lunedì 5 novembre 2018
RÂNDUIALA binecuvântării corabiei celei noi sau a luntrei
RÂNDUIALA
binecuvântării corabiei celei noi sau a luntrei
Iereul punând pre sine epitrahilul, face începutul obişnuit.
Cititorul: Împărate ceresc…, Slavă…, Şi acum…, Sfinte
Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne
miluieşte, (de 12 ori). Veniţi să ne închinăm…, (de trei ori), şi
Psalmul 106.
Lăudaţi pre Domnul, că este Bun, că în veac este mila Lui.
Să zică cei mântuiţi de Domnul, pre care i-a izbăvit din mâna
vrăjmaşului, şi din ţări i-a adunat, de la răsărit, şi de la apus,
de la miază-noapte şi de la mare. Rătăcit-au în pustie, calea
cetăţii celei de locuit nu o aflau. Flămânzind şi însetând,
sufletul lor într-înşii se sfârşea. Şi au strigat către Domnul
când se necăjeau şi din nevoile lor i-a izbăvit. Şi i-a povăţuit
pre cale dreaptă, ca să meargă în cetatea cea de locuit.
Mărturisească-se Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor
omeneşti. Că a săturat suflet deşert, şi suflet flămând a
umplut de bunătăţi. Pre cei ce şedeau întru întuneric şi în
umbra morţii, ferecaţi cu sărăcia şi cu fier. Căci amărâse
cuvântul Domnului, şi sfatul Celui Preaînalt îl întărâtase. Şi a
umilit inimile lor prin suferinţe, slăbit-au şi nu era cine să le
ajute. Şi au strigat către Domnul întru necazul lor, şi din
nevoile lor i-a mântuit. Şi i-a scos din întuneric şi din umbra
morţii, şi legăturile lor le-a rupt. Mărturisească-se Domnului
milele Lui, şi minunile Lui fiilor omeneşti. Că a sfărâmat
porţi de aramă, şi zăvoare de fier a frânt. Scosu-i-a din calea
fărădelegii ; că pentru fărădelegile lor se împilase. Toată
mâncarea o urâse sufletul lor, şi se apropiase de porţile
morţii. Şi au strigat către Domnul întru necazul lor, şi din
toate nevoile lor i-a mântuit. Trimis-a cuvântul Său şi i-a
vindecat, şi i-a scos din putrejunile lor. Mărturiseasca-se Domnului
Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor omeneşti. Şi să
jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească lucrurile Lui
întru bucurie. Cei ce se pogoară la mare în vase, cei ce fac
lucrare în ape mari, aceia au văzut lucrurile Domnului, şi
minunile Lui cele dintru adânc. El zice, şi se ridică viforul şi
înalţă valurile ei; ele se suie până la cer şi se pogoară până
la adâncuri; sufletul lor se topeşte de rău. Tremură, se
clătesc ca cel îmbătat, şi toată înţelepciunea lor se confundă.
Atunci ei strigă către Domnul întru necazul lor, şi-i
scapă din nevoile lor. Porunceşte viforului să stea întru
linişte, şi valurile încetează: ei se veselesc, căci s-au alinat,
şi-i conduce la limanul dorit de dânşii. Mărturisească-se
Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor omeneşti. Să-L
înalţe pre Dânsul întru adunarea poporului, şi la scaunul
bătrânilor să-L laude. El prefăcu râurile întru pustietate, şi
curgerile apelor întru uscăciune; pământul cel roditor întru
sărătură, pentru răutatea celor ce locuiesc pre dânsul. El
prefăcu pustietatea în iezere de apă, şi pământul cel uscat
întru curgere de apă. Şi sălăşlui acolo pre ce-i flămânzi, şi
aşează cetăţi de locuit. Şi semănară ţarinele, şi plantară vii,
şi făcură rod de sămânţă. Şi i-a binecuvântat, şi s-au înmulţit
foarte, şi dobitoacele lor nu le-a împuţinat. Şi s-au împuţinat
şi s-au umilit de împilare, de răutate şi de durere. Vărsatu-sa
urgisirea asupra căpeteniilor lor, şi au făcut să rătăcească
întru neumblată, şi nu în cale. Şi a ajutat săracului dintru
sărăcie, şi i-a dat moştenire ca o turmă. Vedea-vor drepţii şi
se vor veseli, şi toată fărădelegea îşi va astupa gura sa. Cine
este înţelept, va lua aminte la aceasta, şi va pricepe milele
Domnului.
După aceea zicând: Domnului să ne rugăm: Doamne miluieşte.
Citeşte rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Carele ai poruncit
robului Tău Noe să facă chivotul spre mântuirea lumii, din
lemne multe, şi l-ai binecuvântat a fi şi a se compune ca un
singur lemn; Însuţi, Stăpâne al tuturor, care ai binecuvântat
a dirija lemnele cele necuvântătore, şi cu dreapta Ta cea
tare mântuieşti neamul omenesc: păzeşte acum corabia
aceasta, şi dă ei Înger bun, paşnic; păstrează şi pre cei ce
voiesc a naviga întru ea; dă-le lor să ajungă întru ale sale
sănătoşi, cu rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre
Născătoarei de Dumnezeu, şi pururea Fecioarei Maria; cu
puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, a cinstitelor
cereştilor, minteştilor puteri celor fără de trupuri; a
Sfântului, slăvitului, proroc, Promergătorul şi Botezătorul
Ioan; a Sfinţilor slăviţilor, şi tot lăudaţilor Apostoli; şi a
Sfântului (N), şi a tuturor Sfinţilor Tăi. Că Tu eşti Cela ce
dirijezi, şi sfinţeşti toate, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă şi
mulţumire, şi închinăciune înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi luând Iereul apă sfinţită, stropeşte cu ea corabia, sau
luntrea, zicând:
Binecuvintează-se corabia (sau luntrea) aceasta, prin
stropirea acestei Sfinţite ape, în numele Tatălui, şi al Fiului,
şi al Sfântului Duh, Amin.
Şi îndată cântă stihira glasul al 4-lea: Caută spre rugăciunile
robilor Tăi, şi se face obişnuitul apolis al zilei.
RUGĂCIUNE la binecuvântarea mrejelor
RUGĂCIUNE
la binecuvântarea mrejelor
Domnului să ne rugăm
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce cu
cinci pâini şi cu doi peşti ai săturat cinici mii, şi mulţime de
fărâmitură din rămăşiţe ai făcut ca să se strângă: Însuţi
Stăpâne Atotputernice şi mrejele acestea binecuvintează-le,
pentru rugăciunile preabinecuvântatei, măritei, Stăpânei
noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei
Maria; ale Sfântului măritului şi întru tot lăudatului Apostol
şi mai marelui Apostolilor Petru; şi pre cei ce se împărtăşesc
cu peşte dintr-însele, îi păzeşte în pace şi întru sănătate
sufletească şi trupească; că Tu eşti dătătorul tuturor
bunătăţilor şi Ţie mărire înălţăm, împreună cu Cel fără de
început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de-viaţăfăcătorul
Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
RUGĂCIUNE la binecuvântarea în Sfânta Duminică a Paştilor a pâinii care se numeşte de popor Paşti
RUGĂCIUNE
la binecuvântarea în Sfânta Duminică a Paştilor
a pâinii care se numeşte de popor Paşti
La Sfânta Liturghie, care se săvârşeşte în noaptea Paştilor, în
timp ce la strană se cântă Axionul: Îngerul a strigat..., se aduc
Preotului pâinile dinainte pregătite, după obicei, tăiate în bucăţi,
ca pentru anafura, şi puse în coşuri sau în vase curate, în straturi
peste care s-a turnat vin curat. Iar Diaconul zice: Domnului să ne
rugăm, şi Preotul citeşte asupra pâinilor această rugăciune:
Dumnezeule cel Atotputernic şi Doamne Atotţiitorule,
Carele ai poruncit robului Tău Moise, la ieşirea lui Israel din
Egipt şi la eliberarea poporului Tău din robia cea amară a lui
faraon, să junghie mielul, care închipuia mai dinainte pe
Mielul, Cela ce de bunăvoie pentru noi s-a junghiat pre
Cruce, luând asupra Sa păcatele a toată lumea, pre Iubitul
Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, pre Tine şi acum cu
smerenie Te rugăm, caută spre pâinea aceasta şi o
binecuvintează şi o sfinţeşte pre ea. Căci şi noi robii Tăi pre
aceasta am pus-o acum înaintea slavei Tale în această
preastrălucită, preamărită şi mântuitoare zi a Paştilor, spre
cinstea şi slava şi spre aducerea aminte de slăvită înviere a
Aceluiaşi Fiu al Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos, prin
Carele din veşnica robie a vrăjmaşului şi din legăturile nedezlegate
ale iadului am aflat dezlegare, liberare şi ieşire.
Deci şi pre noi, carele am adus-o şi o sărutăm şi din ea vom
gusta, fă-ne a fi părtaşi binecuvântării Tale celei cereşti şi
alungă de la noi, cu puterea Ta, toată boala şi neputinţa,
dându-ne la toţi sănătate. Că Tu eşti izvorul binecuvântării şi
dătătorul vindecărilor, şi Ţie, Părintelui celui fără de
început, slavă înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău
şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Şi îndată Preotul stropeşte pâinea cu apă Sfinţită, zicând:
Binecuvintează-se şi se sfinţeşte pâinea aceasta, prin
stropirea acestei ape Sfinţite, în numele Tatălui şi al Fiului şi
al Sfântului Duh, Amin (de trei ori).
Paştile astfel Sfinţit, se împarte, la sfârşitul slujbei,
credincioşilor, după ce au fost miruiţi.
RUGĂCIUNE la binecuvântarea salciei în Duminica Floriilor
RUGĂCIUNE
la binecuvântarea salciei în Duminica Floriilor
Domnului să ne rugăm
Doamne, Dumnezeul nostru, Carele şezi pe Heruvimi;
Cela ce ai arătat puterea Ta şi ai trimis pre Unul-Născut Fiul
Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea
prin Crucea, prin îngroparea şi prin învierea Sa; Căruia,
venind în Ierusalim spre patima cea de bunăvoie, poporul
carele şedea întru întuneric şi în umbra morţii, luând
semnele biruinţei, ramuri de copaci şi stâlpări de finic, I-a
prevestit învierea, Însuţi, Stăpâne, păzeşte-ne şi pre noi,
carele urmând acelora purtăm în mâini ramuri de copaci în
această zi de înainteprăznuire. Şi precum pre acele popoare
şi pre acei prunci carele Ţi-au strigat Ţie: osana, apără-ne şi
pre noi, ca prin laude şi cântări duhovniceşti să ne
învrednicim de dătătoarea de viaţă înviere cea de a treia zi,
în Hristos Iisus Domnul nostru, cu Carele împreună eşti
binecuvântat, cu Preasfântul şi Bunul şi de-viaţă-făcătorul
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE la binecuvântarea cărnurilor
RUGĂCIUNE
la binecuvântarea cărnurilor
Să ştie Preotul că această rugăciune se citeşte în casele
credincioşilor, sau la uşa cea din afară a bisericii, unde şi
cărnurile stau, iar nu înăuntru.
Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul
nostru..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl
nostru..., Că a Ta este împărăţia..., troparul zilei, şi această
rugăciune:
Domnului să ne rugăm
Caută, Doamne, Iisuse Hristoase, spre mâncărurile
acestea de carne şi le sfinţeşte precum ai Sfinţit berbecul pe
care Ţi l-a adus credinciosul Avraam, mielul pe care Ţi l-a
adus jertfă Abel şi viţelul cel gras care ai poruncit să fie
junghiat pentru fiul cel rătăcit şi apoi întors către Tine. Şi
precum acela s-a învrednicit a se îndulci de harul Tău, aşa şi
pe noi ne învredniceşte să luăm cele Sfinţite şi
binecuvântate de Tine, spre hrana noastră a tuturor. Că Tu
eşti hrana cea adevărată şi dătătorul bunătăţilor şi Ţie slavă
înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi
Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNE la binecuvântarea brânzei şi a ouălor, în Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor
RUGĂCIUNE
la binecuvântarea brânzei şi a ouălor, în Sfânta şi Marea
Duminică a Paştilor
Se face mai întâi Sfinţirea cea mică a apei
Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Hristos a
înviat (de trei ori).
Domnului să ne rugăm
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Ziditorule şi
Făcătorule a toate, binecuvintează (acum le binecuvintează
cu mâna dreaptă) brânza şi ouăle acestea, şi pe noi ne
păzeşte întru bunătatea Ta, ca gustând dintr-însele să ne
umplem de harurile Tale cele date nouă cu prisosinţă şi de
bunătatea Ta cea negrăită. Că a Ta este stăpânirea şi a Ta
este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA la binecuvânarea vinului nou
RUGĂCIUNEA
la binecuvânarea vinului nou
Doamne Dumnezeul nostru, Bunule şi de oameni
Iubitorule, caută spre vinul aceasta şi spre cei ce gustă din
el; şi-l binecuvintează precum ai binecuvântat puţul lui
Iacov, şi scăldătoarea de la Siloam, şi paharul Sfinţilor Tăi
Apostoli. Cela ce ai venit în Cana Galileii, şi ai binecuvântat
cele şase vase, şi apa în vin o ai prefăcut, şi Ţi-ai arătat
mărirea Ta Sfinţilor Tăi Ucenici şi Apostoli; Însuţi şi acum
trimite, Doamne, Sfântul Tău Duh, peste vinul acesta, şi-l
binecuvintează cu numele Tău cel Sfânt. Că Tu eşti Cela ce
binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Hristoase Dumnezeul nostru,
şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără
început şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA la întâile proaduceri de fructe
RUGĂCIUNEA
la întâile proaduceri de fructe
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru Carele ai poruncit
fiecăruia după voinţa sa a-Ţi aduce Ţie ale Tale dintru ale
Tale, şi dăruieşti lor răsplata veşnicelor Tale bunătăţi; Cela
ce cu plăcere ai primit proaducerea după putinţă a văduvei,
primeşte şi cele ce acum s-a adus de servul Tău (N) şi
binevoieşte ca acestea să se depună în vistieriile Tale cele
veşnice, dăruindu-i lui câştigarea îndestulătoare de
bunătăţile Tale cele pământeşti, cu toate cele de folos lui.
Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preamărit Împărăţia
Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea,
şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE când voieşte cineva să intre în casă nouă
RUGĂCIUNE
când voieşte cineva să intre în casă nouă
Domnului să ne rugăm
Dumnezeule Mântuitorul nostru, Carele ai binevoit a intra
în casa lui Zaheu, şi Te-ai făcut mântuire lui şi la toată casa
lui; Însuţi şi acum, pre cei ce voiesc a locui aici, păzeşte-i
nebântuiţi de toată vătămarea, că prin noi nevrednicii, aduc
Ţie cereri şi rugăciuni; binecuvintează şi locuinţa lor de aici,
şi păzeşte viaţa lor de ori ce răutate.
Că Ţie se cade toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
împreună şi Părintelui Tău Celui fără început, şi
Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
RÂNDUIALA binecuvântării casei celei noi
RÂNDUIALA
binecuvântării casei celei noi,
întru care voieşte a locui cineva întâia oară
Venind Preotul în casa, ce are a binecuvânta, săvârşeşte
Sfinţirea apei celei mici. Poate avea cu sine şi apă Sfinţită într-un
vas (dacă pentru oarecare cauză nu s-ar face în casă Sfinţirea
apei), şi eleu în alt vas. Înainte de a face începutul însemnează
semnul crucii (cu creion, sau cu negreală) pre toţi patru pereţii
casei. Apoi începe după obicei:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, şi îndată cântă clericii:
Împărate ceresc…, după sfârşitul cântării citim: Sfinte
Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne
miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm: (de
trei ori), şi Psalmul 90.
Cela ce locuieşte întru ajutorul Celui Preaînalt, întru
acoperământul Dumnezeului ceresc se va sălăşlui. Zice-va
Domnului: sprijinitorul meu eşti Tu şi scăparea mea,
Dumnezeul meu, şi voi nădăjdui întru Dânsul. Că El te va
mântui de cursa vânătorului, şi de cuvântul turburător. Cu
spatele Sale va umbri Ţie, şi sub aripile Lui te vei asigura. Cu
armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de
noapte nici de săgeata ce zboară ziua, de lucru ce umblă
întru întuneric, nici de întâmplarea ce pustieşte întru
amiază-zi. Câteva despre latura Ta o mie, şi zece mii de-a
dreapta Ta, şi spre Tine nu se vor apropia. Însă cu ochii Tăi
vei privi, şi răsplătirea necucernicilor vei vedea. Că Domnul
este nădejdea Ta, Cel Preaînalt scăparea Ta. Nu vor veni
către tine rele, şi bătaia nu se va apropia de locaşul Tău. Că
Îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să te păzească în
toate căile Tale. Pre mâini te vor ridica, ca nu cumva să se
împiedici de piatră piciorul Tău. Peste aspidă şi vasilisc vei
încăleca, şi vei călca peste leu şi peste balaur. Că spre Mine
a nădăjduit, şi-l voi mântui pre el; acoperi-l-voi că a cunoscut
numele Meu. Striga-va către Mine, şi-l voi auzi, cu dânsul
sunt în necaz, scoate-l-voi şi-l voi preamări. Cu lungime de
zile îl voi umple, şi voi arăta lui mântuirea Mea.
Iară după psalm citeşte, sau cântă troparul aceasta, glasul al 8-
lea.
Precum casei lui Zaheu s-a făcut mântuire, Hristoase, cu
intrarea Ta, aşa şi acum, cu intrarea Sfinţilor Tăi servitori, şi
cu dânşii a Sfinţilor Tăi Îngeri, dă pacea Ta casei acesteia, şi
cu milostivire o binecuvintează, mântuind şi luminând pre
toţi cei ce vor locui într-însa.
Fiind o masă acoperită cu învelitoare, şi pre ea aşezate
Evanghelia şi Crucea, şi lumânările aprinse, de asemenea fiind
acolo apă Sfinţită şi eleu, Iereul cu faţa spre răsărit, zicând
Domnului să ne rugăm, iar clerul Doamne miluieşte, citeşte
rugăciunea aceasta întru auzul tuturor:
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Carele ai
voit a intra sub acoperământul vameşului Zaheu, şi ai fost
lui mântuire şi la toată casa lui: Însuţi şi acum păzeşte
nevătămaţi de toată răutatea pre cei ce voiesc a locui aici, şi
aduc Ţie rugi şi rugăminţi prin noi nevrednicii,
binecuvântându-i pre dânşii şi locuinţa aceasta, şi păstrând
totdeauna viaţa lor nebântuită, şi dându-le cu îndestulare
toate bunătăţile Tale spre folos prin binecuvântarea Ta. Că
Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea cu Cel
fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi
de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Iereul: Pace tuturor, Corul: Şi Duhului Tău, Iereul: Capetele
voastre Domnului plecaţi, Corul: Ţie Doamne, şi citeşte Iereul în
taină rugăciunea acesta:
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele întru cele
înalte locuieşti, şi spre cele umilite priveşti, Cela ce ai
binecuvântat casa lui Laban cu intrarea lui Iacov, şi casa lui
Pentefri cu venirea lui Iosif, Cela ce ai binecuvântat casa lui
Avedar prin introducerea chivotului, şi în zilele venirii Tale
în trup, a lui Hristos Dumnezeul nostru, ai dăruit mântuire
casei lui Zaheu; Însuţi binecuvintează şi casa acesta, şi
fortifică cu frica Ta pre cei ce vor locui întru ea, şi păstreazăi
nevătămaţi de cei protivnici, şi le trimite binecuvântarea Ta
dintru înălţimea locaşului Tău şi binecuvintează şi
înmulţeşte toate bunătăţile în casa aceasta.
Eschiamare:
Că al Tău este a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul
nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi îndată după aceasta însemnând de trei ori eleul, zicând: În
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Citeşte
asupra lui rugăciunea aceasta:
Domne Dumnezeul nostru, caută acum cu milostivire
asupra rugăciunii mele umilitului şi nevrednicului Tău rob,
şi trimite harul Preasfântului Tău Duh asupra acestui eleu, şi
îl sfinţeşte, ca să fie spre Sfinţirea locului acestuia, şi a casei
ce s-a construit pre dânsul, şi spre alungarea tuturor
puterilor celor protivnice şi a bântuielilor satanice. Că Tu
eşti Cela ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Hristoase
Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui, şi Fiului, şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi după rugăciune ia Apă Sfinţită, şi stropeşte cu ea toţi pereţii
casei împrejur, şi toate camerele ei, zicând:
În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, prin
stropirea acestei Sfinţite ape, să se întoarne într-o fugă toată
vicleana lucrare demonică, Amin.
Şi stropind totul, luând eleu, unge cu el pereţii casei, unde este
desemnată Crucea, începând de la peretele despre răsărit, apoi la
cel apusean, la cel de miazănoapte şi în fine la cel de miazăzi,
zicând la fiecare:
Binecuvintează-se casa aceasta, prin ungerea acestui
Sfânt eleu, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh,
Amin.
După săvârşirea ungerii cu eleu, aprind luminări la fie care
cruce de pre pereţi. Când se face aceasta, psalţii cântă aceasta
stihiră, glasul 5-lea:
Binecuvintează, Doamne, casa aceasta, şi o umple de
bunurile Tale cele pământeşti, şi pre cei ce voiesc a vieţui
într-însa cu evlavie păstrează-i nevătămaţi de toată reaua
împrejurare, şi dăruieşte lor toată îndestularea
binecuvântării Tale celei cereşti şi pământeşti, şi ca un
Îndurat îi miluieşte, după mare mila Ta.
După săvârşirea ungerii, stă Preotul cu faţa spre răsărit, şi de
voieşte, citeşte Evanghelia, zicând: Înţelepciune, drepţi, să
ascultăm Sfânta Evanghelie, ş.c.l. Din Sfânta Evanghelie a lui Luca
citire. Corul: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Şi citeşte de la Luca,
cap. 19,1-10: al căreia început este aceasta: În timpul acela venita
Iisus în Ierihon…, iară sfârşitul: Că a venit Fiul omenesc să caute
şi să mântuiască pre cel pierdut. Corul: Slavă Ţie Doamne, şi
îndată citesc psalmul 100:
Milă şi judecată voi cânta Ţie Doamne: Cânta-voi şi voi lua
aminte la calea cea neprihănită. Când vei veni către mine?
Umbla-voi întru nerăutatea inimii mele în mijlocul casei
mele. Nu voi pune înaintea ochilor mei lucru nelegiuit. Urâtam
pre cei ce făceau călcări de lege. Nu se va lipi de mine
inima îndărătnică, răutatea nu o voi cunoaşte. Alunga-voi
pre cela ce cleveteşte într-ascuns pre vecinul său. Cu cel cu
ochiul semeţ, şi cu inima nesăţioasă, cu acesta nu voia
mânca. Ochii mei asupra credincioşilor pământului ca să
petreacă ei împreună cu mine. Cela ce umblă în cale
neprihănită, acela îmi va servi. Nu va locui în mijlocul casei
mele cela ce face vicleşug; Cela ce grăieşte nedreptăţi nu se
va îndrepta înaintea ochilor mei. Dimineţile voi ucide pre
toţi necucernicii pământului, ca să stârpesc din cetatea
Domnului pre toţi cei ce lucrează fărădelege.
În timpul citirii psalmului, Iereul, dacă voieşte, tămâiază toată
casa apoi zice ectenia aceasta:
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm ca să trimită binecuvântarea sa asupra
casei acesteia şi asupra robului său (N), şi asupra tuturor
acelor ce voiesc a vieţui cu evlavie într-însa, şi să le trimită
Îngerul său cel milostiv, păzindu-i şi păstrându-i de la toată
răutatea, şi povăţuindu-i spre lucrarea tuturor faptelor celor
bune, şi spre împlinirea sfintelor porunci ale lui Hristos, şi
ca să-i păzească de foamete, de molimă, de cutremur, de
înecăciune, de foc, de sabie, şi de supravenirea celor de alt
neam, şi de toată plaga mortală, şi să le dăruiască sănătate,
şi să-i fortifice cu zile îndelungate şi întru toate să-i îndestuleze,
să zicem toţi: Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte,
Încă ne rugăm pentru toţi fraţii, şi pentru toţi creştinii
ortodocşi, Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Eschiamare: Auzi-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru…, ş.c.l.
Şi face obişnuitul apolis al zilei, şi felicitând pre stăpânul casei
se duce întru ale sale, mulţămind lui Dumnezeu.
RUGĂCIUNE la temelia casei
RUGĂCIUNE
la temelia casei
Se face mai întâi sfinţirea cea mică a apei, apoi:
Domnului să ne rugăm
Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce ai făcut cerul cu
înţelepciune şi ai întemeiat pământul pre tăria lui,
Creatorule şi făcătorule a toate, caută spre servul Tău (N),
carele voieşte întru puterea tăriei Tale a-şi ridica casă spre
locuire, şi prin zidire să o înalţe; întemeiază-o pre ea pre
piatra cea tare, ca după, cuvântul Tău cel dumnezeiesc din
Evanghelie, să nu poată fi surpată nici de vânt, nici de apă,
nici de altceva; binevoieşte să poată fi terminată, şi cei ce
vor voi a locui într-însa, să fie feriţi de toată uneltirea
contrarului.
Că a Ta este stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia, puterea şi
mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE la vasul spurcat
RUGĂCIUNE
la vasul spurcat
Se cuvine a-l spăla, şi turnând în el agheasmă în chipul Crucii,
Preotul zice rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, Cel singur Sfânt, sfinţeşte
vasul aceasta cu venirea Ta cea Sfinţitoare, şi-l curăţeşte ca
să fie nespurcat, spre trebuinţa servilor Tăi; şi ne dă nouă
pururea cu sfinţenie a ne ruga în Sfintele Tale Biserici, ca
toţi de Tine fiind păziţi să-ţi înălţăm mărire şi închinăciune
împreună şi Tatălui, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE
când se spurcă grâul, făina sau altceva dintre nutrimente
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce în iconomia Ta cea
după trup ai învăţat că nu spurcă pre om cele ce intră în el,
ci toate sunt curate celor curaţi; şi prin vasul cel ales,
Apostolul Tău Pavel, ne-ai învăţat a crede că toate cele
făcute de Tine sunt bune şi se sfinţesc prin cuvântul cel
dumnezeiesc şi prin rugăciunea către Tine, Însuţi şi acum
Stăpâne, compătimind neputinţelor noastre, binecuvintează
(grâul) acesta cu harul Tău şi cu iubirea Ta de oameni, prin
binecuvântarea şi stropirea cu apa aceasta, care este
Sfinţită întru numele Tău. Şi toată spurcăciunea sau
îndoirea pentru necurăţia căzută într-însul după uneltirea
Diavolului, îndepărtează-o din gândul servilor Tăi; şi le dă
lor prin nădejdea cea către Tine şi prin îndestulare cu
îndurările Tale, să se împărtăşească din merindele acestea
spre mulţumită Sfântului Tău nume, şi să fie păziţi
neosândiţi.
Că Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, şi Ţie
mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău Celui fără
început, şi Preasfântului, şi Bunului, şi de-viaţă-făcătorului
Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
RÂNDUIALA ce se face când se va întâmpla să cadă de curând ceva spurcat sau necurat în vasul cu vin, cu untdelemn, cu miere, sau altceva
RÂNDUIALA
ce se face când se va întâmpla să cadă de curând
ceva spurcat sau necurat în vasul cu vin, cu untdelemn, cu
miere, sau altceva
Se cuvine ca necurăţia ce a căzut să se scoată şi să se lepede
afară, iar vinul, untdelemnul sau orice alta să se toarne în alt vas,
şi vasul deşertat să se spele bine pre dinăuntru şi pre dinafară.
Apoi Preotul luând cădelniţa cădeşte acest vas pre dinăuntru şi
pre dinafară vărsând într-însul agheasmă de la Botezul Domnului,
făcând chipul Crucii de trei ori. Apoi iarăşi toarnă într-însul vinul,
untdelemnul sau orice alt lichid. Şi cădind se roagă aşa;
Domnului să ne rugăm
Preasfinte Doamne Dumnezeul nostru, Carele prin
venirea Ta cea plină de îndurare ai şters necurăţia păcatului;
şi ai învăţat că nu spurcă pre om cele ce intră în el, căci
toate sunt curate celor curaţi; Cela ce prin vasul cel ales,
Apostolul Tău Pavel, ne-ai învăţat pre noi a crede că toate
cele făcute de Tine sunt bune, şi să nu socotim nimic de
lepădat, ci Sfinţite prin cuvântul Dumnezeiesc şi prin
rugăciunea cea către Tine. Însuţi binecuvintează vinul
aceasta (sau orice alt lichid) cu harul Tău prin vărsarea
sfintei ape. Şi toată spurcăciunea ori îndoirea pentru
vietatea ce a căzut într-însul, prin uneltirea vicleanului,
îndepărtează-o din gândul servilor Tăi; ca să fie tuturor celor
ce-l vor întrebuinţa, spre bucurie; dându-l tuturor celor ce se
vor împărtăşi din el, spre sfinţenie; şi cu cunoştinţă curată
să se apropie de prea curatele Tale Taine.
Că Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, şi Ţie
mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără
început, şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi să guste dintr-însul mai întâi Preotul şi să dea şi
Stăpânilor casei. Iar de se va întâmpla ca spurcăciunea căzută,
din cauza timpului îndelung să fi putrezit în vasul cu vin sau
altceva, trebuie a vărsa afară vinul, şi a nu mai gusta din el.
RUGĂCIUNEA după terminarea fântânei (puţului)
RUGĂCIUNEA
după terminarea fântânei (puţului)
Se face mai întâi sfinţirea cea mică a apei, apoi:
Domnului să ne rugăm
Dumnezeule Cel mare şi minunat, Carele cu bunătatea Ta
cea nespusă şi cu pronia Ta cea bogată îndreptezi viaţa
omenească; Carele ne-ai dăruit nouă bunătăţile cele
omeneşti, şi apa cea amară din timpul lui Moisi o ai prefăcut
în dulceaţă poporului, şi apele cele vătămătoare din timpul
lui Elizei cu sare le-ai dres, iar Apostolului Tău Petru prin
vedenie i-ai dat lege să nu socoată nimic spurcat sau
necurat; Însuţi Stăpâne Iubitorule de oameni, curăţeşte apa
aceasta prin însemnarea chipului Crucii Tale, de toată
spurcăciunea, şi sfinţeşte-o cu Duhul Tău cel Sfânt, spre a fi
curată celor ce se vor împărtăşi dintr-însa.
Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Cela ce binecuvintezi şi
sfinţeşti toate, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Tatălui
Celui fără început, şi Sfântului Tău Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE la săparea fântânii
RUGĂCIUNE
la săparea fântânii
Doamne Dumnezeul nostru, Atotţiitorule şi Atotputernice,
Cela ce toate le faci şi le prefaci numai cu voinţa Ta; Cela ce
cu înţelepciunea cea negrăită şi necuprinsă afli trecere prin
cele netrecute; Cela ce din piatră seacă ai făcut să curgă
pâraie de ape, şi ai adăpat pre poporul Tău cel însetat;
Însuţi şi acum, Stăpâne al tuturor, ascultă rugăciunile
noastre ale nevrednicilor servilor Tăi şi ne dăruieşte în acest
loc apă limpede şi de băut, îndestulă spre trebuinţă şi
nevătămătoare spre băutură; ca şi prin aceasta să
binecuvântăm Preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului
şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
RÂNDUIALA ce se face când se va întâmpla să cadă ceva spurcat în fântâna cu apă
RÂNDUIALA
ce se face când se va întâmpla
să cadă ceva spurcat în fântâna cu apă
Se vor scoate mai întâi 40 vedre de apă vărsându-se afară; apoi
aprinzând Preotul luminări şi luând cădelniţa, cădeşte fântâna
împrejur, şi toarnă agheasmă de la Botezul Domnului în chipul
crucii, de trei ori. Şi întorcându-se cu faţa spre răsărit se roagă
aşa;
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul Puterilor, Carele ai făcut toate foarte
bune, şi curăţeşti cu numele Tău toată spurcăciunea şi
necurăţia, şi prin Sfinţire toate le prefaci; Însuţi şi acum
Stăpâne, arată-te în ora de acum prin chipul Crucii Tale, şi
curăţeşte fântâna aceasta de necurăţia ce s-a aflat într-însa,
(de spurcăciunea sau vietatea ce a căzut în ea) venind în
ajutorul nepriceperii minţii noastre, şi a neputinţei
gândurilor; şi să nu ne osândeşti că nu pricepem cele foarte
bune, ci curăţeşte-ne pre noi de toată spurcăciunea trupului
şi a sufletului, şi sfinţeşte apa aceasta cu Duhul Tău cel
Sfânt.
Că Tu eşti Sfinţirea noastră, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui,
şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA pentru Regele şi oastea lui, în orice timp
RUGĂCIUNEA
pentru Regele şi oastea lui, în orice timp,
dar mai ales în războaie şi nelinişte
(compunerea Patriarhului Calist)
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce întru înţelepciune ai
făcut toate numai cu cuvântul, şi le-ai produs din nefiinţă în
fiinţă, şi într-un tot le-ai adunat şi le-ai unit cu puterea şi
lucrarea Ta cea negrăită. Ţie-Ţi sunt toate cu putinţă, şi nimic
cu neputinţă. Pentru aceasta ai unit şi întocmit
timpurile şi anii, şi ai înfrumuseţat lumea acesta arătată şi
văzută; Cela ce ai întins cerul şi l-ai împodobit ca şi pre
cortul cel făcut de Moisi; şi mulţimea cea nenumărată a
neamului iudeilor o ai aşezat în ordine şi conânţelegere; şi
cu dreapta Ta şi braţul Tău cel tare ai rânduit pre Moisi conducător
poporului, căruia dându-i o singură stăpânire, l-ai
păzit nevătămat sub acoperământul şi mâna Ta cea tare.
Cela ce ai pus soarele spre luminarea zilei şi luna spre
începuturi de noapte; Cela ce ai îndesit mulţimea stelelor
pre firmament şi le-ai dat pururelnică mişcare, şi le-ai pus în
ordine cu porunca Ta, spre a păzi rândul lor, ca de loc să nu
ne vatăme pre noi, ci să alerge neîncetat în cursul şi
mişcarea lor, după voinţa Ta; Cela ce ai făcut arătat
pământul, care mai înainte era nevăzut şi întunecos, şi l-ai
format cu frumuseţe pentru firea omenească. Cela ce
odinioară cu puterea Ta cea Dumnezeiască ai venit în
ajutorul lui Avraam şi ai supus lui pre duşmanii lui; Cela ce
ai împuternicit pre Ghedeon, şi ai frânt şi nimicit cu totul
pre protivnicii lui; Cela ce ai dat putere împăratului şi
profetului David împotriva gigantului Goliat, şi cu totul l-ai
strivit pre aceasta. Cela ce prin servul Tău Moisi ai eliberat
neamul evreilor de robia cea amară, şi cu puterea Ta cea neînvinsă
şi mâna Ta cea tare ai afundat pre Faraon cu toată
oştea sa, şi l-ai aruncat în adâncul mării, şi ai arătat stâlp de
foc conducător evreilor, ca să nu se împiedice paşii lor.
Însuţi şi acum, întru tot Sfinte Împărate al măririi, trimite
din locaşul Tău cel Sfânt şi de la Tronul măririi împărăţiei
Tale stâlp luminos şi strălucitor, spre împrăştierea
duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi, şi învingerea asupra
vrăjmaşilor dăruieşte augustului nostru Rege. Întăreşte-l pre
dânsul cu mâna Ta cea dreaptă, şi pre toţi servii şi casnicii
ce merg împreună cu dânsul. Binevoieşte a-i da lui domnie
paşnică, neturburată şi ferită de orice revolte şi războaie
lăuntrice. Aşa, Doamne Dumnezeule al milei, auzi-mă pre
mine umilitul şi nevrednicul servul Tău, în ora aceasta; şi
întăreşte-l pre dânsul cu puterea Ta cea nebiruită şi
neînfrântă. Iar pre ostaşii lui împuterniceşte-i
pretutindenea, şi împrăştie duşmanii şi răzvrătirile ce se
ridică asupra stăpânirii lui. Uneşte tot poporul în
conânţelegere şi dreaptă supunere. Dăruieşte Regelui pre
pământ şi pre mare, pace adâncă şi neturburată, şi-i
înlesneşte toate cele de folos. Ca respingând
întâmplătoarele războaie şi turburări, cu o gură şi cu o
inimă să Te mărim pre Tine Dumnezeul minunilor şi Doamne
al milei. Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor
noastre, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
RÂNDUIALA Preotului ce se ispiteşte în vis
RÂNDUIALA
Preotului ce se ispiteşte în vis
După ce s-a ispitit în vis îndată se scoală şi făcând începutul
zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule...,
Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Doamne miluieşte (de 12 ori)
Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm (de trei ori) şi citeşte:
După-cinarea pre rând până după: Cred într-unul Dumnezeu...,
apoi zice:
Uşurează, lasă, iartă, Dumnezeule, greşalele noastre cele
de voie şi fără de voie, cele cu fapta şi cu cuvântul, cele cu
ştiinţa şi cu neştiinţa, cele de noapte şi cele din zi, cele cu
mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă, ca un Bun şi de
oameni Iubitor.
Troparul şi condacul zilei: În urmă troparele acestea glasul al 2-
lea:
Păcătuit-am Ţie, Mântuitorule, ca fiul cel curvar; primeştemă,
Părinte, pre mine Cela ce mă pocăiesc, şi mă miluieşte,
Dumnezeule.
Strig Ţie, Hristoase Mântuitorule, cu glasul vameşului:
curăţeşte-mă, ca pre acela şi mă miluieşte, Dumnezeule.
Glasul al 5-lea al Născătoarei:
Acoperământul Tău cel grabnic şi ajutorul şi mila arată-o
spre servul Tău, şi linişteşte tu, Curată, valurile gândurilor
celor deşarte; şi ridică, Născătoare de Dumnezeu, sufletul
meu cel căzut, că ştiu, Fecioară, ştiu că poţi câte şi voieşti.
Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru...,
Că a Ta este Împărăţia...;
Alte stihiri glasul al 7-lea:
Ca cel căzut între tâlhari şi rănit, aşa şi eu am căzut
pentru păcatele mele şi sufletul meu este rănit; către cine
voi alerga eu vinovatul, de nu către Tine, Cel Îndurat şi
doctorul sufletelor? Revarsă peste mine, Dumnezeule, mila
Ta cea mare.
Ca fiul cel curvar am venit şi eu, Îndurate; primeşte-mă
pre mine cela ce cad, ca pre unul din năimiţii Tăi,
Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Glasul al 8-lea:
Căzând în furia cugetelor mele, mi s-a furat mintea mie
mişelului, şi cumplit fiind rănit, tot sufletul îmi este vătămat,
şi de aceea zac gol de virtuţi în calea vieţii. Şi un Preot
văzându-mă suferind de răni, trecând nu s-a uitat la mine,
pentru că sunt nevindecate. Un levit iarăşi neputând suferi
durerea cea pierzătoare de suflet văzându-mă şi el, a trecut
alăturea. Iar Tu, Cela ce ai binevoit a Te întrupa nu din
Samaria, ci din Maria, Hristoase Dumnezeule, cu iubirea Ta
de oameni dă-mi mie vindecare, vărsând asupra mea mila Ta
cea mare.
Glasul al 6-lea:
Gândesc la ziua cea înfricoşată şi-mi plâng faptele cele
viclene; cum mă voi îndreptăţi înaintea Împăratului celui
nemuritor? Şi cu ce îndrăznire voi privi la Judecătorul, eu
desfrânatul? Îndurate Părinte, Fiule Unule-Născut şi Duhule
Sfinte, miluieşte-mă pre mine.
În valea plângerii, în locul ce ai dispus, când vei şedea să
faci judecată dreaptă, să nu-mi vădeşti, Îndurate, cele
ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea Îngerilor; ci
cruţă-mă, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Mărire…
Eu sunt pomul cel neroditor, Doamne, neaducând
nicicum roade de umilinţă, şi mă sfiiesc de tăiere şi mă
înfricoşez de focul cel nestins; pentru care Te rog: înainte de
acea nevoie, întoarce-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum… a Născătoarei:
Nădejdea cea bună a lumii, Născătoare de Dumnezeu,
numai singură folosirea Ta cea binevoitoare o cer; îndură-Te
de mine păcătosul şi roagă pre Înduratul Dumnezeu să
scape sufletul meu de toată certarea, una binecuvântată.
Doamne miluieşte de 40 ori, şi rugăciunea aceasta a lui Marcu
Monahul:
Preacurate, neîntinate, mult-Milostive Doamne, Carele
prin înălţarea omenirii Tale ai scăpat de stricăciune firea
noastră, şi întreagă o ai Sfinţit prin unirea cu firea cea mai
bună; Cela ce cu îndestulare dai harul Tău celor ce Te cred
cu neîndoire numai pre Tine adevărat Dumnezeu, şi prin neputinţa
trupului ruşinezi pre împotrivitorul cel vechi şi
cerbicos; Însuţi Binefăcătorule Doamne, şi pre mine cel
pătimaş şi dedat păcatului, fiind spurcat prin nălucirea din
vis, curăţeşte-mă de toată întinăciunea trupului şi a
sufletului şi să nu-mi socoteşti aceasta ca păcat, ori de m-am
întinat în vis din pizma demonului celui nălucitor şi urâtor
de bine, ori din rea deprindere, ori din neîngrijirea şi
neînfrânarea de cele vătămătoare, ori din tirania nesaţiului.
Întăreşte-mă şi mai departe cu harul Tău cel Atotputernic,
împotriva înrăutăţirii şi a turburării lui, şi mă fereşte mai pre
sus de măiestriile lui cele felurite, păzindu-mi făclia întregii
înţelepciuni nestinsă până la sfârşit. Pentru ca prin ajutorul
Tău fiind scutit de toată împătimirea cea tinoasă a
gâdilărilor şi de toată negura cea fioroasă a nălucirilor de
noapte, ziua şi noaptea aplecându-mă cu cuget curat la
privirea cea luminoasă a judecăţilor Tale celor dorite şi mai
dulci de cât mierea şi fagurul, să mă învrednicesc a mă
împărtăşi cu nemuritoarele şi de-viaţă-făcătoarele Tale
Taine. Cu rugăciunile Stăpânei noastre, Născătoarei de
Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, care fără stricăciune
Te-a născut, şi cu ale tuturor sfinţilor. Amin.
Altă rugăciune a Marelui Vasilie
Mult-Îndurate, nespurcate, neîntinate, curate, singur
nepăcătuitorule, Doamne, curăţeşte-mă pre mine
netrebnicul servul Tău de toată întinăciunea trupului şi a
sufletului, şi de necurăţia ce s-a întâmplat mie acum din
neluare aminte şi din trândăvie, împreună cu toate celelalte
nelegiuiri ale mele; şi mă arată neîntinat prin harul lui
Hristos al Tău şi mă sfinţeşte cu venirea Sfântului Tău Duh;
ca, deşteptându-mă din negura necurăţiilor mele şi din
nălucirile diavolului, încă şi de toată întinăciunea
diavolească, să mă învrednicesc în conştiinţă curată a
deschide întinata şi necurata mea gură spre lauda
Preasfântului Tău nume, al Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh. Şi aşa, nevinovat şi neosândit, să mă cuminec
cu Preacuratele, nemuritoarele, Preasfintele şi de-viaţăfăcătoarele
Taine ale Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului şi
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cu Carele
Binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune tot a lui;
iar alţii zic a fi a Cuviosului Părintelui nostru Martinian
Iarăşi m-am alunecat cu mintea eu mişelul servind
deprinderii celei rele a păcatului; iarăşi domnul
întunericului şi născătorul dulceţii pătimaşe m-a prins rob,
şi ca pre un rob umilit mă sileşte a robi voii sale şi poftelor
cărnii. Şi ce voi face, Doamne, Doamne, Răscumpărătorule şi
Apărătorule al celor ce se încred în Tine? Ci la Tine iarăşi mă
voi întoarce, voi suspina şi voi cere iertarea faptelor mele.
Dar mă tem şi tremur nu cumva în toate zilele mărturisindumă
şi făgăduind părăsire de răutăţi, păcătuind încă în toată
ora şi neîmplinind rugăciunile mele, Ţie, Dumnezeul meu, să
nu întorc spre întărâtare îndelunga Ta răbdare. Şi cine va
suferi, Doamne, mânea Ta? Dar cunoscând mulţimea
îndurărilor Tale şi adâncul iubirii Tale de oameni, iarăşi mă
arunc la milele Tale şi strig Ţie: Păcătuit-am, Dumnezeule,
miluieşte-mă pre mine cel căzut; dă-mi mână de ajutor mie
celui cufundat în prăpastia dezmierdărilor, şi nu mă părăsi,
Doamne, pre mine făptura Ta, spre a mă pierde în
nelegiuirile şi păcatele mele. Ci ţinându-Te de bunătatea Ta
cea obişnuită, curăţeşte-mă de întinăciunea şi spurcăciunea
trupului meu şi de gândurile mele cele pătimaşe, care în
toate zilele întinează ticălosul meu suflet; că iată, Doamne
Dumnezeul meu, nu este într-însul loc curat, ci întreg s-a
stricat, având o rană peste tot trupul. Deci Însuţi, ca un
Doctor al sufletelor şi fântâna milei, curăţeşte-l prin spălarea
lacrimilor, vărsându-le acestea în mine cu îndestulare şi
revarsă iubirea Ta de oameni şi vindecă sfărâmăturile lui. Şimi
dă vindecare şi curăţire, şi să nu întorci faţa Ta de la
mine, că mă va mistui focul deznădăjduirii. Dar precum ai
zis, Dumnezeule Cel neminţitor: că mare bucurie se face
pentru pocăinţa unui păcătos, aceasta să se facă şi pentru
mine păcătosul; şi să nu închizi urechile îndurării Tale
despre rugăciunea pocăinţei mele; ci deschide-mi-le, şi se va
îndrepta ca o tămâie înaintea Ta. Căci ca un Creator, care
ştii neputinţa firii şi alunecarea tinereţilor, treci cu vederea
păcatele şi primeşti pocăinţa celor ce în adevăr se mărturisesc
Ţie. Că Tu singur eşti nepăcătuitor, Cela ce ridici
păcatul lumii; şi Ţie mărire înălţăm, acum şi pururea şi în
vecii vecilor, Amin.
Apoi face 50 metanii şi dator eşti a zice la fiecare metanie:
Dumnezeule, curăţeşte-mă pre mine păcătosul şi mă
miluieşte, pentru numele Tău cel Sfânt.
Păcătuit-am Ţie, Doamne, iartă-mă pre mine desfrânatul.
Apoi: Cela ce în tot timpul şi în toată ora..., Ceea ce eşti mai
cinstită decât Heruvimii…, şi îndată; Întru numele Domnului
binecuvintează Părinte.
Stăpâne Dumnezeule Părinte Atotputernice. Doamne,
Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase, şi Duhule Sfinte, o
Dumnezeire, o putere, miluieşte-mă pre mine păcătosul, şi
cu judecăţile ce ştii mântuieşte-mă pre mine nevrednicul
servul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.
Apoi Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...,
Doamne miluieşte (de 12 ori), Ceea ce eşti mai cinstită de cât
Heruvimii...
Apărătoare Doamnei, pentru biruinţă mulţumiri,
izbăvindu-ne din nevoi, aducem Ţie, Născătoare de
Dumnezeu, noi servii Tăi; ci ca ceea ce ai putere neînvinsă,
eliberează-ne din toate nevoile, ca să strigăm Ţie: Bucură-te,
Mireasă pururea Fecioară.
De este nălucirea în vis din ispita diavolului, Preotul făcând
această rânduială face Liturghie; şi mireanul se împărtăşeşte. Iar
de va fi provenită din multă beţie să se oprească de la orice
lucrare Sfinţită, după canonul al 4 al lui Dionisie şi a Marelui
Atanasie în epistola către Amun, şi după marele Vasilie în scrierile
ascetice. Caută-le aceste în colecţia canoanelor de Potli şi Ralli.
Atena. Tomul 4.
RUGĂCIUNE
pentru cei ce vor să călătorească în cale
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce eşti calea cea
adevărată şi vie, şi ai călătorit împreună cu robul Tău Iosif,
însoţeşte Stăpâne, şi pre robul Tău (N), şi-l fereşte de furi, de
toată întâmplarea şi bântuirea cea rea. Dăruieşte-i pace şi
ajutor bun ca să aibă el grijă de toată dreptatea, urmând
poruncilor Tale, şi binevoieşte a se întoarce plin de
bunătăţile cereşti şi pământeşti. Că a Ta este Împărăţia,
puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului, şi a Sfântului Duh,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE către Preasfânta şi de viaţă începătoarea Treime
RÂNDUIALA DE RUGĂCIUNE
către Preasfânta şi de viaţă începătoarea Treime
(se cântă la timp de boli molipsitoare şi omorâtoare
ca holera şi ciuma)
Preotul face început aşa: Binecuvântat este Dumnezeul
nostru..., iar citeţul: Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule...,
Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Preotul: Că a Ta este
Împărăţia..., citeţul: Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne
închinăm…, (de trei ori), şi Psalmul 87: Doamne Dumnezeul
mântuirii mele ziua am strigat..., apoi Diaconul zice ectenia cea
mare: Cu pace Domnului să ne rugăm, şi celelalte până la: pentru
cei ce plutesc pre mare…, şi îndată adaugă acestea:
Pentru ca să nu-Şi aducă aminte de nelegiuirile şi
smintelile noastre, ale păcătoşilor şi nevrednicilor servilor
Săi, ci cu milă să curăţească păcatele noastre şi să-Şi
întoarcă mânia Sa, cea cu dreptate pornită asupra noastră,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca nu cu urgia Sa să ne mustre pre noi, nici cu
mânia Sa să ne pedepsească, ci să-Şi aducă aminte că trup
suntem, duh ce iese şi nu se întoarce, şi cu îndurare să
ferească de moarte sufletele noastre, şi în mânie să-Şi aducă
aminte de milă, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să nu intre la judecată cu robii Săi şi să caute
spre nelegiuirile noastre, ci să le curăţească; şi să fie
Milostiv şi să scape pre oamenii cei în deznădăjduire,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să-Şi aducă aminte de îndurările şi de milele
sale cele din veac, şi să nu pomenească păcatul tinereţii, al
neştiinţei şi al bătrâneţii noastre, ci să ne miluiască pre noi,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să audă din Casa cea Sfântă a Sa glasul nostru
şi să tămăduiască durerile morţii ce ne-au cuprins, şi să
usuce râurile fărădelegilor, care ne turbură pre noi,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca curând să ne scape din lanţurile morţii, care ne
încătuşează, şi să ne izbăvească de durerile iadului ce ne-au
cuprins pre noi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca cu îndurare să îngăduie servilor Săi timp de
pocăinţă, şi să nu ne taie înainte de timp ca pre un smochin
neroditor, ci cu milă să sape împrejur şi să ne arunce
gunoiul milei, aşteptând încă cu iubire de oameni roadă de
pocăinţă şi de întoarcere, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne ridice pre noi din porţile morţii, de la
sabia cea ameninţătoare, şi de la arcul cel întins, şi cu milă
să întoarcă de la noi uneltele morţii, care cu dreptate sunt
gătite asupra noastră ca nişte săgeţi arzătoare, Domnului să
ne rugăm.
Pentru ca să audă rugăciunea noastră, cererea să o ia în
seamă şi lacrimile să nu le treacă, ci să ne uşureze spre a ne
repausa mai înainte până nu pierim, că apoi nu vom mai fi,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne izbăvim de toată supărarea, mânia şi
nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte…, Pre Preasfânta, curata,
preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine toată mărirea,
deci: Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă...
Tropar glasul al 2-lea:
Întru mânia Ta, Dumnezeule, adu-Ţi aminte de îndurările
Tale, că pulbere şi ţărână suntem, duh ce iese şi nu se
întoarce, şi nu cu urgia Ta să ne cerţi pre noi, ca să nu
pierim cu totul, ci păzeşte sufletele noastre ca un iubitor de
oameni (de două ori).
Mărire…, Şi acum…, glasul al 6-lea Ceea ce eşti solitare
creştinilor neruşinată…, caută la pagina 275 apoi Psalmul 50:
Miluieşte-mă Dumnezeule….
Canonul
Cântarea I, glasul al 8-lea
Irmos: Pre Faraon cela ce se purta în car...
stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să
ne cerţi
Mărirea cea atotcreatoare, şi de o fiinţă, de un tron şi de o
putere şi în trei străluciri, Părinte necuprinse, Fiule şi
Duhule Sfinte, mântuieşte pre servii Tăi de cumplita boală,
ca cu mulţumită să Te mărim.
Furtuna păcatelor m-a împins în adâncul neputinţei, şi
îndesitele dureri, ca valuri întreite mă învăluiesc pre mine
nenorocitul. Stăpânire de o putere, Treime Sfântă, îndură-Te
şi mă mântuieşte pre mine cela ce pier cumplit.
Mărire…
Treime nedespărţită, scapă pre servii Tăi de păcatul ce
ne-a cuprins, stingând cu roua milei Tale arşiţa cea cumplită
a durerilor, şi ne dă sănătate, ca cu bună credinţă să Te
lăudăm.
Şi acum… a Născătoarei:
Purtat-ai, preacurată, în pântece pre Răscumpărătorul şi
Făcătorul a toate şi pre Domnul, Carele a purtat neputinţele
noastre. Pre Acela roagă-L acum să scape pre servii tăi de
boală cumplită, singură ajutătoarea oamenilor.
Cântarea a 3-a
Irmos: Făcătorul sferei cereşti...
Minţile cereşti, cetele Îngereşti, tronurile şi începătoriile,
puterile şi domniile, Te roagă pre Tine, Bunule Mântuitorule,
scapă de boala cea molipsitoare pre servii Tăi.
Ca să arăţi adâncul cel mare al iubirii de oameni; Stăpâne
Atotputernice, mântuieşte de boala cea omorâtoare şi de
chinurile cele cumplite pre servii Tăi, Unule, multÎngăduitorule.
Mărire…
Ca nişte duhuri înainte stătătoare şi lui Dumnezeu
servitoare, Îngeri şi arhangheli, rugaţi-L pre Acela să
înceteze boala, să împrăştie pierirea şi să ne scape de sorta
aducătoare de moarte.
Şi acum… a Născătoarei:
Izvor de vindecări şi adânc de bunătăţi, pre tine te-a
arătat Hristos Domnul, Cela ce s-a născut din tine, Fecioară
cu totul neprihănită; pentru acea mântuieşte pre servii tăi,
care se îneacă în viforul durerilor.
Catavasie:
Mântuieşte de nevoi pre servii Tăi Îndurate, că noi
neîncetat la Tine alergăm, către înduratul şi
răscumpărătorul, Stăpânul tuturor, Dumnezeule Cel mărit în
Treime.
Alta:
Mântuieşte de nevoi pre servii tăi, Preasfântă Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, că neîncetat la tine alergăm, ca şi
către un zid nesurpat şi folositor.
Şi îndată Diaconul zice ectenia: Miluieşte-ne pre noi
Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie auzi-ne şi ne
miluieşte şi celelalte. Apoi să se adauge acestea:
Greşit-am şi am făcut nelegiuire, pentru aceasta mânia Ta
cea dreaptă ne-a ajuns pre noi, Doamne Dumnezeul nostru,
şi umbra morţii ne-a acoperit şi de porţile iadului ne-am
apropiat; dar către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea
noastră cu umilinţă strigăm: fie-Ţi milă de poporul Tău şi nul
pierde cu totul, cu umilinţă ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Doamne Cela ce Stăpâneşti moartea şi viaţa, nu închide
spre moarte sufletele servilor Tăi, ci conteneşte mânia şi
lasă urgia, că pier ca fumul zilele noastre; ofiliţi suntem ca
iarba şi s-a uscat tăria noastră, ci cu totul ne pierdem pentru
păcatele noastre; fie-Ţi milă de servii Tăi, întru pocăinţă cu
lacrimi ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Adu-Ţi aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese şi nu
se întoarce, şi cu îndurare întoarce mânia Ta, ce cu dreptate
este pornită asupra noastră, cu care ca cu o sabie înainte de
timp ne tai pre noi; slăbeşte boala şi încetează rana, care în
curând ne pierde pre toţi; că nu morţii Te vor lăuda pre Tine,
nici toţi cei ce se pogoară la iad, ci noi aceşti vii Te lăudăm,
şi cu durere de inimă suspinând ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Mai mult de cât toţi am păcătuit Ţie, şi nelegiuire am
făcut, Stăpâne, şi chiar de nu am câştigat pocăinţă, primeşte
cugetul nostru în loc de pocăinţă, şi întorcându-Te spre milă
ca un bun şi Preaputernic, slobozeşte pre robii Tăi de boala
cea omorâtoare şi de cumplitele dureri, suspinând cu durere
ne rugăm Ţie, auzi-ne curând şi ne miluieşte.
Să nu-Ţi aduci aminte de nelegiuirile şi de strâmbătăţile
poporului Tău şi să nu intri la judecată cu robii Tăi, nici să
Te întorci cu mânie de la cei ai Tăi; că de vei căuta la
nelegiuire, Doamne, cine va suferi? Că pulbere şi ţărână
suntem şi statura noastră ca o nimica înaintea Ta, ci ca un
Îndurat şi de oameni Iubitor, îndură-te şi nu ne pierde pre
noi în mânia Ta, pentru nelegiuirile noastre, rugămu-ne Ţie,
Preabunule Dumnezeule, auzi-ne şi ne miluieşte.
Cela ce nu voieşti moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă şi
să fie vii; ca un izvor al vieţii fă-ne vii pre noi cei vrednici
morţii, după judecata Ta cea dreaptă; că Tu eşti Dumnezeu,
Carele stăpâneşti viii şi morţii, şi nu ne pierde cu urgia
certării Tale; cu strigare tare din amărăciunea inimii şi cu
lacrimi ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Caută cu milă, Doamne, spre răutatea poporului Tău, şi
Te îndură şi porunceşte Îngerului, ce şi-a întins mâna sa spre
pierzarea noastră a tuturor, precum I-ai poruncit odinioară
în zilele lui David să-şi retragă cât mai curând mâna sa, spre
a nu ne pierde cu totul, că şi noi întru pocăinţă
mărturisindu-Te, ca David, strigăm Ţie: Păcătuit-am şi am
făcut nelegiuire, şi nu suntem vrednici de îndurarea Ta, ci Tu
Însuţi, ca un Îndurat, plecat fiind de singură mila Ta, arată
milele Tale cele multe şi păzeşte poporul Tău şi oile turmei
Tale, rugămu-ne Ţie, curând ne auzi şi ne miluieşte.
Preotul ecfonis: Auzi-ne pre noi Dumnezeule Mântuitorul
nostru...
Catismala, glasul al 5-lea:
Supărările ne-au încunjurat pre noi, Doamne, şi chinurile
iadului ne-au aflat, Mântuitorule, şi ne-a acoperit umbra
morţii pentru păcatele noastre, Iubitorule de oameni, şi ne
lipsim de viaţă înainte de timp, şi ce să facem nu ne
pricepem; numai la Tine Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi
adâncul milei, cu durere de inimă şi cu umilinţă căzând
strigăm: Izvorule al vieţii, iartă şi miluieşte pre poporul cel
deznădăjduit, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule
mult-Milostive.
Cântarea a 4-a
Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne...
Acum cu adevărat umbra morţii ne-a acoperit pre noi şi
de porţile iadului ne-am apropiat; ci Tu, Mântuitorule, ca un
puternic ridică-ne şi fă minunată mila Ta, mântuind pre cei
ce cu credinţă neîndoită strigă: Mărire puterii Tale,
Iubitorule de oameni.
Apostoli tăinuitori şi prezicători şi însuşi văzători ai lui
Hristos, cei ce aţi luat darul vindecării, fiind doctori
sufleteşti, scoateţi-ne din nevoi şi de boala ce ne-a cuprins,
rugând pre Stăpânul Hristos, Mântuitorul şi Domnul.
Mărire…
Viforul păcatelor acum ne-a cuprins pre noi şi valurile
neputinţei ne învăluie, îndesite dureri ne îneacă, întristări şi
chinuri ne-au aflat pre noi păcătoşii. Apostoli ai Domnului,
cu rugăciunile voastre tindeţi-ne mână de ajutor.
Şi acum… a Născătoarei:
Fiind loviţi de pretutindeni cu dureri cumplite, Fecioară,
toţi cădem înaintea ta, la puternicul acoperământ, Curată;
mântuieşte-ne pre noi, îndură-te de toţi, Mireasă
Dumnezeiască, şi ne scapă de pierire, de cumplita boală, şi
vindecă durerile, Stăpână.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Sfinţilor Profeţi, adăpaţi-ne cu rugăciunile voastre cele
îndulcitoare, acoperind marea înşelăciunii şi schimbaţi
toată amărăciunea bolii de acum în dumnezeiască dulceaţă
a însănătoşirii.
Pătrunşi suntem de săgeţile durerilor din porunca Ta,
Doamne, şi ne-a apăsat pre noi mâna Ta, Preaputernice; dar
ca Dumnezeu îndurător, îndură-te de noi toţi cu mila Ta,
pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi Mucenici.
Mărire…
Precum pre fiul văduvei cel mort de demult l-ai înviat cu
porunca Ta, Cuvinte, pre robii Tăi scăpându-i de cumplita
boală, ca un Bun şi Miluitor, înviază-i, Unule Iubitorule de
oameni.
Şi acum… a Născătoarei:
În noaptea vieţii viforul a toată răutatea ne-a cuprins, şi
ne-a acoperit adâncul întunecoasei slăbiciuni; dar, Fecioară,
străluceşte-ne o rază de răsuflare şi la lumina sănătăţii ne
îndreptează.
Cântarea 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
În luciul nemărginit al neputinţei mă aflu, şi în valurile de
restrişte ale bolii mă învăluiesc, Ocârmuitorule Doamne,
tinde-mi mână de ajutor acum şi mă mântuieşte.
Precum mai de demult pre cel paralitic cu dumnezeiasca
Ta voie l-ai ridicat din neputinţa bolii şi din patul răutăţii,
aşa uşurându-mă de boala cea prea grea, dă-mi sănătate,
mult-Milostive.
Mărire…
Ceata Profeţilor, adunarea Apostolilor şi mulţimea
Mucenicilor acum Te roagă pentru poporul Tău, Unule
Milostive; îndură-te de dânsul, Bunule.
Şi acum… a Născătoarei:
Marie, curată vistierie a fecioriei, tu mântuieşte-ne pre
noi de întristări, de neputinţe şi de boala care ne ţine acum,
ca cu credinţă să te mărim.
După aceea Diaconul zice ectenia cea mică. Preotul, Ecfonis:
Că Tu eşti Împăratul păcii...
Condac glasul al 6-lea:
Durerile iadului ne-au înconjurat, şi ne-a acoperit umbra
morţii, şi ca ceara de faţa focului, zilele noastre s-au topit de
faţa mâniei Tale, Doamne; ci ca un Îndurat adu-Ţi aminte în
mânie de mila Ta, şi iartă pre poporul Tău, ca fiind vii, cu pocăinţă
să Te mărim pre Tine, Unule Iubitorule de omeni.
Apoi Antifonul 1 al glasului al 6-lea:
Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, îndură-Te de
mine ca să viez Ţie.
Miluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună
treabă Ţie, Cuvinte.
Mărire… Şi acum…
Duhul Sfânt este pricina cea a tot mântuitoare; de suflă
Acesta în cineva după cum se cuvine, curând îl ridică de la
cele pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.
Prochimen glasul al 4-lea:
Doamne, nu cu mânia Ta să ne cerţi pre noi, nici cu urgia Ta să
ne pedepseşti.
stih: Nu este vindecare trupului meu de faţa mâniei Tale, nu
este pace întru oasele mele de către faţa păcatelor mele.
APOSTOLUL
Diaconul: Înţelepciune.
Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire: (XII, 1-10)
Fraţilor, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să
lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să
alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi
asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru
bucuria pusă înainte-I, a suferit Crucea, n-a ţinut seama de ocara
ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luaţi bine
aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de
mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele
voastre. în lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până
la sânge. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: „Fiul
meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja când
eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi
biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”. Răbdaţi spre înţelepţire.
Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe
care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de
care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi, şi nu fii adevăraţi.
Apoi, dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe,
şi ne sfiam de ei, oare, nu ne vom supune cu atât mai vârtos
Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? Pentru că ei, precum găseau
cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul
nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.
Preotul: Pace ţie. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 4-lea:
EVANGHELIA
Diaconul: Înţelepciune drepţi…
Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 8;14-23
În timpul acela venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pre
soacra lui zăcând şi aprinsă de friguri; şi S-a atins de mâna
ei, şi a lăsat-o frigurile; şi s-a sculat şi slujea Lui. Iar făcânduse
seară, adus-au la Dânsul mulţi demonizaţi, şi a scos
duhurile cu cuvântul, şi a vindecat pre toţi cei ce erau
bolnavi. Ca să se plinească ce s-a zis de Isaia profetul ce
grăieşte: Acesta neputinţele noastre a luat, şi bolile a purtat.
Şi văzând Iisus mulţime multă împrejurul său a poruncit să
meargă de cealaltă parte. Şi apropiindu-se un cărturar, a zis
lui: Învăţătorule, voi să Te urmez ori unde vei merge. Şi i-a
zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, şi păsările cerului cuiburi; iar
Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Iar altul dintre
ucenicii Lui i-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să
înmormântez pre tatăl meu. Şi Iisus i-a zis lui: Urmează Mie,
şi lasă pre morţi să-şi înmormânteze morţii lor. Şi intrând el
în corabie, au mers după dânsul ucenicii Lui.
Deci, Mărire…, glasul al 2-lea: Părinte, Cuvinte şi Duhule,
Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre, Şi acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curăţeşte
mulţimea păcatelor noastre.
stih: Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule, după mare mila Ta şi
după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte păcatele noastre.
Stihira aceasta, glasul al 6-lea:
Înfricoşat eşti Doamne şi cine va suferi dreapta Ta mânie?
Sau cine Te va ruga pre Tine pentru poporul cel păcătos şi
deznădăjduit? Dar pentru îndurările Tale cele nemăsurate, şi
a Ta iubire de oameni, şi pentru rugăciunile Preacuratei
Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor, care se
roagă Ţie pentru noi, pleacă-Te spre îndurare, că noi toţi
suntem fără răspuns de îndreptare, ca nişte servi greşiţi;
pentru aceea degrab îndură-Te şi miluieşte făptura Ta,
Stăpâne, ca să nu pierim noi servii Tăi, Îndurate de reaua
certare în care ne aflăm.
După aceea Diaconul zice: Mântuieşte Dumnezeule, poporul
Tău... Preotul, Ecfonis: Cu mila şi cu îndurările...
Cântarea a 7-a
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat...
Mă arde şi mă topeşte cuptorul durerilor celor
nenumărate, înfierbântându-se neîncetat flacăra bolii celei
pierzătoare, ci cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreştemă,
ca să cânt: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Profeţilor, Apostolilor, ceata Mucenicilor şi
dumnezeieştilor învăţători, alinaţi cu rugile voastre durerile
celor ce zac, şi sănătate dăruiţi celor ce cântă: binecuvântat
eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Mărire…
Cu cuvântul pre Lazăr înviind, acum şi pre noi ne ridică
din mormântul cumplitei boli, înviindu-ne, Doamne ca să
cântăm cântare de mulţămită: binecuvântat eşti, Dumnezeul
părinţilor noştri.
Şi acum… a Născătoarei:
Milostivă fiind şi Maica Celui cu totul Milostiv, miluindune
scapă pre poporul ce cheamă, Fecioară, milele Tale şi
cântă: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul…
Cu durere gemând, din patul durerii noastre şi din boala
cea pierzătoare strigăm către Tine, Iubitorule de oameni, şi
ridicând acum ochii inimii cerem sănătate: cercetează-ne
pre noi, Mântuitorule, şi ne scoală ca să-Ţi cântăm: popoare,
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cu a noastră neputinţă îmbrăcându-Te, Îndurate, şi voind
a Te asemăna oamenilor, pentru rugăciunile Cuvioşilor Tăi,
mântuieşte-ne pre noi cei deznădăjduiţi şi ne ridică din
groapa a toată neputinţa, ca să cântăm Ţie: tineri,
binecuvântaţi; preoţi, lăudaţi; popoare, preaînălţaţi-L întru
toţi vecii.
Mărire…
Făcătorul firii, dăruitorul vindecărilor, ca Cela ce ai inima
blândă şi adânc de îndurare, îndelung-Răbdătorule, cu luare
aminte cercetează poporul Tău de boala cea pierzătoare, şi-l
înviază să-Ţi cânte: Preoţi, binecuvântaţi; popoare înălţaţi-L
întru toţi vecii.
Şi acum… a Născătoarei:
Tare ajutătoare şi neclintită apărătoare, nădejdea
deznădăjduiţilor, cu totul neprihănită, cercetează pre
poporul tău cela ce în dureri pătimeşte şi-i uşurează
greutatea bolii celei amare; alungă neputinţa şi primejdia, şi
mântuieşte pre servii tăi, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a cerul de aceasta...
Multe minuni, cărora nu este număr, făcând Tu
Nemuritorule, arată mila Ta spre servii Tăi, ca un Dumnezeu
Milostiv, şi de boala ce ne-a cuprins acum slobozeşte-ne,
pentru rugăciunile Celei ce Te-a născut şi ale cetei
Mucenicilor Tăi.
Pentru rugăciunile Îngerilor, arhanghelilor, Profeţilor,
Apostolilor, Mucenicilor, preacuvioşilor, ierarhilor şi ale
tuturor Sfinţilor Tăi, plânsul servilor Tăi întoarce-l,
Atotputernice, în bucurie, şi vindecă durerea, uşurează
neputinţa, şi ne dăruieşte nouă sănătate.
Mărire…
Doctorul sufletelor şi al trupurilor, Doamne Cel bogat în
milă, pre Tine Te rog, vindecă multele mele patimi, scapămă
de dureri şi de întristări, ca un Bun şi singur Binefăcător
şi mântuieşte pre cei ce cu dreaptă credinţă Te măresc.
Şi acum… a Născătoarei:
Ceea ce ai născut pre Înduratul şi Milostivul Stăpân, pre
Creatorul şi Domnul, acum arată spre mine obişnuitele tale
îndurări, şi mă scapă de boala cumplită ce-mi topeşte
sufletul meu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu; dă-mi
sănătate ca neîncetat să te măresc.
După aceea: Cuvine-se cu adevărat să te fericim…, Sfinte
Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., şi Troparele
glasul al 6-lea: Miluieşte-ne pre noi Doamne..., Mărire…, Doamne
miluieşte-ne…, Şi acum…, Uşa milostivirii…, pag. 78.
După aceea citeşte Preotul rugăciunile acestea, sau câte va voi,
lăsând pentru alte zile, pre a doua sau pre a treia rugăciune.
Rugăciuni
la moartea cea neaşteptată şi furioasă a ciumei
(compunere a sfinţitului patriarh Filoteiu)
Diaconul zice: Cu lacrimi, întru umilinţă şi cu inimă înfrântă
plecând genunchii sufletelor şi ale trupurilor noastre, Domnului
să ne rugăm. Atunci toţi zic: Doamne miluieşte (de 3 ori), şi-şi
pleacă genunchi. Iar Preotul cu genunchi plecaţi, cu lacrimi şi cu
toată umilinţa, citeşte rugăciunea aceasta.
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, izvorul cel
nedeşertat al îndurărilor, noianul cel neurmărit al iubirii de
oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelung-răbdării şi al
bunătăţii, Cela ce chiar şi multele feluri de bătăi şi de răni,
ce vin după timpuri asupra neamului omenesc, le aduci spre
folosul lui, prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca
neînfrânarea şi totala noastră pornire la păcat să o opreşti,
ca şi cu un frâu, cu frica de Dumnezeu, ca să nu se vatăme
necuviincios chipul cel dumnezeiesc, şi să nu se înjosească
rău nobleţea sufletului nostru; opreşte, rugămu-ne această
armă tăioasă şi neaşteptată a morţii adusă asupra firii
noastre, ca să nu ne împuţinezi mai mult decât toate
neamurile, nici să ne dai spre batjocura duşmanilor noştri
celor înţelegători şi simţitori. Pustiitu-s-au cetăţile, stricatus-
au oraşele; sărbătorile cele Sfinţite, servirile şi armonia
cântărilor celor dumnezeieşti, în mare parte au tăcut; case
bune şi mari, (după cum zice scriptura) au pierit, şi nu este
cine să locuiască într-însele. Frică şi tremur a venit asupra
noastră, şi pre toţi i-au acoperit întunericul cel negru al
acestei morţi înfricoşate. Nu apucăm Stăpâne, să plângem
după datina rudelor pre cei ce mor, şi iată soseşte şi
sfârşitul nostru, căutând pre alţii să ne plângă şi să ne
predea mormântului celui comun. În cât noi cei vii şi văzuţi
nu ne mai credem a fi vii, de frica acestei bătăi înfricoşate, ci
mai că nu ne mai încredem nici în noi înşine; închipuindu-şi
fiecare că are în sine semnul şi rana morţii, şi înainte de
moarte, de frica morţii cumplit murim. Aceasta este răsplata
răutăţii noastre; acesta sfârşitul cel potrivit al faptelor
noastre celor viclene şi necurate; acestea sunt isprăvile cele
rele ale desfrânării, ale nedreptăţii şi ale călcărilor noastre
de jurământ; acest şarpe cu trei capete înfigându-şi în noi
dinţii săi cei veninoşi, ne-a adus pierzare şi această moarte.
Că zice: pentru aceasta, vine urgia lui Dumnezeu peste fiii
neascultării, pentru care nu putem nici a ridica ochii minţii,
nici a ne ruga liniştit şi a atrage mila Ta; fiecare fiind
împilat, de greutatea conştiinţei sale ca de o cătuşă de fier.
Dar să nu ne părăseşti cu totul pentru numele Tău cel Sfânt,
nici să strici aşezământul Tău, ca noi ticăloşii să nu fim
lipsiţi de timpul pocăinţei şi al reîntoarcerii. De aceea şi
această mare bătaie de moarte cu iubirea de oameni o ai
adus. Ştim că de multe ori făgăduind pocăinţă şi de multe
ori minţind, spre tăiere suntem osândiţi ca şi smochinul cel
neroditor. Ci încă tot mai îngăduie ca un cultivator, de
oameni Iubitor, Carele nu voieşti moartea păcătosului, ci
întoarcerea şi vieţuirea lui; Cela ce ai poruncit a ierta
păcatele fraţilor de şaptezeci de ori câte şapte; Carele poţi
ridica fii lui Avraam şi din pietre vârtoase şi neroditoare; că
numai Ţie sunt cu putinţă toate cele ce în oameni sunt cu
neputinţă, Iubitorule de oameni Stăpâne. Ca şi între noi, în
neamuri de neamuri, să se preamărească Preasfânt numele
Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune la rană de moarte
Domnului să ne rugăm
Păcătuit-am, nelegiuit-am, nedreptăţit-am înaintea Ta,
Preabunule Stăpâne, călcat-am poruncile Tale cele
mântuitoare, şi făgăduinţele noastre cele Sfinţite, care le-am
făcut la Sfântul botez înaintea marelui Tău jertfelnic şi
înaintea Îngerilor şi a oamenilor; lepădatu-ne-am de
înfricoşatul sânge al legii, prin care ne-am Sfinţit, socotindul
de nimic şi înjosind harul Duhului şi dispreţuind înfierea
cea mai pre sus de fire. Toată Scriptura şi legea cea
dumnezeiască şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu, ca
un sunet deşert şi graiuri lipsite de fapte s-au socotit de noi.
Numai cu numele şi cu vorbele noi mişeii purtăm Cinstita
Evanghelie şi adevărata creştinătate. Mâinile noastre s-au
făcut îndemânatice spre toată răpirea şi lăcomia, iar
picioarele, grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea şi
strâmbătatea şi cădem la Tine, primeşte-ne, Stăpâne. Şi deşi
suntem foarte departe de întoarcerea şi adevărata lor
căinţă, lipsa să o îndeplinească nemărginita Ta bunătate, ba
chiar totul; fiindcă de toate cu totul suntem lipsiţi. Pentru că
ai îndurare şi milă care Te înduplecă: Crucea şi moartea cea
de voie, ce ai suferit pentru noi nerecunoscătorii, luptele
Apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele Mucenicilor, şi
înainte de toate, nădejdea şi mântuirea cea comună a
tuturor, pre Născătoarea de Dumnezeu, ce Te-a născut fără
sămânţă mai pre sus de minte. Ale căror rugăciuni primindule
cu iubire de oameni, slobozeşte-ne pre noi de întristarea
cea de acum şi de viitoarea muncă cea veşnică. Cu harul şi
iubirea de oameni a Părintelui Tău celui fără început, cu
Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi viaţă
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune la boală de ciumă
Domnului să ne rugăm
Atotţiitorule Stăpâne, îndelung-Răbdătorule, mult-
Miluitorule, lesne-Iertătorule, de oameni-Iubitorule,
Atotbunule, Preabune, Atotputernice Hristoase, Dumnezeul
nostru; Tu din nefiinţă în fiinţă ai produs firea noastră,
numai din prisosinţa bunătăţii; Tu ai insuflat în noi suflet şi
cuvânt înţelegător, şi cu chipul Tău cinstindu-ne, ne-ai
învrednicit minunat desfătării raiului, purtării celei
asemenea lui Dumnezeu şi cuminecării dumnezeieşti; Tu pre
cei ce au călcat porunca Ta, şi s-au supus înşelăciunii şi
amăgirii diavoleşti, căzând din mărirea Ta, şi schimbând
viaţa cu moartea şi Împărăţia cu robia cea ruşinoasă, nu i-ai
trecut cu vederea, pentru adâncul cel negrăit al îndelungrăbdării
şi bunătăţii, ci I-ai cercetat în tot chipul prin părinţi
şi Profeţi. Tu ai dat nouă legea cea scrisă spre întoarcere şi
învăţătură; pus-ai Îngeri îndreptători şi păzitori, învăţândune
şi conducându-ne oarecum spre aflarea a ce este mai
bine. Dar fiindcă toate acestea le-am arătat a fi deşarte şi
zadarnice, prin plecarea cea nemăsurată a noastră către
răutate, însuţi Tu la sfârşitul veacurilor nespus ai făcut a
doua creare şi replăsmuire a firii noastre, şi întreg omul
nostru unindu-l minunat cu întreaga Ta Dumnezeire, şi
Sfinţind trupul cu trup, şi sufletul cu suflet, şi cu moartea şi
patimile Tale scăpându-ne pre noi de patimile cele peste fire
şi de moarte, prin paza dumnezeieştilor Tale porunci, ne-ai
învrednicit vieţii celei nemuritoare. Dar noi iarăşi călcând
aceste porunci dumnezeieşti ale Tale, şi umblând după
poftele şi voinţele noastre, cu stăruinţă facem tot păcatul în
fiecare zi: clevetire, defăimare, ţinere în minte de rău,
călcare de jurământ, minţire, vorbire de ruşine, înşelăciune,
ceartă, pizmă, şi toată fapta de ruşine necuviincioasă,
firească şi peste fire, ce nu se află nici la dobitoacele
necuvântătoare; acestea toate păgâneşte din nou le
născocim. Stinsu-s-au în deşertăciune zilele noastre; suntem
lipsiţi de ajutorul Tău; ne-am făcut de batjocură şi dispreţ
celor din împrejurul nostru; numele Tău Cel Preasfânt şi
închinat s-a făcut prin noi defăimat de păgâni, că am
îmbătrânit în răutate şi neînţelepţeşte pre căi şchiopătăm.
Toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut, nu este
cine să înţeleagă, nu este până la unul: preoţii şi poporul neam
abătut împreună. Pentru aceasta, cu dreaptă judecată,
suntem respinşi de la Tine, şi aruncaţi de la ajutorul Tău cel
mare, şi noi păcătoşii am întors spre întărâtare multa Ta
iubire de oameni. Ciume şi robie, strâmtorare şi sărăcie,
morţi felurite şi necontenite ne-au sfâşiat pre noi
nemernicii, pentru ca prin astfel de bătăi să ne tragi cu sila
la Tine, Iubitorule de oameni. Dar nici aşa nu s-a făcut ceva
mai mult din partea noastră. Datu-ne-ai spre robie păgânilor,
şi celor nelegiuiţi spre jefuire, spre junghiere şi spre pradă,
şi nici aşa nu ne-am înţelepţit, nici ne-am depărtat de la
răutăţile şi nelegiuirile noastre. Puţin numai ne-ai fost scos
minunat din robie, şi ne-ai slobozit peste nădejdea noastră
de la necredincioşi, şi încă mai mult am adăugat nelegiuire
peste nelegiuire, semeţindu-ne de binefacere şi de libertate,
şi rău întrebuinţând iertarea. Pentru aceasta, Preabunule
Stăpâne, ca pre unii care, nici prin cele de întristare, nici
prin cele cumplite, nu ne-am înţelepţit, nici ne-am făcut mai
buni prin binefacerile şi harurile Tale, cu dreapta judecată
ne-ai osândit pre noi, şi ne-ai trădat la pierire, la sfărâmare
şi deplină stingere. Şi este arătat, că suntem osândiţi a fi de
tot striviţi şi nimiciţi, pentru că ai şi secerat aşa fără cruţare
înainte de timp prelungirea neamului nostru, ca nici
rădăcină, nici sămânţă să nu rămână în Israel, după cum
este scris, ci să ne facem ca Sodoma şi ca Gomora, pre care
de demult cu totul le-a nimicit înecul de foc. Căci boala nu
ne cuprinde încet, răpind cu cumpătare pre cei ce mor, ci ca
un junghietor stând de faţă şi pre fiecare cu sabia de moarte
lovindu-l; aşa, mulţi de odată cu rana au primit şi semnul
morţii, şi pre toţi împreună repede i-a acoperit întunericul,
încât abia zicem a fi răniţi, şi moartea îndată ne şi calcă pre
urmă. Aşa că din una şi aceeaşi casă se scot câte doi şi câte
trei, aruncaţi grămadă pre un pat, încât cei rămaşi nu mai
pot fi în stare a da rudelor cele cuvenite după lege, nici le
este cu putinţă a se gândi la care dintre rude mai întâi să
meargă, că toţi cu totul se sting amar, şi se trimit la iad! Ci
de pretutindeni constrânşi de nepricepere şi nedumerire, nu
ştim care parte din nenorocire se cuvine mai vârtos a o
plânge: oare moartea cea fără timp, sau răpirea cea
neaşteptată, sau pre cei mai înainte muriţi, ori pre cei ce
acum îşi dau sufletul, sau pre cei ce au peste puţin să
pătimească aceasta, ori pre cei ce se par a scăpa şi a fi mai
tari decât boala? Dar, mai vârtos, se cade a ne tângui şi
plânge, ne mai rămânând nici o nădejde, că peste puţin vom
fi şi noi număraţi între morţi; aşa, de pretutindeni
deznădăjduiţi, zăcem ca nişte vite aşteptând junghierea.
Astăzi stă în jurul părinţilor şi a mamelor ceata copiilor,
ceata fiilor, ceata altor rude şi cunoscuţi încât casele sunt
strâmte pentru mulţimea celor ce se adună în familii şi
rudenii; iar mâine sunt fără fii, lipsiţi amărâţi, părăsiţi, ca
nişte scopiţi şi ca cum şi-ar fi pierdut toată nădejdea de
viaţă şi de bătrâneţe şi de prelungirea neamului de
moştenire, şi ca nişte lipsiţi de toate cele fireşti, de cei mai
iubiţi şi de cele mai trebuitoare. Spăimântatu-ne-am deci,
Iubitorule de oameni Stăpâne, de această mare şi nesuferită
restrişte şi bătaie; şi puţin de nu ne-am ieşit din fire, că neau
cuprins pre noi nepricepere şi nedumerire; şi a venit
asupră-ne frică şi tremur, şi ne-a acoperit umbra morţii, şi
ne-am uimit şi deznădăjduit cu totul. Că nu ne mai credem a
fi între cei vii, nici suntem în liniştea minţii; ci fiecare
închipuindu-şi a avea în sine rana şi simptomul adesea
pipăindu-şi membrele, în toată ora se înspăimântă, chiar de
s-ar pune vreun ţânţar, ori l-ar muşca vre-o vietate, i se pare
de frică că a sosit pieirea, şi înainte de moarte ni se pare că
murim. Pentru care toţi ne şi învârtim ca nişte morţi pre
jumătate şi leşinaţi şi cu totul uimiţi, neaflând nici o
scăpare; şi ce este mai rău, noi ticăloşii nu îndrăznim nici a
ridica la cer ochii noştri, nici a deschide gura noastră şi a ne
ruga înaintea Ta, fiind împunşi de boldul conştiinţei; şi
având înaintea ochilor faptele noastre cele viclene şi pline
de toată necurăţia, acoperindu-ne de ruşine feţele, ne
judecăm nevrednici de ajutorul Tău şi sprijinirea Ta. Striviţi
fiind, umiliţi şi ruşinaţi, de aceasta numai strigăm către
Tine, Dumnezeule Cel Bun: Drept eşti, Doamne, şi dreaptă
este judecata Ta în toate cele ce le-ai adus asupra noastră!
Iar mai ales, n-ai făcut nouă după nelegiuirea noastră, nici
după păcatele noastre ne-ai răsplătit nouă; ci şi această
bătaie adusă asupra noastră mărturisim a fi mai mult după
iubirea de oameni decât după dreptate; căci toată bătaia şi
rana şi toată pierzarea adusă asupră-ne, este mică şi puţină
către prea multele noastre nelegiuiri. Deci pentru mulţimea
păcatelor noastre, nu putem nici a îndrăzni, drepte
Judecătorule Doamne, ca să rugăm bunătatea Ta spre a afla
dezlegare de această înfricoşată certare. Dar mila Ta cea
prea mare şi adâncul îndurărilor Tale, mult-Miluitorule
Stăpâne, ne sileşte a îndrăzni şi a căuta cele peste meritul
nostru. Pentru care, Dumnezeule Preabune şi Doamne al
milei, ne rugăm măreţiei Tale: Opreşte această ascuţită
sabie a morţii, ce înainte de timp se aduce asupra noastră;
ca nu cu mânia Ta să ne mustri pre noi, nici să ne dai cu
totul la pieire, pentru numele Tău cel Sfânt, nici să
îndepărtezi de la noi mila Ta, Iubitorule de oameni, nici să
strici aşezământul Tău care L-ai făcut cu părinţii noştri, nici
să ne împuţinezi mai mult decât toate naţiile. Pune contra
mulţimii răutăţilor noastre adâncul îndurărilor Tale; numai
Ţie păcătuim, Doamne, dar şi numai Ţie unuia servim; afară
de Tine alt Dumnezeu nu cunoaştem; numai Ţie stăm înainte
cu inima înfrântă şi umilită, şi lăcrimând strigăm: Doamne,
miluieşte-ne. Primeşte, Iubitorule de oameni, această
comună umilinţă a noastră şi durere de inimă, precum ai
primit lacrimile lui Ezechia în întristarea inimii sale, şi l-ai
scăpat pre dânsul de moarte, şi i-ai dăruit timp de viaţă
peste cel pus pentru sfârşitul lui; căci, zice, întors-a Ezechia
faţa sa către părete şi a plâns; şi îndată ca un Stăpân Iubitor
de oameni ai trimis pre profetul şi i-a zis lui: Auzit-am
rugăciunea Ta şi am văzut lacrimile Tale, şi voi adăuga la
anii Tăi, ani cincisprezece. Deci, răbdătorule de răutate
Doamne, Însuţi ai zis: Nu voiesc moartea păcătosului, ci
întoarcerea şi vieţuirea lui; îndură-Te şi de noi nevrednicii, şi
întoarce mânia Ta cea dreaptă de la noi, şi să nu ne urgiseşti
pre noi în veci. Vezi, Stăpâne, că ne-am împuţinat şi am
scăzut noi moştenirea Ta, şi poporul Tău cel Sfânt, şi
plinirea a tot pământului, a căruia umbră cuprindea şi
munţii. Adu-Ţi aminte, Iubitorule de oameni, de Cruce, de
moarte şi de patima cea de voie, care ai suferit-o pentru noi
osândiţii, şi să nu răpească moartea ca un leu sufletele
noastre, nefiind cine să scape, nici să ne mântuiască. Ştii,
îndelung-Răbdătorule, că nici o bătaie n-a atins aşa pre nesimţitorii
egipteni, ca stricarea şi pierzarea întâi născuţilor;
iar asupra noastră nenorocirea este neînchipuită şi răutatea
neasemănată, deoarece toţi împreună, şi cei dintâi, şi cei de
mijloc, şi cei din urmă se răpesc fără timp asa de iute.
Îndură-Te deci, lesne-Iertătorule Doamne, de lacrimile şi
plângerea tinerilor şi a pruncilor şi de toată vârsta,
neformată şi necoaptă; opreşte-Ţi întărâtarea Ta cea dreaptă
asupra noastră, şi încetează sfărâmarea, mult-Miluitorule
Doamne. Căci pruncii primind rana şi semnul morţii, şi
venind în cunoştinţă de rău şi de pieire, la noi se uită, îşi
aţintesc ochii, îşi întind mâinile, şi prin lacrimi, prin
gângăviri, prin sunete neînţelese şi prin toate mişcările
putincioase arată junghierea, plângându-şi pieirea, şi în
toate chipurile se silesc cum ne-ar atrage spre ajutorul lor.
Iar noi neputând nicicum a le întinde mână de ajutor şi
dezlegare de răutate, la Tine alergăm şi cerem ajutor contra
acestei cumplite bătăi. Că Ţie unuia sunt putincioase cele ce
la oameni sunt cu neputinţă; că binecuvântat eşti în veci
Amin.
Altă rugăciune către Dumnezeu, ce se zice în timp de ciumă şi
foamete, compunere a sfinţitului patriarh Calist.
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, Carele cu porunca cea
creatoare ai produs din nefiinţă în fiinţă aceasta făptură
văzută; apoi prin marea Ta bunătate ai plăsmuit cu mâinile
Tale şi pre om, şi mai întâi toată pregătirea lui spre mâncare
şi băutură ai făcut-o lesnicioasă şi fără cheltuială; dar îndată
după călcarea poruncii l-ai lipsit pre dânsul de acea
desfătare nestricăcioasă, şi spre folosul lui i-ai dat alt trai
mai anevoios; aşa că ai poruncit pământului să producă
roade spre nutrirea noastră şi chiar a vietăţilor
necuvântătoare, în multe feluri şi în multe chipuri. Unora
dintre ele le-ai dat cele trebuincioase numai din seminţele
pământului, iar altora în alt fel, după puterea Ta cea
prevăzătoare, prin care Te îngrijeşti cu bunătatea Ta şi de
peştii mării, deschizând dreapta Ta şi umplând toată
vietatea de buna Ta voinţă. Cela ce ai făcut semne mari şi
minunate în Testamentul Vechi şi cel Nou, auzi-mă şi pre
mine păcătosul şi nevrednicul servul Tău. Şi precum
odinioară prin Iosif, ce purta chipul Unuia-Născut Fiului Tău,
ai nutrit cu îndestulare pre tot poporul israelit, aşa şi acum,
prin Unul-Născut Fiul Tău Adevăratul Dumnezeul nostru,
dăruieşte cele de nutrire şi de repausul nostru, şi ne dă
scăpare de toate cele întristătoare; de ciumă, de foamete, şi ne
scuteşte pre noi de chinul şi nevoia ce ne aşteptă; ca să se
preamărească Preasfânt numele Tău, al Tatălui celui fără de
început, şi al Unuia-Născut Fiului Tău, şi al Preasfântului şi
de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Dumnezeul minunilor, Carele ai făcut mari şi minunate;
Cela ce prin Moisi ai slobozit pre vechiul Israil din robia cea
amară a lui Faraon; Cela ce cu mâna Ta cea dreaptă l-ai
condus şi nevătămat l-ai adus în pământul făgăduinţei;
Carele mai întâi prin păsările acelea ai nutrit spre saţiu în
deşertul cel prea uscat un popor nu lesne de numărat;
Carele ai plouat mană ca apa din izvor pururea curgător;
Cela ce ai pregătit ca piatra cea vârtoasă să izvorască izvor
de apă, şi ai săturat prin revărsarea apei, pre toţi cei chinuiţi
de sete; aşa şi acum nutreşte-ne pre noi cu ştiuta Ta iubire
de oameni şi bunătate; dăruieşte nouă cele trebuitoare, şi
ne îndestulează spre servirea şi hrana noastră; arată şi în
noi marele Tale minuni, şi ne hrăneşte spre saţiu cu
binecuvântarea bunătăţii Tale; că toate sunt Ţie cu putinţă,
şi nu-Ţi este nimic neputincios. Aşa, Doamne Dumnezeul
nostru, Cela ce ai nutrit mii de popoare cu puţine pâini în
deşert, nutreşte-ne şi pre noi acum cu negrăita Ta îndurare,
şi să nu treci cu vederea rugăciunile noastre ale păcătoşilor
şi nevrednicilor Tăi servi; ca să se preamărească Preasfânt
numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Iscriviti a:
Post (Atom)