Sfintele mucenițe fecioare: Enata, Maria, Mariamni, Marta și Tecla.

La data de 9 iunie, Biserica Ortodoxă le pomenește pe aceste cinci sfinte mucenițe fecioare: Enata, Maria, Mariamni, Marta și Tecla.

​Deși adesea în sinaxare numele lor apar menționate împreună, istoria lor este una plină de curaj, credință și sacrificiu. Ele au trăit în timpul uneia dintre cele mai crunte perioade de persecuție împotriva creștinilor.

​Iată detaliile despre viața, contextul istoric și pătimirea lor:
​Contextul Istoric și Originea

​Sfintele Enata, Maria, Mariamni, Marta și Tecla au trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea (în timpul domniei împăratului roman Dioclețian, recunoscut pentru prigoana sa sângeroasă împotriva creștinilor).

​Ele erau originare dintr-un sat numit Masia (sau din regiuni ale Persiei/Orientului Apropiat, conform unor variante de sinaxar care le asociază cu ucenicele unui episcop local sau preot pe nume Pavel). Ceea ce le unea nu era doar originea geografică, ci mai ales alegerea de a-și dedica viața lui Hristos, trăind în feciorie, rugăciune și curăție.
​Arestarea și Mărturisirea Credinței

​În perioada persecuțiilor, guvernatorul regiunii respective (un slujitor zelos al idolilor păgâni) a început o campanie de identificare și pedepsire a tuturor celor care refuzau să aducă jertfe zeilor romani.

​Cele cinci fecioare au fost pârâte că sunt creștine și că refuză cu desăvârșire să se închine idolilor din piatră și lemn. Aduse în fața scaunului de judecată al guvernatorului, ele nu s-au lăsat înspăimântate de cruzimea soldaților sau de instrumentele de tortură afișate pentru a le intimida.
​Poziția lor: Întrebate fiind despre credința lor, au răspuns într-un singur glas că Împăratul lor este Iisus Hristos și că nicio amenințare nu le va întoarce de la dragostea Lui.
​Încercările de convingere: Judecătorul a încercat inițial să le amăgească cu promisiuni de bogăție, căsătorii avantajoase și onoruri, punând accent pe tinerețea și frumusețea lor. Sfintele au respins însă toate aceste propuneri, numindu-le „trecătoare și deșarte”.
​Tortura și Martiriul

​Văzând că blândețea și promisiunile nu dau roade, guvernatorul a trecut la amenințări și cruzimi. Fecioarele au fost supuse la chinuri groaznice:
​Bătaia: Au fost bătute fără milă cu vergi și curele de plumb pentru a le slăbi voința.
​Sfidarea chinurilor: În timpul torturilor, sfintele nu scoteau sunete de durere, ci se rugau cu voce tare și Îi mulțumeau lui Dumnezeu că le-a învrednicit să sufere pentru Numele Lui. Acest lucru i-a înfuriat și mai mult pe chinuitori.

​Văzând că nu poate să le înfrângă spiritul și că statornicia lor risca să îi inspire și pe alți creștini ascunși, judecătorul a dat sentința finală: moartea prin decapitare.

​Sfintele Enata, Maria, Mariamni, Marta și Tecla au mers spre locul de osândă ca spre o nuntă duhovnicească, bucurându-se că Îl vor întâlni pe Hristos. Acolo, după ce s-au rugat pentru ultima oară și s-au îmbrățișat frățește, călăul le-a tăiat capetele cu sabia.
​Semnificația numelor și moștenirea lor

​Deși adesea sunt trecute în umbra unor sfinți mai „mari” serbați în aceeași zi (cum este Sfântul Chiril al Alexandriei), jertfa lor rămâne un exemplu puternic de unitate și curaj feminin:
​Sfânta Enata (în unele izvoare Anata): Simbolizează statornicia.
​Sfintele Maria și Mariamni: Două nume strâns legate de tradiția biblică a curăției și ascultării.
​Sfânta Marta: Amintește de hărnicia și dedicarea slujirii duhovnicești.
​Sfânta Tecla: Poartă numele primei femei martire (Sfânta Tecla cea întocmai cu Apostolii), un nume sinonim cu curajul în fața fiarelor și a focului.

Prin moartea lor martirică de pe 9 iunie, aceste cinci fecioare au primit „cununa nestricăciunii” și sunt considerate ocrotitoare ale tinerilor, ale celor care trec prin prigoane sau nedreptăți și ale celor care caută să își păstreze curăția sufletească într-o lume ostilă.