martedì 6 novembre 2018
TEDEUM la ANUL NOU
TEDEUM la ANUL NOU
După săvârşirea Liturghiei zice Diaconul: Binecuvintează
stăpâne. Preotul: Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui şi a
Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, corul:
Amin. Şi citesc. Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul 64:
Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule în Sion, şi Ţie se va da
rugăciune în Ierusalim. Auzi rugăciunea mea; către Tine tot
corpul va veni. Nelegiuirile ne-au învins; Tu vei curaţi
răutăţile noastre. Fericit este acela, pre Carele l-ai ales şi l-ai
primit, ca să locuiască în curţile Tale. Umplea-ne-vom de
bunătăţile casei Tale, ale Sfintei Tale Bisericii; minunat eşti
întru dreptate. Auzi-ne, Dumnezeule Mântuitorul nostru,
nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt
pre mare departe. Cela ce întăreşti munţii cu puterea Ta,
încins fiind cu tăria. Cela ce turburi adâncul mării, şi
potoleşti vuietul valurilor ei. Cela ce turburi neamurile şi
spăimântezi locuitorii marginilor pământului prin semnele
Tale; ieşirile dimineţii şi ale serii le veseleşti. Cercetează
pământul, şi-l adapă, îmbogăţeşte-l cu îndestulare; râul lui
Dumnezeu umple-l de ape, găteşte hrana lor, care aşa se
găteşte. Adapă brazdele pământului, înmulţeşte productele
lui, veseleşte-l cu picături, ca să răsară. Binecuvintează
cununa anului cu bunătatea Ta, şi câmpiile Tale să se umple
de grăsime. Să abunde frumuseţile pustiei, şi dealurile să se
încingă cu bucurie. Să se umple câmpiile cu oi şi văile să se
abunde în grâu; toţi să strige de bucurie şi să cânte.
Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori). După aceea Diaconul
zice ectenia următore:
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletele
noastre. Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Sfintelor
lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului să
ne rugăm.
Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu
credinţă, cu evlavie, şi cu frica lui Dumnezeu intră în ea,
Domnului să ne rugăm.
Pentru preaSfinţitul Arhiepiscopul şi Mitropolitul (sau
Episcopul) nostru (N), pentru cinstita preoţie, cea întru
Hristos Diaconie, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să
ne rugăm.
Pentru preaevlaviosul şi de Hristos iubitorul Domnitorul
nostru Carol I-iu, Regele României; pentru soţia sa Elisabeta
Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta lor familie, şi
pentru tot palatul şi oastea lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să-i ajute, şi să supună sub picioarele lui pre tot
vrăjmaşul şi rebelul, Domnului să ne rugăm.
Pentru oraşul acesta, şi pentru toate cetăţile, satele,
ţările, şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca cu milostivire să primească actuala mulţumire
şi rugă a noastră nevrednicilor robilor Săi întru
Supracerescul Său jertfelnic, şi cu misericordie să ne
miluiască, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca bine primite să fie rugăciunile noastre şi să
ierte nouă şi la tot poporul Său toate greşalele cele de voie
şi cele fără de voie din răutate făcute de noi în anul trecut,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să binecuvinteze începutul şi petrecerea anului
acestuia cu harul iubirii Sale de oameni; şi să ne dăruiască
timpuri paşnice, aere bine temperate, şi viaţă fără păcate cu
sănătate şi cu îndestulare, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să depărteze de la noi toată mânia Sa cea cu
dreptul pornită asupra noastră, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să alunge de la noi toate patimile cele
stricătoare de suflet, şi obiceiurile cele corupte; şi să
sădească frica Sa întru inimile noastre, spre împlinirea
poruncilor lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să înnoiască duhul cel drept în interiorul
nostru, şi să ne întărească întru credinţa ortodoxă, şi să ne
facă grabnici spre lucrarea faptelor celor, bune, şi spre
împlinirea tuturor poruncilor Lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să răpună toate eresurile şi dezbinările, şi să
planteze pretutindeni dreapta credinţă şi evlavia, şi să
întoarcă la cunoştinţa adevărului Său pre toţi cei depărtaţi
de la credinţa cea dreaptă, şi să-i unească cu Sfânta
Biserica Sa cea ortodoxă, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să izbăvească Sfânta Sa Biserică, şi pre noi pre
toţi de supărarea, primejdia, urgia şi nevoia şi de toţi
vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi pre noi credincioşii Săi, să ne
fortifice totdeauna cu sănătate, cu zile îndelungate şi cu
pace prin întrarmarea Sfinţilor Săi Îngeri, Domnului să ne
rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre
Dumnezeule cu harul Tău.
Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita
Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenind-o.
Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră, lui
Hristos Dumnezeu să o predăm.
Corul: Ţie Doamne Preotul eschiamă:
Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Corul: Amin. Apoi: Dumnezeu este Domnul…, şi troparele
acestea, glasul al 4-lea:
Mulţumitori fiind noi nevrednicii robii Tăi Doamne,
pentru binefacerile Tale cele mari, ce au fost asupra noastră,
slăvind Te lăudăm, binecuvântăm, mulţumim, cântăm şi
mărim misericordia Ta, şi cu dragoste strigăm Ţie:
Binefăcătorule Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Mărire… glasul al 3-lea
De binefacerile şi darurile Tale ca nişte robi netrebnici
învrednicindu-ne în dar, Stăpâne cu zel alergând la Tine,
mulţumire îţi aducem după putere, şi slăvindu-Te ca pre
binefăcătorul şi plăsmuitorul strigăm: slavă Ţie,
Dumnezeule Preaîndurate.
Şi acum… glasul al 2-lea
Făcătorule a toată făptura, Carele ai pus timpurile şi anii
întru Stăpânirea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii
Tale, Doamne, păstrând în pace pre Domnitorul, şi cetatea
Ta cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ne
mântuieşte.
Diaconul: Să luăm aminte. Iereul: Pace tuturor. Cititorul: Şi duhului
tău. Diaconul: Înţelepciune, să luăm aminte.
Prochimen, glasul al 4-lea
Cânta-voi Domnului Binefăcătorului meu, şi voi cânta numele
Domnului celui Preaînalt.
stih: Bucurase-va inima mea de mântuirea Ta.
Apoi citeşte Apostolul din I-a epistolă către Timotei: 2;1-6.
Fiule Timotei, rog înainte de toate, să faceţi rugăciuni,
cereri, rugăminţi, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru
împăratul, şi pentru toţi cei ce sunt în dregătorii, ca să
petrecem viaţă lină şi paşnică, întru toată evlavia şi curăţia.
Căci aceasta este bine şi plăcut înaintea Mântuitorului
nostru Dumnezeu, Carele voieşte să se mântuiască toţi
oamenii, şi să vină la cunoştinţa adevărului. Că unul este
Dumnezeu şi unul mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni,
omul Iisus Hristos, Carele s-a dat pre sine răscumpărare
pentru toţi. Căruia este cinstea şi slava în vecii vecilor,
Amin.
Iereul: Pace ţie: Cititorul: Şi duhului tău, Diaconul:
Înţelepciune. Cititorul: Aliluia, glasul al 4-lea. Apoi Diaconul: Şi
pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pre
Domnul Dumnezeu să-L rugăm. Corul: Doamne miluieşte, (de trei
ori). Diaconul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie,
Iereul: Pace tuturor, Corul: Şi duhului tău, Iereul: Din Sfânta
Evanghelie de la Luca citire. Corul: Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Diaconul: Să luăm aminte, şi îndată Iereul: citeşte Evanghelia de
la Luca cap. 4;16-22.
În timpul acela venit-a Iisus în Nazaret, unde era crescut,
şi a intrat după obiceiul său în ziua sâmbetei în Sinagoga, şi
s-a sculat să citească. Şi au dat Lui cartea profetului Isaia, şi
deschizând cartea a aflat locul, unde era scris: Duhul
Domnului peste Mine, pentru care M-a uns, a bine vesti
săracilor M-a trimis, a vindeca pre cei zdrobiţi cu inima, a
predica iertare celor captivi, şi orbilor vedere, a libera întru
uşurare pre cei sfărâmaţi, a predica anul Domnului cel
primit. Şi închizând cartea, dându-o servitorului, a şezut. Şi
ochii tuturor în Sinagogă era privind spre Dânsul. Şi a
început a grăi către dânşii: Că astăzi s-a plinit Scriptura
aceasta întru urechile voastre. Şi toţi îl mărturiseau, şi se
mirau de cuvintele harului, ce ieşeau din gura Lui.
Corul: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Îndată Diaconul zice
ectenia aceasta:
Să zicem toţi din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru să
zicem;
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Doamne Atotţiitorule Dumnezeul părinţilor noştri,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru preaevlaviosul şi de Hristos
iubitorul Domnul nostru Carol I-iu Regele României, pentru
soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta
lor familie, şi pentru stăpânirea, învingerea, continuitatea,
pacea, sănătatea, mântuirea lor, şi pentru ca Domnul
Dumnezeul nostru mai ales să-i ajute, şi să supuie sub
picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi rebelul.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Mitropolitul (sau
Episcopul) nostru (N) şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii
noştri.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Mulţumind cu frică şi cu cutremur misericordiei Tale, ca
nişte, robi netrebnici, Mântuitorule şi Stăpânul nostru
Doamne, pentru binefacerile Tale, ce ai revărsat cu
abundenţă asupra robilor Tăi; procedăm şi proaducem Ţie
doxologie ca lui Dumnezeu, şi cu umilinţă strigăm; izbăveşte
din toate nevoile pre robii Tăi, şi ca Milostiv totdeauna
împlineşte spre bine dorinţa noastră a tuturor, cu sârguinţă
ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Pentru ca să binecuvintezi cu bunătatea Ta cununa anului
ce a sosit, şi să domoleşti întru noi toate vrăjmăşiile,
neorânduielile, şi luptele lăuntrice; şi să ne dai pace,
dragoste tare şi nefăţarnică, armonie bine tocmită şi viaţă
virtuoasă, rugămu-Te Atotbunule Doamne, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Pentru ca să ne dai ploi bine temperate, timpurii şi târzii,
rouă producătoare, vânturi măsurate şi bine temperate, şi să
strălucească căldura soarelui, rugămu-Te Atotîndurate
Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Pentru ca să pomeneşti Sfântă Biserica Ta, să o întăreşti,
să o împuterniceşti, să o răspândeşti, şi să o împaci, şi să o
păzeşti în veci nevătămată de porţile iadului, şi neînvinsă de
toate cursele vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi,
rugămu-Te, Atotţiitorule Stăpâne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).
Pentru ca în anul acest viitor, şi în toate zilele vieţii
noastre, să ne izbăvim noi de foamete, de epidemie, de
cutremur, de potop, de grindină, de foc, de sabie, de supra
venirea celor de alt neam, şi de războiul lăuntric, şi de toată
plaga mortală, şi de supărare şi de nevoie, rugămu-Te
Misericorde Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Iereul eschiamă:
Auzi-ne, Dumnezeule mântuitorul nostru, nădejdea
tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt pre mare
departe, şi Milostive, Milostiv fii, Stăpâne, pentru păcatele
noastre, şi ne miluieşte; că Milostiv şi Iubitor de oameni
Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi
Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin. Diaconul: Iară şi iară plecând genunchii,
Domnului să ne rugăm. Iar Preotul citeşte rugăciunea următoare:
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, izvorule al vieţii şi al
nemuririi, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută,
Carele ai pus timpurile şi anii întru Stăpânirea Ta, şi dirigi
toate cu pronia Ta cea cerească şi tot bună. Mulţumimu-Ţi
pentru îndurările Tale, care le-ai făcut admirabile asupra
noastră în timpul trecut al vieţii noastre, rugămu-Te,
Atotîndurate Doamne binecuvintează cununa anului ce a
sosit, cu bunătatea Ta; păstrează pre iubitul robul Tău
Domnitorul nostru Carol I-iu Regele României, şi pre soţia sa
Elisabeta Doamna şi Regina, şi pre toată augusta lor familie.
Înmulţeşte zilele vieţii lor întru sănătate neclătită, şi le
dăruieşte propăşire întru toate virtuţile. Dă de sus bunătăţile
Tale, şi la tot poporul Tău sănătate şi mântuire, şi întru toate
bună sporire. Sfântă Biserica Ta, cetatea aceasta, şi toate
cetăţile şi ţările, izbăveşte-le de toată reaua întâmplare,
dăruindu-le pace şi neturburare, ca să ne învredniceşti
totdeauna a proaduce mulţumire Ţie Părintelui Celui fără de
început, cu Unul-Născutul Tău Fiu, cu Sfântul şi de-viaţăfăcătorul
Tău Duh, lui Dumnezeu celui slăvit întru o fiinţă, şi
a cânta Preasfântul Tău nume.
Apoi eschiamă: Slavă Ţie binefăcătorului nostru, în vecii
vecilor. Corul: Amin. Şi îndată cântă doxologia cea mare, adică:
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…, sau în locul ei, imnul
Sfântului Ambrozie, Episcopul Mediolanului: Pre Tine Dumnezeule
Te lăudăm…, iar după sfârşirea lui, Diaconul: Înţelepciune. Iereul:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne…, Corul: Pre
cea mai cinstită de cât Heruvimii…, Iereul: Slavă Ţie Hristoase
Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Corul: Slavă…, Şi
acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori), binecuvintează, Iereul:
Cela ce cu corpul a binevoit a se tăia împrejur pentru
mântuirea noastră, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, şi ale tuturor
Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască, ca un Bun şi
Iubitor de oameni.
Iar Diaconul eschiamă.
Preaevlaviosului şi de Hristos iubitorului Domnul nostru
Carol I-iu, Regele României, şi soţiei sale Elisabeta Doamna,
şi Regina, şi augustei lor familii, dă-le, Doamne, zile bune şi
îndelungate, viaţă paşnică, sănătate, mântuire, şi întru
toate bună sporire, iar asupra vrăjmaşilor victorie, şi-i
păzeşte întru mulţi ani.
Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)
Diaconul polihroniază iarăşi:
Preasfinţitului Arhiepiscopului şi Mitropolitului (sau
Episcopului) nostru (N) dă-i, Doamne, zile îndelungate şi
bună sporire întru dreapta predicare a cuvântului adevărului
Tău, şi întru conducerea turmei celei cuvântătoare pre calea
mântuirii, şi-l păzeşte întru mulţi ani.
Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)
Diaconul polihroniază a treia oară:
Binecredinciosului şi îndreptătorului sfat, căpeteniilor
cetăţilor, la toată iubitoarea de Hristos oaste, tuturor
ortodocşilor creştini, ce s-au adunat la această Sfântă
serbare: dă-le Doamne zile îndelungate, pace şi sănătate, şi
întru toate bună sporire, şi păzeşte întru mulţi ani.
Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)
CUVÂNT CATEHETIC tot al Sfântului, Ioan Hrisostomîn Sfânta şi marea Duminică a Paştilor
CUVÂNT CATEHETIC
tot al Sfântului, Ioan Hrisostomîn Sfânta şi marea Duminică a Paştilor
Binecuvintează Părinte!
De este cineva bine credincios şi iubitor de Dumnezeu, să
se îndulcească de această serbare frumoasă şi veselă. De
este serv recunoscător, să intre bucurându-se de bucuria
Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum
dinarul. De a lucrat cineva din ora întâia, să-şi primească
astăzi dreaptă plată. De a venit cineva după ora a treia, cu
mulţămire să serbeze. De a sosit cineva după a şasea oră,
nici cum să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi. De
a întârziat până în ora a noua, să se apropie, nici cum
îndoindu-se. De a sosit cineva numai în ora a unsprezecea,
să nu se teamă de întârziere; că darnic fiind Stăpânul,
primeşte pre cel din urmă, ca şi pre cel dintâi; linişteşte pre
cel din ora a unsprezecea, ca şi pre cela ce a lucrat din ora
întâia; şi pre cel din urmă miluieşte, şi pre cel dintâi
preţuieşte; acestuia plăteşte şi aceluia îi dăruieşte; şi faptele
le primeşte şi socotinţa îi place; şi lucrul îl preţuieşte, şi
voinţa o laudă. Deci intraţi toţi în bucuria Domnului nostru;
şi cei întâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii
împreună dănţuiţi; înfrânaţii şi leneşii cinstiţi ziua. Cei ce aţi
postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi; masa este plină,
ospătaţi toţi, viţelul este mult, nimenea să nu iasă flămând.
Toţi îndulciţi-vă de ospăţul credinţei. Toţi împărtăşiţi-vă de
bogăţia bunătăţii. Nimeni să se plângă de sărăcie; că s-a
arătat Împărăţia cea pentru toţi. Nimeni să nu se tânguiască
de păcate; că iertarea din mormânt a răsărit. Nimeni să nu
se teamă de moarte; că moartea Mântuitorului ne-a eliberat
pre noi. Stinsu-o-a pre dânsa, Cel ţinut de dânsa. Prădat-a
iadul, Cela ce s-a pogorât în iad. Amărâtu-s-a gustând din
trupul lui; şi aceasta presupunându-o Isaia a strigat: Iadul,
zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pre Tine jos. Amărâtu-s-a
că s-a stricat. Amărâtu-s-a, că s-a batjocorit. Amărâtu-s-a că
s-a omorât. Amărâtu-s-a, că s-a surpat. Amărâtu-s-a că s-a
legat. Luat-a trup, şi cu Dumnezeu s-a întâlnit. Luat-a
pământ, şi s-a întâmpinat cu cerul. Luat-a ce a văzut, şi a
căzut unde n-a văzut. Unde-ţi este moarte acul? Unde-ţi este,
iadule învingerea? Înviat-a Hristos, şi tu te-ai surpat. Înviat-a
Hristos şi au căzut demonii. Înviat-a Hristos, şi se bucură
Îngerii. Înviat-a Hristos, şi viaţa domneşte. Înviat-a Hristos, şi
nici un mort nu este în mormânt. Căci Hristos sculându-se
din morţi, începătură celor adormiţi s-a făcut. Căruia este
mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor, Amin.
CUVÂNT de sfătuire în Sfânta şi marea joi
CUVÂNT
de sfătuire în Sfânta şi marea joi, a celui în
tre Sfinţi
părintelui nostru Ioan Hrisostom, Arhiepiscopul
Constantinopolei
Binecuvintează Părinte!
Iubiţilor şi preadoriţilor mei fraţi, care v-aţi fi adunat în
Sfânta lui Dumnezeu Biserică, spre a servi lui Dumnezeu cel
Viu, în cuvioşie şi dreptate, şi cu frică să vă împărtăşiţi cu
Sfintele, curatele, nemuritoarele şi înfricoşatele Taine a lui
Hristos, ascultaţi-mă pre mine umilitul şi nevrednicul, căci
nu sunt eu cela ce grăieşte şi vă învaţă, ci harul
Preasfântului şi de-viaţă-dătătorului Duh; că nu de la mine
grăiesc, ci precum m-am învăţat din Sfintele canoane, şi de
la purtătorii de Dumnezeu părinţi, şi precum a primit
Biserica de la înţelepţii şi Dumnezeieştii Apostoli; aşa deci
zic eu însumi umilitul şi mai neputinciosul dintre toţi: faptele
voastre nu le cunosc, întreprinderile nu le ştiu; şi pentru
aceea cuprins de frica lui Dumnezeu, sfătuiesc pre fiecare
din voi, bărbaţi şi femei, mici şi mari: nimeni dintre voi,
vinovat fiind de păcat şi mustrat de conştiinţa sa, mai
înainte de a se căi şi mărturisi, să nu cuteze cu dispreţ a se
apropia şi a se atinge de acest foc dumnezeiesc; că
Dumnezeul nostru este foc mistuitor, şi celor ce se apropie
cu credinţă şi cu frică, ca de Dumnezeu împăratul şi
judecătorul nostru al tuturor, le arde şi le mustuieşte
păcatele, iar sufletele le luminează şi sfinţeşte; dar ale
necredincioşilor şi celor ce se apropie cu neruşinare, le arde
şi mistuie sufletele şi trupurile. Pentru aceasta între noi
mulţi bolnavi şi neputincioşi dorm, adică mor mulţi
nemărturisiţi şi nepocăiţi. Mai departe, vă rog fraţii mei, şi
zic: nici un jurător, sau călcător de jurământ, sau minţitor,
sau clevetitor, sau preacurvar, sau desfrânat, sau răpitor,
sau beţiv, sau defăimător, sau având ură asupra fratelui său,
sau făcător de ucidere, sau mag, sau fermecător, sau
otrăvitor, sau descântător, sau ghicitor, sau tâlhar, sau
eretic, să nu vină nemărturisit şi nepregătit, nici să se atingă
sau să se apropie de înfricoşatele Taine ale lui Hristos; că
înfricoşat este a cădea în mâinile lui Dumnezeu celui viu;
căci cuvântul lui Dumnezeu este mai tăios decât sabia cu
două ascuţişuri, pătrunzând până la încheietură, până la
oase, şi până la măduvă, până la cugete şi până la inimă.
Deci vedeţi fraţii mei ca nimeni nepocăit, nepregătit, sau
nevrednic venind, să nu se cuminece cu înfricoşatele şi
curatele lui Taine. Căci Însuşi zice: Eu sunt şi nu este
Dumnezeu afară de Mine; Eu voi omorî şi voi face viu; şi nu
este cine să vă scotă pre voi din mâinile Mele; Că Însuşi este
Împăratul veacurilor. Căruia se cuvine toată mărirea, cinstea
şi închinăciunea, împreună şi Părintelui celui fără început, şi
Preasfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE ce se citeşte în fiecare post
RUGĂCIUNE
ce se citeşte în fiecare post
Nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor de pre
mare departe, Dumnezeul nostru Carele mai înainte ai
însemnat prin legea cea veche şi cea nouă aceste zile de
post, la care ne-ai învrednicit pre noi a ajunge acum, de la
Tine cerem şi Ţie ne rugăm, întăreşte-ne cu puterea Ta, ca să
ne nevoim într-însele cu bună nevoinţă, spre mărirea
numelui Tău celui Sfânt şi spre iertarea păcatelor noastre,
pentru omorârea patimilor şi învingerea a tot păcatului; ca
întru pocăinţă împreună cu Tine răstignindu-ne şi
înmormântându-ne, să ne sculăm din faptele cele moarte şi
să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta în toate zilele vieţii
noastre. Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pre noi,
Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău Celui fără început, şi
Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA în luminata zi a Învierii lui Hristos, pentru fiii cei duhovniceşti
RUGĂCIUNEA
în luminata zi a Învierii lui Hristos,
pentru fiii cei duhovniceşti
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ne-ai
învrednicit pre noi a trece timpul cinstitului şi Sfinţitului
post, Carele s-a pre însemnat de Tine şi s-a dat prin Tine
nouă în patruzeci de zile; Cela ce ai pus nouă pocăinţă
pentru mântuirea sufletelor şi curăţia trupurilor şi spre
respingerea demonilor; Carele ne-ai arătat nouă spre
închinare chipul cinstitei Tale Cruci şi ne-ai dăruit nouă a o
săruta cu atingerea nevrednicelor noastre buze; Cela ce neai
învrednicit a auzi învierea prietenului Tău Lazăr şi
intrarea Ta în Ierusalim, întâmpinat fiind de pruncii evreieşti
care striga: Osana întru cei de sus, şi apoi a vedea
mântuitoarele Tale patimi şi a ne închina Dumnezeieştii Tale
răstigniri, suliţei, trestiei, buretelui, pogorârii celei de pre
Cruce şi înmormântării, şi a ajunge cinstita şi dumnezeiasca
Ta Înviere. Pentru aceea cu bucurie strigăm văzând ziua
Învierii Tale, Hristoase Dumnezeule, şi împreună cu Îngerii,
arhanghelii, Heruvimii, serafimii şi toţi Sfinţii, şi cu
preacurata Ta Maică, Te mărim lăudându-Te pre Tine Marele
Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Şi acum Te rugăm,
Stăpâne, pentru servii Tăi aceştia (N), care scapă sub
acoperământul casei Tale celei Sfinte, primeşte pocăinţa lor,
şi-i iartă pre dânşii pentru Învierea Ta de mulţimea păcatelor
celor nenumărate, ştiute şi neştiute, de voie şi fără de voie;
curăţeşte-i ca pre curva ce plângea, şi ca pre Petru ce se
lepădase de Tine, şi plângând amar iarăşi l-ai primit;
primeşte umilinţa şi mărturisirea servilor Tăi, precum ai
primit pre vameşul, carele cu suspin se ruga; pune frica Ta
în inimile lor, ca să se teamă şi să Te iubească din toată
inima lor. Dă-le lor să păzească toate poruncile Tale, în toate
zilele vieţii lor, umblând în voia Ta; învredniceşte-i fără
osândire a veni şi a se cumineca cu preacuratul Tău Trup şi
preţiosul Tău Sânge; ca cu vrednicie primindu-L, să fie
părtaş împărăţiei Tale, lăudând şi mărindu-Te pre Tine şi pre
Tatăl Tău Cel fără început, şi pre Sfântul, Bunul şi de-viaţăfăcătorul
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA ce se citeşte la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos pentru fii duhovniceşti
RUGĂCIUNEA
ce se citeşte la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
pentru fii duhovniceşti
Stăpâne, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, când Te-ai
născut din Fecioara Maria, în Vitleemul Iudeei, cu spaimă
făpturile s-au minunat, şi lumea s-a bucurat de naşterea Ta;
Cela ce ai făcut pre om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai
dat lui Botezul spre pocăinţă; Carele ne-ai adus pre noi la
preacuratele zilele acestea pentru înfrânarea puterilor, spre
nădejdea învierii; şi ne îndreptezi pre noi spre adevărul
Dumnezeirii Tale, şi ai întărit inimile noastre şi mintea a Te
cunoaşte pre Tine Fiul lui Dumnezeu, Carele ridici păcatele a
toată lumea. Tu şi acum Stăpâne Iubitorule de oameni,
primeşte pre servii Tăi, precum ai primit pre Petru, carele se
afunda în mare, şi în urmă lepădându-se de Tine, dar
plângând amar, iarăşi l-ai primit. Primeşte acum, Stăpâne,
lacrimile, suspinul şi pocăinţa servilor Tăi, precum ai primit
pre păcătoasa, ce plângea şi cu lacrămi uda picioarele Tale,
şi cu perii capului le ştergea, pentru a lua mila Ta; Cela ce ai
primit pre tâlharul cel împreună cu Tine pre Cruce, şi ai zis:
Astăzi cu Mine vei fi în rai. Că am auzit glasul grăind, şi
filozofii închinându-se cu daruri, şi Îngerii cântând, iar Irod
turburându-se, că Dumnezeu în trup s-a arătat spre
mântuirea neamului omenesc. Pre Tine acum, Stăpâne
Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă grăind: Hristos
se naşte, măriţi-L, Hristos din ceruri întimpinaţi-L, Hristos
pre pământ, înălţaţi-vă. Puterile Îngerilor se bucură, cetele
Mucenicilor se veselesc, văzând mărita şi cinstita
sărbătoare; şi toţi după vrednicie o lăudăm cu inima şi cu
buzele. Şi acum, Bunule şi Iubitorule de oameni Doamne,
primeşte pre servii Tăi aceştia (N) cărora le pare rău de
păcatele lor, cele ştiute şi neştiute, cele de voie şi fără de
voie; şi cu ştiuta Ta iubire de oameni primeşte plecarea
genunchilor şi postul servilor Tăi, ca plinind poruncile Tale
şi ajungând acum Sfânta şi cinstita Naştere, curaţi şi
neprihăniţi, să se împărtăşească cu Preacuratul Trup şi
Sânge al Tău, Domnul nostru Iisus Hristos. Căruia se cuvine
mărire, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt acum şi pururea
şi în vecii vecilor, Amin.
RÂNDUIALA Sfinţirii Crucii şi a troiţei celei noi
RÂNDUIALA
Sfinţirii Crucii şi a troiţei celei noi
Fiind aşezată o masă acoperită după cuviinţă înaintea sfintelor
uşi împărăteşti, Preotul iese din altar îmbrăcat cu epitrahilul şi cu
felonul şi, cădind cruciş cinstita cruce, face începutul obişnuit:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Împărate ceresc..., Sfinte
Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este
împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă..., Şi acum...,
Veniţi să ne închinăm... (de trei ori), şi Psalmul 98:
Domnul împărăţeşte: să tremure popoarele; şade pe
Heruvimi: să se cutremure pământul. Domnul în Sion este
mare şi Înalt peste toate popoarele. Să se laude numele Tău
cel mare, că înfricoşător şi Sfânt este. Şi cinstea împăratului
iubeşte dreptatea. Tu ai întemeiat dreptatea; judecată şi
dreptate în Iacob Tu ai făcut, înălţaţi pre Domnul Dumnezeul
nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt
este! Moise şi Aaron între preoţii Lui, şi Samuel, între cei ce
cheamă numele Lui. Chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit pre
ei, în stâlp de nor grăia către ei; căci păzeau mărturiile Lui şi
poruncile pre care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru,
Tu i-ai auzit pre ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai
răsplătit toate faptele lor. Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul
nostru şi vă închinaţi în Muntele cel Sfânt al Lui, că Sfânt
este Domnul, Dumnezeul nostru!
Apoi: Slavă..., Şi acum..., Aliluia (de 3 ori). Doamne miluieşte
(de 3 ori), şi troparul, glasul I-iu:
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează
moştenirea Ta, biruinţă Regelui nostru asupra protivnicilor
dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pre poporul Tău (de trei
ori).
Slavă... Condacul, glasul al 4-lea:
Cel ce Te-ai înălţat pre Cruce de bunăvoie, îndurările Tale
dăruieşte poporului Tău celui nou numit cu numele Tău,
Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pre
binecredinciosul nostru Rege, dăruindu-i lui biruinţă asupra
potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace nebiruită
biruinţă.
Şi acum... a Crucii şi a Născătoarei, acelaşi glas:
Crucea cea făcătoare de viaţă a bunătăţii Tale, pre care ai
dăruit-o nouă nevrednicilor, Doamne, Ţie o aducem cu rugăciune.
Mântuieşte pre poporul Tău cela credincios, pentru
Născătoarea de Dumnezeu, care se roagă Ţie pentru noi,
Unule, Iubitorule de oameni.
Şi îndată se cântă de trei ori troparul acesta, glasul al 6-lea:
Trimite harul Tău, Dătătorule de viaţă, şi sfinţeşte Crucea
aceasta; şi arat-o pre ea la tot poporul să-i fie ajutor şi
întărire.
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Şi Preotul citeşte această
Rugăciune:
Doamne, Dumnezeul slavei, Părinte Atotţiitorule, Dumnezeule
Savaot, Carele prin pomul vieţii cela din mijlocul
raiului ai închipuit mai înainte crucea cea de viaţă făcătoare
a Unuia-Născut Fiului Tău; şi în locul pomului neascultării,
prin gustarea din care şarpele cel a tot viclean pe strămoşii
noştri şi cu dânşii pe tot neamul omenesc i-a izgonit din rai
şi la moarte i-a adus, ai dăruit nouă semnul acestei Crucii
purtătoare de viaţă, pre care iubitul Tău Fiu, pironit fiind, a
murit şi cu moartea pre moarte a omorât şi toată puterea
diavolului a sfărâmat şi viaţă lumii a dăruit, iar Bisericii Sale
armă nebiruită, Sfinţire şi acoperământ tare, şi credinţei
întărire, şi izbăvire de toate cursele diavoleşti, şi nădejde
tare de mântuire şi neruşinată, spre câştigarea vieţii. Pentru
aceea noi robii Tăi, în dar învrednicindu-ne de multa milă a
Ta, mulţumitori fiind, slavă şi mulţumire şi smerită
închinăciune aducem slavei Tale şi cu umilinţă ne rugăm să
cauţi cu milostivire spre acest semn al Crucii, pe care
credincioşii robii Tăi, din osârdie şi din credinţa cea tare şi
din dragostea către Tine, au făcut-o spre însemnarea
biruinţei Fiului Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos şi a
eliberării şi a mântuirii noastre. Şi trimite peste noi
binecuvântarea Ta cea cerească; binecuvinteaz-o şi o
sfinţeşte pre ea, şi umple-o de puterea şi binecuvântarea
lemnului aceluia, pre care a fost pironit Preasfântul Trup al
Domnului nostru Iisus Hristos, Unul-Născut Fiul Tău, prin
Carele puterea diavolului s-a surpat şi noi pământenii ne-am
eliberat şi vieţii ne-am învrednicit.
Aşa Te rugăm pre Tine, Preasfinte Stăpâne, pentru sfintele
patimi şi pentru vărsarea Sfântului Sânge şi moartea cea
făcătoare de viaţă a Unuia-Născut Fiului Tău, Domnul nostru
Iisus Hristos, pre carele cu sfatul Tău, al lui Dumnezeu Tatăl
Cel fără de început şi al Preasfântului Tău Duh, de bunăvoie
pentru mântuirea noastră pre lemnul Crucii le-a suferit; şi
prin acelea lemnul Crucii, carele era oarecând spre pierzare
făcătorilor de rău şi celor ce greşeau, l-a arătat a fi
binecuvântat, Sfânt, de viaţă dătător şi izbăvitor celor ce
greşesc, pre carele şi cu rugăciune Ţie îl aducem: trimite
acum harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al Crucii
şi-l binecuvintează, îl sfinţeşte şi-i dă lui ca să fie semn
înfricoşător şi tare asupra tuturor vrăjmaşilor văzuţi şi
nevăzuţi, spre izgonirea şi înfrângerea tuturor curselor
ispitelor şi asupririlor diavoleşti. Iar poporului Tău să fie
acoperământ puternic, întărire credinţei, sprijinire nădejdii,
în războaie biruinţă şi sporire în toate faptele cele bune; şi
tuturor celor ce se vor închina Ţie înaintea semnului
acestuia şi rugăciuni vor aduce, să le fii Milostiv ascultător şi
Îndurat împlinitor al tuturor cererilor lor, celor către
mântuire. Şi precum prin Cruce lumea ai eliberat de
osândirea păcatului, aşa pre robii Tăi, carele cu credinţă, din
suflet, aduc Ţie acest semn al Crucii, cu puterea Crucii
iubitului Tău Fiu, pururea biruitor asupra păcatului arată-i a
fi, şi le dăruieşte lor toate bunătăţile Tale cele pământeşti şi
cereşti; şi prin Cruce totdeauna spre bine pe toţi credincioşii
povăţuind, du-i la primirea cununilor cereşti, că Tu eşti
Izvorul Sfinţirii şi dătător bogat de toate bunătăţile, şi Ţie
slavă înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi
Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi Preotul stropeşte cu aghiasmă crucea, zicând:
Sfinţească-se semnul acestei Sfinte Cruci cu harul
Preasfântului Duh, prin stropirea acestei ape Sfinţite, în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin (de trei
ori).
Şi îndată, luând cădelniţa şi stând cu bună cucernicie înaintea
chipului Sfintei Cruci, o cădeşte cruciş, cântând:
Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o
lăudăm şi o mărim.
Se închină cu cucernicie până la pământ şi sărută cinstita şi
Sfinţita Cruce. Asemenea şi toţi cei ce stau de faţă se închină şi
sărută cinstita Cruce. Iar la strană se cântă stihira aceasta, glasul
al 2-lea:
Veniţi, credincioşilor, puterii Crucii să ne închinăm, căci
pomul în rai a odrăslit moartea, iar acesta, viaţă a înflorit,
având pironit pre dânsul pre Domnul Cela fără de păcat, de
la Carele toate limbile luând nestricăciunea, strigăm: Cela
ce prin Cruce moartea o ai stricat şi pre noi din înşelăciunea
şi chinuirea diavolului ne-ai liberat, Doamne, mărire Ţie.
Şi îndată se face apolisul; Diaconul: înţelepciune. Cântăreţul:
Binecuvintează. Preotul:
Cela ce pe lemnul Crucii pentru mântuirea noastră S-a
răstignit şi moartea a binevoit a primi şi a treia zi din morţi a
înviat, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de
viaţă făcătoarei Cruci şi cu rugăciunile tuturor Sfinţilor Săi,
să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi de
oameni Iubitor. de la Tine mare şi multă milă.
Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi
creştinii ortodocşi.
Că milostiv şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti, şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi Diaconul:
Iară şi iară plecând genunchi, Domnului să ne rugăm.
Şi Preotul se roagă:
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai
dat pacea Ta oamenilor, şi darul Preasfântului Duh, încă
fiind cu noi în viaţă, L-ai dat celor credincioşi pururea spre
moştenire neştearsă; şi mai arătat acest har L-ai trimis
discipolilor şi Apostolilor Tăi şi le-ai întărit buzele lor cu
limbi de foc, prin care tot neamul omenesc, în a sa limbă şi
în auzul urechii, primind cunoştinţa de Dumnezeu, ne-am
luminat cu lumina Duhului şi am scăpat din înşelăciune ca
dintru întuneric; şi prin împărţirea limbilor simţitoare şi de
foc şi prin lucrarea cea mai presus de fire, ne-am învăţat a
crede în Tine şi ne-am luminat a te teologhisi cu Tatăl şi cu
Duhul Sfânt, într-o Dumnezeire, putere şi domnie. Tu dar
Cela ce eşti raza Tatălui şi caracterul cel neschimbat şi
nemutat al fiinţei şi al firii Lui, Izvorule al mântuirii şi al
harului, deschide-mi şi mie păcătosului buzele, şi mă învaţă
cum se cuvine şi pentru cele ce se cade a mă ruga. Că Tu
cunoşti marea mulţime a păcatelor mele, dar îndurarea Ta
va învinge noianul acestora. Iată cu frică stau înaintea Ta,
aruncând deznădăjduirea sufletului meu întru adâncul milei
Tale. Îndreptează-mi viaţa, Cela ce îndreptezi toată făptura
cu cuvântul şi cu puterea cea nespusă a înţelepciunii, Cela
ce eşti liman lin al celor cuprinşi de furtuni, şi arată-mi calea
în care voi merge. Dă cugetelor mele Duhul înţelepciunii
Tale, dăruind nepriceperii mele duh de înţelegere; umbrează
faptele mele cu duhul temerii de Tine; şi duh drept înnoieşte
întru cele dinlăuntru ale mele; cu duh stăpânitor întăreşte
alunecarea cugetului meu; ca în fiecare zi, cu Duhul Tău cel
bun fiind îndreptat spre lucrul cel de folos, să mă
învrednicesc a face poruncile Tale, şi să-mi aduc aminte
pururea de mărită venirea Ta, care va cerceta faptele
noastre. Şi să nu laşi ca să mă amăgesc cu frumuseţile cele
stricăcioase ale lumii acesteia; ci întăreşte-mă să poftesc
câştigarea visteriilor celor ce vor să fie. Că Tu ai zis,
Stăpâne, că orice ar cere cineva întru numele Tău, neapărat
va lua de la Dumnezeu Părintele Cel împreună cu Tine
veşnic. Pentru aceasta şi eu păcătosul, întru venirea
Sfântului Tău Duh, rog bunătatea Ta: câte am cerut, dă-mi-le,
spre mântuire. Aşa, Doamne, Carele eşti Bun dătător şi
bogat dăruitor de toată binefacerea; că Tu eşti Cela ce dai
de prisosit cele ce cerem. Tu eşti compătimitorul, miluitorul,
Carele fără păcat Te-ai făcut părtaş trupului nostru, şi Te
pleci cu iubire de inimă către cei ce pleacă genunchii la
Tine, curăţire făcându-te păcatelor noastre. Deci dă,
Doamne, poporului Tău îndurările Tale; auzi-ne pre noi din
cerul Tău cel sfânt; sfinţeşte-i pre dânşii cu puterea dreptei
Tale celei mântuitoare; acoperă-i cu acoperământul aripilor
Tale; nu trece făptura mâinilor Tale. Ţie unuia am păcătuit,
dar şi numai Ţie servim. Nu ştim a ne închina la Dumnezeu
străin, nici să tindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt
Dumnezeu. Iartă nouă greşalele, primind rugăciunile
noastre cele cu îngenunchiere; tinde nouă tuturor mână de
ajutor. Primeşte rugăciunea tuturor ca o tămâie primită, ce
se înalţă înaintea împărăţiei Tale celei prea bune.
Citeşte şi această rugăciune:
Doamne, Doamne Cela ce ne-ai scăpat de toată săgeata
ce zboară ziua, fereşte-ne şi de tot lucrul ce umblă în
întuneric. Primeşte ca o jertfă de seară înălţările mâinilor
noastre. Învredniceşte-ne să trecem şi stadiul nopţii
neprihăniţi, ne ispitiţi de rele, şi ne scuteşte de toată
turburarea şi frica ce vine asupra noastră de la diavolul.
Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă şi cugetelor noastre
îngrijire de întrebarea la judecata Ta cea înfricoşată şi
dreaptă. Pironeşte cu frica Ta trupurile noastre, şi omoară
membrele noastre cele de pre pământ. Ca şi în liniştea
somnului să ne luminăm cu privirea la judecăţile Tale. Şi
depărtează de la noi toată nălucirea necuviincioasă şi pofta
cea vătămătoare. Şi ne scoală în timpul rugăciunii, întăriţi în
credinţă şi sporind întru poruncile Tale.
Apoi Diaconul zice:
Apară, mântuieşte, miluieşte, ridică-ne şi ne păzeşte pre
noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pre Preasfânta, Curata, preabinecuvântata, mărita
Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.
Pre noi înşine şi unul pre altul şi toată viaţa noastră lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
Cu bunăvoirea şi cu harul Unuia-Născut Fiului Tău, cu
Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul, bunul şi de-viaţăfăcătorul
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Corul: Amin
Apoi: Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta...
Diaconul:
Iară şi iară plecând genunchii, Domnului să ne rugăm.
Iar Preotul zice rugăciunea:
Izvorul cel pururea izvorâtor de viaţă şi de lumină,
puterea cea împreună creatoare şi veşnică a Tatălui, Carele
ai plinit prea frumos toată iconomia cea pentru mântuirea
oamenilor, Hristoase Dumnezeul nostru; Cela ce ai rupt
legăturile cele nedezlegate ale morţii şi încuietorile iadului,
călcând mulţimea duhurilor celor viclene; Cela ce Te-ai adus
pentru noi junghiere nevinovată, dându-ţi spre jertfă trupul
Tău cel preacurat, neatins şi neajuns de nici un păcat, şi prin
aceasta înfricoşată şi negrăită jertfire, ne-ai dăruit nouă
viaţa de veci; şi pogorându-te în iad ai frânt încuietorile cele
veşnice, şi celor ce şedeau în întuneric le-ai arătat ieşire; iar
pre balaurul cel din adânc şi începătorul răutăţii cu
înţeleaptă uneltire dumnezeiască l-ai vânat, şi cu lanţurile
întunericului legându-l în tartar, în focul cel nestins şi în
întunericul cel mai din afară l-ai încuiat cu puterea Ta cea
nemăsurată, înţelepciunea Tatălui cea cu nume mare,
Carele Te-ai arătat ajutător mare celor asupriţi şi ai luminat
pre cei ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii. Tu,
Doamne al măririi celei veşnice, şi Fiule iubit al Părintelui
Celui Preaînalt, lumină pururea vecuitoare din lumina cea
de-a pururea, Soare al dreptăţii, auzi-ne pre noi care ne
rugăm Ţie şi fă repaus sufletelor servilor Tăi, a părinţilor şi a
fraţilor noştri celor mai înainte răposaţi, şi ale celorlalte
rudenii după trup, şi ale tuturor celor de o credinţă cu noi,
pentru care şi facem acum pomenire. Că a Ta este
stăpânirea peste toţi şi cu mâna Ta ţii toate marginile
pământului. Stăpâne Atotţiitorule, Dumnezeule al părinţilor
şi Domnul milei, făcătorul neamului celui muritor şi a celui
nemuritor şi a toată firea omenească, ce se înfiinţează şi
iarăşi se desfiinţează, al vieţii şi al morţii, al petrecerii de
aici şi al mutării de acolo; Cela ce măsori anii viilor şi
rânduieşti timpurile morţii, Carele duci şi scoţi din iad,
legând cu slăbire şi dezlegând cu putere; Cela ce
iconomiseşti spre trebuinţă cele de faţă şi aduci spre folos
cele viitoare; Cela ce întăreşti cu nădejdea învierii pre cei
loviţi de acul morţii; Însuţi, Stăpâne al tuturor, Dumnezeule
Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului
şi a celora de pre mare departe, Carele şi în această de pre
urmă, marea şi mântuitoarea zi a Cincizecimii, ai arătat
nouă taina Sfintei, Celei de o fiinţă, pururea veşnică,
nedespărţită şi neamestecatei Treimi, şi pogorârea şi
venirea ştiutului şi de-viaţă-făcătorului Duh ai revărsat-o în
chip de limbi de foc peste Sfinţii Tăi Apostoli, punându-i
binevestitori credinţei noastre celei drepte, şi arătându-i
mărturisitori şi prezicători teologiei celei adevărate; Carele
şi în această sărbătoare cu totul deplină şi mântuitoare ai
voit a primi rugăciuni de împăcare pentru cei ţinuţi în iad,
dându-ne nouă nădejdi mari că se va trimite de la Tine
uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare.
Auzi-ne pre noi umiliţii servii Tăi care ne rugăm Ţie:
odihneşte sufletele robilor Tăi celor mai înainte repausaţi, în
loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc răcoros, de unde a
fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; şi aşează
sufletele lor în locaşurile drepţilor, şi-i învredniceşte păcii şi
iertării; că nu morţii Te vor lăuda, Doamne, nici cei din iad
îndrăznesc a-Ţi aduce Ţie mărturisire; ci noi aceşti vii Te
binecuvântăm şi Te rugăm şi-Ţi aducem rugăciuni de împăcare
şi jertfe pentru sufletele lor.
Uneşte şi această rugăciune:
Dumnezeule Cel mare şi veşnic, Sfânt şi de oameni
iubitor, Carele ne-ai învrednicit a sta în această oră înaintea
măririi Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda
minunilor Tale, îndură-Te de noi nevrednicii servii Tăi şi ne
dă har a-Ţi aduce cu inimă înfrântă şi cu umilinţă, doxologie
întreit Sfântă şi mulţumită pentru darurile Tale cele mari,
care ai făcut şi faci totdeauna către noi. Adu-Ţi aminte,
Doamne, de neputinţa noastră, şi nu ne pierde pentru
nelegiuirile noastre, ci fă milă mare umilinţei noastre, ca,
scăpând de întunericul păcatului, să umblăm în ziua
dreptăţii; şi îmbrăcându-ne în arma luminii, să petrecem
nebântuiţi de toată uneltirea vicleanului, şi cu îndrăznire să
Te mărim pentru toate pre Tine singurul Dumnezeu adevărat
şi de oameni iubitor. Că în adevăr, mare taină este, Stăpâne
şi făcătorule al tuturor, desfacerea cea temporală a
făpturilor Tale, şi după aceea întregirea şi odihna lor în
repausul cel veşnic. Ţie mulţumim pentru toate: pentru
intrarea noastră în lumea aceasta şi pentru ieşirea, care,
prin făgăduinţa Ta cea nemincinoasă, mai înainte ne
arvuneşte nouă nădejdea învierii şi a vieţii celei
nestricăcioase, pre care fă să o câştigăm la viitoarea Ta a
doua venire. Căci Tu eşti şi începătorul învierii noastre şi
nemituit şi de oameni iubitor judecător pentru cele făcute în
viaţă, şi Stăpân şi Domn al răsplătirii. Carele Te-ai şi
împărtăşit asemenea cu noi trupului şi sângelui, pentru
milostivirea cea desăvârşit; şi pentru multa Ta îndurare ai
primit de voie încercarea patimilor noastre fără prihană şi în
ceea ce ai pătimit cu Însuţi ispita Ta, Te-ai făcut nouă celor
ce ne ispitim, ajutor de bună voie; pentru care ne-ai şi adus
pre noi la a Ta nepătimire. Deci, Stăpâne, primeşte cererile
şi rugăciunile noastre, şi odihneşte pre toţi părinţii
fiecăruia, pre mame, fraţi, surori şi fii, şi pre orice altă rudă
şi neam, şi pre toate sufletele care mai înainte au răposat
întru nădejdea învierii vieţii de veci. Şi aşează duhurile şi
numele lor în cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, Isaac şi
Iacov, în locaşul celor vii, întru Împărăţia Cerurilor, în raiul
desfătării, ducându-i pre toţi prin Îngerii Tăi cei luminoşi în
sfintele Tale locuinţe, ridicând împreună şi trupurile
noastre, în ziua în care o ai rânduit, după făgăduinţele Tale
cele sfinte şi nemincinoase. Deci, Doamne, pentru noi servii
Tăi nu este moarte când ieşim din trup şi venim la Tine
Dumnezeul nostru, ci schimbare de la cele mai cu grijă la
cele mai bune şi mai înveselitoare; este repaus şi bucurie.
Iar de am şi păcătuit Ţie cu ceva, Îndurat fii nouă şi lor; căci
nimeni nu este curat de întinăciune înaintea Ta, nici chiar de
ar fi viaţa lui numai o zi, ci numai Tu Te-ai arătat pre pământ
fără păcat, Doamne al nostru Iisuse Hristoase, prin Carele
toţi nădăjduim a câştiga milă şi iertare de păcate. Pentru
aceasta nouă şi acelora ca un bun şi de oameni iubitor
Dumnezeu dezleagă, lasă, iartă căderile noastre în păcate,
cele de voie şi cele fără de voie, cele în cunoştinţă şi cele din
neştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele din faptă şi cele
din cuget, cele cu cuvântul şi cele din toate petrecerile şi
mişcările noastre. Şi celor ce mai înainte s-au mutat
dăruieşte-le slobozire şi iertare, iar pre noi cei ce rămânem
aici ne binecuvintează, dăruindu-ne sfârşit bun şi paşnic
nouă şi la tot poporul, şi deschizându-ne nouă îndurările
milei şi ale iubirii de oameni întru venirea Ta cea înfricoşată
şi groaznică, fă-ne vrednici şi de Împărăţia Ta.
Uneşte încă şi aceasta rugăciune:
Dumnezeule Cel mare şi preaînalt, Carele singur ai
nemurire şi locuieşti în lumină ne apropiată, Cela ce ai făcut
cu înţelepciune toată făptura, şi ai despărţit între lumină şi
între întuneric, punând soarele spre stăpânirea zilei, iar luna
şi stelele spre stăpânirea nopţii; Cela ce ne-ai învrednicit
pre noi păcătoşii şi în ziua de astăzi a ne arăta feţei Tale
întru mărturisire şi a-Ţi aduce servire de seară; Însuţi
Iubitorule de oameni Doamne, îndreptează rugăciunea
noastră ca o tămâie înaintea Ta, şi o primeşte ca o
mireasmă bine mirositoare. Şi ne dă nouă seara de acum şi
noaptea viitoare paşnică; îmbracă-ne cu arme de lumină;
scuteşte-ne de frica de noapte, şi de tot lucrul ce se întâmplă
în întuneric, şi ne dă somnul, ce ni l-ai dăruit spre repaus de
neputinţa noastră, scutit de toată nălucirea diavolească.
Aşa, Stăpâne al tuturor, Dăruitorule de bunătăţi; ca şi în
aşternuturile noastre umilindu-ne, să ne aducem aminte şi
noaptea de Preasfânt numele Tău; şi cu cugetarea la
poruncile Tale luminându-ne să ne sculăm întru bucurie
sufletească spre doxologirea bunătăţii Tale aducând cereri
şi rugăciuni milostivirii Tale pentru păcatele noastre şi ale
poporului Tău; pre carele pentru rugăciunile preasfintei de
Dumnezeu Născătoare cu milă îl cercetează.
Şi Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte... Pre Preasfânta,
curata..., Ecfonis: Că Tu eşti odihna sufletelor şi a trupurilor
noastre, şi Ţie mărire înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Corul: Amin.
După aceea Diaconul: Să plinim rugăciunile noastre..., Apără,
mântuieşte, miluieşte..., Seara toată deplin..., Înger de pace,
credincios..., Milă şi iertare de păcate..., Cele bune şi de folos...,
Celălalt timp al vieţii..., Sfârşit creştinesc vieţii noastre..., Pre
Preasfânta curata..., Ecfonis; Că Dumnezeu bun şi iubitor de
oameni eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor, Corul: Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele
voastre Domnului să le plecaţi.
Iar Preotul zice în taină rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai plecat cerurile şi
Te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc, caută
spre servii Tăi şi spre moştenirea Ta. Că Ţie Judecătorului
celui înfricoşat şi de oameni iubitor şi-au plecat servii Tăi
capetele, şi-au supus grumazul lor, nu de la oameni aşteptând
ajutor, ci cerând mila Ta şi primind mântuirea Ta; pre
care păzeşte-i în tot timpul, în seara de acum şi în noaptea
viitoare, de tot vrăjmaşul, de toată lucrarea protivnică, de
cugete deşarte şi de pofte rele.
Ecfonis:
Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi prea
mărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi cântăm stihirile idiomele ale stihralei, glasul 3-lea:
Acum spre semn tuturor la arătare limbile s-au
pogorât; căci iudeii, din care este după trup Hristos, bolind
de necredinţă, au căzut din harul lui Dumnezeu, şi noi cei
dintre păgâni ne-am învrednicit de lumina cea
dumnezeiască, întărindu-ne prin cuvintele ucenicilor, care
au vestit mărirea lui Dumnezeu binefăcătorului tuturor; cu
care plecând inimile cu genunchii, întărindu-ne prin Sfântul
Duh, cu credinţă să ne închinăm Mântuitorului sufletelor
noastre.
stih: Inimă curată plăsmuieşte întru mine Dumnezeule...
Acum Duhul cel Mângâitor s-a vărsat peste tot trupul; căci
începând de la ceata Apostolilor, de la dânşii prin
comuniune a întins harul asupra celor credincioşi, şi a
încredinţat despre venirea Sa cea puternică, împărţind
ucenicilor limbi în chip de foc, spre lauda şi mărirea lui
Dumnezeu; pentru aceasta, înţelegător luminându-ne
inimile, şi întărindu-ne în credinţă prin Sfântul Duh, să ne
rugăm să se mântuiască sufletele noastre.
stih: Nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta…
Acum se îmbracă cu putere de sus Apostolii lui Hristos,
căci Mângâitorul îi înnoieşte pre dânşii, înnoindu-se întrînşii,
cu înnoire tainică a cunoştinţei; pre care cu graiuri
străine şi înalte vestindu-o, ne învaţă a cinsti firea cea
veşnică, şi unică în trei Ipostasuri a lui Dumnezeu
Binefăcătorul tuturor. Pentru aceasta luminându-ne cu
învăţăturile acelora, să ne închinăm Tatălui, şi Fiului, şi Duhului,
rugându-ne să mântuiască sufletele noastre.
Mărire… Şi acum… glasul, al 8-lea:
Veniţi popoare să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei
Ipostasuri: Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh. Că Tatăl
a născut afară de timpuri pre Fiul Cel împreună veşnic şi de
acelaşi tron, şi Duhul Sfânt era în Tatăl, mărit împreună cu
Fiul; o singură putere, o fiinţă, o Dumnezeire, căreia toţi
închinându-ne zicem: Sfinte Dumnezeule, Cela ce toate le-ai
făcut prin Fiul, cu conlucrarea Sfântului Duh; Sfinte Tare,
prin Carele am cunoscut pre Tatăl, şi prin Carele Duhul Sfânt
a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâitor,
Carele din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti; Treime
Sfântă mărire Ţie.
Deci: Acum slobozeşte pre robul…, Sfinte Dumnezeule…,
Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, şi îndată troparul sărbătorii
glasul, al 8-lea:
Binecuvântat eşti Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce
preaînţelepţi ai arătat pre pescari, trimiţându-le lor Duhul
Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni,
mărire Ţie.
Deci, apolisul aceasta:
Cela ce din sânurile Tatălui S-a pogorât, şi a luat toată
firea noastră cea omenească, şi o a îndumnezeit, iar după
aceasta iarăşi la ceruri suindu-Se a şezut de-a dreapta lui
Dumnezeu şi Tatălui, şi a trimis peste Sfinţii Ucenici şi
Apostoli Duhul Cel Dumnezeiesc şi Sfânt, Cel de o fiinţă şi
de o putere, Cel întocmai mărit şi împreună veşnic, şi printrÎnsul
a luminat pre aceia, iar prin ei toată lumea; Hristos
Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile
Preacuratei şi nevinovatei Sfintei Maicii Sale, cu ale Sfinţilor,
măriţilor, prea lăudaţilor de Dumnezeu prezicători şi
purtători de Duh Apostolii, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască
şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi iubitor de
oameni.
Randuiala Campanei, adică Clopotului
Randuiala Campanei, adică Clopotului
Atârnând clopotul aproape de Biserică, aşa că să se poată
stropi şi pre dinafară şi înlăuntru, mai înainte de a fi pus în
clopotniţă, se cuvine a binecuvânta cu această binecuvântare.
Dacă oficiază Ierarhul, învestit cu toate veşmintele ierarhice, sau
numai cu mantie, cu epitrahilul, omoforul şi mitra, (iar dacă Iereul
cu epitrahilul şi cu felonul), iese din Biserică şi vine la clopot, şi
acolo fiind pregătită apă Sfinţită pre o masă acoperită convenabil
începe după datină: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, iar
clerul cântă pre glasul al 6-lea, Împărate ceresc…, apoi se citeşte
Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne
miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm: (de
trei ori), şi Psalmii aceştia:
Psalmul 148
Lăudaţi pre Domnul din ceruri, lăudaţi-L întru cei de sus.
Lăudaţi-L toţi Îngerii Lui, lăudaţi-L toate puterile Lui.
Lăudaţi-L soare şi lună, lăudaţi-L toate stelele şi lumina.
Lăudaţi-L cerurile cerurilor, şi apa cea mai pre sus de ceruri.
Să laude numele Domnului: că El a zis, şi s-au făcut: El a
poruncit, şi s-au plăsmuit. Pusu-le-a în veac şi în veacul
veacului. Poruncă a pus, şi nu va trece. Lăudaţi pre Domnul
de pre pământ, balaurii şi toate abisurile. Focul, grindina,
zăpada gheaţa, vântul cel cu vifor, care faceţi cuvântul Lui.
Munţii şi toate dealurile, arborii cei roditori şi toţi cedrii,
fiarele şi toate animalele, târâtoare şi păsările cele
zburătoare. Împăraţii pământului şi toate popoarele, domnii
şi toţi judecătorii pământului. junii şi fecioarele, bătrânii cu
tinerii. Să laude numele Domnului, că S-a înălţat numele Lui
Unuia. Mărturisirea Lui pre pământ şi în cer. Şi va înălţa
cornul poporului Său; cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui
Israil, poporului ce se apropie de Dânsul.
Apoi Psalmul 149
Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în Biserica
cuvioşilor. Veselească-se Israil de făcătorul său: şi fii
Sionului să se bucure de împăratul lor. Să laude numele Lui
în cor, în timpan şi în psaltire să cânte Lui. Că binevoieşte
Domnul întru poporul Său, şi va înălţa pre cei blânzi întru
mântuire. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă, şi se vor bucura
întru aşternuturile sale. Înălţările lui Dumnezeu în gâtlejul
lor, şi săbii cu două ascuţişuri în mâinile lor. Ca să facă
izbândă întru neamuri, mustrări întru popoare. Ca să lege
pre împăraţii lor cu obezi, şi pre slăviţii lor cu cătuşe de fier.
Ca să facă întru dânşii judecată scrisă, slava aceasta va fi
tuturor cuvioşilor Lui.
După aceea psalmul 150
Lăudaţi pre Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L întru
tăria puterii Lui. Lăudaţi-L întru puterile Lui, lăudaţi-L după
mulţimea măririi Lui. Lăudaţi-L în glasul de trâmbiţă,
lăudaţi-L în psaltire şi alăută. Lăudaţi-L în timpan şi în cor,
lăudaţi-L în strune şi în organ. Lăudaţi-L în chimvale bine
glăsuitoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea
să laude pre Domnul.
Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori), Diaconul zice ectenia
aceasta: Cu pace Domnului să ne rugăm…, până la, pentru
navigatori. Şi îndată adaugă acestea:
Pentru ca să binecuvinteze clopotul acesta, întru slava
numelui Său, cu cereasca Sa binecuvântare, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să-i dea darul, ca toţi cei ce vor auzi sunetul lui,
sau ziua sau noaptea, să se deştepte spre doxologia
Sfântului Său nume, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca prin glasul sunetului său să domolească şi să
liniştească şi să înceteze toate vânturile cele silnice, şi
furtunile, trăsnetele fulgerele şi toate intemperiile cele
vătămătoare, şi aerele cele rău temperate, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să alunge toată puterea vicleniile şi cursele
vrăjmaşilor celor nevăzuţi, de la toţi credincioşii Săi, care
vor auzi glasul sunetului lui, şi să-i îndemne la lucrarea
poruncilor Sale, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne izbăvim noi de toată întristarea…, Apără,
mântuieşte, miluieşte…, Pre Preasfânta, curata,
preabinecuvântata…, Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi
închinăciunea…, Corul: Amin. Apoi citesc Psalmul 28.
Aduceţi Domnului, fiii lui Dumnezeu, aduceţi Domnului
fiii puternicilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste. Aduceţi
Domnului slava numelui Lui; închinaţi-vă Domnului în curtea
cea Sfântă a Lui. Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul
slavei a tunat, glasul Domnului peste ape multe. Glasul
Domnului întru tărie; Glasul Domnului întru mare cuviinţă.
Glasul Domnului celui ce sfarmă cedrii, şi zdrobeşte Domnul
şi cedrii Libanului. Şi face pre Liban a sălta ca un viţel, şi pre
Sirion ca pre un pui de unicorn. Glasul Domnului aruncă
pară de foc. Glasul Domnului zguduie pustiul, şi zguduie
Domnul pustiul Cadişului. Glasul Domnului, care
înspăimântă cerbii, şi descoperă dumbrăvile; şi în Biserica
lui fiecare grăieşte slavă. Domnul şade în potop, şi va şedea
Domnul împărat în veac. Domnul tărie poporului Său va da,
Domnul va binecuvânta pre poporul său cu pace.
Şi după sfârşirea psalmului, zicând Diaconul. Domnului să ne
rugăm. Şi clerul Doamne miluieşte. Iereul citeşte rugăciunea
aceasta:
Dumnezeul nostru, Carele voind a fi totdeauna slăvit şi
închinat de toţi credincioşii Săi, în vechiul aşezământ ai
poruncit robului Tău legiuitorului Moisi a face trâmbiţe de
argint, şi fiilor lui Aaron preoţilor a trâmbiţa în ele când vor
jertfi Ţie; ca auzind poporul Tău glasul trâmbiţei, să fie gata
a se închina Ţie, şi să se, adune a proaduce Ţie jertfe, şi la
războaie fiind chemaţi de glasul acelor trâmbiţe, să se
înarmeze tare spre învingerea vrăjmaşilor. Şi acum, Stăpâne
Preasfinte, cu umilinţă Te rugăm, caută cu milostivire la
zeloasa ruga noastră a nevrednicilor robilor Tăi, şi
binecuvintează cu Sfântă binecuvântarea Ta cea cerească, şi
cu harul a-tot-Sfinţitorului Tău Duh, sfinţeşte clopotul
acesta, ce s-a făcut spre serviciul sfintei Tale Biserici, şi spre
slava mare încuviinţatului şi Sfântului Tău nume, şi varsă în
el puterea harului Tău; ca, auzind credincioşii robii Tăi
glasul sunetului lui, să se întărească în evlavie şi în credinţă,
şi bărbăteşte să se opună tuturor uneltirilor diabolice, şi
prin rugăciuni şi pururea doxologie Ţie adevăratului
Dumnezeu să le învingă, şi la Biserică spre ruga şi doxologia
Sfântului Tău nume ziua şi noaptea cu grăbire să se atragă,
şi prin glasul lui să se domolească şi să se aline, şi să
înceteze pornitele furtuni cele vânturoase, şi grindinile şi
viforele, şi tunetele cele înfricoşate şi fulgerele, şi aerele
cele vătămătoare şi rău temperate. Căci Tu Doamne
Dumnezeul nostru, faci toate cele prea slăvite câte le voieşti
şi lucrezi miraculoase, nu numai prin făpturile Tale cele
cuminţi şi însufleţite, spre slava Ta şi spre mântuirea şi
folosul credincioşilor Tăi, ci şi prin cele neînsufleţite,
precum cu toiagul lui Moisi şi cu şarpele cel de aramă în
pustie; căci toate sunt putincioase Ţie şi nimic nu este cu
neputinţă, şi Ţie slavă înălţăm Tatălui şi Fiului, şi Sfântului
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Iereul zice: Pace tuturor. Corul; Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele
voastre Domnului să le plecaţi. Corul: Ţie Doamne. Şi toţi
asistenţii plecând capetele, Iereul citeşte în taină rugăciunea
aceasta:
Stăpâne Dumnezeule Părinte Atotţiitorule, Carele prin
glasul de trâmbiţă cel de şapte ori al preoţilor ce mergeau
înaintea chivotului mărturiei, ai făcut să cadă şi să se
sfărâme murii cei tari ai Ierihonului, şi ai predat toate cele
din cetate în mâinile poporului Tău; Tu şi acum umple
clopotul aceasta de binecuvântarea Ta cea cerească, ca
glasul sunării lui auzindu-l puterile cele protivnice ale
aerului să se ferească departe de la curţile credincioşilor Tăi
şi toate săgeţile lor înfocate cele aprinse asupra noastră să
se stingă; asemenea trăsnetul fulgerelor, căderea grindinei,
şi toate intemperiile aerelor cele vătămătoare alungându-se
şi oprindu-se de dreapta cea Atotputernică şi tare, să se
domolească, să se aline şi să se depărteze: Căci Tu mijlocit
lucrezi toate întru slava Ta spre folosul şi mântuirea noastră.
Şi eschiamă
Că al Tău este a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul
nostru şi Ţie slavă înălţăm, fără Începutului Părinte, cu Unul-
Născut Fiul Tău, şi cu Preasfântul, şi Bunul, şi de-viaţăfăcătorul
Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi luând Iereul apă sfinţită stropeşte clopotul din patru părţi
ale lui din afară, mergând împrejur zicând:
Binecuvintează-se şi se sfinţeşte clopotul acesta prin
stropirea Sfinţitei apei acesteia în numele Tatălui, şi al
Fiului, şi al Sfântului Duh (de trei ori).
De asemenea şi în lăuntrul lui stropind din patru părţile zice
aceeaşi. Apoi, luând tămâietoarea, tămâiază clopotul din patru
părţile exterioare, şi lăuntrul lui. Pre când săvârşeşte el aceasta,
clericii citesc psalmul 69.
Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne
grăbeşte ca să-mi ajuţi. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce
caută sufletul meu, să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze
cei ce voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinându-se cei ce
grăiesc mie: bine! bine! Să se bucure şi să se veselească de
Tine, toţi cei ce Te caută, Dumnezeule; şi să zică pururea cei
ce iubesc mântuirea Ta: mărească-se Domnul. Iar eu sărac
sunt şi mişel, Dumnezeule ajută-mi; ajutorul meu şi
izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne nu zăbovi.
Sfârşindu-se aceasta, Diaconul eschiamă: Înţelepciune.
Cititorul zice: De la Numeri citire. Diaconul: Să luăm aminte. Iar
cititorul citeşte paremia aceasta din a patra carte a lui Moisi, cap.
10.
Domnul către Moisi, zicând: fă ţie două trâmbiţe de
argint, bătute cu ciocanul să le faci, şi să fie Ţie pentru
convocarea adunării şi de purcesul taberei. Şi vei trâmbiţa
cu ele, şi se va strânge toată adunarea la tine, înaintea uşii
cortului mărturiei. Şi când vor trâmbiţa cu o trâmbiţă atunci
să vină la tine toţi povăţuitorii şi chiriarhii lui Israil. Şi veţi
trâmbiţa semnul, şi vor purcede taberele cele tăbărâte spre
răsărit. Şi veţi trâmbiţa semnul al doilea, şi vor purcede
taberele cele tăbărâte spre miază-zi. Şi veţi trâmbiţa semnul
al treilea, şi vor purcede taberele cele tăbărâte despre mare.
Si veţi trâmbiţa semnul al patrulea şi vor purcede taberele
cele tăbărâte spre miază-noapte. Cu semn vor trâmbiţa,
când vor purcede. Şi când veţi strânge adunarea veţi
trâmbiţa nu cu semn. Şi fiii lui Aron preoţii vor trâmbiţa cu
trâmbiţele: şi să fie vouă lege veşnică între neamurile
voastre. Iar de veţi ieşi la război în pământul vostru asupra
rebelilor ce se vor împotrivi vouă, veţi trâmbiţa şi veţi da
semn şi vă veţi aminti înaintea Domnului, şi vă veţi izbăvi de
vrăjmaşii voştri. Şi în zilele veseliei voastre, şi în sărbătorile
voastre şi la lunile voastre noi, veţi trâmbiţa cu trâmbiţe la
tot arderi, şi la jertfele mântuirilor voastre, şi va fi vouă
amintire înaintea Dumnezeului vostru: Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
Apoi cântă sau citesc stihirile acestea, glasul al 2-lea.
Când pentru mâniata cea pornită asupra noastră pentru
păcatele noastre, pământul şi celelalte stihii se vor învălui,
Doamne, auzind glasul acestui semn, ca pre al trâmbiţelor
celor de argint ale lui Moisi, să cauţi cu ochiul Tău cel
milosârd, şi să nu ne mustri pre noi cu urgia Ta, ci
milostivindu-Te să cruţi, izbăvindu-ne de certarea Ta cea
înfricoşată, ca un Milosârd.
Glasul I-iu
Cela ce mişti temeliile pământului, Dumnezeule, şi singur
clăteşti patul mării, ca plăsmuitorul a toate, izbăveşte-ne de
certarea Ta cea dreaptă, alungând cu glasul semnului
acestuia furtunile şi vânturile, tunetele şi fulgerele cele
silnice, şi fă-ne totdeauna deştepţi şi grabnici spre
doxologia Ta, şi spre împlinirea Sfintelor Tale porunci, ca un
Iubitor de oameni.
Slavă… Şi acum… glasul al 4-lea
Doamne Cela ce odată la început toate le-ai plăsmuit prin
sine nemijlocit, iar acum toate le faci mijlocit, depărtează
prin glasul acestui Sfinţit clopot toată trândăvia cea cu
lenevire de la inimile credincioşilor Tăi, şi înrădăcinează
frica Ta întru ei cu evlavie, şi cu puterea Ta fă-i sârguitori la
rugăciune, şi grabnici la tot lucrul bun izbăvindu-ne de toate
conspirările vrăjmaşilor, şi păzind nevătămaţi de intemperiile
aerelor celor rău temperate; cu rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, ca unul
milosârd.
Iar după sfârşirea acestora, Ierarhul sau Proistosul, zicând
Diaconul: Înţelepciune, Corul Pre cea mai cinstită de cât
Heruvimii…, Slavă…, Şi acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori),
Binecuvintează, face obişnuitul apolis al zilei.
RÂNDUIALA la punerea Crucii deasupra acoperământului Bisericii nou zidite
RÂNDUIALA
la punerea Crucii deasupra acoperământului
Bisericii nou zidite
Luând Iereul epitrahilul pre sine, şi tămâind crucea cu tămâie
binecuvântată, începe după obicei: Binecuvântat Dumnezeul
nostru…, Corul Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, şi după
Tatăl nostru…, Iereul: Că a Ta este Împărăţia…, Şi îndată cântă,
sau citesc troparele acestea: Mântuieşte Doamne, poporul Tău…,
Slavă…, Cela ce Te-ai înălţat pre Cruce de bună voie…, Şi acum…,
Solitoare a creştinilor neînfruntată…, După aceasta zicând
Diaconul; Domnului să ne rugăm. Şi Corul: Doamne miluieşte,
citeşte Iereul rugăciunea aceasta.
Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, Cela
ce prin toiagul lui Moisi, şi prin lemnul acela pre carele ai
poruncit a se atârna şarpele cel de aramă în pustie, izbăvind
poporul de muşcarea şerpilor, ai preînchipuit chipul
cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a iubitului Fiului Tău,
Domnului nostru Iisus Hristos, prin care s-a nimicit puterea
diavolului, şi viu s-a făcut neamul nostru cel muşcat de tot
vicleanul şarpe cel de demult: cu umilinţă, procăzând la
filantropia Ta cea nemăsurată, Te rugăm şi implorăm,
trimite acum cereasca Ta binecuvântare, şi binecuvintează
semnul acesta al Crucii, şi dă-i puterea şi tăria lemnului cel
binecuvântat, carele s-a stropit cu sângele Fiului Tău, ca să
fie Bisericii acesteia, ce s-a zidit numelui Tău, acoperământ
puternic, tare apărare, pururea izbăvire de toată reaua
împresurare, bună cuviinţă şi înfrumuseţare, şi semn
înfricoşător şi spăimântător vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor
nevăzuţi; iară pre toţi ceia ce intră în biserica aceasta şi
privesc la el cu credinţă, şi se închină Fiului Tău celui
răstignit pre Cruce, binecuvintează-i, şi apărându-i cu
puterea Crucii, păzeşte-i totdeauna nevătămaţi de tot răul.
Căci Crucea este frumuseţea Bisericii, împăraţilor potestate,
credincioşilor întărire, lauda lui Pavel, iară demonilor rană.
Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, pre toţi cei ce privesc cu
credinţă la semnul aceasta, şi-şi amintesc moartea cea
mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos Fiul Tău, şi se
roagă Ţie cu sârguinţă, auzi-i cu îndurare, şi-i miluieşte cu
filantropie, şi le dăruieşte sănătate cu zile îndelungate, şi-i
învredniceşte împărăţiei Tale, cu harul şi cu îndurările şi cu
iubirea de oameni a Unuia-Născutului Tău Fiu, cu Carele
binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi Bunul, şi de-viaţăfăcătorul
Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Iară Iereul luând apă sfinţită, stropeşte cu ea crucea zicând:
Binecuvintează-se şi se sfinţeşte semnul aceasta al Crucii,
cu harul Sfântului Duh, prin stropirea Sfinţitei apei acesteia,
în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Şi îndată se cântă Condacul aceasta glasul al 4-lea.
Cela ce Te-ai înălţat pre cruce de bună voie, poporului
Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale
dăruieşte Hristoase Dumnezeule, veseleşte cu puterea Ta
pre evlaviosul Domnitorul nostru (N) dând lui învingere
asupra rebelilor, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită
biruinţă.
După aceea face obişnuitul apolis bisericii, iar lucrătorii luând
crucea, o pun la locul său deasupra Bisericii.
RÂNDUIALA ce se face la sfinţirea Antimiselor
RÂNDUIALA
ce se face la sfinţirea Antimiselor
Preoţii punând pre Sfânta Masă Antimisele, Arhiereul toarnă de
trei ori peste dânsele cât este de ajuns apă de trandafir, sau de
floare de vie zicând cuvintele psalmice: Stropi-mă-vei cu isop, şi
mă voi curaţi spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Aceasta zicându-o de trei ori, adaugă şi cele următoare ale
Psalmului. Şi terminând zice:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi luând vasul cu Sfântul Mir şi Diaconul zicând: Să luăm
aminte. Arhiereul face cu el trei cruci, una la mijloc şi de fiece
parte câte una, citindu-se Psalmul: Iată acum ce este bine, sau ce
este frumos..., până la sfârşit. Şi Arhiereul doxologind zice: Mărire
Ţie Treime Sfântă Dumnezeul nostru în veci. Apoi se dă
Arhiereului cădelniţa şi cădind zice: Judecă-mă, Doamne, că eu
întru nerăutatea mea am umblat. Şi Diaconul zicând: Domnului să
ne rugăm: Arhiereul citeşte rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul nostru, Făcătorul cerului şi al
pământului, Cela ce ai întemeiat cu negrăită înţelepciune
Biserica Ta cea Sfântă, şi ai aşezat pre pământ treapta
preoţiei, ca o formă a servirii Îngereşti din cer. Tu, Stăpâne,
mult-Dăruitorule, primeşte-ne şi acum pre noi, rugându-ne,
nu că am fi vrednici să cerem atâtea, ci ca să se arate
prisosinţa bunătăţii Tale. Că nu ai încetat a bine face în tot
chipul neamului omenesc; iar cea mai de căpetenie din
binefacerile Tale, este că ne-ai dăruit venirea în trup a
Unuia-Născut Fiului Tău. Carele pre pământ arătându-Se şi
luminând celor din întuneric lumina mântuirii, S-a adus pre
Sine pentru noi jertfă, şi S-a făcut curăţire a toată lumea,
făcându-ne pre noi părtaşi învierii Sale. Şi înălţându-Se la
ceruri, a îmbrăcat pre ucenicii Săi şi Apostolii, precum a
făgăduit, cu putere de sus, care este Sfântul Duh, Cel
închinat şi Atotputernic, Cela ce purcede din Tine Dumnezeu
şi Tatăl; prin care Apostolii făcându-se puternici în faptă şi
în cuvânt, ne-au dat Botezul înfierii, au format Biserici, au
întemeiat Altare, au pus canoane şi legi de preoţie, a cărora
predanie noi păcătoşii avându-o, cădem la Tine veşnicule
Dumnezeu, şi ne rugăm Ţie îndurate: Bisericii acesteia
ridicată pentru laudele Tale, umple-o de mărirea Ta cea
dumnezeiască, şi Altarul acesta arată-l Sfânta Sfintelor.
Pentru ca noi, stând înaintea lui, ca înaintea tronului celui
înfricoşat al împărăţiei Tale, să ne închinăm Ţie fără
osândire, înălţând rugăciuni pentru noi şi pentru tot poporul
Tău, şi să proaducem bunătăţii Tale jertfa cea fără de sânge
spre iertarea păcatelor celor de voie şi fără de voie, spre îndreptarea
vieţii, spre îndeplinirea unui trai bun, şi spre
plinirea a toată dreptatea. Că s-a binecuvântat Preasfânt
numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Arhiereul: Pace tuturor: Diaconul: Capetele voastre Domnului
să le plecaţi; şi Arhiereul zice rugăciunea aceasta:
Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, că harul ce Lai
revărsat peste Sfinţii Tăi Apostoli, şi peste cuvioşii noştri
Părinţi, ai binevoit pentru multa Ta iubire de oameni a se
întinde şi până la noi păcătoşii şi netrebnicii servii Tăi.
Pentru care ne rugăm Ţie, Stăpâne mult-Milostive Doamne:
Umple de mărire, de Sfinţire şi de har jertfelnicul acesta, ca
jertfele cele fără de sânge ce se vor aduce pre dânsul Ţie, să
se prefacă în preacuratul Trup şi preţiosul Sânge al Unuia-
Născut Fiului Tău, marelui Dumnezeu, şi Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, spre mântuirea a tot poporului Tău şi a
nevredniciei noastre. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi Ţie
mărie înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi aducându-se moaştele, şi punându-se în ceară amestecată
cu mastih, toarnă Arhiereul peste dânsele mir. Şi aşezându-le din
dosul Antimisului, într-o cutiuţă pregătită, şi bine alipindu-le, se
roagă rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai dăruit Sfinţilor
Mucenici, ce s-au luptat pentru Tine, şi această mărire, ca în
tot pământul să se răspândească moaştele lor în casele Tale
cele Sfinte, şi să producă roduri de vindecări; Însuţi Stăpâne,
Cela ce eşti dătătorul tuturor bunătăţilor, pentru rugăciunile
Sfinţilor, ale căror aşezare de moaşte ai binevoit a se face în
acest stimat jertfelnic al Tău, învredniceşte-ne şi pre noi fără
pedeapsă a-Ţi aduce pre el jertfa cea fără de sânge. Şi ne
dăruieşte toate cererile de mântuire, răsplată făcând şi prin
aceasta celor ce s-au luptat pentru numele Tău cel Sfânt, ca
printr-înşii să se facă minuni spre mântuirea noastră. Că a
Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi
a Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi îndată începe a se cânta Liturghia.
RÂNDUIALA la binecuvântarea şi sfinţirea Icoanei lui Hristos, una sau mai multe, şi la ale sărbătorilor domneşti
RÂNDUIALA
la binecuvântarea şi sfinţirea Icoanei lui Hristos,
una sau mai multe, şi la ale sărbătorilor domneşti
Se pune Icoana pre tetrapod înaintea amvonului, iar Preotul se
îmbracă cu felonul şi epitrahilul şi cădind cruciş zice:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, şi după
Tatăl nostru…, Doamne miluieşte (de 12 ori); Mărire…, Şi acum…;
Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul 88: Milele Tale
Doamne le voi lăuda;
Acest psalm nu se citeşte până la sfârşit, ci până la: Şi în bună
voirea Ta se va înălţa cornul nostru. Mărire…, Şi acum…, Aliluia,
Diaconul: Domnului să ne rugăm, iar Preotul zice rugăciunea
aceasta:
Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, Cela
ce, voind a scăpa pre poporul Tău Israil cel ales din
înşelăciunea idolatriei, şi al avea pururea neabătut în
cunoaşterea şi servirea Ta, a Unuia Adevăratului Dumnezeu,
cu ameninţare l-ai oprit să nu-şi facă lui chip şi asemănare
protivnică Ţie, Adevăratului Dumnezeu, la care să se închine
şi să servească ca lui Dumnezeu. Şi iarăşi ai poruncit prin
Moisi a se pune în cortul Legii Tale celei dintâi asemănări şi
chipuri, prin care se măreşte nu numele zeilor celor
mincinoşi şi streini, ci numele cel de mare cuviinţă şi
Preasfânt al Unuia Adevăratului Dumnezeu, precum şi a se
aşeza peste chivotul mărturiei doi Heruvimi de aur, şi doi la
unghiurile curăţitorului, iar pre catapeteasmă a se face
mulţime de Heruvimi cusuţi; şi apoi prin Solomon ai pus în
altar doi Heruvimi de lemn de chiparos ferecaţi cu aur; şi ai
poruncit ca chivotul, în care era tablele cele de piatră,
năstrapa cea de aur şi toiagul lui Aaron, ca unele ce însemnau
petrecerea Ta acolo cu oamenii şi mărirea măreţiei Tale,
cuprinzând pomenirea măritelor Tale minuni şi binefaceri,
să se cinstească cu frică, cu tremur şi cu închinăciune
cuvenită lui Dumnezeu şi să se facă cădiri şi rugăciuni
înaintea lor, iar cinstea aceea cu îndurare o ai primit, ca şi
cum ar fi fost adusă Ţie Însuţi. Şi la plinirea timpurilor ai
trimis pre Unul-Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos,
Cel născut din femeie, din pururea Fecioara Maria, Carele
chip de rob luând, şi în asemănarea omenească făcându-se,
asemănarea Preacuratului Tău chip, cea nefăcută de mână,
a închipuit-o punând mahrama pre a Sa Preasfântă faţă, şi o
ai trimis lui Avgar domnul Edesei, şi prin aceea l-a vindecat
de neputinţa lui, şi prin minuni de nenumărate vindecări şi
multe binefaceri tuturor celor ce cu credinţă se apropiau de
dânsa şi i se închinau. Deci şi noi, o bunule Stăpâne
Atotţiitorule, această icoană a Preaiubitului Tău Fiu, în
aducerea aminte a întrupării, a tuturor minunilor celor
mărite, şi a binefacerilor ce a arătat neamului omenesc,
arătându-se pre pământ ca un om, am pus-o cu cinste
înaintea măririi Tale, nu îndumnezeindu-o, ci ştiind că cinstea
Icoanei se înalţă către prototip, cu de-adinsul căzând ne
rugăm: Caută cu milă spre noi şi spre icoana aceasta, şi
pentru întruparea şi arătarea Unuia-Născut Fiului Tău, în a
căruia aducere aminte o am zugrăvit, trimite asupra ei
binecuvântarea Ta cea cerească şi harul Preasfântului Duh,
şi o binecuvintează şi o sfinţeşte, şi dă ei putere
vindecătoare şi respingătoare de toate cursele diavoleşti;
umple-o pre dânsa de binecuvântarea şi puterea Sfântului
Chip celui nefăcut de mână Carele cu îndestulare le-a
câştigat prin atingere de Preasfânta şi Preacurata faţă a
iubitului Tău Fiu; ca printr-însa să se lucreze puterile şi
minunile pentru întărirea ortodoxei credinţei şi mântuirea
credinciosului Tău popor. Pentru ca toţi cei ce înaintea ei ne
vom închina Ţie, Celui întru toate puternic, şi Unuia-Născut
Fiului Tău şi Preasfântului Duh, şi cu credinţă Te vom chema
şi ne vom ruga, auziţi să fim, şi mila iubirii Tale de oameni
să aflam şi har să câştigăm.
Că Tu eşti Sfinţirea noastră şi Ţie mărire înălţăm, şi
Unuia-Născut Fiu Tău, şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţăfăcătorului
Tău Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Preotul: Pace tuturor; Diaconul: Capetele voastre Domnului să
le plecaţi. Preotul zice rugăciunea aceasta în taină:
Ia aminte, Doamne Dumnezeul meu, din Sfântul Locaş şi
de la tronul măririi împărăţiei Tale, şi cu îndurare trimite
binecuvântarea Ta cea Sfântă spre icoana aceasta, şi prin
stropirea acestei ape Sfinţite, binecuvintează-o şi o sfinţeşte
pre dânsa; dă ei putere de vindecare a toată durerea şi neputinţa,
fă-o respingătoare de toate cursele diavoleşti,
pentru toţi cei ce cu credinţă vor alerga la dânsa şi se vor
ruga, ca rugăciunea lor să fie auzită şi bine primită.
Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-
Născut Fiului Tău, cu Carele binecuvântat eşti cu
Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Şi stropind Preotul icoana cu apă sfinţită, zice:
Iată se sfinţeşte icoana aceasta (sau icoanele) cu harul
Preasfântului Duh, prin stropirea acestei ape Sfinţite, în
Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Apoi cădind icoana şi închinându-se, cântă troparul glasul al 2-
lea:
Preacuratului Tău Chip ne închinăm, Bunule, cerând
iertare păcatelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie
ai binevoit a Te sui cu Trupul pre Cruce, ca să scapi din robia
vrăjmaşului pre cei ce i-ai plăsmuit. Pentru aceea strigăm
Ţie cu mulţumită: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul
nostru, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea.
La Greci Sfinţirea Icoanelor se face ungându-le în patru locuri
cu Mir Sfânt
Şi sărutând chipul, zice glasul al 2-lea: Mărire… Şi acum…
Chipul Tău Cel dumnezeiesc pre Icoană închipuindu-l noi,
Hristoase Dumnezeule, lămurit înţelegem naşterea Ta cea
din Fecioară, şi aducându-ne aminte vestim minunile Tale
cele negrăite şi răstignirea cea de bună voie; că de unde fug
demonii, acolo cu frică suspină de supărare şi cei răi
credincioşi, ca nişte împreună părtaşi cu aceia.
Şi îndată face apolisul aceasta:
Cela ce cu nespusă iconomie, înainte de patima cea de
bună voie, a voit a închipui pre mahramă chipul cel nefăcut
de mână a feţei Sale celei dumnezeieşti şi omeneşti; Hristos
Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile
preacuratei Maicii sale şi ale tuturor Sfinţilor, să ne
miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un Bun şi Iubitor
de oameni.
RÂNDUIALA binecuvântării vaselor noi ale Bisericii, adică: Cădelniţa, Căţuia, Blidul de Anaforă, Copia, vasele pentru aducerea vinului şi a apei
RÂNDUIALA
binecuvântării vaselor noi ale Bisericii, adică: Cădelniţa,
Căţuia, Blidul de Anaforă, Copia, vasele pentru aducerea
vinului şi a apei
Preotul începând zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…,
Sfinte Dumnezeule…, şi după Tată nostru…, Veniţi să ne
închinăm…(de trei ori), şi psalmul 25. Judecă-mă Doamne, că eu
întru nerăutatea mea am umblat…; până la sfârşit. Aliluia. Mărire…,
Şi acum…, Domnului să ne rugăm, şi rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor
noştri, Carele prin Apostolul Pavel, vasul cel ales al Tău, ai
zis: că toată făptura Ta este bună şi nimic nu este de
lepădat, după ce prin cuvântul Tău cel Dumnezeiesc şi prin
rugăciune se sfinţeşte; rugămu-ne Ţie, caută acum cu milă
spre rugăciunea noastră şi spre vasul aceasta, care s-a făcut
spre mărirea Preasfântului Tău nume, şi spre jertfirea
Sfântului Tău jertfelnic, şi binecuvintează-l şi sfinţeşte-l cu
mila binecuvântării celei cereşti, şi cu rugăciunea noastră a
nevrednicilor Tăi servi şi servitori ai Tăi, şi-l arată vrednic
spre servire la Sfântul Tău altar; şi celor ce l-au adus
dăruieşte-le, prin harul Tău cel ceresc, har şi iertare de
păcate şi-i fă părtaşi împărăţiei Tale. Că Tu eşti Dumnezeul
milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni, şi Ţie mărire
înălţăm, şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi Preasfântului,
Bunului, şi viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Şi citeşte rugăciunea aceasta în taină:
Doamne Dumnezeul nostru, cu umilinţă ne rugăm Ţie,
caută spre rugăciunea noastră, şi trimite binecuvântarea Ta
spre vasul aceasta, şi prin stropirea Sfinţitei apei acesteia,
binecuvintează-l şi sfinţeşte-l ca să fie vrednic la servirea
Sfântului Tău Altar. Că Tu eşti Sfinţirea noastră şi Ţie mărire
înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi
Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Şi stropeşte Preotul vasul cu agheasmă zicând:
Iată se sfinţeşte (numeşte vasul) acesta cu, harul
Preasfântului Duh, prin stropirea Sfinţitei apei acesteia, în
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
apoi se face apolis, iar vasele se pun în Altar.
RÂNDUIALA la binecuvântarea şi Sfinţirea Veşmintelor celor noi
RÂNDUIALA
la binecuvântarea şi Sfinţirea Veşmintelor celor noi:
a stiharului, a epitrahilului, a felonului, a cingătorii, şi a
mânecuţelor.
Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Împărate
ceresc…, şi după, Tatăl nostru…, Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne
închinăm, (de trei ori) şi Psalmul aceasta 132:
Iată acum ce este bun şi ce este frumos, fără numai a
locui fraţii împreună; ca mirul pre cap, carele se pogoară pre
barbă, pre barba lui Aaron, carele se pogoară pre marginea
îmbrăcămintei lui; ca roua Ermonului ce se pogoară pre
munţii Sionului; că acolo a poruncit Domnul binecuvântare
şi viaţă până în veac, Aliluia, (de trei ori).
Diaconul: Domnului să ne rugăm; Preotul zice:
Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cela ce din început
faci toate cele de folos neamului omenesc, şi ai voit a se
face biserici de mână omenească în numele Tău, şi pre acele
spre mărirea Ta, le-ai Sfinţit şi le-ai numit loc al sălăşluirii
măririi Tale, şi ai poruncit servului Tău Moisi să facă
veşminte Arhiereşti şi Preoţeşti şi alte feluri de
înfrumuseţări spre măreţia şi frumuseţea Sfântului Tău
altar; ascultă acum cu milă rugăciunea noastră şi veşmintele
acestea (numind veşmântul ce va fi) ce s-au făcut în cinstea
şi înălţarea Preasfântului Tău nume, spre podoaba şi buna
cuviinţă a servitorilor Sfântului Tău Altar şi a Sfintelor Tale
Taine, binecuvintează şi, curăţeşte-le şi sfinţeşte-le prin
mine umilitul şi nevrednicul servul Tău; ca vrednice să se
arate la servirea Sfintelor Tale Taine şi la toată doxologirea
Preasfântului Tău nume; şi să fie Preoţilor celor ce vor servi
cu dânsele spre pază şi acoperământ de toate cursele şi
smintelile duşmanului, spre a Ta bună plăcere şi măreaţa
servire a Sfintelor Tale Taine, şi spre câştigarea harului şi
îndurărilor Tale.
Cu harul şi iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău,
cu Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Pace tuturor; Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Preotul:
Stăpâne Doamne Atotţiitorule, Dătătorule al tuturor
bunătăţilor, izvorul sfinţeniei, caută spre rugăciunea noastră
şi spre Veşmintele acestea, să fie spre podoaba şi buna
cuviinţă a Preoţilor servitorilor Tăi, cu harul Preasfântului
Tău Duh, şi prin stropirea acestei ape Sfinţite, arată-le
binecuvântate şi Sfinte, şi fă vrednici şi Ţie pururea
bineplăcuţi pre cei ce se vor îmbrăca cu dânsele spre a servi
Sfintelor Tale Taine.
Că Tu eşti Sfinţirea noastră, şi Ţie mărire înălţăm,
împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi Preasfântului, Bunului
şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor, Amin.
Şi îndată apoi le stropeşte cu agheasmă zicând:
Iată se sfinţesc veşmintele acestea cu harul Sfântului
Duh, prin stropirea acestei ape Sfinţite; în numele Tatălui, şi
al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Şi se face apolisul de rând.
Iscriviti a:
Post (Atom)