ACATISTUL SFINTILOR MUCENICI ADRIAN Şl NATALIA 26 august

ACATISTUL SFINTILOR MUCENICI ADRIAN Şl NATALIA

26 august

După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Alesilor slujitori ai lui Dumnezeu şi prealaudati mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui aţi dispreţuit deşertaciunea lumeasca, punându-vă viaţa ca o jertfa curata, dorind să primiti mai degraba chinuri, decat să va lepădati de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste va lăudăm sfinţilor Adrian şi Natalie. Deci, ca cei ce stati lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugaţi-vă pentru cei ce cu credinţa şi evlavie va împloram, şi cu mulţumire va cântăm aşa: Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prelăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

Icosul 1
Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea întunecată a soţului tău şi să o întoarcă spre cunoaşterea Făcătorului şi Stăpânului tău, până când au fost auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut şi plin de curaj a suferit chinuri şi chiar moartea. Admirând râvna şi dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă lumini ai dragostei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă stâlpi neclătiţi de relele păgâneşti.
Bucuraţi-vă, că aţi purtat crucea drept şi cu răbdare.
Bucuraţi-vă căci cu aceasta aţi învins pe demon şi vicleniile sale.
Bucuraţi-vă că de Domnul voi aţi fost încununaţi.
Bucuraţi-vă că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.
Condacul al 2-lea
Văzând Domnul curăţia inimii tale, preacinstite Adriane, măcar că era umbrită de politeism, dară gata să primească Adevărul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizându-ţi uşile împărăţiei Sale, pentru rugăciunile soţiei tale; împreună cu care ai cântat lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia.
Icosul al 2-lea
Înţelegerea adevăratei cunoştinţi de Dumnezeu, ţi-a umplut sufletul Adriane, când, ca notar, scriai numele sfinţilor mucenici, osândiţi la chinuri şi moarte pentru numele Domnului; când ai întrebat pe servii lui Hristos, ce răsplată au să primească ei de la Domnul în împărăţia Sa, pentru martirajul lor, iar ei au răspuns că, limba nu poate spune şi mintea nu poate cuprinde, ce a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. Îndată ai părăsit religia cea păgânească şi din toată inima ai strigat: "Şi eu sunt creştin!" Lăudând întoarcerea ta către Soarele Dreptăţii, te rugăm primeşte, împreună cu soţia ta, sfânta Natalia, de la noi păcătoşii laudele acestea:
Bucuraţi-vă ai adevăratului Dumnezeu sfinţi slujitori.
Bucuraţi-vă ai voiei Lui sfinte buni împlinitori.
Bucuraţi-vă că în locul frumuseţii pe Hristos L-aţi iubit.
Bucuraţi-vă că iubirea conjugală, Lui o aţi dăruit.
Bucuraţi-vă că ne ziceţi, să nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus.
Bucuraţi-vă că-n neputinţe, să urcăm ne ajuţi nespus.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.
Condacul al 3-lea
Întărit cu putere de Sus ai mers fericite la nevoinţe şi chinuri dorind să mori pentru Domnul şi Mântuitorul tău. Soţia ta, Natalia, cu rugăciuni şi îndemnuri îţi ajută să ridici crucea rânduită de Domnul şi să primeşti cununa nestricăciunii, pregătită ţie în ceruri şi cu îndrăzneală să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 3-lea
Având să te prezinţi la nelegiuita judecată a lui Maximian, ai fost închis în temniţă, unde cu ceilalţi mucenici, ai petrecut toată noaptea în rugăciuni, cântări şi sfătuiri duhovniceşti. Soţia ta, dispreţuind iubirea firească şi neputinţa femeiască, în tot chipul te convingea să nu parăseşti credinţa în Hristos, ci să rămâi până la sfârşit un mărturisitor neclintit al numelui Domnului, netemându-te de moarte. De aceea, ca adevăraţilor ostaşi ai lui Hristos, cu bucurie sufletească vă cântăm:
Bucuraţi-vă curajosi râvnitori ai credinţei celei adevărate.
Bucuraţi-vă neînfricaţi mustrători ai credinţelor deşarte.
Bucuraţi-vă căci cu răbdarea ca şi cu o armă v-aţi îmbrăcat.
Bucuraţi-vă că Crucea ca pe un scut puternic în mâini aţi luat.
Bucuraţi-vă că chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat.
Bucuraţi-vă că prin voi numele Domnului e binecuvântat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
Condacul al 4-lea
Viforul îndoielii şi al fricii de la inima ta ai gonit, slăvite Adriane şi spre nevoinţa mucenicească te-a întărit fericita soţia ta Natalia, toată noaptea vorbind depsre răsplata viitoare ce a pregătit-o Dumnezeu celor ce îşi pun viaţa pentru El, spunându-ţi astfel: "Fericit eşti domnul meu, că ai aflat comoara cea nepreţuită, mărgăritarul cel preascump – pe Hristos Domnul!" Nu te mai întoarce iar la bezna idolească, ci rămâi credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cântându-I din toată inima: Aliluia.
Icosul al 4-lea
Auzind Natalia, fiind acasă, că te-ai întors din temniţă şi gândindu-se că te-ai înfricoşat de chinuri şi te-ai lepădat de Hristos, plângea amarnic şi, întâmpinându-te în uşa casei, te dojenea că te-ai lepădat de credinţă. Dar tu, bucurându-te în duh şi mai tare întărindu-te în suferinţă, cu lacrimi i-ai povestit ei, că nu numai nu te-ai lepădat de Hristos, ci voieşti mai mult să suferi pentru Numele Său sfânt. Mirându-ne de o aşa înaltă dragoste creştinească, cu umilinţă vă cântăm:
Bucuraţi-vă că chipul adevăratei însoţiri creştineşti ne-aţi arătat.
Bucuraţi-vă că iubire cerească în inimile voastre aţi purtat.
Bucuraţi-vă căci cu lepădare de sine pe noi ne insufleţiţi.
Bucuraţi-vă că în toate, voia lui Dumnezeu, să o vedem ne cerşiţi.
Bucuraţi-vă că ne-aţi învăţat să părăsim cele de jos-trecătoare.
Bucuraţi-vă că ne sfătuiţi să cugetăm la cele de Sus-viitoare.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
Condacul al 5-lea
Minunată milă şi dragoste ai arătat Natalie, când împreună cu soţul tău, aţi căzut la picioarele celor întemniţaţi pentru numele lui Hristos, şi sfintele lor rane ungându-le şi sărutându-le, aducându-le alinare şi uşurare, cu inimă smerită, înălţând lui Dumnezeu cântare îngerească: Aliluia.
Icosul al 5-lea
Văzând chinuitorul pe sfinţii întemniţaţi împreună cu tine, că sunt atât de torturaţi, încât n-ar mai putea să sufere alte chinuri şi mai groaznice, a poruncit să te ducă pe tine, Adriane, la judecată şi să te sfătuiască să te lepezi de Hristos, ori de nu, să fii supus şi la mai grele chinuri, însă, întărit fiind cu putere de Sus şi mângâiat de fericita ta soţie, ai rămas stătornic împotriva ispitirilor vrăjmaşului. De aceea pentru suferinţa cea pentru Hristos, vă fericim împreună cu sfânta Natalia şi cu bucurie vă cântăm:
Bucuraţi-vă purtători de biruinţă, ai Celui Preaînalt slujitori.
Bucuraţi-vă puternici ai credinţei în Hristos mărturisitori.
Bucuraţi-vă mustrători îndrăzneţi ai rătăcirii idoleşti.
Bucuraţi-vă neînfricati propovăduitori ai slavei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă că de mânia lui Maximian nu v-aţi înfricoşat.
Bucuraţi-vă că răutatea şi cruzimea lui o aţi desconsiderat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.
Condacul al 6-lea
Propovăduitor şi retor te-ai arătat Adriane, în faţa judecăţii împărăteşti, mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, care a făcut cerul şi pământul, iar rătăcirea diavolească o ai defăimat, şi pentru acestă mărturisire şi defăimare ai suferit groaznice bătăi şi chinuri, cântând Celui Atoatebiruitor: Aliluia.
Icosul al 6-lea
Lumina slavei cereşti a strălucit pe faţa ta înţelepte pătimitorule, când, fiind bătut în mod barbar peste pântece, de îţi curgeau măruntaiele, dar nu încetai să slăveşti pe Hristos în faţa poporului şi să mărturiseşti Numele Lui. Iar fericita Natalia, văzând răbdarea şi bărbăţia ta, se ruga ca să nu slăbească sufletul tău, ci să rămâi până la sfârşit slujitor credincios al lui Hristos. Amândurora, noi vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă că sfinte lăcasuri ale Duhului Sfânt aţi fost.
Bucuraţi-vă vase slăvite ale Harului lui Hristos.
Bucuraţi-vă că-n suflet şi trup, v-a pătruns Dumnezeiasca Lumină.
Bucuraţi-vă că Împăratul-Hristos v-a dat înţelepciunea divina.
Bucuraţi-vă căci cu puterea Dumnezeirii Lui aţi fost întăriţi.
Bucuraţi-vă că fără de frică, aţi primit să fiţi munciţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
Condacul al 7-lea
Vrând prigonitorul împărat să te cheme din nou la judecată, fericite Adriane, te-a închis în temniţă cu ceilalţi mucenici, unde a venit Natalia şi, fericindu-te, te întărea zicând: "Fericit eşti domnul meu, că te-ai învrednicit de starea sfinţilor mucenici ai lui Hristos", şi cu dânsa bucurându-te ai cântat lui Dumnezeu: Aliliua.
Icosul al 7-lea
Nouă tortură a născocit chinuitorul, poruncind ostaşilor să interzică intrarea femeilor, la cei întemniţaţi, care veneau să-i mângâie şi să le uşureze chinurile. Atunci şi ţie, fericită Natalie, ţi s-a interzis să-l vizitezi şi să-l serveşti pe soţul tău; dar dispreţuind porunca împărătească, îmbrăcată în haine bărbăteşti, veneai la închisoare, ca şi mai înainte şi pe soţul tău îl întăreai ca, bărbăteşte să meargă la chinuri şi moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie vă lăudăm, cântându-vă acestea:
Bucuraţi-vă a slujitorilor lui Hristos, podoabă luminoasă.
Bucuraţi-vă, a mărturisitorilor Lui, frumuseţe aleasă.
Bucuraţi-vă că ne-aţi arătat calea îngustă, pe care voi v-aţi pornit.
Bucuraţi-vă că pe dânsa aţi ajuns la limanul liniştit.
Bucuraţi-vă că acuma în slavă şi veşnică fericire vă aflaţi.
Bucuraţi-vă căci cu rugile voastre, de nenorociri ne apăraţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
Condacul al 8-lea
Privelişte stranie şi straşnică a fost în temniţă, unde erai închis cu ceilalţi, Adriane, când după porunca tiranului chinuitor, au vrut să-ţi zdrobească fluierele picioarelor. Atunci soţia ta ţi-a ridicat picioarele şi le-a pus, pe nicovală, ca să fie zdrobite de mâinile chinuitorilor, ca mai curând să te uneşti cu Domnul şi Mântuitorul tău, căruia îi vei cânta: Aliluia.
Icosul al 8-lea
Arzând în iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai răbdat până la fericită adormirea ta, când curatul tău suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atât de mult ai suferit, încât şi mâna ţi-a fost tăiată. Cinstind cu credinţă sfârşitul tău mucenicesc, ţie şi sfintei Natalia, vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă că chinuri sufleteşti, pentru Hristos aţi răbdat.
Bucuraţi-vă că pe aripile iubirii spre Dumnezeu aţi zburat.
Bucuraţi-vă, căci ca vulturii spre Soarele Dreptăţii v-aţi ridicat.
Bucuraţi-vă că din valea plângerii, spre Lumină v-aţi înalţat.
Bucuraţi-vă că-n ceata mucenicilor, prin chinuri aţi intrat.
Bucuraţi-vă, căci cu toţi sfinţii, imne lui Dumnezeu aţi cântat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
Condacul al 9-lea
Toată mândria chinuitorului tiran a fost ruşinată, când o ploaie puternică a stins flacăra focului, şi n-a lăsat să ardă osemintele mucenicilor lui Hristos, ba încă şi cetatea a inundat-o cu apă, şi lumea necredincioasă a fost înfricoşată cu tunete şi fulgere, iar fericita Natalia, plină de bucurie, cânta lui Hristos, Cel ce toate le iconomiseşte: Aliluia.
Icosul al 9-lea
Retorica pământească nu-i în stare să laude îndeajuns nevoinţele voastre sfinţilor mucenici Adrian şi Natalia, căci unul părăsind slava pământească, şi-a pus sufletul său pentru credinţa în Hristos, iar cealaltă, învingând neputinţa firească, bărbăteşte s-a luptat, întărindu-şi soţul în chinurile lui şi bucurându-se de fericitul lui sfârşit. Faptele bune ale voastre, neştiind cu vrednicie a le preţui, cu dragoste vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă căci Crucea Domnului, plini de curaj pe umeri aţi dus.
Bucuraţi-vă că greutatea Crucii, nici pe unul nu v-a răpus.
Bucuraţi-vă că patimile Domnului, voi însivă le-aţi imitat.
Bucuraţi-vă, că patimi şi pofte, cu voie le-aţi crucificat.
Bucuraţi-vă că pildă de dragoste şi blândeţe v-aţi arătat.
Bucuraţi-vă că sarcina unul altuia să purtăm ne-aţi învăţat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
Condacul al 10-lea
Vrând să izbăvească trupurile sfinţilor mucenici de batjocură şi dispreţ, a venit un oarecare binecredincios bărbat cu soţia sa la Natalia şi ceilalţi fraţi creştini şi i-a rugat să le dea sfintele moaşte ca să le ducă în Bizanţ, până când va trece prigoana lui Maximian-păgânul. Creştinii din cetatea Nicomodiei, le-a ascultat rugămintea şi le-a încredinţat această comoara de mare preţ, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 10-lea
Ca şi cu un zid, suntem înconjuraţi cu rugăciunile voastre sfinţilor Adrian şi Natalie, căci în orice năpaste şi nenorocire, totdeauna ne ajutaţi, cu atât mai mult când cu dragoste vă serbăm amintirea, slăvind, pentru voi, pe Hristos Dumnezeul nostru. Fiind noi păziţi de sfintele voastre rugăciuni, vă lăudăm cu acestea:
Bucuraţi-vă că în dragoste, sunteţi grabnicii noştri ajutători.
Bucuraţi-vă bunii noştri mijlocitori şi învăţători.
Bucuraţi-vă că pentru noi la Dumnezeu mereu vă rugaţi.
Bucuraţi-vă, că să trăim plăcut lui Dumnezeu ne învăţaţi.
Bucuraţi-vă prieteni îngăduitori, ce-n necaz pildă ne daţi.
Bucuraţi-vă că pe culmile inocenţii şi curăţiei ne ridicaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
Condacul al 11-lea
Cântare lui Dumnezeu din toată inima ai adus, fericită Natalie, când te-a scăpat din mâna tribunului, ce voia să te ia în casatorie. Tu ca o soţie credincioasă soţului tău – mucenicul lui Hristos Adrian, n-ai voit să te recăsătoreşti, ci, rugându-te te-ai dus cu corabia la Bizanţ, unde a fost dus trupul sfântului soţului tău. Ajungând în cetatea aceea ai cântat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 11-lea
Far luminos a devenit corabia cu care ai călătorit pe mare, având ca un mărgăritar de preţ - mâna soţului tău, cu a căruia rugăciuni ai scăpat de urmărirea tribunului şi ai ajuns cu bine la Biznaţ şi cu sufletul plin de bucurie, sărutând trupul fericitului domnului tău, cu adâncă umilinţă ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului. Slăvind plecarea ta la Domnul, împreună cu sfântul Adrian, vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă soţi fericiţi, în viaţă şi moarte nedespărţiţi.
Bucuraţi-vă prieteni ai Domnului, ce lângă Tronu-I-L slăviţi.
Bucuraţi-vă că de vederea Feţii Lui pururea vă îndulciţi.
Bucuraţi-vă că fericirea veşnică, pe totdeauna o primiţi.
Bucuraţi-vă că în locasul celor drepţi la odihnă va aflaţi.
Bucuraţi-vă că moaştele cele sfinte, spre vindecare ni le lăsaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
Condacul al 12-lea
Vase pline cu har s-au arătat cinstitele voastre moaşte, dăruite nouă de Hristos-Domnul, pe dânsele cinstindu-le, cu rugăciunile voastre sfinţilor mucenici ai lui Hristos, căpătăm dezlegarea păcatelor, din toată inima cântând lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 12-lea
Cântând cinstitele voastre patimi şi fericita adormire, prin care v-aţi urcat la cele de Sus cu toţi sfinţii din veac bineplăcuţi lui Dumnezeu, vă lăudăm preaslăviţi mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, şi vă rugăm sârguincios, să ne pomeniţi neîncetat la Tronul Slavei, pe cei ce vă fericim aşa:
Bucuraţi-vă ostaşi răbdatori de chinuri şi purtători de biruinţă.
Bucuraţi-vă aleşi luptători pentru adevărata credinţă.
Bucuraţi-vă luminători aprinşi ai virtuţii creştineşti.
Bucuraţi-vă cărbuni aprinşi ai dragostei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă cuplu, ce întăriţi legăturile căsătoreşti.
Bucuraţi-vă că aţi fost încununaţi cu bunurile cele cereşti.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
Condacul al 13-lea
O, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi purtători de chinuri străluciti. Auziţi-ne pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la biserică, rugaţi-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul nostru Iisus Hristos, să ne dăruiască nouă tuturor: pace în familie, sănătate trupească şi sufletească, mântuirea sufletului, ca întotdeauna să-I cântăm Lui: Aliluia.  (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea întunecată a soţului tău şi să o întoarcă spre cunoaşterea Făcătorului şi Stăpânului tău, până când au fost auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut şi plin de curaj a suferit chinuri şi chiar moartea. Admirând râvna şi dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă lumini ai dragostei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă stâlpi neclătiţi de relele păgâneşti.
Bucuraţi-vă, că aţi purtat crucea drept şi cu răbdare.
Bucuraţi-vă căci cu aceasta aţi învins pe demon şi vicleniile sale.
Bucuraţi-vă că de Domnul voi aţi fost încununaţi.
Bucuraţi-vă că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.
Şi  Condacul întâi 
Alesilor slujitori ai lui Dumnezeu şi prealaudati mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui aţi dispreţuit deşertaciunea lumeasca, punându-vă viaţa ca o jertfa curata, dorind să primiti mai degraba chinuri, decat să va lepădati de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste va lăudăm sfinţilor Adrian şi Natalie. Deci, ca cei ce stati lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugaţi-vă pentru cei ce cu credinţa şi evlavie va împloram, şi cu mulţumire va cântăm aşa: Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prelaudati şi neinvinsi mucenici ai lui Hristos.
După aceasta se zice această:


RUGĂCIUNE    O, sfinţit Cuplu, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi străluciti purtători de chinuri! Ascultaţi-ne pe noi ce ne rugăm şi mijlociţi pentru noi, ca să ni se dea toate cele de folos trupurilor şi sufletelor, şi rugaţi pe Hristos Dumnezeu, să ne miluiască şi să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre. Aşa sfinţilor mucenici, primiţi glasul rugăciunilor noastre şi cu mijlocirile voastre, izbăviţi-ne de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, foc şi grindină, de sabie şi de năvălirea celor de alt neam, de războiul cel dintre noi, de moartea cea năpraznică şi de toate nenorocirile, scârbele şi durerile; ca întotdeauna prin mijocirile voastre fiind întăriţi, să slăvim pe Domnul Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, cu Cel Fără de început al Său Părinte şi Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

ACATISTUL SFINTEI TREIMI Prima zi după Rusalii

 

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH IGNATIE BRIANCEANINOV 13 mai

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH IGNATIE BRIANCEANINOV

13 mai

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Cel ce ai fost ales de împăratul Ceresc şi proslăvit de El, părinte Ierarhe Ignatie, prăznuind acum preacinstita pomenirea ta, cu osârdie te rugăm: călăuzeşte-ne la calea mântuirii, izbăveşte-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de scârbe şi de dureri pe cei ce cu dragoste strigăm ţie: Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Icosul 1
Arhanghelii şi îngerii se minunau de vieţuirea ta, Părinte Ierarhe Ignatie, căci din pruncie ai avut mare dorire către Dumnezeu şi întru poruncile Lui ai petrecut neabătut viaţa ta. Minunându-ne de această bună pricepere a ta, cu umilinţă strigăm ţie:
Bucură-te, că pe părinţii tăi îndureraţi de nerodire, cu naşterea ta i-ai mângâiat;
Bucură-te, odraslă minunată şi de neam cinstit;
Bucură-te, necontenita bucurie a îngerului tău păzitor;
Bucură-te, cel ce cu blândeţea şi supunerea ta pe părinţii şi povăţuitorii tăi i-ai uimit;
Bucură-te, cela ce din pruncie te-ai gătit pentru ascultare monahicească;
Bucură-te, cel ce sufletul tău de prunc către Dumnezeu l-ai îndreptat;
Bucură-te, cel ce clipele de răgaz ale prunciei tale în rugăciune şi cugetare la Dumnezeu le-ai petrecut;
Bucură-te, cela ce pentru fraţii şi surorile tale mai mici pildă de rugăciune şi ascultare te-ai arătat;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 2-lea
Văzând darurile tale cele mari, părinţii tăi te-au îndreptat către oraşul împărătesc, ca să dobândeşti învăţătura spre a primi cinul ostăşesc. Ci tu, alesule al lui Dumnezeu, tânăr fiind cu anii, dar bătrân cu înţelegerea, toate acestea stricăcioase şi degrab trecătoare le-ai socotit şi către Singura Frumuseţe şi Negraita Desfătare – Domnul Iisus Hristos – cu mintea şi cu inima ai năzuit, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înţelegere dumnezeiască ai primit de la Iubitorul tău Mântuitor Hristos, Ignatie, vrednicule de mirare, atunci când încă prunc fiind, în toate chipurile cele văzute ale acestei lumi vedeai mâna Cerescului Făcător şi Purtător de grijă. Pentru aceasta mult slăvindu-te, îţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, cela ce în priveliştile cele văzute ale firii L-ai contemplat pe Dumnezeu Cel Nevăzut;
Bucură-te, cela ce liniştea şi însingurarea pădurii ai iubit;
Bucură-te, cela ce din anii copilăriei mare dorire către Dumnezeu ai avut;
Bucură-te, cela ce toate cele frumoase şi desfătate ale lumii acesteia cu vederea le-ai trecut;
Bucură-te, cela ce de la Domnul răsplătire cerească ai primit;
Bucură-te, cela ce rugăciunea lui Iisus neîncetat ai săvârşit-o cu gura şi ai păstrat-o în minte;
Bucură-te, cela ce iubire desăvârşită către Domnul ai arătat;
Bucură-te, cela ce pe mult doritul tău Iisus în inimă pururea L-ai purtat;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 3-lea
Umbrit ai fost de puterea Celui Prea Înalt, Părinte preafericite, atunci când cele ce în lumea aceasta se socotesc ca bunătăţi le-ai lepădat, şi luând crucea, după porunca Mântuitorului Hristos urmatu-l-ai fără a te uita înapoi, neîncetat cântând în inima ta: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având în sufletul tău înflăcărata dorinţă de a părăsi lumea şi a urma lui Hristos, nu te-ai temut nici de mânia ţarului, nici de împotrivirile părinteşti, şi încă vieţuind în lume, cu petrecere monahicească te-ai împodobit. Pentru aceasta, cinstind bărbăţia şi iubirea ta către Preadulcele Domn Iisus, te fericim aşa:
Bucură-te, cela ce în tinereţile tale tărie de diamant a duhului ai arătat;
Bucură-te, cela ce împărtăşirea în fiecare săptămână cu Sfintele lui Hristos Taine ca pe cea mai mare comoară o ai dorit;
Bucură-te, cela ce te împărtăşeşti acum de Hristos în ceruri, precum ai dorit încă fiind pe pământ;
Bucură-te, că sămânţa cea dumnezeiască pusă în pământul cel bun al inimii tale, cu lacrimi îmbelşugate o ai udat;
Bucură-te, că în mijlocul neghinelor lumii roada însutită a virtuţilor, Domnului ai adus;
Bucură-te, păzitor plin de osârdie al curăţiei sufletului şi trupului;
Bucură-te, podoaba cea aleasă a înfrânării;
Bucură-te, că marea cuviinţă a chipului tău frumuseţea ta sufletească o mărturisea;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 4-lea
Viforul gândurilor necredincioase nu te-a clătit Ignatie, fericite, atunci când, netemându-te de mânia ţarului, cinul ostăşesc l-ai lepădat şi luând asupra ta jugul lui Hristos, lumea cu smintelile ei ai trecut-o cu vederea şi în pustie te-ai sălăşluit. Acolo dobândind odihna cea dorită sufletului tău, neîncetat ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Când s-a auzit pe meleagurile tale că tu, tânăr fiind de ani, împodobit cu frumuseţe şi cu daruri, ai urât slava acestei lumi şi desfătarea ei, şi de aceea în pustie ai plecat, toate rudeniile tale mult se mirau; iar îngerii în ceruri foarte se bucurau şi proslăveau pe Dumnezeu, Cel Ce te-a răpit din calea lumească cea deşartă şi te-a aşezat pe calea cea strâmtă a călugăriei, care duce în împărăţia Cerurilor. Iar noi, lăudând sfânta ta râvnă pentru Domnul, strigăm ţie:
Bucură-te, cela ce ai socotit mai de cinste a fi ostaş al împăratului Ceresc decat al celui pământesc;
Bucură-te, cela ce împotriva ispitelor ce vin de la lume, de la trup şi de la diavol, cu tărie te-ai oştit;
Bucură-te, cela ce cu dumnezeiasca armă, Crucea lui Hristos, toate uneltirile vrăjmaşului le-ai biruit;
Bucură-te, cel ce cu platoşa dreptăţii te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, cel ce coiful mântuirii ai dobândit;
Bucură-te, cel ce duhovnicească sabie, care este Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de toată arma omenească o ai iubit;
Bucură-te, cel ce de săgăţile celui viclean cu pavăza credinţei te-ai îngrădit;
Bucură-te, cela ce negraita fericire a cinului îngeresc în cămara cerească o ai dobândit;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 5-lea
Asemanatu-te-ai unei stele cu dumnezeiască mergere, Ignatie, Prea Cuvioase, atunci când înaintea egumenului unei mănăstiri îndepărtate şi sărace ai stătut, cerându-i a te primi în rândul obştei; iar egumenul, cercându-te, nimica împotrivă n-a grăit, binecuvântându-te să păşeşti pe calea cea monahicească. Iar tu, învrednicindu-te de plinirea legămintelor tale, cu recunoştinţă ai strigat, întru zdrobirea inimii, Făcătorului tău de bine, Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Toata obştea mănăstirii s-a minunat văzând marea ta osârdie spre plinirea ascultărilor prin care îţi cerca smerenia părintele tău duhovniceşc. Iar noi, cinstind nevoinţele şi ostenelile tale, pe care tânăr fiind cu vârsta le-ai îmbrăţişat pentru Hristos, cu uimire strigăm ţie:
Bucură-te, cel ce pe umeri crucea ta o ai luat şi următor lui Hristos te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce calea monahicească cea strâmtă şi necăjită de voie o ai ales;
Bucură-te, cel ce nicicând îndărăt nu te-ai întors;
Bucură-te, cel ce prin smerenia ta duhul trufiei l-ai surpat;
Bucură-te, cel ce talantul tău în pământ nu l-ai îngropat;
Bucură-te, cel ce întru slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor omeneşti l-ai întrebuinţat;
Bucură-te, cel ce prin scrierile tale pline de dumnezeiască înţelepciune multe suflete înglodate în păcat ai înviat;
Bucură-te, cel ce dulcele glas al Cerescului Stăpân: "Slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului Tău", ai auzit;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 6-lea
Prin smerenie, prin osârdie şi mai cu seamă prin necontenita rugăciune, asupra patimilor trupeşti cu dârzenie te-ai oştit, Ierarhe, până ce trupul tău rob duhului l-ai făcut; pentru aceasta dimpreună cu cetele îngerilor stai acum înaintea Scaunului Prea Sfintei Treimi, pururea cântând: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Cu îmbelşugare a răsărit în tine harul lui Dumnezeu atunci când, primind tu cinul monahicesc, cu treapta preoţiei curând ai fost cinstit, căci duhul tău, primit în braţele cele Părinteşti deschise ţie, nespusă fericire au gustat. Iar când ai fost ales de Dumnezeu egumen al mănăstirii Pelsema, ziua şi noaptea ai îngrijit de oile cele cuvântătoare încredinţate ţie de Domnul, ca nici una din ele să nu piară din nepăsarea ta. Bucurându-ne de o asemenea purtare de grijă dumnezeiască pentru tine, strigăm ţie:
Bucură-te, cela ce prin primirea cinului îngeresc săvârşirea faptelor tale o ai văzut;
Bucură-te, cela ce apărătorului tău ceresc, Sfântului Mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, ai urmat;
Bucură-te, cela ce în inima ta pe Domnul Iisus Hristos, pururea, ca şi acela, L-ai purtat;
Bucură-te, cela ce dregătoria preoţiei ca pe un mare dar de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, cela ce eşti numit cu numele focului, aprins fiind de focul credinţei şi iubirii de Dumnezeu şi de aproapele;
Bucură-te, cel ce Jertfa cea fără de sânge, cu mare evlavie şi frică o ai adus;
Bucură-te, cela ce pe Maica cea prea nevinovată a lui Hristos, Dumnezeului nostru, ca pe o Prea Curată Vistierie şi Sfânt Odor al dumnezeieştii slave o ai cinstit;
Bucură-te, cela ce în mănăstire, Biserică frumos împodobită, cu hramul Milostivei Portaitisse ai înălţat;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 7-lea
Voind Domnul Cel Iubitor de oameni ca să nu stea sub obroc făclia virtuţilor tale, ci tuturor să lumineze, încât toţi oamenii văzându-te, să slăvească pe Tatal Cel Ceresc, te-a scos din însingurata mănăstire, spre a-ţi da ascultări mult-ostenicioase. Minunându-ne de o asemenea purtare de grijă a lui Dumnezeu, cu zdrobire strigăm: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Noii mănăstiri a Preacuviosului Serghie, care este în apropierea oraşului împărătesc te-a dăruit pe tine Domnul ca întâi stătător şi bun păstor, iar tu, fără de odihnă ai purtat grijă de turma ta cea cuvântătoare şi ai râvnit la înfrumuseţarea chinoviei. Pentru aceasta, obştea ta te slăvea, strigând:
Bucură-te, cela ce ocrotitorului ceresc al mănăstirii tale Preacuviosului Serghie, egumenului de la Radonej, următor ai fost;
Bucură-te, cela ce mănăstirea cu minunate Biserici şi clădiri o ai împodobit;
Bucură-te, cela ce, ca un părinte iubitor de fii, pe fiii tăi, pe calea mântuirii către împărăţia cerurilor l-ai călăuzit;
Bucură-te, cel ce pe cei însetaţi a purcede pe calea monahicească în mănăstire cu bucurie i-ai primit;
Bucură-te, cela ce pe monahii cei neascultători, prin îndemnurile tale, la pocăinţă înlăcrimată i-ai adus;
Bucură-te, cela ce, ca un bun păstor, prin viaţa şi obiceiurile tale, pildă de nevoinţă monahicească întregii obşti ai dat;
Bucură-te, cela ce pentru mântuirea lor gata a-ţi pune sufletul ai fost;
Bucură-te, lauda şi slava monahilor;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 8-lea
Străin şi călător fost-ai pe pământ, Ierarhe, ca şi ceilalţi oameni. Dar Domnul te-a ales, ca pe un bine plăcut al Său, încă din anii tinereţii tale, iar prin viaţa şi scrierile tale cele de Dumnezeu insuflate cu osârdie Domnului I-ai slujit. Drept aceea, slavă înălţând Făcătorului tău de bine, Dumnezeu, îi strigăm: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Întru totul fiind plin de virtuţi, înger în trup cu adevărat te-ai arătat, Ierarhe Ignatie, cu dragoste primind pe toţi cei ce alergau la tine, durerile lor alinand, la calea pocăinţei povăţuind, neîncetata rugăciune şi plânsul cel din inimă învăţând. Pentru aceasta, bogaţii şi săracii, oameni cu faimă şi sărmani, fiii tăi duhovniceşti strigau ţie:
Bucură-te, noule Gură de Aur, care prin cuvintele tale de foc, pe mulţi rătăciţi, prin pocăinţă i-ai adus la Dumnezeu;
Bucură-te, cela ce prin scrierile tale, sufletele şi inimile celor ce te cinstesc le-ai luminat;
Bucură-te, cela ce a ne ruga pentru vrăjmaşi ne-ai povăţuit;
Bucură-te, cela ce însuţi te-ai rugat cu dragoste fierbinte pentru vrăjmaşii tăi;
Bucură-te, cela ce ne-ai învăţat a vedea în cei ce ne vrăjmăşesc unelte ale lui Dumnezeu spre îndreptarea noastră;
Bucură-te, cela ce ochilor duhovniceşti ai celor ce se pocăiau, lacrimile lui Ezechia şi suspinarile lui Manase ai înfăţişat
Bucură-te, cela ce în cărţile tale pline de dumnezeiască înţelepciune, nevoinţele şi ostenelile vechilor nevoitori ai arătat
Bucură-te, cela ce în viaţa ta acestora cu desăvârşire ai urmat;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 9-lea
Toată oştirea cea îngerească şi soborul ierarhilor se minunau văzându-te pe tine noul bine plăcut al lui Dumnezeu, cum străluceai prin mari osteneli şi nevoinţe. Iar noi, fericindu-te, lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit, strigăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Către o nouă şi mult ostenicioasă ascultare într-un ţinut îndepărtat al patriei tale, ai plecat, Ierarhe Ignatie, atunci când de la Arhiereul Cel mai înainte de veci, Domnul nostru Iisus Hristos, ţi s-a înmânat toiagul arhieresc de arhipăstor al oraşului împărătesc, în catedrala din Kazan a împărătesei Cereşti. Cunoscând întru aceasta voia lui Dumnezeu, ca şi în ţara străină să se propovăduiască de către tine Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu, cu smerenie strigăm ţie:
Bucură-te, cel ce la hirotonie harul dumnezeiesc cu îmbelşugare l-ai primit;
Bucură-te, cel ce eşti plin de apostolească învăţătură şi cu darurile ei mântuitoare pe toţi credincioşii îi adăpi;
Bucură-te, credincios lucrător al viei lui Hristos;
Bucură-te, alaută duhovnicească, mişcata de Duhul Sfânt;
Bucură-te, podoabă cea de Dumnezeu insuflată a arhiereilor;
Bucură-te, că prin gura ta Domnul Cel iubit de tine propovăduia;
Bucură-te, că pe fraţii şi fiii tăi duhovniceşti din mănăstirea Preacuviosuiui Serghie, deşi cu trupul i-ai părăsit, însă în rugăciunile tale nicicum nu i-ai uitat;
Bucură-te, milostiv apărător al tuturor credincioşilor şi necredincioşilor, care te cheamă în ajutor;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 10-lea
Îngreunat fiind de neputinţa trupească şi de nevoinţele întru care ai petrecut, ai mers în mănăstirea Sfântului Nicolae, cea care este lângă râul Volga, Ierarhe Ignatie, venind a-ţi găti sufletul pentru plecarea din această lume, şi acolo întru cugetare la Dumnezeu şi pustnicească rugăciune zilele săvârşindu-ţi, fără tăcere ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Grabnic ajutător şi mângâietor, ai fost Ierarhe Ignatie, nu numai celor ce veneau la tine, ci şi celor din depărtare, cu scrierile tale mângâindu-i, duhul lor îmbărbătându-l şi înţelepţindu-l. Pentru aceasta îţi şi strigă cei ce preţuiesc cărţile tale cele pline de dumnezeiască înţelepciune:
Bucură-te, păstorul nostru cel bun;
Bucură-te, că pe cei care veneau la tine nicicând afără nu i-ai scos;
Bucură-te, că pe cei de aproape şi de departe care cereau ajutorul tău cu dragoste i-ai îmbrăţişat;
Bucură-te, că pe cei ce cu osârdie cinstesc scrierile tale în cea mai stransă unire cu sufletul tău i-ai primit;
Bucură-te, că pe fiii tăi cei duhovniceşti, cu răbdarea creştinească i-ai deprins;
Bucură-te, că a vedea împătimirile noastre, purtarea de grija a lui Dumnezeu, ne-ai povăţuit;
Bucură-te, că pe fiii tăi, a se încredinţa cu totul dumnezeieştii pronii i-ai învăţat;
Bucură-te, că împlinirea întru noi a voii Lui, la Domnul ca pe o mare milă a o cere ai poruncit;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 11-lea
Cântare cu umilinţă ai adus Prea Sfintei Treimi în toate zilele vieţii tale pământeşti, Ignatie prealăudate. Iar acum, stând înaintea Scaunului împăratului Slavei, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta, ca prin rugăciune şi pocăinţă curăţindu-ne, dimpreună cu tine să cântăm în veci lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Mare luminător al Sfintei Biserici Ortodoxe ai fost în viaţa ta, Ierarhe Ignatie, şi pentru aceasta ţi-a dăruit sfârşit minunat Domnul Atotţiitorul, şi în ceruri te-a proslăvit. Rugămu-te, milostive ierarhe, cere şi pentru noi, păcătoşii, care îţi cerem ajutorul şi mijlocirea, sfârşit în pace şi fără de durere vieţii noastre, răspuns bun la înfricoşata Judecată a lui Hristos şi moştenirea împăraţiei cerurilor, ca să strigăm ţie cu bucurie:
Bucură-te, cel ce prin dreptul tău sfârşit, viaţa ta cea dreaptă o ai pecetluit;
Bucură-te, cel ce apropierea plecării tale mai înainte o ai văzut;
Bucură-te, cel ce pe Cerescul Mire al sufletului tău cu făclia aprinsă l-ai întâmpinat;
Bucura-te, cel ce în ziua sfârşitului tău, pe Mântuitorul înviat dimpreună cu femeile mironosiţe L-ai văzut;
Bucură-te, cel ce pe cinstitorii tăi, nici după moarte de mijlocirea ta nu îi lipseşti;
Bucură-te, cela ce pe toţi care se roagă ţie cu osârdie, cu harul şi cu purtarea ta de grijă îi acoperi;
Bucură-te, cela ce pe fiii tăi a se ţine fără abatere de sfânta credinţă ortodoxă, singura adevărată i-ai învăţat;
Bucură-te, cela ce a primi înşelările cele iereticeşti şi a lua aminte la viclenele lor îndemnuri cu străşnicie ai oprit;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 12-lea
Har s-a dat ţie de la Dumnezeu, Ierarhe al lui Hristos, Ignatie, a te ruga pentru noi şi a ne călăuzi pe calea mântuirii, ca fiind curăţiţi prin pocăinţă, în cămara cea prea împodobită a Mântuitorului să intram şi acolo, dimpreună cu tine şi cu toţi cei ce bine au plăcut lui Dumnezeu, bucurându-ne să-I cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând lui Dumnezeu, Celui Minunat întru sfinţii Săi, te lăudăm pe tine, Ignatie fericite, ca pe un prieten a lui Hristos, care prin neabătuta lucrare a poruncilor Lui fericirea raiului ai dobândit. Roagă-te pentru noi, păcătoşii, ca dimpreună cu tine părtaşi ai Cinei Domnului să fim şi noi, cei ce cu dorire strigăm ţie:
Bucură-te, că prin prea adancă smerenia ta, şi prin sărăcia cea duhovnicească, împărăţia cerurilor ai aflat;
Bucură-te, că această virtute la temelia tuturor nevoinţelor monahiceşti o a pune ai poruncit;
Bucură-te, că plângând pentru păcatele tale de Domnul Însuşi ai fost mângâiat;
Bucură-te, că pentru blândeţea sufletului tău, drept răsplată moştenirea vieţii veşnice ai dobândit;
Bucură-te, că în viaţa cea pământească, dreptatea lui Hristos, iar nu hrana trupească ai căutat, iar acum, în ceruri, cu ea din beşug te-ai săturat;
Bucură-te, că pentru milostivirea ta faţă de aproapele, de Dumnezeu, Dăruitorul îndurărilor, ai fost miluit;
Bucură-te, că pentru curăţia îngerească a inimii tale pe Dumnezeu L-ai văzut;
Bucură-te, că toate clevetirile şi ocările celor ce te urau, pentru Domnul le-ai iertat, şi pentru aceasta, de comoara cea mare – dumnezeiasca înfiere – ca un făcător de pace te-ai învrednicit;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Condacul al 13-lea
O, prea minunatule şi bine plăcutule al lui Hristos, Părinte Ierarhe Ignatie! Primeşte această mică rugăciune, însă din inimi ce te iubesc şi te cinstesc adusă, şi ne izbăveşte pe noi cu atotputernica ta mijlocire de toată durerea, suferinţa şi întristarea; aprinde inimile noastre reci cu focul credinţei şi al dragostei de Dumnezeu, daruieşte-ne pocăinţă mai înainte de sfârşit, fii nouă călăuzitor către împărăţia cerurilor, ca acolo, dimpreună cu tine şi cu toţi cei ce au bine plăcut lui Dumnezeu, în vecii vecilor să îi cântăm: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Arhanghelii şi îngerii se minunau de vieţuirea ta, Părinte Ierarhe Ignatie, căci din pruncie ai avut mare dorire către Dumnezeu şi întru poruncile Lui ai petrecut neabătut viaţa ta. Minunându-ne de această bună pricepere a ta, cu umilinţă strigăm ţie:
Bucură-te, că pe părinţii tăi îndureraţi de nerodire, cu naşterea ta i-ai mângâiat;
Bucură-te, odraslă minunată şi de neam cinstit;
Bucură-te, necontenita bucurie a îngerului tău păzitor;
Bucură-te, cel ce cu blândeţea şi supunerea ta pe părinţii şi povăţuitorii tăi i-ai uimit;
Bucură-te, cela ce din pruncie te-ai gătit pentru ascultare monahicească;
Bucură-te, cel ce sufletul tău de prunc către Dumnezeu l-ai îndreptat;
Bucură-te, cel ce clipele de răgaz ale prunciei tale în rugăciune şi cugetare la Dumnezeu le-ai petrecut;
Bucură-te, cela ce pentru fraţii şi surorile tale mai mici pildă de rugăciune şi ascultare te-ai arătat;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Şi  Condacul întâi 
Cel ce ai fost ales de împăratul Ceresc şi proslăvit de El, părinte Ierarhe Ignatie, prăznuind acum preacinstita pomenirea ta, cu osârdie te rugăm: călăuzeşte-ne la calea mântuirii, izbăveşte-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de scârbe şi de dureri pe cei ce cu dragoste strigăm ţie: Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
După aceasta se zice această:


RUGĂCIUNE    O, mare, prea minunate şi bine plăcutule al lui Hristos, Părinte Ierarhe Ignatie! Primeşte cu milostivire rugăciunile pe care cu dragoste şi recunoştinţă ţi le aducem! Auzi-ne pe noi, cei sărmani şi neajutoraţi, care cu credinţă şi iubire la tine cădem şi cerem călduroasa ta solire pentru noi înaintea Scaunului Domnului Slavei. Ştim că mult poate rugăciunea dreptului, care milostiv face pe Stăpânul. Tu, din anii prunciei tale, pe Domnul cu înflăcărare L-ai iubit şi numai Lui a-I sluji voind, toate cele frumoase ale lumii acesteia întru nimica le-ai socotit. Tu, lepădandu-te de tine şi luându-ţi crucea ai urmat lui Hristos. Tu de voie ai ales calea cea stramtă şi mâhnicioasă a vieţii monahiceşti şi pe această cale virtuţi mari ai dobândit. Tu, prin scrierile tale, inimile oamenilor de cea mai adâncă evlavie şi supunere către Atotputernicul Ziditor le-ai umplut, iar pe păcătoşii cei căzuti cu înţeleptele tale cuvinte a-şi cunoaşte nimicnicia şi a alerga întru pocăinţă şi smerenie la Dumnezeu, afară nicicând nu i-ai scos, ci părinte iubitor de fii şi bun păstor tuturor le-ai fost; nici acum nu ne părăsi pe noi, care ţie cu osârdie ne rugăm şi ajutorul şi la acoperământul tău scăpam.
   Cere pentru noi de la Domnul Cel iubitor de oameni, sănătate trupului şi sufletului; neclintită fă credinţa noastră, întăreşte puterile noastre care slăbesc întru ispitele şi întristările veacului acestuia, încălzeşte cu focul rugăciunii sufletele noastre cele reci, ajută-ne ca prin pocăinţă fiind curăţiţi, sfârşit creştinesc vieţii noastre să primim şi în cămara cea prea împodobită a Mântuitorului să intrăm dimpreună cu toţi cei aleşi, şi împreună cu tine să ne închinăm Tatalui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

ACATISTUL CUVIOSULUI DANIIL SIHASTRUL 18 decembrie

ACATISTUL SFÂNTULUI APOSTOL Şl EVANGHELIST IOAN 26 Septembrie

ACATISTUL SFINTEI CUVIOASE MUCENIŢE TOMAIDA 14 Aprilie

ACATISTUL PREASFÂNTULUI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTORULUI DUH

ACATISTUL PREASFÂNTULUI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTORULUI DUH
Ziua prăznuirii, Duminica Pogorarii Sfântului Duh, a Cinzecimii sau a Rusaliilor

După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE şi ICOASELE:

Condacul 1
Veniţi toţi credincioşii să preaslăvim pogorarea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca şi cu nişte ape pământul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi învrednicind de harul cel de-viaţă-făcător al infierii şi de slava cea de Sus pe cei ce aleargă la El întru curăţie, sfinţind şi îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!
Icosul 1
Îngerii cu feţe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviinţa datorată Izvorului vieţii şi Luminii celei nematerialnice. Dimpreună cu ei Te preaslăvim şi noi, Duhule necuprins cu mintea, pentru milele tale cele arătate şi cele ascunse, şi cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiţi sub adumbrirea Ta cea fericită: 
Vino, Lumină adevărată, duhovnicească bucurie; 
Vino, Nor purtător de rouă şi negrăită frumuseţe; 
Vino şi primeşte ca pe un miros de buna mireasma duhovnicească laudă noastră; 
Vino şi ne împărtaşeşte de bucuria împărtăşirii Tale; 
Vino şi veseleşte-ne cu îmbelşugarea darurilor Tale; 
Vino, Veşnicule Soare Neapropiat, şi întru noi Îţi fă lăcaş; 
Vino şi ne îmbogăţeşte cu darul vieţii celei adevărate; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 2-lea
În chipul limbilor de foc, întru lumină şi suflare de vânt de bucurie-făcătoare, pogorându-Se Duhul cel Sfânt peşte Apostoli şi de văpaia lui fiind cuprinşi, chemat-au pescarii întreaga lume la Biserica lui Hristos; necazuri şi nevoi răbdând cu bucurie pe pământ şi pe ape, de morţile cele cumplite nu se spăimântau, în tot pământul ieşind vestirea cântării lor, celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Potir de ploaie datător, izvorâtor de foc, care ai pogorât asupra Apostolilor, Ţie cântare Îţi aducem, pe Tine Te binecuvântăm şi Ţie Îţi mulţumim, Dumnezeule, Duhule Sfinte: 
Vino, Cela ce sfinţeşti Biserica şi o păzeşti pe dânsa; 
Vino şi dăruieşte un suflet şi o inimă celor ce cred întru Tine; 
Vino şi aprinde evlavia noastră cea rece şi neroditoare; 
Vino şi risipeşte negura necredinţei şi a răutăţii, care se îndeseşte pe pământ; 
Vino şi ne călăuzeşte pe toţi pe drumul vieţii celei drepte; 
Vino şi ne povăţuieşte la tot adevărul; 
Vino, Întelepciune Neajunsă, şi cu judecăţile cele de Tine ştiute, mântuieşte-ne; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 3-lea
O, Preaadâncă Taină! Dumnezeule, Duhule Necuprins cu mintea, Care împreună cu Tatăl şi cu Fiul toate le-ai zidit! Tu ai împodobit cetele îngerilor de Sus întru lăcaşul luminii celei neapropiate. Tu ai chemat la fiinţă, cu strălucirea slavei, cetele de foc ale luminătorilor cereşti. Unind Tu trup şi suflet într-o minunată alcatuire, ai zidit neamul omenesc; pentru aceasta, toată suflarea Te laudă şi cântă: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Alfa şi Omega, Începutule şi Sfârşitule, Tu, Veşnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtării deasupra apelor şi cu înfricoşata Ta îmbrăţişare ai adus pe toţi şi pe toate la viaţă. Din suflarea Ta cea de-viaţă-făcătoare a răsărit, din genunea cea fără chip, frumuseţea lumii celei întâi zidite, pentru care Îţi strigăm: 
Vino la noi, Preaînteleptule Ziditor al lumii; 
Vino, Cela ce eşti mare în micuţa floare, ca şi în luminătorii cerului; 
Vino, Felurime Negrăită şi Frumuseţe Veşnică; 
Vino şi luminează întunecatul meu suflet; 
Vino, Cela ce Te dăruieşti nouă prin Sfintele Taine; 
Vino, căldură bineînmiresmată; 
Vino şi ne arată pe noi zidire nouă în Hristos; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 4-lea
O, Duhule Preabun şi Neajuns, din care izvorăşte sfinţenia! Tu ai înveşmântat-o pe Preacurata Fecioară Maria cu strălucirea orbitoare şi neapropiată a sfinţeniei Tale, făcând-o Maică a lui Dumnezeu-Cuvântul, Împărateasă a Îngerilor, spre mântuirea oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume Tu i-ai umbrit pe Prooroci şi Apostoli, Tu i-ai purtat până în al treilea Cer, Tu le-ai rănit inimile cu frumuseţea cea de Sus, punând în graiul lor îndemn înflăcărat, cu care aduceau pe oameni la Dumnezeu. Tu îi preschimbi pe cei păcătoşi, iar ei, plini fiind de arzătoare bucurie, Îţi cântă: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Prin Duhul Sfânt tot sufletul viază, şi cu puterea Lui se va scula spre învierea cea de obşte toată zidirea, în ceasul de pe urma al veacului acesta şi în cel dîntâi al veacului ce va să fie. Ridică-ne atunci din groapă, Preabunule Mângâietor, nu spre osândă, ci spre a ne împărtăşi de fericire, întru dumnezeiasca lumină, cu toţi sfinţii, cu rudele şi apropiaţii noştri. 
Vino dar, şi de a sufletului moarte ne izbăveşte; 
Vino şi, înainte de sfârşitul nostru, ne îndestulează cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru; 
Vino şi dă-ne să adormim în pace, cu cuget neîntinat; 
Vino şi luminoasă fa scularea noastră din somnul morţii; 
Vino şi ne învredniceşte ca să privim cu bucurie la zorii veşniciei; 
Vino şi fă-ne fii ai nestricăciunii; 
Vino şi luminează atunci, ca un soare, trupurile noastre cele fără de moarte; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 5-lea
Auzind, Fiule al lui Dumnezeu, glasul Tău: "Dacă cineva însetează să vină la Mine şi să bea", Te rugăm astâmpără-ne setea de viaţă duhovnicească şi dă-ne apa vieţii. Trimite asupra noastră raza harului Duhului Sfânt, Celui ce împreună cu Tine are izvor în Tatăl, ca să nu mai însetăm în veac, toţi cei ce cântăm cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Nestricăciosule şi Neziditule, Veşnicule, Preaînduratule Duh, Apărătorule al celor drepţi, Curăţitorule al păcătoşilor, slobozeşte-ne de orice întinăciune, ca strălucirea luminii harului Tău să nu se stingă întru noi, cei care Îţi cântăm: 
Vino, Preabunule, şi dă-ne umilinţă şi izvoare de lacrimi; 
Vino şi ne învaţă să ne închinăm Ţie în duh şi adevăr; 
Vino, Preaînaltule Adevăr, şi lămureşte îndoielile sărăcăcioasei mele înţelegeri; 
Vino, Viaţă neîmbătrânitoare, şi ne primeşte din strâmtorarea veacului acesta pământesc; 
Vino, Lumină Veşnică, şi se vor risipi toate nălucirile şi spaimele; 
Vino, Putere veşnic nouă, împrospătându-i pe copiii Tăi cei osteniţi; 
Vino, Nemărginită Bucurie, şi uitate vor fi vremelnicele întristări; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 6-lea
Saltă, fiică a luminii, Sionule, Sfântă Maică! Împodobeşte-te, mărită mireasă, cu cerurile deopotrivă, strălucitoare Biserică sobornicească a lui Hristos! Asupra ta odihneşte Duhul cel Prea Sfânt, care tămăduieşte nepuţinţele, plineşte lipsurile, dăruieşte viaţă celor morţi şi îi aduce la viaţa veşnică pe toţi cei ce cu cuviinţă şi cu dreptate strigă: Aliluia!

Icosul al 6-lea
"În lume necazuri veţi avea", a zis Mântuitorul. Unde vom afla alinare şi cine ne va mângâia? Tu, Duhule Mângâietor, Însuţi dezleagă întristarea noastră! Mijloceşte pentru noi cu suspinuri negrăite şi uşurează inimile celor ce Te roagă: 
Vino, Dulce Răcoare a celor osteniţi şi împovăraţi; 
Vino, Împreună-Grăitorule cu cei întemniţaţi; 
Vino, Adăpostul celor prigoniţi; 
Vino şi miluieşte pe cei slăbănogiţi de săracie şi de foamete; 
Vino şi tămăduieşte patimile trupurilor şi ale sufletelor noastre; 
Vino şi cercetează pe toţi cei care însetează de lumina Ta; 
Vino şi alină întristarea noastră cu nădejdea veşnicei bucurii; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 7-lea
"Celui care huleşte împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel viitor", a spus Domnul. Ascultând acest cuvânt străin ne cutremurăm, ca nu cumva să fim judecaţi cu cei neascultători şi cu cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu. Nu lăsa, Duhule Sfinte, inima noastră să se plece spre cuvinte de vicleşug. Întoarce din schisme, eresuri şi necredinţă pe toţi cei rătăciţi, iar pe întâi-născuţii Bisericii Tale învredniceşte-i să cânte în vecii vecilor: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Când S-a îndepărtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima şi neliniştea l-au cuprins, iar întunericul deznădăjduirii l-a coborât în cele mai de dedesubt; aşa mi s-a întâmplat şi mie în ziua întristării şi împietririi cugetului meu, că m-am îndepărtat de la lumina Ta; ci dă-mi a Te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu, până ce lumina Ta mă va lumina pe mine, cel împuţinat la suflet: 
Vino şi nu mă lepăda pentru cârtirea şi nerăbdarea mea; 
Vino şi potoleşte cumplita vijelie a tulburării şi a aprinderii; 
Vino şi odihneşte pe cei necăjiţi de strâmtorările vieţii; 
Vino şi îmblânzeşte inima în ziua împietririi şi a mâniei; 
Vino şi surpă urzelile, tulburările şi spaimele duhurilor întunericului; 
Vino şi dă-ne, cu suflarea Ta, inimă zdrobită; 
Vino, ca prin răbdare să mântuim sufletele noastre; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 8-lea
Mântuieşte-mă, Cerescule Părinte! Săraci suntem, neputincioşi şi orbi, şi goi duhovniceşte! Dăruieşte-ne aurul Tău cel curătit în foc, cu veşmânt alb acoperă ruşinea noastră, vindecă ochii noştri cu alifia Ta. Pogoară şi în vasele necurate ale sufletelor noastre harul Preasfântului Tău Duh, cel de-viaţă-făcător, învrednicindu-ne bucuriei celei de-a doua naşteri pe toţi cei ce cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Ca Turnul Babel se prăbuşeşte fericirea pământească. Jalnice sunt toate strădaniile omeneşti. Bine imi este mie că m-ai smerit, că în păcate şi căderi mi-ai acoperit toată slăbiciunea şi nimicnicia. Fără de Tine nimic nu putem face, dar nădăjduim că ne vom mântui prin harul Tău, grăind: Vino dar, Preaînţeleptule Ziditor al vieţii; 
Vino şi lămureşte-ne căile Tale cele neînţelese; 
Vino, precum un fulger, şi luminează sfârşitul vieţii pământeşti; 
Vino şi binecuvântează tot începutul bun pe care îl punem; 
Vino şi fii nouă ajutător la fapte bune; 
Vino şi luminează mintea noastră în ceasul descumpănirii; 
Vino şi dăruieşte tuturor duh de pocăinţă, ca să se risipească prin acesta scârbele ce stau să vina asupra lumii spre pedepsire; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 9-lea
Atat a iubit Dumnezeu lumea că şi pe Fiul Său cel Unul Născut, Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioară şi Şi-a întins pe Cruce mâinile Sale de Ziditor al lumii, L-a trimis de a răscumpărat din păcat şi moarte întreaga lume cu sângele Său! Pentru aceasta, toată zidirea, aşteptând libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu, cântă Tatălui care a iubit, Fiului care a răscumpărat şi Duhului care sfinţeşte: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Duhul Cel Făcător de Viaţă, Care S-a pogorât asupra lui Hristos la Iordan, în chip de porumbel S-a odihnit şi asupra mea, când mă aflam în scăldătoarea Sfântului Botez; s-a întunecat însă lucrarea bunătăţii Sale din pricina negurii greşelilor mele. Pentru aceea, precum aşteaptă zorii drumeţul rătăcit noaptea în pădure, aşa şi eu însetez de razele tale, Bunule, ca să nu pier cu totul: 
Vino dar, la cel pecetluit cu Numele Tău cel Înfricoşat; 
Vino dar, şi uşurează cugetul chinuit şi pârjolit fără cruţare; 
Vino şi înnoieşte întru mine chipul lui Dumnezeu ce s-a acoperit de neguri; 
Vino şi risipeşte nălucirile născute din păcat; 
Vino şi mă învaţă să împărtăşesc durerile străine; 
Vino şi pleacă-mă să iubesc întreaga Ta zidire; 
Vino şi dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 10-lea
Duhul Sfânt îl naşte a doua oară pe om spre viaţa veşnică, Duhul Sfânt îi insufleţeşte pe mucenici, sfinţeşte preoţii, încununează pe cei drepţi, face din pâine şi vin Însuşi Dumnezeiescul Trup şi Sânge al Mântuitorului. O, adâncul bogăţiei şi înţelepciunii lui Dumnezeu! Dă-ne cununa darurilor Tale – dragostea veşnică şi atotiertătoare, care se întristează pentru vrăjmaşi şi vrea ca toţi să fie mântuiţi: ca, lămuriţi fiind prin ea, ca nişte fii ai luminii să strigăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Cine ne va despărţi de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau golătatea, sau nevoia, sau sabia? Dacă ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pământ, avem moştenire nepieritoare în ceruri: ci dă-ne, Doamne, să Te iubim nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă şi cu nevoinţa întregii vieţi: 
Vino dar, Atotputernicule Duh, şi ne sporeşte credinţa cea atotbiruitoare; 
Vino şi ne dă îndrăzneală în rugăciune; 
Vino şi încălzeşte-ne inimile, ca să nu se răcească dragostea noastră din pricina prea multor fărădelegi; 
Vino şi dă-ne să nu cădem în vreme de prigoană şi de batjocorire a credinţei; 
Vino şi ne păzeşte de ispite peste puteri şi de sminteli; 
Vino şi înviază inimile noastre prin înrourarea Ta; 
Vino şi tămăduieşte-ne, sfinţeşte-ne şi ne ridică, Bunule, cu harul Tău; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 11-lea
Acestea zice Domnul: "Vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri visuri vor visa, iar tinerii voştri vor vedea vedenii". Duhule Preadorit, dă-ne doar o firimitură de la masa fiilor celor aleşi ai mângâierii Tale, celor care cu umilinţă Îţi strigăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Acolo unde ai răsărit, fie şi doar pentru o clipă, în locul cel de taină al sufletului, strălucind ca un fulger, neuitată e frumuseţea descoperirii Tale, prin care se preschimbă, cu preschimbare dumnezeiască şi înfricoşată cuviinţă, făptura cea de tină. Învredniceşte-ne, Bunule Mângâietor, încă din viaţa pământească să Te vedem cu inimă curată, noi, cei care strigăm: 
Vino, Fulger dătător de lumina veşniciei; 
Vino şi luminează-ne cu strălucirea cea neîncetată; 
Vino, Vistierul smereniei şi Veselia celor blânzi; 
Vino, Apa Vie, răcoreşte-ne arşiţa patimilor; 
Vino, că departe de Tine nu aflăm linişte şi tihnă; 
Vino, că împreună cu Tine pretutindenea este Împărăţia Cerurilor; 
Vino şi întipăreşte-ne în suflet pecetea darului Tău; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 12-lea
Râu nesecat al harului, Cela ce ierţi păcatele, Duhule Sfinte! Primeşte rugăciunea noastră pentru întreaga lume, pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi şi pentru fiii neascultării: şi pe toţi adună-i în Împărăţia Sfintei Treimi, ca să se ruşineze de Tine şi cel din urmă vrăjmaş – moartea, iar lumea, renăscută prin focul curăţitor, să cânte cântarea cea nouă a nemuririi: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Văd cu duhul cetatea lui Dumnezeu – Ierusalimul Ceresc – ca pe o mireasă împodobită, cu chip de soare, în sărbătoare. Aud săltarea drepţilor la Cina Domnului, aud glasurile Îngerilor şi pe Prealuminatul nostru Domn între aleşii Săi, iar durerea, întristarea şi suspinarea fug. Împărate Ceresc, Duhule Sfinte, învredniceşte-ne prin cununa darurilor Tale să ne îmărtăşim în Domnul de bucuria veşnică, noi, toţi cei care strigăm: 
Vino, Bunule, şi trezeşte în noi setea de viaţă de dincolo de mormânt; 
Vino şi aprinde în inimile noastre dorirea vieţii veacului celui adevărat; 
Vino şi ne descoperă bucuria Împărăţiei ce va să fie; 
Vino şi dă-ne haina strălucitoare ca zăpada a curăţiei; 
Vino şi umple-ne cu strălucirea dumnezeirii; 
Vino şi ia-ne la nunta Mielului; 
Vino şi ne învredniceşte să împărăţim în slava Ta cea veşnică; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Condacul al 13-lea
O, noian purtător de lumină al iubirii celei mântuitoare, Duhule Făcător de Viaţă! Încălzeşte cu suflarea venirii Tale neamul omenesc cel îngheţat întru fărădelegi, grabeşte pieirea răului cu nepătrunsele Tale judecăţi şi ne descoperă cum să prăznuim în veşnicie adevărul cel dumnezeiesc, astfel ca să fie Dumnezeu totul întru toate, şi cele cereşti şi cele pământeşti şi cei izbăviţi de iad, dimpreună să cânte: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Îngerii cu feţe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviinţa datorată Izvorului vieţii şi Luminii celei nematerialnice. Dimpreună cu ei Te preaslăvim şi noi, Duhule necuprins cu mintea, pentru milele tale cele arătate şi cele ascunse, şi cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiţi sub adumbrirea Ta cea fericită: 
Vino, Lumină adevărată, duhovnicească bucurie; 
Vino, Nor purtător de rouă şi negrăită frumuseţe; 
Vino şi primeşte ca pe un miros de buna mireasma duhovnicească laudă noastră; 
Vino şi ne împărtaşeşte de bucuria împărtăşirii Tale; 
Vino şi veseleşte-ne cu îmbelşugarea darurilor Tale; 
Vino, Veşnicule Soare Neapropiat, şi întru noi Îţi fă lăcaş; 
Vino şi ne îmbogăţeşte cu darul vieţii celei adevărate; 
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

Şi  Condacul întâi 
Veniţi toţi credincioşii să preaslăvim pogorarea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca şi cu nişte ape pământul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi învrednicind de harul cel de-viaţă-făcător al infierii şi de slava cea de Sus pe cei ce aleargă la El întru curăţie, sfinţind şi îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!

După aceasta se zice această:


RUGĂCIUNE
   Duhule Sfinte! Cela Ce umpli întreaga lume şi dăruieşti viaţă tuturor, îndepărtându-te de oamenii cei întinaţi. Cu umilinţă mă rog Ţie: nu Te mânia de necurăţia sufletului meu, ci vino şi Te sălăşluieşte întru mine şi mă curăţeşte de toată întinăciunea păcatului ca, prin ajutorul Tău, să petrec cealaltă vreme a vieţii mele întru pocăinţă şi în lucrarea faptelor celor bune, şi aşa să Te preamăresc împreună cu Tatăl şi cu Fiul, în vecii vecilor. Amin!

ACATISTUL PREACUVIOSULUI PĂRINTE PORFIRIE NOUL FĂCĂTOR DE MINUNI

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL EFREM CEL NOU PENTRU IZBĂVIREA DE PATIMI

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL EFREM CEL NOU PENTRU IZBĂVIREA DE PATIMI

  Sfinte Mare Mucenice Efrem, ascultă rugăciunea mea, a păcătosului, şi vino în ajutorul meu. Am aflat de minunile tale, am aflat de darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu pentru jertelnicia ta. Şi vâzând cum atâta mulţime de oameni a fost ajutată de tine, îndrăznesc să nădăjduiesc şi eu, ştiind că nu vei trece cu vederea, cererea mea. De nenumărate ori te-ai arătat în vedenii şi vise, spunând celor credincioşi că vor primi cele cerute în rugăciune. Eu nu sunt vrednic de o astfel de mângâiere, pentru că păcatele mele sunt multe şi credinţa mea este puţină, dar cred că iubirea ta covârşeşte răutăţile mele şi nădăjduiesc că prin mijlocirea ta voi pune început bun mântuirii mele.

  Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, Sfinte, să caut cele de folos mântuirii. Trupul meu este slăbănogit de păcate şi sufletul meu este moleşit din pricina patimilor. Iubitor de păcate sunt şi la faptele cele bune mă levenesc. Cere-I lui Dumnezeu să îmi sporească credinţa, să-mi înmoaie inima cea învârtoşată, să îmi dăruiască smerenie, răbdare şi râvnă în războiul duhovnicesc. Sfinte Efrem, învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert.
  Sfârşitul tău mucenicesc mă îndeamnă să lepăd desfătările trecătoare ale acestei lumi. Chinuirile tale mă îndeamnă să ridic şi eu crucea ascultării de Dumnezeu. Învaţă-mă, sfinte, să trăiesc nu după voia mea, ci după voia dumnezeiască, să nu caut cele ale mele şi să mă izbăvesc de patimile şi de păcatele care mă apasă. Alungă de la mine toate ispita diavolească. Prea mult am păcătuit, prea mult am izgonit de la mine harul dumnezeiesc. Acum a sosit ceasul mântuirii mele, sfinte. Domnul bate la uşa inimii mele şi vreau să Îi deschid. Ajută-mă, sfinte, că sunt neputincios.
  Roagă-te pentru mine până la ultima suflare a vieţii mele. Roagă-te, Sfinte Efrem, pentru tot poporul creştinesc, pentru toţii ierarhii, preoţii, monahii şi credincişii. Roagă-te pentru părintele meu duhovnicesc şi pentru toate rudeniile mele după trup şi după duh. Roagă-te, sfinte, pentru robii lui Dumnezeu (numele), pentru toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pentru toţi cei care se roagă ori se ostenesc pentru mine, pentru toţi cei care mi-au făcut vreun bine ori vreodată m-au ajutat, ştiuţi şi neştiuţi. Ajută, Sfinte Efrem, pe cei care zac în patimi, robiţi de nepocăinţă şi trândăvie, pe cei ce sunt în necazuri şi în ispite. Alină-le suferinţa sufletească şi trupescă şi-i ocroteşte pe cei ce sunt în închisori, în spitale, azile sau orfelinate şi pe toţi cei care sunt singuri, bolnavi şi neputincioşi. Înmulţeşte rugăciunile pe care le faci pentru noi, Sfinte, ca şi noi să cădem la rugăciune, mulţumindu-ţi din prea plinul inimii. Ca împreună cu tine să Îl slăvim pe Dumnezeul cel în Treime lăudat, în vecii vecilor. Amin

RUGĂCIUNEA SOŢILOR STĂPÂNIŢI DE PATIMA GELOZIEI, A CERTURILOR ŞI NEÎNŢELEGERILOR

RUGĂCIUNEA SOŢILOR STĂPÂNIŢI DE PATIMA GELOZIEI, A CERTURILOR ŞI NEÎNŢELEGERILOR

  Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Care ai stricat peretele cel din mijloc al vrajbei şi ai dat pace neamului omenesc, miluieşte, Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc şi ne ocărăsc; aşijderea şi pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoşii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime ca un Bun asupra inimilor noastre, ce sunt lipsite de dragoste şi de unire şi sunt îmboldite de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din harul Sfântului Tău Duh coborând peste Dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire.

  Aşa, Doamne, înmulţind dragostea în inimile noastre, păzeşte-ne de tot răul şi de asuprirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi şi totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe alţii şi să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătăţile Tale cele cereşti. Amin.

RUGĂCIUNE PENTRU CEL CE DIN PRICINA PATIMILOR A CĂZUT ÎN DEZNĂDEJDE

RUGĂCIUNE LA VREME DE ISPITĂ SFÂNTULUI EFREM SIRUL

RUGĂCIUNE PENTRU VEDEREA PĂCATULUI PROPRIU

ACATIST DE MULŢUMIRE

ACATISTUL SFINŢILOR APOSTOLI PETRU SI PAVEL 29 iunie

După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuvioase, să lăudăm pe întâi stătătorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, strigând: Bucuraţi-vă Petru şi Pavele, Apostolilor!
Icosul 1
Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi, trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea cântăm ţie:
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule;
Bucură-te, al tainelor lui Hristos tăinuitorule;
Bucură-te, decât toţi cuvântatorii de Dumnezeu mai înaltule;
Bucură-te, decât iconomii duhului mai întâiule;
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit;
Bucură-te, că pe acesta Adevărat Dumnezeu l-ai propovăduit;
Bucură-te, piatră a Bisericii prea nesfărâmată;
Bucură-te, temelie a mărturisirii prea întemeiată;
Bucură-te, începătura cea în chipul stihiilor a credinţei;
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, prin care Hristos s-a slăvit;
Bucură-te, prin care satana a fost ruşinat;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al 2-lea
Vederea ta cea înţelegătoare curăţind-o, ai intrat în sânurile părinteşti, o, minune, şi printr-însele ai văzut, fără ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul; şi propovăduindu-L pe dânsul ai strigat: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Luminat fiind de fulgerări neapropiate înţelegerii, când ţi s-a arătat din cer Lumina, care biruia lumina soarelui, ai fost tras, Pavele, spre credinţa îndumnezeită, şi vas alegerii te-ai făcut. Pentru aceea auzi:
Bucură-te, privitorule al luminii celei nemărginite;
Bucură-te, tăinuitorule al tainelor lui Hristos;
Bucură-te, ritorul cel bine grăitor al Bisericii;
Bucură-te, preaînţelepte propovăduitor al lumii;
Bucură-te, că întru tine vieţuieşte Hristos, Care pentru lume S-a răstignit;
Bucură-te, că până la al treilea cer te-ai suit;
Bucură-te, că la înălţimea Raiului ai fost răpit;
Bucură-te, mare învăţător al neamurilor;
Bucură-te, al credincioşilor prin duhul născător;
Bucură-te, cel prin care lumea s-a luminat;
Bucură-te, cel prin care întunericul s-a alungat;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al 3-lea
Trecând toată firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos cel iubit al tău, şi te-ai arătat împreună cu dânsul un duh, numai lui Hristos vieţuind, pe Hristos îndrăgind, pe Hristos socotindu-L răsuflare, lumină şi dragoste, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Intrând în norul cel mai presus de lumină al privirii, ţi-ai muiat buzele tale, Petre; şi umplându-te întâi de dumnezeire, ne-ai împărtăşit pe noi de dumnezeiescul dar, cu graiurile tale cele de Dumnezeu scrise; pentru aceea glăsuim ţie acestea:
Bucură-te, îndumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;
Bucură-te, născutule al lumii celei neînserate;
Bucură-te, pescarule, al pescarilor mai întâiule;
Bucură-te, cerule decât cerurile mai înaltule;
Bucură-te, că te-ai arătat al dumnezeieştii firi părtaş;
Bucură-te, că pe fii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;
Bucură-te, sfatuitorule de trebuinta al bisericii;
Bucură-te, bătrân folositorule al turmei lui Hristos;
Bucură-te, îndulcire preadesfătată a minţilor;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a oamenilor;
Bucură-te, cel prin care credinţa s-a lăţit;
Bucură-te, cel prin care rătăcirea s-a zădărnicit;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al 4-lea
Graiuri de viaţă veşnică a rostit Petru către piatra Vieţii zicând: L-a cine, afară de Tine, vom merge şi să fim vii? Arătând astfel dragostea cea către Stăpânul, a strigat către El: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Ai fost răpit la înălţimile cele veşnice şi ai trăit, Pavele, în afară de cele simţite şi gândite, nu cu gândul, ci întru Duhul care era unit cu trupul, sau era fără de trup, Dumnezeu ştie; pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, îndrăgirea lui Hristos cea neoprită;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucură-te, cel ce ai cunoscut taina răpirii;
Bucură-te, cămara tăcerii celei înţelegătoare;
Bucură-te, că pentru Hristos pe toate gunoaie le-ai socotit;
Bucură-te, că toate le-ai făcut ca pe cei mulţi să îi mântuieşti;
Bucură-te, al înţelepciunii lui Dumnezeu vas mult încăpător;
Bucură-te, Apostole al darului celui din lege arătător;
Bucură-te, al lui Hristos deasă îndeletnicire;
Bucură-te, al lui Iisus dulce gândire;
Bucură-te, miros de viaţă purtător pentru uni;
Bucură-te, miros omorâtor pentru alţii;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al 5-lea
Luminile cinstitelor tale trimiteri, în toate zilele îndumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei înţelegători cu adevărat ajung la îndumnezeire şi oglindesc slava lui Dumnezeu, strigând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
N-ai câştigat la brâu aur sau argint de-al tău, pe pământ, o, Simon Petre ci având înfricoşător numele lui Iisus, ai împărtăşit zestre fericită şi prinr-Însul minunile lucrai celor ce strigă ţie acestea:
Bucură-te, străină hrană a sufletului;
Bucură-te, prea dulce băutură a trupului;
Bucură-te, dumnezeiască alifie a celor orbiţi;
Bucură-te, neauzită doctorie a celor ce bolesc;
Bucură-te, că pe Tavita, care murise, vie ai ridicăt-o;
Bucură-te, că pe Safira moartă dintr-o dată ai arătat-o;
Bucură-te, cel ce pe Anania, dintr-o dată mort l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce numai cu un cuvânt pe slăbănog l-ai îndreptat;
Bucură-te, izvor care varsă sănătate;
Bucură-te, fântână odrăslitoare de vindecări;
Bucură-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pe Simon ai omorât;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al-6-lea
Tras ai fost, Petre, de frumuseţea dumnezeirii lui Hristos, care ai fulgerat în munte. Pentru aceea văzând-o împodobita ca pe o cămara de nunta cu strălucirile lumii celei nemarginite, înspăimântăt m-ai strigat: bine este a petrece aici cântând: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preaînalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scotindu-le din cele neapuse, le tâlcuieşti mai presus de fire, ridicând pe cei credincioşi cu minune a striga ţie:
Bucură-te, minunea Apostolilor cea lăudată;
Bucură-te, frumuseţe cea încuviinţată a scripturii celei noi;
Bucură-te, adâncimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucură-te, noianul înţelegerilor celor înţelepţite de Dumnezeu;
Bucură-te, înaltule tâlcuitor al dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, carte închipuită de Dumnezeu, minţii la vedere înspăimântătoare;
Bucură-te, cămara dumnezeiască a cereştilor comori;
Bucură-te, materia cea trebuincioasă a celor învăţători;
Bucură-te, cel ce ai luat spre propovăduire neamurile;
Bucură-te, cel ce săvârşeşti minuni dese;
Bucură-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare meşter al cortului nou;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al-7-lea
Minune mare s-a văzut la sfârşitul vieţii tale celei dumnezeieşti, o, fericite Pavele: căci, tăiat fiind capul tău, de trei ori la înălţime de la pământ a săltat cu săltările ca şi cu nişte cântări, lăudând Treimea aşa: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Popor nou ai făcut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia naşterii de Dumnezeu înnoindu-l, pururea pomenite Petre, şi locaş darului arătându-l, strigând ţie:
Bucură-te, surpătorule al umbrei legii;
Bucură-te, stâlp întăritor al adevărului;
Bucură-te, cel ce pe Israel din slavă l-ai schimbat;
Bucură-te, cel ce întru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;
Bucură-te, că în Tabor lumina Dumnezeirii ai văzut;
Bucură-te, că alt soare cu totul luminos te-ai făcut;
Bucură-te, cel ce ai fost ales să auzi glasul părintesc;
Bucură-te, cel ce legea duhului ai luat;
Bucură-te, cel ce ai fost numit fericit de Hristos;
Bucură-te, cel ce în cuvinte te-ai îmbogăţit de stăpânire;
Bucură-te, cel ce pe credincioşi în răbdare l-ai mântuit;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al-8-lea
Străin pe munte, îndoită patimă ai pătimit, după simţire şi gândire, Petre; căci biruite fiind cele fireşti ale tale de asupreala luminii, singur Dumnezeu se vedea, prin suflet şi prin trup, Căruia şi căzând jos îndumnezeit ai strigat: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Cer înţelegător te-ai arătat, tuturor povestind Pavele, slava lui Dumnezeu; şi vestirea ta a iesit în tot pământul, propovăduind pe Treimea cea nezidită, şi pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce strigă ţie aşa:
Bucură-te, cel ce cu adâncurile duhului te îmbogăţeşti;
Bucură-te, cel ce cu cunoştinţa cea nejefuită te făleşti;
Bucură-te, casa cea preacinstită a Treimii;
Bucură-te, Biserica celor două firi;
Bucură-te, necuprinsă lăţime a dragostei celei îndoite;
Bucură-te, lungime a dumnezeieştii rânduieli celei mai înalte de veci;
Bucură-te, neapropiată înălţime a teologiei;
Bucură-te, nevăzuta adâncime a iconomiei;
Bucură-te, văzătorule al sfaturilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, minte ascuţită a descoperirilor;
Bucură-te, focul atotvederii de Dumnezeu;
Bucură-te, fântână adâncă a înţelepciunii de Dumnezeu;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al-9-lea
Cu dor pipăind ascunsurile cele nemăsurate ale adâncului celui preaînalt, o, Pavele, ai aflat în acestea mărgăritare, tăcere înţelegătoare, spaimă şi uimire, odihnă şi bucurie, împreună a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Pe ritorii cei zădarnici în cuvinte şi înţelepţi, ca pe nişte neînţelepţi I-a arătat Petru cel simplu, luând grai al înţelepţirii de Dumnezeu şi limbă de foc a Dumnezeiescului Duh, ridicând pe cei ce cred, ca să-I strige lui din inimă:
Bucură-te, gură cinstită a Mângâietorului;
Bucură-te, limba cu foc îngrădită;
Bucură-te, doborarea înţelepciunii celor înţelepţi;
Bucură-te, lepădarea priceperii celor pricepuţi;
Bucură-te, Petre, porumbiţa cea albă a bucuriei;
Bucură-te, de Dumnezeu închipuită tăbliţa tuturor fericiţilor;
Bucură-te, primitorule al cheilor Împărăţiei Cerurilor;
Bucură-te, vistierul tainelor lui Hristos;
Bucură-te, cugetarea cea veche a credincioşilor;
Bucură-te, podoaba darului cea preamărită;
Bucură-te, sărătură a focului ceresc;
Bucură-te, învăţătură a Luminii celei neasemănate;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al 10-lea
Semn al dragostei Sale arătând Hristos paşterea oilor, ţi-a zis ţie: Dacă Mă iubeşti Petre, paşte cu osârdie oile Mele. Pe care le-ai şi păscut, bucurându-te pentru dumnezeiasca îndrăgire şi strigând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ce-mi este mie bogăţia şi slava şi desfătarea, cea care se strică, Biserica lui Hristos striga. A mea bogăţie şi slavă şi desfatare este Pavel, dulce grăind şi preaînalt ritoricind; pe care şi sărutându-l strig:
Bucură-te, trâmbiţa adevărului;
Bucură-te, chitara teologiei;
Bucură-te, privighetoarea cerului cea dulce grăitoare;
Bucură-te, rânduneaua lui Hristos, cea mult glăsuitoare;
Bucură-te, vioara care ai viersuit Evanghelia lui Luca;
Bucură-te, organ însuflat de suflările Mângaietorului;
Bucură-te, limba de foc suflătoare care faci să răsune cele dumnezeieşti;
Bucură-te, canon, alăută, şi muză a duhului;
Bucură-te, îndulcire cuviinţă a urechilor mele;
Bucură-te, odihnă a tâmplelor mele;
Bucură-te, cel prin care de idoli m-am slobozit;
Bucură-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al 11-lea
Covârşind doimea materiei cea care este cu nerânduială, ai cunoscut doimea firii lui Hristos, şi curăţindu-te la cele trei părţi ale sufletului, singur văzător, nematerialnic al Treimii te-ai văzut, fără materie unindu-te şi Acesteia din inimă cântând, Pavele: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Lumina cea întâi, care din Fecioară a strălucit, lumină a doua, pe tine, Petre, te-a arătat lumii, cu fulgerările cele prealuminoase ale cunoştinţei de Dumnezeu luminând pe toţi şi deşteptând cu laude mulţumitoare a cânta ţie:
Bucură-te, lumina celor întunecaţi;
Bucură-te, calea celor rătăciţi;
Bucură-te, al minunilor lui Hristos mai întâiule propovăduitor;
Bucură-te, al patimilor lui preaalesule mărturisitor;
Bucură-te, că tu singur lamureşti a iadului pogorâre;
Bucură-te, că tu întâi ai vestit popoarelor învierea;
Bucură-te, cel ce ai cuvântat revărsarea Mângâietorului la popoare;
Bucură-te, cel ce ai învăţat Evanghelia pe Marcu;
Bucură-te, cel întâi luminător al neamurilor;
Bucură-te, calul lui Hristos cel preaales alergător;
Bucură-te, disc luminos al soarelui;
Bucură-te, urmare a neurmăritului Dumnezeu;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Condacul al 12-lea
Te bucuri negrăit întru cele înalte, o, Petre, cu Hristos iubitul învăţător ca un Dumnezeu, fără mijlocire cu Dumnezeu cel din fire, care cu punerea acum stai, şi de slava cea dumnezeieşti începătoare te umpli strigând neîncetet: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cânţi lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce vieţuire, cântarea cea întreit Sfântă, Pavele, şi cu duhul, cu cuvântul şi cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvânt şi pe duh prin închipuire pe cel întâi chip, Dumnezeu spre Dumnezeu; pentru aceea auzi:
Bucură-te, icoană a frumuseţii celei întâi închipuite;
Bucură-te, stăpânirea dogmelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, descoperirea din nou a lumii celei gândite;
Bucură-te, arătare a celor gândite;
Bucură-te, gura cea grăitoare de Hristos, răsuflarea lui Gură de Aur;
Bucură-te, preaîndumnezeită zare a minţii lui Dionisie;
Bucură-te, privitorule al vederilor celor nevăzute;
Bucură-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite;
Bucură-te, cel plin de roadele Duhului;
Bucură-te, cel îndestulat de darurile Lui;
Bucură-te, cel prin care Treimea a fost propovăduită;
Bucură-te, cel prin care Unimea a fost preaslavită;
Bucură-te, Pavele, Apostole!
Condacul al 13-lea
O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, Părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci mici, şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce viersuiesc: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul întâi
Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi, trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea cântăm ţie:
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule;
Bucură-te, al tainelor lui Hristos tăinuitorule;
Bucură-te, decât toţi cuvântatorii de Dumnezeu mai înaltule;
Bucură-te, decât iconomii duhului mai întâiule;
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit;
Bucură-te, că pe acesta Adevărat Dumnezeu l-ai propovăduit;
Bucură-te, piatră a Bisericii prea nesfărâmată;
Bucură-te, temelie a mărturisirii prea întemeiată;
Bucură-te, începătura cea în chipul stihiilor a credinţei;
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, prin care Hristos s-a slăvit;
Bucură-te, prin care satana a fost ruşinat;
Bucură-te, Petre, Apostole!
Şi Condacul întâi
Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuvioase, să lăudăm pe întâi stătătorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, strigând: Bucuraţi-vă Petru şi Pavele, Apostolilor!
După aceasta se zice această:


Troparul: Cei ce sunteţi între apostoli, mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţivă, pace lumiii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

ACATISTUL SFÂNTULUI SFINŢITULUI MUCENIC CIPRIAN 2 octombrie

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH CALINIC DE LA CERNICA 27 august

Viața Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica

Rugăciune către Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului

ACATISTUL SFÂNTULUI FANURIE 27 august

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOSULUI PĂRINTELE NOSTRU SERAFIM ROSE DIN PLATINA

ACATISTUL ÎNGERULUI PĂZITOR

ACATISTUL SFÂNTULUI MARELUI MUCENIC GHEORGHE PURTĂTORUL DE BIRUINŢĂ 23 aprilie