murim. Deci, sau de viem, sau de murim,
ai Domnului suntem. Că spre aceasta Hristos a murit, s-a
sculat şi a înviat, ca să stăpânească şi peste cei vii şi peste
cei morţi.
Aliluia, glasul al 6-lea
Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
Evanghelia de la Ioan: 6;48-54
Zis-a Domnul către iudeii ce crezuse Lui: Eu sunt pâinea
vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în deşert şi au murit.
Aceasta este pâinea ce se pogoară din cer, ca cine va mânca
dintr-însa să nu moară. Eu sunt pâinea cea vie, ce s-a
pogorât din cer; oricine va mânca din pâinea aceasta va via
în veac; iar pâinea, care Eu voi da, trupul Meu este, pre care
Eu îl voi da pentru viaţa lumii. Deci se certau între sine
iudeii zicând; Cum poate Acesta să-şi dea nouă trupul său
spre mâncare? Deci zis-a lor Iisus: Amin, Amin zic vouă, de
nu veţi mânca trupul Fiului Omenesc şi de nu veţi bea
sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cela ce mănâncă
trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică şi Eu îl voi
învia pre el în ziua cea de apoi.
După aceia Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule... vezi pag.
78.
Canonul
Cântarea I glasul al 6-lea
Irmos: Cela ce cu valul mării a acoperit de demult...
stih: Odihneşte, Doamne, sufletul adormitului servului Tău.
La Tine, binefăcătorul şi Stăpânul tuturor, Hristoase,
cădem cu lacrimi fierbinţi, intonând cu plângere această
cântare deasupra mormântului: Pre credinciosul servul Tău
odihneşte-l, ca un Îndurat.
Învredniceşte, Cuvinte, stării celei sfinte de-a dreapta Ta,
împreună cu aleşii Tăi, pre acesta ce a murit întru nădejdea
învierii, Iubitorule de oameni, cu dinadinsul ne rugăm cu
glas de laudă.
Întru mărită Împărăţia Ta cea cerească, pre alesul Tău, ce
de pre pământ l-ai mutat, învredniceşte-l de strălucită
bucurie, Iubitorule de oameni, trecându-i toate greşalele
sufletului, ca un Îndurat.
Mărire…
Vai mie! că mărirea lumească este ca iarba; când a înflorit
îndată s-a şi uscat. Unde este în mormânt vrednicia? Unde
este acolo chipul sau frumuseţea? Pentru aceasta iartă,
Doamne, pre servul Tău, ca un Îndurat.
Şi acum… a Născătoarei:
După datorie toţi cu dor te cântăm pre tine, Fecioară
preacurată, Marie Maica lui Dumnezeu, că ochiul rugăciunii
tale este pururea neadormit; scapă-ne pre noi acum de
păcate şi de judecata morţii.
Cântarea a 3-a
Irmos. Nu este Sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu...
Nu este om pre pământ, carele n-a păcătuit, Cuvinte;
pentru aceasta primeşte rugăciunea de la noi umiliţii şi lasă,
iartă, Mântuitorule, servului Tău toate păcatele.
Şi cine este iubitor de oameni ca Tine, Doamne Îndurate?
Carele ierţi păcatele cu putere multă şi celor vii şi celor
morţi; pentru aceasta mântuieşte pre servul Tău.
Mărire…
Chemării celei de sus, Mântuitorule, arată-l moştenitor
pre acesta ce cu credinţă s-a mutat, primind rugăciunea
lacrimilor lui celor din urmă, Unule fără de păcat.
Şi acum… a Născătoarei:
Stăpâna noastră cea adevărată, întru tot Sfântă Fecioară,
nu înceta rugând pre Dumnezeu, pre Carele l-ai născut, ca
pre acesta mutat în credinţă să-l învrednicească împărăţiei
Sale.
Catismala, glasul al 6-lea:
Cu adevărat deşertăciune sunt toate, şi viaţa aceasta este
umbră şi vis; că în deşert se turbură tot pământeanul, cum
zice Scriptura; când dobândim lumea, atunci ne sălăşluim în
mormânt, unde împreună sunt împărăţii şi săracii. Pentru
aceasta, Hristoase, pre servul Tău acesta odihneşte-l în locaşul
celor vii şi în corturile drepţilor.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în timpul vieţii mele
nu mă părăsi pre, mine; ajutorului omenesc nu mă
încredinţa, ci singură mă apără şi mă miluieşte.
Cântarea a 4-a
Irmos: Pogorârea Ta cea dumnezeiască pre cruce...
Nesuferita judecată a zilei aceea cu înfricoşate
ameninţări aşteaptă pre cei ce s-au mutat; pentru aceasta,
cu stăruinţă să cerem, prin credinţă, de la Hristos învierea.
Ca pre unul ce prin pocăinţă, a aprins făclie luminoasă
Ţie, Hristoase mai înainte de moarte, învredniceşte pre
servul Tău, Stăpâne, Îndurate Mântuitorule, cămării Tale
celei luminoase.
Mărire…
Când vei descoperi toate cele ascunse şi vei vedea
Hristoase, păcatele noastre, atunci pre acesta ce L-ai luat,
Doamne, miluieşte-l, Bunule, aducându-Ţi aminte de
mărturia lui.
Şi acum… a Născătoarei:
Nu uita pre cei ce cu plângere strigă cu stăruinţă, Sfântă
de Dumnezeu Născătoare; roagă-te să afle repaus, ceea ce
eşti bună, credinciosul tău serv, ce s-a mutat.
Cântarea a 5-a
Irmos: Dumnezeieştii Tale arătări Hristoase...
În ceata aleşilor, în desfătarea raiului, Îndurate, pre
acesta mutat de la noi în credinţă, aşează-l; că Tu,
Mântuitorul nostru, ai pus dumnezeiască pocăinţă tuturor
oamenilor ce greşesc; deci, ca un Stăpân, şi pre aceasta
învredniceşte-l împărăţiei Tale.
Cu putere, ca un Dumnezeu, împărăţeşte miluieşte
făptura Ta, căreia Te-ai supus după legea omenească,
Doamne, Unule Iubitorule de oameni. Pentru aceasta, lasă,
iartă, Mântuitorule, păcatele acestuia ce în credinţă s-a
mutat, şi-l învredniceşte împărăţiei Tale.
Mărire…
Nimeni nu va scăpa acolo de tribunalul cel înfricoşat al
judecăţii Tale: împăraţii, stăpânitorii, toţi împreună cu robii
vor sta înainte, şi înfricoşatul glas al Judecătorului va chema
pre popoarele cele păcătoase la judecata gheenei; de care,
Hristoase, scapă pre servul Tău.
Şi acum… a Născătoarei:
Din tine S-a născut mai pre sus de fire Răscumpărătorul
firii omeneşti; pre Carele, Fecioară nenuntită, roagă-L cu
deadinsul să scoată pre toţi din muncă, din chinuri şi de la
înfricoşatele pedepse ale iadului, şi să mântuiască pre
acesta ce acum în credinţă s-a mutat de la noi.
Cântarea a 6-a
Irmos: Adâncul cel de desubt al păcatelor...
Moartea şi mormântul ne aşteptă pre toţi, şi judecata care
vădeşte toate faptele; de care mântuieşte, Iubitorule de
oameni, pre servul Tău acesta ce acum l-ai mutat.
Deschide, Mântuitorul meu, uşa milei Tale acestuia ce s-a
mutat, rugămu-ne Ţie, Hristoase, ca să dănţuiască în mărire,
împărtăşindu-se de veselia stăpânirii Tale.
Mărire…
Curăţă de greşale cu mila Ta pre servul Tău, Mântuitorule,
pre care acum întru credinţă l-ai mutat; că nimeni nu se
îndreptează din faptele omeneşti, Iubitorule de oameni.
Şi acum… a Născătoarei:
Omorârea morţii şi nimicirea blestemului fiind Făcătorul,
Carele din tine s-a născut cu trup, Născătoare de Dumnezeu,
pre toţi cei morţi Îi mântuieşte, ca un Bun şi de oameni
Iubitor.
Diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm… şi
celelalte, şi rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...
Apoi Condacul, glasul al 8-lea:
Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului
servului Tău, unde nu este durere nici întristare, nici suspin,
ci viaţă fără de sfârşit.
Icos:
Tu singur eşti nemuritor, Cela ce ai făcut şi ai plăsmuit
pre om; iar pământenii din pământ suntem plăsmuiţi şi în
acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit, Cela ce m-ai
plăsmuit, şi ai zis: Că pământ eşti şi în pământ vei merge
unde toţi pământenii mergem, făcând la mormânt cântare
de plângere: Aliluia.
Din inimă vă rog, ascultaţi-mă; că numai cu voi acestea le
vorbesc, că pentru voi am făcut plângerea aceasta, şi poate
să aibă ceva de folos. Iar când veţi cânta acestea, aduceţi-vă
aminte de mine, cunoscutul vostru de altă dată; că de multe
ori am intrat şi împreună am cântat în casa Domnului:
Aliluia.
Sculându-vă toţi adunaţi-vă şi şezând ascultaţi cuvântul;
înfricoşat este judeţul, fraţilor, la care toţi vom sta înainte:
acolo nu este rob, sau liber nu este acolo mare, nici mic, ci
toţi goi înainte vom sta. Pentru aceasta bine este să cântăm
neîncetat cântare: Aliluia.
Toţi ne umplem de lacrimi, când vedem trupul zăcând, şi
apropiindu-ne toţi să-l sărutăm, şi astfel putem a-i zice: Iată
ai lăsat pre cei ce te iubeau; mai mult nu vei mai vorbi cu
noi, prietene; pentru ce nu grăieşti, cum grăiai cu noi? Ci
taci aşa, negrăind cu noi! Aliluia.
Ce amare sunt cuvintele ce le rostesc, cei ce mor, când se
duc de aici? Fraţilor, de fraţi mă despart, pre toţi prietenii îi
las şi mă duc. Dar încotro mă duc nu ştiu; ori cum îmi va fi
acolo nu cunosc, fără numai Dumnezeu Carele m-a chemat.
Ci faceţi amintire de mine, cu cântare: Aliluia.
Oare unde merg acum sufletele? Oare cum petrec acum
acolo? Aş pofti să ştiu taina, dar nu este nimeni în stare a o
spune. Oare şi dânşii îşi aduc aminte de ai săi, precum noi
de ei? Ori poate aceia au uitat pre cei ce plâng şi le fac
cântare: Aliluia.
Petreceţi, prietenilor pre morţi; cu grăbire duceţi-vă la
mormânt şi acolo luaţi aminte foarte şi vă gătiţi picioarele
voastre. Că acolo toată tinereţea piere, toată vârsta acolo se
veştejeşte; acolo pulbere cenuşă şi viermi; acolo numai
tăcere şi nimeni nu este să ne grăiască: Aliluia.
Iată acum mă vedeţi zăcând şi mai mult nu voi sta înaintevă;
iată limba a amuţit, iată şi buzele s-au închis. Rămâneţi
sănătoşi, prietinilor şi fiilor; mântuiţi-vă, fraţilor; mântuiţivă,
cunoscuţilor; că eu plec în calea mea; ci faceţi amintire
de mine cu cântare: Aliluia.
Nimeni din cei de acolo n-a înviat, ca să ne spună cum
petrec cei ce altă dată ne erau fraţi şi nepoţi, care mai
înainte s-au dus către Domnul. Pentru aceasta pururea
zicem între noi: Oare putem a ne vedea acolo unul pre altul?
Oare putem vedea acolo fraţii? Oare putem cânta acolo împreună
cântarea: Aliluia?
Ne ducem pre calea cea veşnică, stând înainte ca nişte
vinovaţi, toţi plecând feţele în jos. Unde va fi atunci
frumuseţea? Unde avuţia? Unde atunci fala vieţii aceştia?
Nimic din acestea nu ne va ajuta acolo, fără numai zicând
necontenit cântare: Aliluia.
Ce te turburi în deşert, o omule? O oră încă şi toate se
trec: că în iad nu este pocăinţă, nici mai este acolo repaus;
acolo viermele cel neadormit, acolo pământ întunecos şi
materie înnegrită, unde am să fiu eu osândit. Că nu m-am
silit nici cum a zice adesea cântarea: Aliluia.
Nimic nu este aşa lesne de uitat ca omul despărţindu-se
de om; pentru că, deşi l-am ţine aminte câtva timp, totuşi
îndată uităm de moartea lui ca cum n-ar mai fi murit; şi
chiar părinţii uită pre fiii lor, pre care născându-i ei înşii, iau
crescut şi au vărsat lacrimi cu cântare: Aliluia.
Vă aduc aminte vouă, fraţilor, fiilor şi prietenilor, să nu
mă uitaţi, când vă rugaţi Domnului, rogu-vă, şi mă cuceresc
şi vă poftesc; învăţaţi-vă acestea spre aducere aminte şi mă
plângeţi noaptea şi ziua; ca Iov către prietenii lui, zic şi eu
vouă: şedeţi, ca iarăşi să zicem: Aliluia.
Toate părăsindu-le ne ducem şi goi şi amărâţi vom sta de
faţă; că frumuseţea ca iarba se veştejeşte, ci numai ne
înşelăm, oamenilor; gol te-ai născut, o ticăloase, gol cu totul
vei sta şi acolo de faţă; să nu-ţi faci năluciri cândva în viaţă,
muritorule, ci pururea numai suspină cu plângere: Aliluia.
De ai miluit, omule, vreun om, vei fi şi tu miluit acolo; de
ţi s-a făcut milă de vreun sărac, numai acela te va scăpa
acolo din nevoi; de ai îmbrăcat vreun gol în viaţa ta, acela te
va îmbrăca acolo, şi vei cânta: Aliluia.
Cumplită este calea pre care merg, că niciodată aşa n-am
mai umblat; şi locul acela îmi este necunoscut, unde nimeni
de loc nu mă cunoaşte; înfiorător este a vedea pre cei ce ne
duc, înfricoşat Cela ce m-a chemat, Stăpânul vieţii şi al
morţii, Carele ne cheamă pre toţi acolo, când voieşte:
Aliluia.
Noi de ieşim din vreo ţară, ne trebuiesc oarecare
conducători; deci ce vom face, când vom merge în ţara unde
nu cunoaştem? Mulţi conducători trebuiesc ţie atunci, multe
rugăciuni care să te însoţească spre a păzi ticălosul suflet,
până va ajunge la Hristos şi să zică către dânsul: Aliluia.
Cei ce se supun patimilor trupeşti, acolo iertare nicicum
vor avea; că acolo vor fi pârâtori înfricoşaţi, acolo şi cărţile
se vor deschide; la cine vei privi atunci, omule, sau cine va
ajuta ţie atunci? Fără numai de ai făcut vreun bine în viaţă şi
de ai făcut bine săracilor, cântând: Aliluia.
Tinereţile şi frumuseţea trupului în timpul morţii se
veştejesc; limba atunci arde cumplit şi gâtlejul uscându-se
se aprinde; atunci frumuseţea ochilor se stinge, şi toată
frăgezimea feţei se schimbă şi podoaba gâtului se
nimiceşte, şi încetează de a mai zice adesea: Aliluia.
Liniştiţi-vă acum, liniştiţi-vă, faceţi tăcere pentru cel mort
şi priviţi taina cea mare; că ora este înfricoşată, tăceţi, ca
sufletul să meargă în pace; că în mare luptă se află şi cu
multă frică se roagă lui Dumnezeu: Aliluia.
Văzut-am prunc murind şi viaţa mi-am tânguit; căci cu
totul se turbură şi tremură, şi cum vine ora strigă: tată,
ajută-mi, mamă, mântuieşte-mă; şi atunci nu-i poate nimeni
a-i ajuta, ci numai văzându-l, se întristează plângându-l pre
el la mormânt: Aliluia.
Câţi oare fără veste fură răpiţi din cămările nunţiale la
mormânt? Şi s-au însoţit însoţire veşnică, şi au adus bocet
nemăsurat, că nu s-a mai sculat din cămara nunţială? Ci
nunta le-a fost totodată şi mormânt, însoţirea deodată şi
despărţire, râs împreună cu plâns, şi totodată cântarea:
Aliluia.
Ne înfierbântăm chiar numai auzind că acolo este lumina
veşnică; acolo izvorul vieţii noastre, acolo desfătare veşnică;
acolo este raiul în care toate sufletele drepţilor se bucură; să
ne adunăm şi noi cu toţii în Hristos, ca toţi să strigăm aşa lui
Dumnezeu: Aliluia.
a Născătoarei:
Preasfântă Fecioară nenuntită, care ai născut Lumina cea
neapropiată, rugămu-te, ne cucerim şi-ţi cerem: nu înceta a
ruga pre Domnul pentru răposatul servul tău, Preacurată, ca
să afle acolo iertare de greşale în ziua judecăţii, Preacurată;
că îndrăznire ai, ca o stăpână, a te ruga Fiului tău pururea:
Aliluia.
Şi iarăşi Condacul:
Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului
servului Tău, unde nu este durere nici întristare, nici suspin,
ci viaţă fără de sfârşit.
Cântarea a 7-a
Irmos: Minune negrăită...
De focul gheenei şi de răspunsul cel înfricoşat, ca un
Îndurat, Hristoase, scapă pre servul Tău, pre carele în
credinţă l-ai luat acum şi dă servului Tău să cânte Ţie:
Răscumpărătorule, Dumnezeule, binecuvântat eşti.
În pământul blânzilor, în desfătarea raiului, pre servul
Tău, care în credinţă a adormit, învredniceşte-l,
Dumnezeule, a sta la locul cortului măririi celei minunate şii
dă să cânte Ţie: Răscumpărătorule, Dumnezeule,
binecuvântat eşti.
Mărire…
Mare este judecata, şi urgie nespusă în gheenă, fraţilor;
că acolo sufletele împreună ard cu trupurile, şi de durere cu
lacrimi strigă: Răscumpărătorule, Dumnezeule binecuvântat
eşti.
Şi acum… a Născătoarei:
Pre cei ce cu neîndoire te laudă pre tine, Maica lui
Dumnezeu, Născătoare neprihănită, curată, pre cei vii
păzeşte-i pururea cu rugăciunile tale, iar pre cei răposaţi
scoate-i din focul cel nestins, ca să strige:
Răscumpărătorule, Dumnezeule, binecuvântat eşti.
Cântarea a 8-a
Irmos. Înfricoşează-te, cerule, temându-te…
O ce oră înfricoşată aşteaptă pre păcătoşi, fraţilor! o ce
frică-i va cuprinde atunci! Focul cel nestins al gheenei îi va
mistui, şi şarpele cel târâtor îi va înghiţi; pentru aceasta,
Hristoase Îndurate, scapă-ne de ziua cea înfricoşată a
gheenei.
O, bucuria drepţilor, de care se vor bucura când va veni
Judecătorul! că acolo s-a pregătit cămara nuntală, raiul şi
toată Împărăţia lui Hristos; în care fă, Hristoase, ca robii Tăi
să se veselească cu Sfinţii Tăi în veci.
Mărire…
Cine va suferi, Hristoase, ameninţarea venirii Tale celei
înfricoşate? Atunci cerul înspăimântat se va înfăşura ca o
hârtie, stelele vor cădea, şi toată făptura de frică se va clăti,
şi lumina se va schimba. Deci miluieşte atunci, Cuvinte, pre
cel strămutat de aici.
Şi acum… a Născătoarei:
Fiul pre care L-ai întrupat mai presus de fire, curată,
Acesta este Judecătorul viilor şi al morţilor, şi judecând tot
pământul mântuieşte din munci pre cine voieşte, dar mai
ales pre cei ce cu dor se închină Lui şi pre tine te laudă întru
toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Nu te tângui pentru mine Maică...
Voi, toţi cei ce în credinţă aţi murit, nu vă plângeţi; că
Hristos pentru noi a suferit cu trupul cruce şi înmormântare,
şi fii nemuririi a făcut pre toţi, care strigă către Dânsul: nu
intra la judecată cu robii Tăi.
Ca unul ce am răposat întru nădejdea dumnezeieştii
învieri, viaţa tuturor cea în Hristos am aflat noi credincioşii;
dar acolo judecata, este, mare, fraţilor, şi nimeni în iad nu se
mântuieşte pre sine; şi de aceea voi pentru toţi rugaţi-vă lui
Hristos.
Mărire…
Întru neîmbătrânita Ta mărire, în desfătarea raiului,
aşează pre acesta acum mutat de la noi, Bunule; că cu
creştinătate şi pocăinţă a alergat cu credinţă la Tine, şi-l fă
ales înainte stătător al împărăţiei Tale.
Şi acum… a Născătoarei:
Pre tine, ca pre maica vieţii, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, minunat şi cu cucernicie te cântăm noi
credincioşii; că prin tine noi cei mai înainte morţi, făcândune
nemuritori, am aflat viaţă, şi iată aducem ţie cântare.
Apoi ectenia şi rugăciunea. În urmare: Exapostilaria:
Acum m-am odihnit şi am aflat uşurare multă, că m-am
mutat din stricăciune şi m-am dus la viaţă, Doamne, mărire
Ţie.
Şi stihurile acestea:
Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului, aşa va înflori.
stih: Că duh a trecut într-însul şi nu va fi.
stih: Şi adevărul Domnului rămâne în veci.
Şi după fiece stih se repetă Exapostilarul, apoi:
Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei:
Acum am ales pre Fecioara Maica lui Dumnezeu; că dintrînsa
s-a născut Hristos Răscumpărătorul tuturor; Doamne,
mărire Ţie.
Şi îndată. Lăudările; stihirile, glasul al 6-lea
Prosomia: Cea deznădăjduită pentru viaţă...
Îndumnezeindu-se acum în strămutare, prin taina Ta cea
de viaţă făcătoare, Hristoase, la Tine s-a mutat Sfinţitul Tău
liturghisitor. Deci primeşte în mâinile Tale sufletul lui ca pre
o pasăre, aşează-l în curţile Tale cu cetele Îngerilor, şi
odihneşte pre cel luat cu porunca Ta, Doamne, după mare
mila Ta.
Străină este taina morţii; că vine asupra tuturor
neaşteptat; firea se strică cu sila; ia pre bătrâni, pre
proestoşi, cărturari, dascăli şi pre cei ce cugetă deşarte;
surpă pre Episcopi şi pre păstori; dar să strigăm cu lacrimi:
pre acesta ce cu porunca Ta l-ai luat, odihneşte-l.
Vieţuind în ortodoxie şi înfrumuseţat fiind Preotul Tău,
jertfitorul şi liturghisitorul dumnezeieştilor Taine, cu
dumnezeiască porunca Ta s-a mutat din zgomotul lumesc;
pre acesta, ca pre un Preot, primindu-l, Mântuitorule,
mântuieşte-l şi cu drepţii îl odihneşte, că l-ai luat cu porunca
Ta, după mare mila Ta.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Pre Dumnezeu L-am cunoscut întrupat din tine,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pre Acela roagă-L să
mântuiască sufletele noastre.
Apoi Diaconul zice: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu...,
Doamne scăpare Te-ai făcut nouă…, Învredniceşte-ne Doamne...,
Diaconul, ectenia: Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule după mare
mila Ta..., Încă ne rugăm pentru odihna sufletului..., Ca Domnul
Dumnezeu să aşeze sufletul lui..., Mila lui Dumnezeu şi Împărăţia
cerurilor...,
Şi Preoţii toţi zic în taină rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...,
ecfonis: Că Tu eşti învierea...
Apoi stihirile acestea ale lui Damaschin, idiomele glasul 1-iu:
Care desfătare lumească rămâne neîmpărtăşită cu grijă?
Care mărire stă pre pământ neschimbată? Toate sunt mai
neputincioase de cât umbra, toate de cât visurile mai
înşelătoare; întru o clipire pre toate acestea moartea le
apucă. Ci în lumina feţei Tale, Hristoase, şi întru îndulcirea
frumuseţii Tale pre cela ce l-ai ales odihneşte-l, ca un iubitor
de oameni.
stih: Domnul mă va paşte şi nimica nu-mi va lipsi...
Cu fapta, Mântuitorul meu, arăţi, că Tu eşti învierea
tuturor; cu cuvântul, Cuvinte, pre Lazăr l-ai înviat din morţi;
atunci încuietorile s-au sfărâmat şi porţile iadului s-au
cutremurat; atunci moartea s-a arătat oamenilor ca un
somn; dar Tu, care ai venit să mântuieşti făptura, Ta şi nu să
o osândeşti, odihneşte pre cela ce l-ai ales, ca un Bun şi
Iubitor de oameni.
Mărire… şi acum… a Născătoarei:
Caldă solitoare te-ai arătat tuturor, Născătoare de
Dumnezeu; tuturor celor ce alergă la tine acoperământ şi
tărie de la Dumnezeu; celor în nevoi ajutătoare, celor robiţi
grabnică răscumpărare; că pre tine Hristos te-a pus
apărătoare, luptătoare şi zid nesurpat asupra protivnicilor,
precum şi celor neputincioşi tărie neînvinsă şi dătătoare de
pace sufletelor noastre.
Stihirile, glasul al 2-lea:
Vai! câtă nevoie are sufletul despărţindu-se de trup! vai!
cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să-l miluiască pre
dânsul! Către Îngeri ridicându-şi ochii, în deşert se roagă;
către oameni mâinile întinzându-şi, n-are cine să-i ajute.
Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii
noastre, strămutatului să-i cerem repaus de la Hristos, şi
sufletelor noastre mare milă.
stih: Către Domnul când m-am necăjit am strigat şi m-a auzit
Veniţi toţi să vedem minune mai presus de minte; că cela
ce era ieri cu noi, acum zace mort; veniţi să cunoaştem cum
peste puţin noi rupându-ne ne sfârşim; cum cei ce se ungeau
cu miruri şi cu miresme, zac mirosind greu; cum cei ce se
împodobeau în aur, zac fără frumuseţe şi fără simţire.
Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii
noastre, celui mutat să-i cerem de la Hristos repaus.
stih: Doamne, scapă sufletul meu de buzele viclene
Mântuieşte-te viaţă deşartă, mântuiţi-vă toţi prieteni, rude
şi fii; că eu merg pre calea în care nici odată n-am călătorit.
Ci veniţi, aducându-vă aminte de dragostea mea către voi,
de mă însoţiţi, şi daţi mormântului acest lut al meu; şi rugaţi
cu lacrimi pre Hristos, care are să judece umilitul meu
suflet, ca să mă scotă din focul cel nestins.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Uşă neumblată, tainic pecetluită, binecuvântată de
Dumnezeu Născătoare Fecioară, primeşte rugăciunile
noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeu, ca prin tine să
mântuiască sufletele noastre.
Stihurile, glasul al 3-lea
Iată zac, iubiţii mei fraţi, în mijlocul tuturor mut şi fără de
glasul; gura a tăcut, limba a încetat şi buzele s-au lipit;
mâinile s-au legat şi picioarele s-au împiedicat; chipul s-a
schimbat, ochii s-au stins şi nu văd pre cei ce plâng; auzul
nu primeşte plângerea celor întristaţi; nările nu miroase
miresma tămâiei; dar dragostea cea adevărată nici odată nu
moare. Pentru aceasta rog pre toţi cunoscuţii şi prietenii
mei: faceţi pomenire pentru mine, ca în ziua judecăţii să aflu
milă la tribunalul cel înfricoşat.
stihul: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni
ajutorul meu
Toate sunt deşertăciuni cele omeneşti, câte nu rămân
după moarte: nu rămâne bogăţia, nici călătoreşte împreună
mărirea; că venind moartea, toate acestea pier. Pentru
aceasta lui Hristos celui nemuritor să-i strigăm: pre acesta
ce s-a mutat de la noi odihneşte-l, unde este locaşul tuturor
celor ce se veselesc.
stih: Domnul va păzi intrarea mea şi ieşirea mea de acum şi
până în veac
Oamenilor! pentru ce în deşert ne turburăm? Calea, pre
care alergăm, este repede şi scurtă; viaţa este fum, abur şi
cenuşă, şi pulbere peste puţin vom fi, şi ca o floare ne
veştejim; pentru aceasta, lui Hristos, Împăratului celui
nemuritor, să strigăm: pre acesta ce s-a mutat de la noi
odihneşte-l, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Liman de mântuire te avem, Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, noi cei ce ne învăluim în marea vieţii. Pentru
aceasta, roagă-te lui Dumnezeu celui ce s-a întrupat din tine
fără sămânţă, şi negrăit s-a făcut om, să mântuiască
sufletele noastre.
Stihurile, glasul al 4-lea
Unde este dezmierdăciunea cea lumească? Unde este
nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul şi argintul? Unde
este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt ţărână, toate
cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui
nemuritor: Doamne veşnicilor Tale bunătăţi învredniceşte
pre acesta ce s-a mutat de la noi, odihnindu-l întru fericirea
cea neîmbătrânită.
stih: Veselitu-m-am de cela ce mi-au zis mie, în casa Domnului
vom merge
Venit-a asupră-mi moartea ca un răpitor; venit-a
stricătorul şi m-a surpat, venit-a şi pământ fiind zac ca cum
n-aşi mai fi fost; cu adevărat vis, în adevăr nălucire suntem
noi muritorii. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui
nemuritor: Doamne, veşnicelor Tale bunătăţi învredniceşte
pre acesta ce s-a mutat de la noi, odihnindu-l în viaţa cea
neîmbătrânită.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Una curată şi preanevinovată Fecioară, care ai născut pre
Dumnezeu fără sămânţă, roagă-L să mântuiască sufletele
noastre.
Stihurile, glasul al 8-lea
Adusu-mi-am aminte de profetul ce strigă: Eu sunt
pământ şi cenuşă; şi iarăşi m-am uitat în mormânturi şi am
văzut oase goale şi am zis: Oare cine este împăratul? sau
ostaşul? bogatul? sau săracul? dreptul? sau păcătosul? Ci
odihneşte, Doamne, cu drepţii pre servul Tău.
stih: Picioarele mele au stat în curţile tale, Ierusalime...
Tu ai zis, Hristoase cela ce crede în Mine nu va vedea
moartea; ci precum Eu din Lumină, în lumină sunt lumină,
aşa vă veţi lumina şi voi întru Mine, în mărirea Mea; că fiind
Dumnezeu adevărat am venit să mântuiesc pre cei ce cu
adevărată creştinătate mă cinstesc: Unul Domnul
Dumnezeu, îndoit cu firile, a trupului şi a dumnezeirii. Deci,
pre servul Tău, carele aşa Te-a mărturisit, iartă-l ca un
Iubitor de oameni.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Ţie, ca Maicii lui Dumnezeu, ne rugăm, binecuvântată,
roagă-te să ne mântuim noi toţi,
Stihurile, glasul al 6-lea
Început de fiinţare a fost mie porunca Ta cea creatoare;
că voind din cea nevăzută şi din cea văzută să-mi alcătuieşti
fire vie, din pământ trupul mi-ai zidit şi mi-ai dat suflet cu
insuflarea Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de viaţă. Pentru
aceasta, Hristoase, repausează pre servul Tău în latura celor
vii şi în corturile drepţilor.
stih: Către Tine am ridicat ochii mei, Cela ce locuieşti în cer...
Cinstit-ai cu chipul Tău făptura mâinilor Tale, Cuvinte; că
ai întipărit în forma cea materială asemănarea firii celei
înţelegătoare, căreia m-ai şi făcut părtaş, punându-mă pre
pământ să stăpânesc făpturile după voinţa mea. Pentru care,
Mântuitorule, odihneşte pre servul Tău în locaşul viilor şi în
corturile drepţilor.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Pre Dumnezeu întrupat din tine L-am cunoscut, de
Dumnezeu Născătoare Fecioară, pre Acesta roagă-L să
mântuiască sufletele noastre.
Stihirile, glasul al 7-lea
După chip şi după asemănarea Ta plăsmuind din început
pre om, l-ai pus în rai să stăpânească peste făpturile Tale;
iar din pizma diavolului fiind amăgit, s-a împărtăşit
mâncării, călcător poruncilor Tale făcându-se pentru
aceasta iarăşi în pământ, din carele s-a luat, l-ai osândit să
se întoarcă, Doamne, şi să-şi ceară repaus.
stih: Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne…
Toată grija o dezleagă moartea, care a cuprins firea
noastră cea din Adam; că stricăcioşi ne-am făcut
împărtăşindu-ne mâncării; să cunoaştem că fiind creaţi din
pământ, iarăşi ne vom face pulbere şi cenuşă, precum am
fost şi mai înainte. Pentru aceea cu glasul de plângere să
rugăm pre Făcătorul să dăruiască celui repausat iertare şi
mare milă.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Pre tine, Născătoare de Dumnezeu, zid nesurpat şi
nădejde te-am câştigat noi credincioşii. Pentru aceasta nu
înceta, Stăpână, a te ruga pentru robii tăi, care în credinţă
au adormit, ca să li se dea iertare, când va şedea la judecată
Fiul tău şi Dumnezeu; că tu ştii că firea noastră este
amestecată acum cu toate păcatele; ca pentru aceasta toţi
să te fericim.
Stihirile, glasul al 8-lea
Plâng şi mă tânguiesc, când gândesc la moarte, şi văd în
mormânturi zăcând frumuseţea noastră cea zidită după
chipul lui Dumnezeu; grozavă, dispreţuită şi fără chip. O
minune! ce taină este aceasta, ce s-a făcut pentru noi? Cum
ne-am dat stricăciunii? Cum ne-am înjugat cu moartea? Cu
adevărat, după porunca lui Dumnezeu, precum este scris,
acelui ce dă adormitului odihnă.
stih: Doamne al puterilor, doreşte şi slăbeşte sufletul meu…
Cum ne-am stricat noi, cei ce purtăm chip nestricăcios, şi
care prin suflare dumnezeiască am luat suflet nemuritor,
fiind amestecaţi, precum s-a scris? Şi cum am călcat
poruncile lui Dumnezeu? O minune! Cum lăsând hrana
vieţii, am mâncat mâncare amară şi aducătoare de moarte?
Cum ne-am înşelat, lipsindu-ne de viaţa cea dumnezeiască?
Dar să strigăm lui Hristos: pre acesta ce l-ai mutat odihneştel
în curţile Tale.
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Acoperământul tău, Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
este doctorie sufletească, că sub dânsul scăpând ne
mântuim de toate bolile sufleteşti.
Alte stihiri, idiomele glasul al 8-lea
Nemăsurată este chinuirea celor ce vieţuiesc în
desfrânări; scrâşnire dinţilor şi plângere nemângâiată;
negură fără lumină şi întunericul cel mai din afară; vierme
neadormit, lacrimi zadarnice şi judecată fără milă; pentru
aceasta mai înainte de sfârşit să strigăm grăind: Stăpâne
Hristoase, odihneşte cu drepţii pre acesta ce l-ai ales.
Răsuna-va trâmbiţa şi morţii ca dintr-un somn se vor
scula, dorind să primească viaţa cea cerească. Să nu
osândeşti pre robii Tăi, care au nădăjduit întru Tine,
Făcătorul şi Domnul; că pentru noi muritorii Te-ai arătat,
Nemuritorule; pentru aceasta mai înainte de sfârşit să
strigăm grăind: Stăpâne Hristoase, odihneşte cu drepţii pre
acesta ce l-ai ales.
Iată că şi elementele: cerul şi pământul se vor schimba, şi
toată făptura cu nestricăciune se va îmbrăca; desfiinţatu-s-a
stricăciunea şi s-a nimicit întunericul cu venirea Ta; dar
iarăşi ai să vii cu mărire, cum s-a scris, să răsplăteşti
fiecăruia după faptele lui; atunci, Stăpâne Hristoase,
odihneşte cu drepţii pre aceasta ce l-ai ales.
a Născătoarei:
Cuvinte care Te-ai arătat din Fecioară, învredniceşte-mă
fecioriei: cetele fecioarelor aprinzându-şi făcliile vor cânta
Ţie, dorind de mărirea Ta, şi iarăşi vor intra împreună; că vor
dănţui ca într-o cameră cerească. Deci cu fecioarele cele
înţelepte să intrăm şi noi cu veselie. Treime fără început, pre
aceasta ce l-ai ales, cu drepţii odihneşte-l.
Mărire… glasul al 6-lea
Veniţi de vedeţi toţi străină şi înfricoşată vedere,
cunoscută de toţi: chipul ce acum ni se arată; şi să nu mai
cugetaţi de acum la cele trecătoare. Astăzi sufletul se
desparte de trup, mutându-se în lumea cea veşnică; el merge
în calea ce nici odată n-a mai călătorit şi la Judecătorul cel
nepărtinitor, înaintea Căruia stau cetele Îngerilor, înfricoşat
este, fraţii mei iubiţi, judeţul acela, unde toţi vom sta înainte
goi, unii spre ruşinare, iar alţii spre încoronare. Pentru
aceasta să strigăm Împăratului celui nemuritor: Când vei voi
a cerceta cele ascunse ale oamenilor, miluieşte pre servul
Tău pre carele l-ai luat, Doamne Iubitorule de oameni.
Şi acum… a Născătoarei
Cu rugăciunile celei ce Te-a născut, Hristoase, cu ale
Înaintemergătorului Tău, cu ale Apostolilor, prorocilor,
arhiereilor, preacuvioşilor şi drepţilor şi cu ale tuturor
Sfinţilor, odihneşte pre servul Tău cela ce a adormit.
După aceea: Bine este a se mărturisi Domnului…, Apoi: Sfinte
Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, Troparele: Cu duhurile
drepţilor…, şi celelalte. Apoi ectenia: Miluieşte-ne pre noi
Dumnezeule după mare mila Ta…, şi celelalte; şi după Dumnezeul
duhurilor…, se face sărutare, cântând stihirile glasul al 2-lea,
Prosomia: Când de pre lemn...
Veniţi fraţilor să dăm mortului sărutarea…, şi celelalte cum s-au
scris la înmormântarea monahilor, caută-le la pagina 191. Şi
acum…, a Născătoarei, caută-le la înmormântarea lumenilor
pagina 169.
După acestea ridicând trupul îl duc la mormânt, iar preoţii
mergând înainte cântă irmoasele Canonului celui mare, glasul al
6-lea:
Cântarea 1-a:
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, Acesta
este Dumnezeul meu şi-L voi prea mări pre El; Dumnezeul
Părintelui meu, şi-L voi înălţa pre El; că cu mărire S-a prea
mărit.
Ia aminte, cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pre Hristos,
Carele din Fecioară s-a arătat lumii cu trup.
Vedeţi, vedeţi că eu sunt Dumnezeu, Carele am plouat
mană, şi apă din piatră am izvorât de demult în pustie
poporului Meu, cu singură dreapta şi puterea Mea.
Pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale, Hristoase,
întăreşte Biserica Ta.
Cântarea a 3-a:
Întăreşte, Doamne, pre piatra poruncilor Tale inima mea
cea clătită, că Tu singur eşti Sfânt şi Domn.
Cântarea a 4-a:
Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că
voieşti să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor şi a
zis: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; mărire puterii Tale,
Doamne.
Cântarea a 5-a:
Luminează-mă pre mine, te rog, carele mânec de noapte,
Iubitorule de oameni, şi mă îndreptează spre poruncile Tale,
şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Cântarea a 6-a:
Strigat-am din toată inima mea către Înduratul Dumnezeu
şi m-a auzit din iadul cel mai de jos, şi a scos din stricăciune
viaţa mea.
Cântarea a 7-a:
Greşit-am şi am făcut fără de lege, nu ne-am îndreptat
înaintea Ta; nici am păzit, nici am făcut precum ai poruncit
nouă; dar nu ne părăsi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Cântarea a 8-a:
Pre Cela ce-L măresc oştile cereşti, şi de Carele se
cutremură Heruvimii şi serafimii; pre Acela toată suflarea şi
făptura lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Cântarea a 9-a:
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este neînţeleasă;
rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea
Lui Dumnezeu înnoieşte firile; pentru aceasta toate
neamurile, ca pre o Maică Mireasă dumnezeiască, pre tine cu
ortodoxie te mărim.
Apoi Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru…,
şi troparele: Cu duhurile drepţilor…, şi celelalte. În urmare,
Diaconul ectenia şi preoţii citesc rugăciunea: Dumnezeul
duhurilor..., Şi aşa îl pun în mormânt cum s-a arătat la lumeni:
apoi se face apolis deplin.
