TEDEUM de MULŢUMIRE

TEDEUM de MULŢUMIRE

ce se cântă la sărbători naţionale şi ocazii când cineva

voieşte a mulţumii lui Dumnezeu pentru vre-o binefacere

Dacă cineva voieşte a mulţumi lui Dumnezeu pentru vre-o

binefacere dobândită de la Dânsul, mulţumirea se face în modul

următor:

Dacă mulţămirea se face împreună cu Dumnezeiasca Liturghie,

după Binecuvântată este Împărăţia: la ectenia obişnuită se

adaugă cererile de mulţumire: după intrare (vohod) troparele

cuvenite zilei şi mulţumirii. După prochimenul zilei, al mulţumirii

şi după Apostolul zilei, al mulţumirii; asemenea şi după

Evanghelia zilei, a mulţumirii. Iar după Evanghelie şi după

ecteniile obişnuite se adaugă ale mulţumirii, Chinonicul zilei şi

acesta al mulţumirii: Cânta-voi Domnului binefăcătorului meu, şi

voi cânta numele Domnului celui Preaînalt. Aliluia.

Iar după rugăciunea amvonului Iereul citeşte rugăciunea

mulţumirii, şi se cântă doxologia cea mare, ca şi la Utrenie. Iar

dacă voiesc, cântă în locul doxologiei: Pre Tine Dumnezeule te

lăudăm:

Iar dacă mulţumirea se face nu la liturghie, ci după Utrenie,

sau după Vesperină, (vecernie), se urmează aşa: Iereul investit în

epitrahil şi felon, stând înaintea Sfintei Mese, şi tămâind-o cruciş,

începe Tedeumul mulţumirii zicând: Slavă Sfintei…, ş.c.l.

Când se face Tedeumul de mulţumire, la sărbătorile naţionale,

atunci, după sfârşirea Dumnezeieştii Liturghii, pregătită fiind

după cuviinţă o masă în mijlocul Bisericii, îndată după apolis,

Sfinţiţii servitori ies din altar, aducând cu sine Sfânta Evanghelie

şi Sfânta Cruce, pre care le pun pre masa pregătită, şi se aşează

după ordine. Iar proestosul, tămâind masa cruciş, începe: Slavă

sfintei, şi de-o fiinţă, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Corul: Amin, Împărate ceresc…, apoi

citeşte Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…,

Doamne miluieşte, (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm, şi Psalmul

117.

Lăudaţi pre Domnul, că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să

zică dar Israil: că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să zică dar

casa lui Aaron: că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să zică dar

toţi cei ce se tem de Domnul: că este Bun, şi mila Lui

veşnică. Întru strâmtorare fiind eu am chemat pre Domnul,

şi Domnul m-a auzit şi m-a scos la lărgime. Domnul este cu

mine, şi nu mă voi teme; ce-mi va face mie omul? Domnul

este mie ajutor, şi eu voi privi asupra vrăjmaşilor mei. Mai

bine este a nădăjdui spre Domnul de cât a nădăjdui spre om.

Mai bine este a nădăjdui spre Domnul, de cât a nădăjdui

spre boieri. Toate neamurile mă împresurase, şi întru

numele Domnului i-am sfărâmat. Mă înconjurase, şi iarăşi

mă înconjurase; dar întru numele Domnului i-am sfărâmat.

Mă înconjurase ca albinele fagurul; dar s-au stins ca focul cel

de spini, şi întru numele Domnului i-am sfărâmat. Împins am

fost cu mare putere, ca să cad; dar Domnul m-a ajutat. Tăria

mea şi cântarea mea este Domnul; El a fost mântuitorul

meu. Glasul de cântare, de bucurie şi de mântuire se aude în

locaşurile drepţilor. Dreapta Domnului face puterea; dreapta

Domnului este înaltă; dreapta Domnului face puterea. Nu voi

muri, ci voi fi viu, şi voi vesti lucrurile Domnului; Domnul ma

certat cu asprime, dar morţii nu m-a dat. Deschideţi mie

porţile dreptăţii: voi intra prin ele, ca să laud pre Dumnezeu.

Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea.

Lăuda-Te-voi, pentru că m-ai auzit, şi ai fost mântuitorul

meu. Piatra, pre care o au dispreţuit ziditorii, aceasta a

ajuns a fi în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta,

şi este admirabilă întru ochii noştri. Aceasta este ziua, pre

care o a făcut Domnul. Să ne bucurăm şi să ne veselim întrînsa.

O Doamne mântuieşte-ne; O Doamne dă-ne

prosperitate. Noi vă binecuvântăm din casa Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi S-a arătat nouă. Tocmiţi

sărbătoare cu înfrumuseţări până la cornurile altarului.

Dumnezeul meu eşti Tu, şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti

Tu, şi Te voi înălţa. Lăudaţi pre Domnul că este Bun, şi mila

Lui veşnică.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori). Slavă Ţie Dumnezeule.

Iar Diaconul rosteşte ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne

rugăm: Corul: Doamne miluieşte. Şi celelalte până la: Pentru navigatori:

şi îndată adaugă această ectenie de mulţumire:

Pentru ca cu milostivire să primească în supracerescul

Său jertfelnic actuala mulţumire şi rugă ale nevrednicilor

robilor săi, şi cu misericordie să ne miluiască, Domnului să

ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca să nu respingă mulţumirea noastră a

nevrednicilor robilor Săi, pre care o aducem cu inimă

umilită pentru binefacerile primite de la Dânsul; ci să-I fie

bineplăcută ca tămâia cea bine mirositoare, şi ca o totală

ardere grasă, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca şi acum să audă glasul rugăciunii noastre a

nevrednicilor robilor Săi, şi bunul scop şi dorinţa

credincioşilor Săi, pururea să le împlinească spre bine, şi ca

un Milostiv totdeauna să ne binefacă nouă şi sfintei Sale

Biserici, şi la tot credinciosul robul său să dăruiască

cererile, Domnului să ne rugăm,

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca să izbăvească Sfântă Biserica Sa, şi pre robii săi

(ori pre robul său, N) de toată supărarea, nevoia, urgia şi

primejdia, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi pre

credincioşii Săi totdeauna să-i fortifice cu sănătate, cu zile

îndelungate şi cu pace, şi prin întrarmarea Sfinţilor Săi

Îngeri, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte…, Pre Preasfânta,

curata…, corul: Ţie Doamne. Iereul eschiamă: Că Ţie se cuvine

toată slava…, corul: Amin. Apoi, Dumnezeu este Domnul şi S-a

arătat nouă, binecuvântat cela ce vine întru numele Domnului, şi

troparele acestea, glasul al 4-lea.

Mulţumitori fiind noi nevrednicii robii Tăi Doamne,

pentru binefacerile Tale cele mari, ce au fost asupra noastră,

slăvind Te lăudăm binecuvântăm, mulţămim, cântăm, şi

mărim misericordia Ta, şi cu dragoste strigăm Ţie:

Binefăcătorule Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

Slavă… glasul acelaşi

De binefacerile şi darurile Tale ca nişte robi netrebnici,

învrednicindu-ne în dar, Stăpâne, cu zel alergând la Tine,

mulţămire îţi aducem după putere, şi slăvindu-Te ca pre

binefăcătorul şi plăsmuitorul, strigăm: Slavă Ţie,

Dumnezeule Preaîndurate.

La sărbătorile naţionale, la Slavă: se zice acest Tropar, glasul Iiu:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează

moştenirea Ta; biruinţă evlaviosului domnitorului nostru

Carol I-iu, Rege al României, asupra barbarilor dăruieşte, şi

cu crucea Ta păzeşte pre poporul Tău.

Născătoare de Dumnezeu ajutătoarea creştinilor, robii Tăi

agonisind solicitarea Ta cu mulţămire strigăm Ţie: bucură-te

Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi totdeauna

să ne izbăveşti din toate nevoile, cu rugăciunile Tale, una

grabnică solitoare.

Diaconul: Să luăm aminte. Iereul: Pace tuturor. Cititorul: şi

duhului tău Diaconul: Înţelepciune să luăm aminte.

Prochimen glasul al 4-lea.

Cânta-voi Domnului binefăcătorului meu, şi voi cânta numele

Domnului celui Preaînalt.

stih: Bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta.

Apoi, se citeşte Apostolul, din epistola Sfântului Pavel către

Efeseni: 5;8-21

Fraţilor, ca fiii luminii să umblaţi: căci rodul duhului este

întru toată bunătatea şi dreptatea, şi adevărul. Cercaţi ce

este bine plăcut Domnului. Şi să nu fiţi părtaşi la faptele cele

neroditoare ale întunericului, ci mai vârtos să le, mustraţi.

Că cele ce se fac de către dânşii întru ascuns, ruşine este ale

şi grăi. Iar toate cele dezvelite se arată de lumină; căci tot ce

se arată este lumină. Pentru aceea zice: deşteaptă-te cela ce

dormi, şi te scoală din morţi, şi te va lumina Hristos. Socotiţi

deci cum să umblaţi cu pază, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca

cei înţelepţi, răscumpărând timpul că zilele rele sunt. Drept

aceea nu fiţi nepricepuţi, ci cunoscând ce este voia lui

Dumnezeu. Şi nu vă îmbătaţi de vin, întru care este

desfrânarea; ci vă umpleţi de Duhul, vorbind între voi în

psalmi şi în laude, şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi

cântând întru inimile voastre Domnului. Mulţumind în tot

timpul pentru toate lui Dumnezeu şi Tatăl, întru numele

Domnului nostru Iisus Hristos, supunâdu-vă unul altuia întru

frica lui Dumnezeu.

Iar la sărbătorile naţionale se citeşte Apostolul din I-a epistolă

către Timotei: 2;1-6.

Fiule Timotei, rog înainte de toate, să faceţi rugăciuni,

cereri rugăminţi, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru

împăratul şi pentru toţi cei ce sunt în dregătorii, ca să

petrecem viaţă lină şi paşnică, întru toată evlavia şi curăţia.

Căci aceasta este bine şi plăcut înaintea Mântuitorului

nostru Dumnezeu, Carele voieşte să se mântuiască toţi

oamenii, şi să vină la cunoştinţa adevărului. Căci unul este

Dumnezeu, şi unul mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni,

omul Hristos Iisus, Carele s-a dat pre sine răscumpărare

pentru toţi. Căruia este cinstea şi slava în vecii vecilor,

Amin.

Evanghelia de la Luca: 7;12-19.

În timpul acela, intrând Iisus într-un sat, L-au întimpinat

zece bărbaţi leproşi, care au stătut de departe. Şi aceia au

înălţat glasul zicând: Iisuse Învăţătorule, miluieşte-ne. Şi El

văzându-i le-a zis: mergeţi şi vă arătaţi preoţilor. Şi a fost,

când mergeau ei s-au curăţit. Iar unul dintr-înşii, văzând că

s-a vindecat, s-a întors mărind pre Dumnezeu cu glasul

mare. Şi a căzut cu faţa la picioarele Lui, mulţumindu-i, şi

acela era Samarinean. Iar Iisus răspunzând a zis: au nu zece

s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-au aflat să se

întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, fără numai acest străin?

Şi a zis lui: Scoală-te şi mergi, credinţa ta te-a mântuit.

Iar la ziua onomastică a Domnitorului se citesc din Apostol şi

din Evanghelie următoarele:

Apostolul din epistola către Romani: 13;1-7.

Fraţilor, tot sufletul să se supună stăpânirilor celor mai

înalte.

Căci nu este stăpânire, fără numai de la Dumnezeu; şi

stăpânirile care sunt, de la Dumnezeu sunt orânduite. Pentru

aceea cela ce se împotriveşte stăpânirii, orânduielii lui

Dumnezeu se împotriveşte, şi care se împotrivesc îşi vor lua

judecată. Căci dregătorii nu sunt frică faptelor celor bune, ci

celor rele. Deci, voieşti să nu-ţi fie frică de stăpânire? fă

binele şi vei avea laudă de la dânsa; căci ea este servitoare a

lui Dumnezeu spre bine. Iar de faci rău teme-te, căci nu în

zadar poartă sabia; căci este servitoare a lui Dumnezeu

răzbunătoare spre pedeapsa celui ce face răul. Pentru aceea

trebuie să vă supuneţi nu numai de frica pedepsii, ci şi

pentru conştiinţă. Pentru aceasta plătiţi şi dare; căci ei sunt

servitorii lui Dumnezeu, cu însuşi aceasta de-a pururea

îndeletnicindu-se. Daţi dar tuturor ceea ce datoriţi: celui cu

tributul, tribut; celui cu darea, dare; celui cu frica, frică;

celui cu cinstea, cinste.

Evanghelia de la Matei: 22;15-22.

În timpul acela sfat au făcut fariseii asupra lui Iisus, cum

să-L prindă în cuvânt. Şi au trimis pre învăţăceii lor,

împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule! Ştim că eşti

Adevărat, şi înveţi calea lui Dumnezeu întru adevăr, şi nu-Ţi

este grijă de nimeni; căci Tu nu cauţi în faţa oamenilor. Deci

spune nouă, ce Ţi se pare? Cade-se a da tribut Cezarului, sau

nu? Iară Iisus, cunoscând viclenia lor, a zis: Ce mă ispitiţi

făţarnicilor? Arătaţi-mi banul tributului. Iar ei i-au adus un

dinar. Şi El a zis lor: al cui este acest chip şi scriptura de pre

el? Zis-au ei Lui: ale Cezarului. Atunci a zis lor: redaţi dar

Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ce

sunt ale lui Dumnezeu. Şi auzind ei aceasta, s-au mirat; şi

lăsându-L s-au dus.

După Evanghelie îndată Diaconul zice ectenia aceasta:

Miluieşte-ne Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne

Ţie auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru preaevlaviosul şi de Hristos

iubitorul Domnitorul nostru Carol I-iu, Regele României,

pentru soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată

augusta lor familie, şi pentru tot palatul şi oştea lui, pentru

stăpânirea, învingerea, continuitatea, pacea, sănătatea,

mântuirea lor, şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru mai

ales să confăptuiască şi să-i ajute lui întru toate, şi să

supună sub picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi rebelul.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Mitropolitul

(Episcopul) nostru (N), şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii

noştri.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Mulţumind cu frică şi cu cutremur misericordiei Tale, ca

nişte robi netrebnici, Mântuitorule şi Stăpânul nostru

Doamne, pentru binefacerile Tale, ce ai revărsat cu

abundanţă asupra robilor Tăi: procădem înaintea Ta şi-Ţi

proaducem doxologie ca lui Dumnezeu, şi cu umilinţă

strigăm: izbăveşte din toate nevoile pre robii Tăi, şi ca un

Milostiv, totdeauna plineşte spre bine dorinţele noastre ale

tuturor, cu sârguinţă ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Precum cu milă ai auzit rugăciunile robilor Tăi Doamne, şi

ai arătat asupră-le misericordia filantropiei Tale, aşa şi de

acum înainte netrecând cu vederea plineşte întru slava Ta

toate voinţele cele bune ale credincioşilor Tăi, şi arată spre

noi toţi mila Ta cea bogată, trecând cu vederea greşalele

noastre: rugămu-ne auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Bine primită să fie, Atotbunule Stăpâne, aceasta

mulţumire a noastră înaintea măririi slavei Tale, ca o tămâie

bine mirositoare, şi ca o totală ardere grasă, şi ca un Îndurat

trimite totdeauna robilor Tăi milele Tale cele bogate şi

îndurările Tale, şi izbăveşte Biserica Ta cea Sfântă, cetatea

aceasta (sau satul aceasta) de toate contrarietăţile vrăjmaşilor

celor văzuţi şi nevăzuţi, şi la tot poporul Tău

dăruieşte zile îndelungate fără de păcat şi cu sănătate, şi

propăşire în toate virtuţile: rugămu-Te Atotîndurate

Împărate, cu milostivire auzi-ne şi grabnic ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Iar Iereul zice eschiamarea: Auzi-ne Dumnezeule mântuitorul

nostru: Corul: Amin. Şi închinându-se de trei ori înaintea Sfintei

Mese, Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm. Iereul cu toată

luarea aminte şi umilinţă citeşte rugăciunea aceasta cu mare glas:

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Dumnezeul

îndurărilor şi a toată misericordia, a căruia milă este

nemăsurată, şi iubirea de oameni adânc ne ajunsă; la a Ta

mărire procăzând, cu frică şi cu cutremur, ca nişte robi

netrebnici, cu umilinţă acum aducem mulţămire

misericordiei Tale, pentru binefacerile Tale ce au fost asupra

robilor Tăi (sau robului Tău); şi ca pre Domnul, Stăpânul şi

binefăcătorul, Te slăvim, Te lăudăm, cântăm şi Te mărim, şi

procăzând iarăşi mulţămim, rugând cu umilinţă nemăsurata

şi nespusa Ta misericordie; ca precum ai binevoit a primi

acum rugăciunile robilor Tăi, şi cu milostivire i-ai învrednicit

a li se împlini, aşa şi de acum înainte învredniceşte-i a spori

întru dreapta credinţă, întru dragostea cea către Tine, şi cea

către aproapele, şi întru toate faptele cele bune, şi a

dobândi ale Tale bine faceri, împreună cu toţi credincioşii

Tăi. Sfântă Biserica Ta, şi cetatea aceasta (sau satul aceasta)

izbăveşte-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-le pace şi

linişte; şi ne învredniceşte totdeauna mulţumire a proaduce,

cele prea bune a grăi şi a cânta Ţie cu Cel fără început al Tău

Părinte, şi cu Bunul, şi Cel de-o fiinţă al Tău Duh,

Dumnezeului Cel întru o fiinţă slăvit:

Şi îndată eschiamă cu glasul mai înalt: Slavă Ţie Dumnezeului

nostru dătătorului de bine, în vecii vecilor. Corul: Amin. Apoi

cântă doxologia cea mare, adică: Slavă întru cei de sus lui

Dumnezeu.

Iar la sărbătorile naţionale, şi la onomastica Domnitorului,

zicând Diaconul: Iară şi iară plecând genunchii noştri, Domnului

să ne rugăm: toţi îngenunchează împreună cu Preotul, carele cu

capul descoperit, citeşte această rugăciune pentru Domnitor şi

pentru ţară:

Doamne Dumnezeul nostru! Dumnezeul îndurărilor şi a

toată bunătatea, a căruia milă este nemăsurată, şi iubirea

de oameni adânc neajunsă: procădem la a Ta misericordie

cu frică şi cu cutremur, că nişte robi netrebnici spre semn de

mulţămire pentru ale Tale binefaceri ce ai arătat

evlaviosului şi iubitorului de Hristos Domnitorului nostru

Carol I-iu, Regele României, şi pentru soţia sa Elisabeta

Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta lor familie, şi la

tot neamul nostru. Cu umilinţă ne rugam Ţie, Doamne al

puterilor, ca precum în trecut ne-ai miluit şi nu ai depărtat

de la noi pronia Ta cea dumnezeiască, aşa şi de acum să nu

depărtezi de la noi îndurările Tale, nici să intri la judecată cu

noi pomenind păcatele noastre; căci de Te vei uita la fără de

legi, Doamne, Doamne, cine va subzista? Nu pentru

dreptăţile noastre, ci pentru mila Ta cea mare îndrăznim a

ne apropia şi a ne ruga Ţie: întăreşte-ne în credinţa Ta cea

Sfântă; încălzeşte inimile noastre cu focul dragostei celei

către Tine şi către aproapele; alungă de la noi tot spiritul

viclean şi necurat, carele se împotriveşte voii Tale celei

Sfinte, şi mântuirii noastre. Păzeşte, Doamne, întru zile

îndelungate şi întru pace neturburată pre robul Tău

evlaviosul şi de Hristos iubitorul Domnitorul nostru Carol Iiu,

Regele României, şi pre soţia sa Elisabeta Doamna şi

Regina şi pre toată augusta lor familie, pre care l-ai ales să

conducă acest popor al Tău ca întru liniştea lui să putem şi

noi toţi a ne petrece o viaţă lină şi neturburată de răutăţile

lumii.

Dă Doamne, dregătorilor noştri Duhul cel Sfânt al

înţelepciunii şi al iubirii de oameni, care edifică popoarele şi

le înalţă, înnoieşte în inimile judecătorilor duhul cel drept,

carele luminează şi învaţă tot adevărul. Varsă în păstorii cei

sufleteşti ai poporului Tău duhul lepădării de sine, pre care

l-ai dat Sfinţilor Apostoli, când i-ai trimis în lume la

predicarea cuvântului adevărului Tău. Şi pre toţi ne

învredniceşte a spori în faptele cele mântuitoare, care fac

pre oameni a fi după asemănarea Ta, spre mărirea numelui

Tău întru noi, şi spre lăţirea împărăţiei Fiului Tău, Domnului

nostru Iisus Hristos, pre Carele l-ai trimis în lume, pentru

mântuirea neamului omenesc.

Auzi-ne, Doamne, precum ai auzit cu milostivire

rugăciunile părinţilor noştri, când chemau ei ajutorul şi

îndurările Tale asupra lor şi asupra ţării acesteia, întru care

se proslăveşte numele Tău. Păzeşte, Doamne, ţara aceasta

România, şi Sfânta Biserica Ta, ce ai întemeiat întru dânsa,

izbăvindu-le de toată reaua întâmplare. Ajută-ne cu harul

Tău, ca totdeauna cu inimă curată, şi cu viaţă neprihănită,

să Te mărim pre Tine Dumnezeul Cel necuprins de minte, şi

adorat în trei ipostasuri: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi să-Ţi

strigăm din prisosinţa credinţei şi a dragostei:

Cu glasul mai ridicat: Slavă Ţie Dumnezeului, dătătorului

nostru de bine, în vecii vecilor. Corul: Amin. Apoi doxologia cea

mare, sau în locul ei acest imn al Sfântului Ambrozie, Episcopul

Mediolanului.

Pre Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pre Tine Doamne Te

mărturisim; pre Tine preaveşnicule Părinte tot pământul Te

măreşte. Ţie toţi Îngerii, Ţie cerurile şi toate puterile, Ţie

Heruvimii şi Serafimii cu glasuri neîncetate strigă: Sfânt,

Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot, pline sunt cerurile şi

pământul de mărirea slavei Tale. Pre Tine preaslăvitul cor al

Apostolilor, pre Tine lăudabilul număr al Profeţilor, pre Tine

Te laudă prealuminata oaste a Martirilor, pre Tine în tot

universul Te mărturiseşte Sfânta Biserică pre Părintele

măririi celei neajunse, a închinatului, adevăratului şi Unul-

Născutului Tău Fiu, şi pre Sfântul Duh Mângâitorul. Tu eşti

Împăratul slavei Hristoase, Tu eşti Fiul pururea fiitor al

Părintelui. Tu luând pre om spre izbăvire, nu Te-ai îngreţoşat

de pântecele Fecioarei. Tu, învingând boldul morţii, ai

deschis credincioşilor Împărăţia Cerului. Tu şezând de-a

dreapta lui Dumnezeu întru slava Tatălui, eşti crezut a veni

ca judecător. Pre Tine deci Te rugăm ajută robilor Tăi pre

care i-ai răscumpărat cu sângele Tău cel preţios;

învredniceşte-i a împărăţi cu Sfinţii Tăi întru slava Ta cea

veşnică. Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi

binecuvintează moştenirea Ta, îndreptează-i şi-i înalţă în

veac. În toate zilele binecuvânta-Te-vom, şi vom lăuda

numele Tău în veac, şi în veacul veacului. Învredniceşte-ne

Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.

Miluieşte-ne, Doamne, miluieşte-ne. Fie, Doamne, mila Ta

spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Spre Tine,

Doamne, am nădăjduit, să nu ne ruşinăm în veci, Amin.

Diaconul: înţelepciune. Corul: Pre cea mai cinstită. Slavă…, Şi

acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori) Binecuvintează.

Iereul face apolisul zilei, şi apoi binecuvântând poporul zice:

Binecuvântarea Domnului peste voi, cu harul, cu

îndurările şi cu iubirea de oameni a Lui, totdeauna, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi se duce fiecare la ale sale. Iar la solemnităţi naţionale, după

apolis, Diaconul stând în mijlocul Bisericii, cu faţa spre Altar, zice

cu glasul înalt polihroniul pentru Domnitor, pentru autoritatea

bisericească, pentru Sfântul cârmuitor s.c.l. precum s-a arătat în

urmă la pag. 509. Iar corul, la fiecare polihronare, cântă: Mulţi

ani.

În timpul polihronului Preotul stă cu crucea în mână dinaintea

Uşilor împărăteşti, cu faţa spre popor, şi la fiecare mulţi-ani însemnă

poporul cu Sfânta Cruce făcând de trei ori semnul Crucii

spre apus, spre miază-zi şi spre miază-noapte. Apoi sărută el

însuşi Crucea şi toţi asistenţii. Iar Corul cântă necontenit: Mulţi

ani, până ce toţi sărută Sfânta Cruce.