Viața Sfântului Mucenic Serapion

La data de 24 mai, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mucenic Serapion. Acesta a trăit și a pătimit pentru Hristos în timpul uneia dintre cele mai crunte perioade de prigoană din istoria creștinismului, cel mai probabil în timpul domniei împăratului roman Septimiu Sever (193-211) sau sub Dioclețian (284-305), fiind originar din regiunea Egiptului sau a Asiei Mici (sursele sinaxarelor variază ușor asupra locului exact, dar confirmă aceeași jertfă dârză).

​1. Prinderea și mărturisirea curajoasă

​Serapion era cunoscut în comunitatea sa ca un creștin evlavios, cu o viață curată și o râvnă aprinsă pentru Evanghelie. În momentul în care autoritățile păgâne au pornit vânătoarea împotriva creștinilor, refuzând să se ascundă, el a fost arestat și adus în fața guvernatorului (hegemonului) regiunii.
​Întrebat despre statutul și credința sa, Sfântul Serapion a răspuns fără ezitare:
​„Sunt creștin, iar zeii voștri nu sunt nimic altceva decât idoli muți și reci, făcuți de mâini omenești.”

​Auzind aceste cuvinte, dregătorul a încercat mai întâi să îl înduplece prin promisiuni de onoruri și bogății, cerându-i doar un gest simbolic: să aducă jertfă și tămâie zeilor imperiului pentru a-și salva viața. Serapion a refuzat categoric, afirmând că singurul Împărat căruia I se închină este Iisus Hristos.

​2. Torturile și minunile din temniță

​Maniat de refuzul dârz al sfântului, guvernatorul a poruncit să fie supus la chinuri grele. Sfântul Serapion a fost:
​Bătut fără milă cu bâte și vergi de fier.
​Străpuns și sfâșiat pe corp cu gheare metalice.
​Aruncat într-o temniță întunecată și lăsat fără hrană și apă, cu picioarele strânse în butuci.

​Tradiția hagiografică menționează că, în timp ce se afla în celulă, o lumină cerească a inundat încăperea, iar un înger al Domnului s-a arătat, vindecându-i rănile și întărindu-l pentru încercările ce aveau să urmeze. Spre uimirea temnicerilor, a doua zi Serapion a fost scos la judecată complet sănătos, fără nicio urmă de rană pe trup.

​3. Sfârșitul mucenicesc

​Văzând că nici tortura și nici izolarea nu îl pot face să renunțe la credință, ci dimpotrivă, minunea vindecării sale risca să întoarcă poporul păgân către creștinism, judecătorul a dat sentința de condamnare la moarte.
​Sfântului Serapion i s-a tăiat capul cu sabia (sau, în unele variante de manusise vechi, a fost aruncat în foc, unde și-a dat sufletul în mâinile Domnului, trupul său rămânând neatins de flăcări). Astfel, pe 24 mai, el a primit cununa nepieritoare a muceniciei.

​Troparul Sfântului Mucenic Serapion (Glasul al 4-lea)

​Dacă doriți să îi aduceți o laudă sau să vă rugați lui în această zi, se folosește troparul de obște al unui mucenic:

​„Mucenicul Tău, Doamne, Serapion, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”